Universitatea Valahia , Targoviste Facultatea de Ingineria Mediului si Biotehnologii Specializarea: Montanologie

Referat la Sisteme de crestere a animalelor Calul Rasa Pur Sange Arab

Coordonator: S.L. Dr. Moise Lavinia

Nedelcu Alexandru-Ionut Anul III 2011

Calul

Calul (Equus caballus) este un mamifer ierbivor copitat de mrime considerabil, fiind una dintre cele apte specii moderne ale genului Equus. Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul Perissodactylia, Familia Ecvideelor. Corpul este zvelt, iar gtul este puternic i poart o coam. Trunchiul, cu piept lat, se sprijin pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu cte un deget nvelit n copit. Incisivii sunt ndreptai oblic nainte. Deoarece se tocesc, pe suprafaa incisivilor apar ornamentaii, dup care se apreciaz vrsta animalului. Caninii sunt mici. ntre canini i premolari se afla bara cornoas. Mselele sunt late, cu creste de smal. Este folosit pentru clrie i dresaj (cai). Reconstituirea evoluiei calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor. Strmoul ndeprtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mrimea unui cine, avnd mai multe degete la picioare dect calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce tria n pduri, hrnindu-se cu frunze. ntr-o perioad de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul ierbivor, cu forma i mrimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fug. Evoluia calului s-a putut urmri n mod deosebit n America de Nord. Aceast evoluie are loc treptat, fiind documentat de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluie a calului ncepe din perioada eocen, cu aproximativ 555 de milioane de ani n urm. Strmoul calului din aceea perioad era Hyracotherium numit de unii i Eohippus, care se hrnea cu frunze i fructe din pdure. Mrimea sa era de 20 de cm nlime la umr. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de mrimea unei vulpi sau cprioare, avea spinarea ncovoiat, gtul, botul i picioarele erau scurte, piciorul era asemntor labei de cine (cu degete), craniul i creierul erau mici. n urm cu circa 50 de milioane de ani urmeaz un proces lent de evoluie, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hrnirea mai variat, ce determin o modificare a dentiiei. Din Orohippus ia natere forma urmtoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus. Dinii devin mai tari i mai bine fixai, fapt explicat prin schimbarea hranei datorit schimbrii climei din America de Nord (clim

uscat), prin reducerea zonei pdurilor i apariia stepei, strmoul calului adaptndu-se la vegetaia specific de iarb a stepei. Faza urmtoare de evoluie a calului Mesohippus a aprut n urm cu 40 de milioane de ani.Acest strmo al calului era mai mare, nlimea la grebn (umr) fiind de 60 cm, spinarea mai puin ncovoiat, gtul, picioarele i botul mai lungi, numrul degetelor de la picior redus la 3 degete. n urm cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare i cu craniul mai lung dect forma precedent. n urm cu 24 milione de ani, n familia calului se difereniaz forme variate, dar unele forme dispar, incapabile s se adapteze la noile condiii de mediu. Linia care a supravieuit, adaptat la hrnire cu frunze i cu iarb (greu digerabil fiind bogat n silicai) a fost Opalphytolith, la care n evoluia dinilor, apar dini robuti, mai rezisteni la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi i pot s alerge mai repede pe vrfurile degetelor pe zonele ntinse de step. Varianta urmtoare n evoluia cabalinelor este Parahippus, ce apare n urm cu 23 miloane de ani: animalul are nc trei degete, posed ns dini mai lungi ca predecesorii lui. Urmaul su, Merychippus, apare n urm cu 18 milioane de ani. Cu toate c are tot trei degete, calc numai pe vrfurile lor; dinii capt o form tot mai rezistent, apropiindu-se de forma dentiiei actuale a calului. Din linia Merychippus iau natere un numr mare de variante, printre care i varianta foarte asemntoare calului de azi, cu o dentiie rezistent. n urm cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemntor calului actual, urmat de succesorul su Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare n urm cu cca. 4 milioane de ani. Calul din America de Nord dispare acum cteva mii de ani, fiind readus de ctre europeni, n procesul de colonizare a Americii, n secolul al XVI-lea. Calul readus n America se slbticete din nou, aprnd mustangul, calul indienilor din America; un proces asemntor se produce n Australia cu calul i mgarul. Calul de sex mascul este numit armsar, femela fiind numit iap. Aceasta poate s aib un mnz pe an, perioada de gestaie la iap avnd o durat de 11 luni.

Rasa Pur Sange Arab

Rasa cailor Pur Sange Arab isi are originile in Orientul Mijlociu si este printre cele mai vechi rase de cai domesticite. De-a lungul secolelor, caii arabi s-au raspandit in restul lumii prin razboaie si comert. Astazi, aproape orice rasa moderna de cai are in trecutul ei un stramos "Arab". Caii din aceasta rasa s-a dezvoltat in desert si au fost foarte pretuiti de populatia nomada a Beduinilor, care deseori adaposteau animalul in corturile lor. Aceasta relatie apropriata a creat o rasa de cai inteligenti si ascultatori. Caii Pur Sange Arab sunt foarte buni in competitiile de anduranta si sunt printre cele mai populare cabaline din lume. Un mit din lumea araba sustine ca Mohamed si-a ales caii in functie de curaj si loialitate. Astfel, aflandu-se in desert alaturi de caii sai, profetul a zarit o oaza si a dat drumul cailor sa se adape. Innainte de a ajunge la apa, Mohamed a chemat caii la el si doar cinci dintre acestia au renuntat la racorire pentru a se intoarce la stapan. Acestia au fost numiti Al Khasma, sau "Cei cinci", si sunt considerati primii cai Pur SangeArab.

Istorie
Desene din Egiptul Antic si Mesopotamia infatiseaza deseori cai cu fata plata si coada prinsa sus, folositi la tragerea carelor de lupta sau la vanatoare. Cai avand caracteristici orientale apar in desene chiar si in zone mai nordice, precum Grecia Antica sau Imperiul Roman. Un schelet de cal, vechi de aproape 4000 de ani a fost gasit in peninsula Sinai, fiind considerat cea mai veche dovada fizica a prezentei cailor in Egiptul Antic. Acest cal avea capul mic, de forma usor conica, orbite mari si un bot mic, toate caracteristice ale rasei Arabe. Incepand cu secolul al VII-lea, expansiunea popoarelor arabe spre Nordul Africii a dus la raspandirea unei rase de cai deja recunoscuta si apreciata in toata lumea civilizata. Cucerirea Peninsulei Iberice, la inceputul secolului al IIX-lea, s-a facut calare pe cai Arabi si Berberi, ultimii fiind originari din Nordul Africii. O alta sursa a raspandirii rasei Arabe de cai a fost comertul pe care l-au facut popoarele arabe cu Imperiul Otoman, in plina expensiune la cumpana dintre milenii. Mai multi sultani ai Imperiului Otoman au colectionat cai Arabi pur-sange, ajutand la pastrarea rasei si realizand o documentatie bogata despre aceste cabaline. De-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe variatii de Arab, toate fiind considerate pur-sange: Keheilan, Seglawi, Abeyan, Hamdani si Hadban. De asemenea, Cruciadele din secolul al XI-lea au contribuit la raspandirea cailor Arabi in Europa. Cavalerii cruciati luau, ca prada de razboi, cai pe care ii foloseau apoi la intarirea propriilor efective de cavalerie. Herghelii dedicate special cailor din rasa Araba au aparut pe intreg teritoriul Europei iar exemplare din aceasta rasa au fost folosite in lupte pana in secolul XX. Conflictele armate de la inceputul secolului trecut au afectat grav efectivele de cai Arabi din Europa, multe herghelii fiind distruse in diverse razboaie. Pe continentul american, primii cai Arabi au fost adusi de Conquistadorii spanioli, in secolul al XVI-lea. Astazi, in Statele Unite ale Americii sunt inregistrate mai multe exemplare de cai Arabi decat oriunde in lume, efectivul ajungand pana la o jumatate de milion de animale. Pe teritoriul tarii noastre, caii Pur-sange Arab erau crescuti in hergheliile boierilor din Tara Romaneasca si Moldova. Caii din Moldova, in special, au devenit foarte apreciati incepand cu secolul al XVI-lea. Astfel, iepele "moldovenesti" au fost folosite la dezvoltarea unor noi rase vest-europene, ca Pur sange Englez sau Kladrub. In anul 1775 s-a infiintat herghelia de la Radauti iar in 1928 s-a infiintat herghelia de la Mangalia, care este astazi principalul nucleu de reproductie pentru caii Pur-sange Arab din Romania.

Aspect Caii Pur Sange Arab sunt considerati perfecti de majoritatea expertilor in cabaline. Singura caracteristica fizica mai putin apreciata de unii calareti este inaltimea acestor cai, intre 144 si 157 cm. Standardul acestei rase are capul mic si uscativ, urechile mici si mobile, gatul lung, spate scurt si picioare lungi. Forma distinctiva a capului si coada sus prinsa, cu par abundent si matasos, fac din caii Pur Sange Arab una dintre cele mai usor de recunoscut rase de cabaline. Culorile recunoscute oficial sunt negru, "roan", murg, roib si vanat. Majoritatea cailor Pur Sange arab par a fi albi dar, defapt, sunt de un gri foarte deschis. Indiferent de culoarea parului, toti caii Arabi au pielea de culoare neagra, pe tot corpul (mai putin sub semnele albe). Culoarea neagra ajuta caii in desert, protejandu-i de razele soarelui.

Temperament Avand in vedere relatia speciala pe care beduinii o aveau cu caii lor, Arabii Pur Sange au devenit una dintre cele mai echilibrate rase de cai. In Orientul Mijlociu doar caii cu un caracter linistit erau imperecheati. Astazi, Calul Pur Sange Arab este una dintre putinele rase de cai pe care copiii le pot calari la

expozitii si concursuri de echitatie. Pe de alta parte, caii Arabi sunt clasificati ca o rasa cu "sange fierbinte". Ca alte astfel de rase, precum Berber sau Thoroughbred, "Arabii" sunt foarte sensibili si inteligenti, aspecte care ii ajuta sa invete repede si sa comunice foarte bine cu stapanii lor. Totusi, inteligenta lor le permite sa invete si obiceiuri nesanatoase la fel de repede. Caii Pur Sange Arab nu vor tolera comportamentul abuziv din partea stapanului si pot reactiona violent. Arabii Pur Sange sunt energici, rapizi si raspund imediat la stimulii externi. Caracteristici Avand in vedere ca acesti cai invata repede, Arabii Pur Sange pot fi folositi cu succes in orice activitate, sportiva sau in agricultura. Datorita rezistentei extraordinare la efort, caii din aceasta rasa sunt cei mai buni la competitiile de anduranta. Pe langa intrecerile sportive, caii Arabi sunt folositi si in misiuni de salvare sau in efective ale politiei. De asemenea, acesti cai sunt folositi si in programe de terapie prin calarie sau in turism. Exista sase boli genetice care pot afecta, in mod special, caii Pur Sange Arab, doua dintre acestea fiind fatale (imuno-deficienta severa combinata si abiotrofia cerebrala).

Bibliografie

1.www.ro.wikipedia.org 2.www.animalutze.com