SPATIUL SACRU Pentru a intelege mai bine natura si importanta spatiului sacru, este esentiala intelegerea diferentelor dintre

cele doua modalitati de experienta: cea sacra si cea profana. Pentru omul religios, spatiul se reflect prin experienta unei opozitii clare ntre spatiul sacru, singurul care este real, care exist cu adevrat, si restul spatiului, adic ntinderea inform care-l nconjoar, haosul. Spatiul sacru are pentru omul relogios o valoare existentiala, deoarece nimic nu poate incepe si nimic nu se pate face fara o orientare pralabila ceea ce duce la o importanta majora a punctului fix absolut, a centrului. Din acest motiv intreaga viata a omului religios arhaic se raporteaza la acest punct fix, la locul sacru. Pentru experienta profan insa, spatiul este, dimpotriva, omogen si neutru; nu exist nici o ruptur care s determine deosebiri calitative ntre diversele prti ale masei sale. Acest tip de experienta mentine relativitatea spatiului. Punctul fix, de reper, nu mai are aceeasi imoportanta, fiind dominat de nevoile si obligatiile zilnice ale fiecarui individ. Viata omului se desfasoara in functie de mai multe locuri care, datorita numarului lor mare, nu mai pot avea aceeasi importanta ca in cazul omului religios, care se raporteaza la unul singur. Biserica/templul, este unul din cele mai importante locuri sacre. In conceptiea arhetipala, trecerea din lumea reala in spatial sacru se poate face doar printr-o ruptura a spatiului. Aceasta rupture are loc in dreptul usii, a pragului. Trecerea pragului semnifica patrunderea intr- o lume noua, iar pragul devine in acelasi timp hotarul, granita care distinge si opune doua lumi, dar, in mod paradoxal, si locul prin intermediul careia devine posibila trecerea dintr-o regiune cosmica in alta ( din Cer pe Pamant sau de pe Pamant in lumea in ferioara ) Aceasta comunicare dintre Pamant si Cer este exprimata si prin alte simboluri, toate referindu-se la axis mundi: stalpul, arborele, scara, muntele, etc. Exista legende si mituri care se refera la axis mundi, in toate colturiile lumii, iar unele vor fi prezentate in cele ce urmeaza. Un prim exemplu se refera la intemeierea orasului El-Hemel:

Legenda spune c vrjitorul care a ntemeiat El- Hemel la sfrsitul veacului al XVI- lea s- a oprit s nnopteze lng izvor si a nfipt un bt n pmnt. A doua zi a vrut s-l ia si s- si urmeze calea, dar a vzut c btul prinsese rdcini si nmugurise. Vznd n aceasta vointa Domnului, a hotrt s se aseze n acel loc. In aceasta legenda batul infipt in pamant din intamplare, devine purtator al unei semnificatii religioase si pune captat cautarilor vrajitorului, intamplarea fiind vazuta ca o manifestare a dorintelor zeilor, a puterii dintr-o alta lume. Daca in acest caz, batul inmugurit a fost motivul pentru care vrajitorul a intemeiat ElHemel, exista si alte moduri de a gasi locul pentru intemeierea unui nou oras, sau a unui templu, in concordant cu dorintele zeilor. Se practica de exemplu gasirea unui loc prielnic cu ajutorul animalor: este urmrit o fiar slbatic si, n locul n care aceasta este ucis, e ridicat sanctuarul; sau i se d drumul unui animal domestic de pild un taur , apoi este cutat dup cteva zile si sacrificat n locul unde este gsit. Aici va fi ridicat altarul, iar satul va fi construit de jur-mprejur. In cele doua cazuri sunt evocate forte sacre pentru a pune capat ratacirii in spatiul profan, pentru a gasi un punct de sprijin absolut. Sacralitatea locului este aratata asadar de catre animale. Oamenii nu au libertatea de a-si alege singuri un loc, ci au nevoie de semne dintr-o alta lume. O alta legenda se refera la cosmicizarea tribului achilpa, din centrul Australiei. Conform legendei, traia in timpuri mitice, o fiinta, Numbakula, in partea de vest a cerului. De acolo a vazut o multime de fiinte embrionale, denumite Inapatua, si a considerat ca este datoria lui sa creeze din aceste fiinte barbatul si femeia. Numbakula a coborat din cer si a inceput sa modeleze cu ajutorul unui cutit corpurile fiintelor. A taiat la inceput bratele si picioarele, apoi degetele. In final le-a deschis ochii si gura si le-a creat cu propriile maini nasul si urechile. Asa au aparut oamenii. Legenda mai sune ca aceasi Numbakula a facut din trunchiul unui copac de cauciuc un stalp sacru, l-a uns cu propriul sau sange, s-a urcat in varful lui si a disparut in cer. Acest stalp devine centrul locului sacru, pentru ca in jurul lui incepe sa sa dezvolte o lume locuibila, haosul dispare.

Tribul achilpa nu l-a mai vazut pe Nambakula nicioadata, dar fiind un popor migrator, iau purtat stalpul cu ei peste tot, pentru a-si putea alege drumul, in functie de directia in care se inlcina acesta, ceea ce le permite sa se deplaseze intruna fara sa iasa din lumea lor si fara a intrerupe comunicarea cu cerul. Se mai spune ca intr-o zi stalpul sacru s-a frant si intregul trib a fost cuprins de spaima. Ne mai existand legatura cu cerul, membrii tribului au ratacit o vreme fara a avea o directie clara, dupa care s-au asezat pe pamant pentru a murii. Din aceasta legenda reiese ca existenta uman nu este posibil dect prin aceast comunicare permanent cu cerul. Lumea celor din tribul achilpa nu devine cu adevrat a lor dect n msura n care reproduce Cosmosul organizat si sanctificat de Numbakula. Nu se poate tri fr o deschidere spre transcendent; altfel spus, nu se poate tri n Haos. Stalpul sacru al tribului achilpa este prototipul unei imagini cosmogonice, stalpul devenind centru al lumii (lumii tibului). Insa astfel de stalpi sacrii mai pot fi gasiti la alte popoare (la celti sau romani) sau in alte zone ale pamantului: n India antic, cu skambha, Stlpul cosmic (Rig Veda, I, 105; X, 89, 4 etc.), in insulele Canare dar n culturi foarte ndeprtate, precum cea a populatiei kwakiutl (Columbia britanic) ori nada din insula Flores (Indonezia). Insa nu doar stalpii sacrii pot fi considerati axis mundi. Dupa cum am putut observa mai devreme, si muntele se numr printre imaginile care reflect legtura dintre Cer si Pmnt; este asadar socotit ca fiind n Centrul Lumii. Luand in considerare ca imparatii Chinei faceau sacrificii in varful muntilor... Shiva Maheshvara cobora in varful lui BhuPhnom... Buddha locuia intr-o gradina splendida, in varf de munte... Moise a primit tablele legii in varful Sinaiului... nemuritorii taoisti se inaltau la cer din varful unui munte... Arca lui Noe s-a oprit in varful Ararat-ului... se poate observa ca motivul muntelui cosmic este omniprezente in culturiile lumii. In toate traditiile gasim un munte polar, central, a carui aura spirituala ii depaseste cu mult dimensiunile fizice; ascensiunea este, evident, de natura spirituala. In mai multe mituri egiptene, creatorul, pentru a plamadi lumea, s-a asezat pe muntele primordial sub forma unei pasari enorme (soim sau ibis). Numele soimului derivat din radacina k-r-ou

(cel-de-sus) si e verbalizat Horus (fiul lui Isis cu Osiris) iar cei patru fii ai lui Horus sunt cei patru stalpi ai cerului... In Biblie oamenii au construit turnul Babel (ziggurat-ul din Babilon) pentru a urca la ceruri. Acelasi model il urmau si faraonii egipteni; de altfel, numele Babilon (Bab-Ilani- poarta zeilor) sau Babel (Bab-el- poarta zeului) inseamna acelasi lucru- locul unde s-a construit ceea ce egiptenii numeau Sba - poarta cerurilor instelate. In America Centrala, Teotihuacan din Mexic e o piramida a Soarelui; la fel si cele pre-incase Huaca del Sol si Huaca de la Luna in regiunea Moche. Cu baza patrata si trepte, acestea seamana cu reprezentarile euro-asiatice ale Muntelui Primordial. La populatiile Maya, mitologiile referitoare la acesta sunt numeroase. Piramidele au fetele colorate diferit si trepte care alcatuiesc scari duble, pe fatetele opuse. Exista treisprezece trepte, iar baza subterana e construita simetric, in noua straturi. Aceasta imagine a abisului infernal in trepte, care capata forma muntelui inversat, e raspandita in toata Eurasia.In Iran, numele muntelui primordial era Hara Berezaiti (muntele de fier); intr-una din primele carti atribuite lui Zoroastru, poarta numele de Airyana Vaedja (este locul unde traiesc primii oameni- polul lumii, in jurul caruia se misca soarele si planetele). La Indieni, centru lumii e muntele Meru-un munte polar, ale carui fatete sunt colorate (estul-alb, sudul-rosu, vestul-galben, nordul-negru). Acelasi lucru se gaseste si la kalmukii din Asia centrala pe muntele Sumeru. Trebuie subliniat ca tabloul simbolic al Muntelui functioneaza la mult mai multe niveluri decat cel strict fizic, al asezarii geografice. Dimensiunile spirituale ale Muntelui capata zeci de intelesuri in subconstientul colectiv uman. Dac ar fi s prezentm pe scurt rezultatul a ceea ce am artat pn acum, am spune c experienta spatiului sacru permite ntemeierea Lumii: acolo unde sacrul se manifest n spatiu, se dezvluie realul, si lumea ncepe s existe. ns ivirea sacrului nu proiecteaz doar un punct fix n mijlocul fluidittii amorfe a spatiului profan, un Centru n Haos: ea produce de asemenea o ruptur de nivel, deschide comunicarea ntre nivelurile cosmice (Pmntul si Cerul).