Sunteți pe pagina 1din 9

1.

GAMETII SEXUALI Reprez cel sexual mature, capabile de fecundatie Aceste cel sunt produse de glandele sexuale ( foliculi ovarieni, respective tubii seminiferi contorti ai testiculului ) si eliminate in/prin cai genital In urma specializarii gametiilor, spermia devine o cel dotata cu o mobilitate activa, in timp ce ovulul imobil asigura rezervele nutritive Se deosebesc de cel somatice prin garnitura cromozomiala haploida, injumatatita 22X pentru ovul si 22 XY pentru spermii In timp ce zestrea cromozomiala a ovulului este invariabila 22X in cazul spermiilor 50% poseda setul haploid X si 50% poseda setul haploid Y In functie de spermia fecundanta, aceasta diferentiere reprez factorul determinant al sexului genotipic al noului organism Haploidia gametiilor face ca acestia sa fie cel complementare, astfel ca prin fuziunea lor in timpul fecndatiei sunt capabili de a crea un nou organism care preia zestrea genetica a genitorilor continuta in nucleul acestor cel, refacand totodata setul cromozomial diploid.

2. FECUNDAREA. TIPURILE DE OU Fecundatia reprez procesul de fuzionare a spermiei fecundante cu ovulul, proces prin care se form oul fecundat sau zigotul. Fecundatia are loc in treimea lat a tubei uterine, in portiunea sa ampulara Fecundatia propriu zisa presupune mai multe etape succesive : insamantarea intravaginala a spermiilor, parcurgerea de catre gameti a cailor genitale feminine pana la nivelul ampulei tubare unde ovulul este temporar imobilizat, activarea spermiilor in vederea patrunderii in ovul, traversarea de catre spermia fecundanta a invelisurilor ovulului, contopirea celor doi pronuclei ai gametiilor cu refacerea diploidiei si formarea zigotului. La finele actului sexual, prin ejaculare se depune sperma in fundul de sac post al domului vaginal, producandu-se astfel insamantarea. Volumul normal al unui ejaculat este in medie de 3 ml el continand intre 170- 300 milioane spermii

Spermiile vor tranzita succesiv caile genitale feminine, de la locul depunerii lor prin actul sexual, prin canalul cervical si cavitatea uterina, pana in lumenul celor 2 tube uterine. Pe acest drum prin caile genitale fem are loc o reducere drastica a nr de spermii astfel in cavitatea uterina ajungand doar 1% din totalul celor depuse in vagina Pentru a deveni fecundante, spermiile sufera in int cailor genitale fem un proces complex de activare care consta in capacitatia spermiilor si reactia acrozomiala Dintre cele cateva sute de mii de spermii care inconjoara ovulul, in final doar una singura va traversa memb plasmatica a ovulului, aceea fiind si spermia fecundanta. Odata cu patrunderea spermiei fecundante are loc activarea ovulului, astfel prin procesul de fecundatie producandu-se un individ nou original din punct de vedere genetic. Tipuri de ou :

Oua izolecite : cu vitelus nutritiv in cant mica, raspandit uniform in toata masa citoplasmatica. Se intalnesc la mamifere si om Oua lecite : cu vitelus nutritiv in cantitate mai mare, masat la polul vitelin, in timp ce vitelusul formativ se gaseste la polul opus. Se intalnesc la bacterii Oua anizolecite : cu vitelus nutritiv in cantitati foarte mari care ocupa aproape intreg volumul oului, in timp ce vitelusul formativ foarte redus este impins la periferie, avand aspect de disc. Se intalnesc la pesti, reptile, pasari. Oua centrolecite : cu vitelus nutritiv abundent, plasat in centru, vitelusul formativ gasindu-se la periferie. Se intalneste la artropode.

3. SEGMENTATIA Consta in diviziuni mitotice multiple si succesive ale zigotului Prin segmentatie zigotul da nastere la 2-4-8 unitati din ce in ce mai mici numite blastomere, numarul acestora crescand in progresie geometrica. Volumul blastomerelor scade rapid deoarece formarea lor are loc in

interiorul zonei pellucida care se pastreaza, iar produsul de conceptie numit morula capata dimensiunile zigotului. Zigotul uman este un ou de tip izolecit , deci segementatia la om este totala, ea interesand intreaga masa citoplasmatica a oului si ulterior a blostomerelor rezultate Este o segmentatie inegala, rezultand cate 2 blastomere usor subegale, numite macromer respectiv micromer In primele 4 zile dupa fecundatie ( perioada tubara ) au loc diviziuni mitotice multiple si succesive ale zigotului, iar prod de conceptie se celularizeaza treptat. Nr blastomerelor creste in progresie geometrica generand morula umana

4. MORULA SI BLASTULA 5. GASTRULATIA. ZONE PREZUMPTIVE MORFOGENETICE In cursul celei de a 3a sapt de sarcina prin procesul de gastrulatie, discul embrionar didermc dobandeste patura cel mijlocie mezoblast intraembrionar- si devine disc embrionar tridermic. Anexele embrionare sporesc in dimens iar in cursul sapt a3a isi face aparitia o noua anexa embrionara numita alantoida Cele 3 foite embrionare ( ectoblast, mezoblast si endoblast ) reprez primordiile organelorsi iau numele de ectoderm, mezoderm si endoderm. La finele gastrulatiei prod de conceptie poarta numele de gastrula Procesul de gastrulatie are loc la nivelul unor formatiuni specifice : linia primitiva si nodul primitiv Constituirea acestor formatiuni incepe in ziua a 15a dupa fecundatie, in 1/3 caudala a liniei mediandorsale a discului embrionar, in vecinatatea pediculului de fixatie.

6. NEURULATIA Incepe in ziua a 18a dupa fecundatie si se incheie la sfarsitul sapt a 4a. Intre zilele 18-21 se suprapune gastrulatiei si marcheaza debutul fazei de morfogeneza secundara in cursul careia, pornindu-se de la cele 3 foite embrionare apar schitele viitoarelor organe.

Reprez procesul prin care iau nastere primordiile sist nervos : tubul neural primitiv si crestele neurale. Procesul se deruleaza pe linia mediandorsala a ectodermului embrionar, dorsal de notocord Intre placa precordala si nodul primitiv, cel neuroectodermale se divid intens, neurectodermul ingrosandu-se si constituind placa neurala Prin invaginarea placii in axul longitudinal se constituie santul neural marginit de pliciile neurale La sfarsitul sapt a 3a pliciile neurale se apropie, vin in contact si fuzioneaza Prin inchiderea treptata a santului neural se constituie tubul neural primitiv Odata cu incheierea neurulatiei la finele sapt a4a, embrionul uman poarta numele de neurula in corpul careia s-au diferentiat cele 3 foite embrionare si care prin evolutia acestora poseda principalele organe axiale.

7. MORFOGENEZA LA MAMIFERE 8. DERIVATELE FOITELOR GERMINATIVE La sfarsitul sapt a3a conceptul ia aspectul de disc embrionar tridermic, astfel in structura sa diferentandu-se 3 paturi cel suprapuse : ectoblast, mezoblast, endoblast embrionar. Ulterior cand procesul de diferentiere este mai avansat ele poarta denumirea de foite embrionare In perioada dintre sfarsitul sapt a 3a si sfarsitul sapt a8a au loc importante tranformari morfogenetice ale acestor foite embrionare Evolutia si diferentierea foitelor reprez substratul organogenezei, proces prin care se constituie primordiile organelor, aparatelor si sistemelor. Derivatele ectodermului: SNC, SNP, epiteliul senz al urechii, nasului si al ochilor, epiderm ( + par, unghii , glande subcutanate, glanda mamara , dintii, encefal, epifiza, neurohipofiza, retina, maduva spinarii, etc

Derivatele mezodermului: vase viteline, schelet axial, articulatiile scheletului axial, muschii somatici, dermatoamele, cai genitale intratesticulare, ureter, nefronii rinichiului definitiv, foita parietala a pericardului seros, a pleurelor, a peritoneului, caile genitale fem, art membrelor, maduva hematogena, elem figurate sange, splina, etc Derivatele endodermului: epiteliul tractului repsirator, parenchimul gl tiroide, paratiroide, timus, ficat, pancreas, epiteliul vezicii urinare, uretra, epiteliul cavitatii timpanice epiteliul rectal si anorectal, epiteliul vaginei, etc.

9. NIDATIA. ANEXE EMBRIONARE GENERALITATI NIDATIA ANEXELE EMBRIONARE GENERALITATI Sub aceasta denumire se intelege acea categorie de organe temporare, situate in cea mai mare parte in afara organismului embrio-fatului, care i asigura unele functiipentru care aceasta nu dispune inca de structuri morfofunctionale adecvate. Sunt reprez de sacul vitelin, alantoida, amnios, corion, decidua si placenta cu cordonul ombilical. Doar sacul vitelin si alantoida vor fi partial incroporate in organele definitive ale conceptului. In relatia dintre embrio-fat si organismul matern esentiala este dezvoltarea normala a anexelor embrio-fetale. Orice perturbare in evolutia si functiile lor poate atrage dupa sine consecinte grave atat pentru concept cat si pentru organismul matern. Anexele embrio-fetale se constituie primordial in cursul premorfogenezei si morfogenezei primordiale, finisandu-se la debutul morfogenezei secundare. VEZICULA AMNIOTICA SI CEA VITELINA VEZICULA VITELINA Se constituie de timpuriu, este numit sac vitelin sau vezicula ombilicala

10.

Se constituie in perioada de blastocist pe care din unilaminar il transforma in bilaminar Apare prin extinderea la periferie a endoblastului, constutuind membrana exocelomica a lui Hauser, in contact cu fata profunda a trofoblastului Intre ziua a 11 si sfarsitul saptamanii a 2a au loc procese prin care se constituie sacul vitelin definitiv. Sacul vitelin primitiv sufera un fenomen de colaps datorat formarii si expansiunii celomului extraembrionar la blastocistul trilaminar, prin care volumul sacului se reduce drastic. Peretele sacului vitelin definitiv se constituie din endoblastul discului embrionar prin proliferare celulara VEZICULA AMNIOTICA

Reprez cea mai veche anexa din punct de vedere al momentului aparitiei Dupa aparitia celomului extraembrionar si dupa ce sacul vitelin primitiv sufera procesul de colaps, se ofera spatiu necesar ptr expansiunea amniosului ( foarte rapida datorata procesului intens de multiplicare a amnioblastelor ) Expansiunea amniosului are drept consecinte: delimitarea corpului embrionar si disparitia totala a celomului extraemb De la nivelul inelului ombilical, peretele amniosului va acoperi suprafata cordonului ombilical si fata fetala a placentei. VEZICULA ALANTOIDA SI CHORIONUL

11.

VEZICULA ALANTOIDA In cursul sapt a 3a din endodermul sacului vitelin definitiv pleaca diverticulul alantoidian In sapt a4a pediculul de fixatie si memb cloacala sunt impinse ventral Diverticulul alantoidian se deschide impreuna cu intestinul caudal in cloaca Prin expansiunea amniosului se delimiteaza ombilicul embrionar Diverticulul alantoidian se alungeste si progreseaza constituind

ductul alantoidian Din mezenchimul din jurul ductului alantoidian se diferenteaza vasele de sange initial de tip capilar. Iau nastere vasele ombilicale, care vor asigura circulatia ombilicala sau feto-placentare Alantoida joaca rolul unui ax in jurul caruia se dezvolta vasele ombilicale In luna a 2a alantoida degenereaza si dispare dinspre periferie catre corpul embrionar CHORIONUL Se constituie dupa laminarea mezoblastului extraembrionar si dupa aparitia celomului extraembrionar in stadiul de blastocist trilaminar cu numeroase vilozitati coriale Sincitiotrofoblastul se form la niv polului embrionar, intinzandu-se rapid in jurul blastocistului, iar vacuolele sincitiotrofoblastice conflueaza formand lacune trofoblastice Vilozitatile coriale apar in numar mare pe toata circumferinta corionului, acestea purtand numele de corion vilos Din luna a 3a corionul se diferentiaza devedind corion neted si corion frondos din care se dezvolta partea fetala a placentei. Celomul extraembrionar dispare, iar peretele amniosului ia contact cu corionul neted de care fuzioneaza rezultand corioamniosul sau membrana coriala definitiva. PLACENTA Reprez organul care intervine, pe o lunga perioada de timp, in realizarea schimburilor dintre corpul embrio-fetal si organismul matern schimburile sunt posibile gratie contiguitatii dintre sangele matrn si cel embrio-fetal asigurata de structura speciala a placentei. Etapa cuprinsa intre momentul formarii si intrarii in actiune a placentei pana la nastere reprezinta faza placentara a perioadei uterine a ciclului sarcinii. Placenta umana este de tip hemocorial, cu un pronuntat caracter invaziv in endometrul de sarcina, in structura careia intre sangele matern si cel embrio-fetal din vilozitatile coriale nu se interpun structuri endometriale, vilozitatiile scaldandu-se direct in sangele

12.

matern. Morfofunctional placenta cuprinde 2 portiuni : portiunea fetala de origine trofoblastica si portiunea materna cu origine in decidua bazala Astfel, placenta este un organ complex la construirea caruia participa ambele organisme: produsul de conceptie si organismul matern. Functiile multiple ale placentei suplinesc temporar functiile unor organe, aparate si sisteme operationale in viata postanatala. CORDONUL OMBILICAL Reprez organul de legatura anatomo-functionala dintre placenta si embrio-fat Morfogeneza sa incepe de timpuriu din stadiul de blastocist trilaminar, la nivelul pedicului de fixatie Odata cu expansiunea amniosului se schiteaza cordonul ombilical la niv pediculului de fixatie care va contine : sacul vitelin definitiv in plin proces de regresiune, ductul vitelin, ductul alantoidian si celomul ombilical. Cordonul ombilical definitiv este initial scurt gros si cu insertie embrionara ventrocaudala. Acesta se alungeste si se subtiaza progresiv, ansele intestinale se retrag dupa sapt a10a in cavitatea abdominala, vena ombilicala dreapta regreseaza si dispare, iar insertia embrionara se restrange la nivelul ombilicului embrionar si se deplaseaza cranial. Cordonul ombilical definitiv are la termen 50-60 cm si un diametru de 1-2 cm. Lungimea sa confera fatului un anumit grad de libertate in cavitatea amniotica, permitand efectuarea anumitor miscari. Se intinde intre regiunea ombilicala a produsului de conceptie si si mijlocul fetei fetale a placentei. Anomaliile de lungime ale cordonului ombilcal pot provoca accidente grave in timpul sarcinii si mai ales la nastere Cordonul scurt poate provoca la nastere suferinte fetale cauzate de ruperea sa, dezlipirea prematura a placentei, hemoragii grave, etc. Cordonul lung poate constitui noduri adevarate in care sa fie prins fatul, cu compresiuni grave asupra corpului acestuia, amputatii sau moarte fetala.

13.

Evaluare