Sunteți pe pagina 1din 4

MAIN MENU

• Home
• Despre psaltica
• Istoric
• Muzica in BOR
• Notiuni teoretice
• Notatia psaltica
• Gramatica muzicii psaltice
• Exercitii
• Galerie foto
• Galerie audio
• You-tube psaltic
• Carte de oaspeti
• Forum
• Contact
• Newsletter

SONDAJE DE OPINIE
Considerati utila dezvoltarea pe viitor a acestui site?

Da, dorim dezvoltarea acestui


site.

Nu, nu dorim.

Imi este indiferent.

Vote

com_poll vote 1 1

CALENDAR ORTODOX

Sâmbata, 8 noiembrie
SFINTII ZILEI

• ? Soborul Mai-Marilor
Arhistrategi Mihail, Gavriil si
Rafail si al tuturor cerestilor
celor fără de trup puteri
Click pe sfinti pentru Sinaxarul

zilei sau click aici pentru sinaxarul

in format audio mp3


ANUNTURI

PARTENERI
• obiectecult.ro
• sfantulantonie.ro
• digishop.ro
• credo.ro
• crestinortodox.ro
• bookmysite.ro

Designed by:

DigiHost

DESPRE PSALTICA:

erivand din vocabula neogreaca psaltiki, notiunea de


psaltichie are in limba romana doua acceptiuni: una de
muzica psaltica, deci de muzica vocala bisericeasca
specifica ritualului crestin ortodox, si a doua, de carte sau
manual dupa care se invata, in mod sistematic, aceasta
muzica. Tot cu un termen de origine greaca, in cea de a
doua acceptiune, psaltichia se mai numeste si irmologhion,
respectiv culegere de irmoase, adica de cantari bisericesti.

Muzica psaltica astazi:


Astazi muzica bizantina este prezenta doar in serviciul liturgic din bisericile
ortodoxe, intalnita sub numele de psaltica. Desi unele biserici ortodoxe autocefale,
cum ar fi Biserica Ortodoxa Rusa, nu mai folosesc acest gen de muzica, fiind
inlocuita cu muzica corala specifica lumii occidentale, in urma reformei tarului Petru
cel Mare, psaltica ramane un simbol viu al stralucirii teoforice (termen care
desemneaza arta bizantina ca fiind o arta ecleziastica care incearca sa exprime o
frumusete transcedentala, Dumnezeiasca, originala si unica) a artei bizantine
ortodoxe.

Genul:
Muzica psaltica bizantina este prin esenta o muzica exclusiv omofona si
melodica (exclude armonia sau cantarea pe mai multe voci). Etimologic, cuvantul
muzica este de origine grecesca, luandu-si numele de la muse (termen care mai
tarziu are un inteles mai larg desemnand in general inspiratia in arta creatoare), iar
zeita Euterpe era protectoarea muzicii la grecii cei vechi.

Scurt istoric:
Muzica este folosita de crestini inca de timpuriu, chiar din timpul
Mantuitorului, evanghelistul Matei incredintandu-ne ca la Cina cea de Taina s-au
cantat Psalmi . In cartea sa intitulata "Muzica bisericeasca pe psalthichie si pe note
liniare pentru trei voci" (Bucuresti, strada Doamnei nr. 20 anul 1902), Preasfintia Sa
Nifon N. Ploesteanu scria: „Se stie ca prima samanta a crestinului fiind aruncata in
Ierusalim, si cea dintai biserica crestina fiind formata de crestinii nascuti iudei, de
buna seama ca melodia Psalmilor din Vechiul Testament a predominat in biserica
primitiva.... Dupa ce crestinismul a iesit din cuprinsul Palestinei, s-a raspandit la alte
popoare din cuprinsul Asiei Mici si Europa rasariteana, in care elementul grec era
foarte mult raspandit... iar dupa ce iudeii fura imprastiati, si venira in contact cu
grecii, au imprumutat de la acestia nu numai limba, dar si muzica lor. Proba despre
aceasta este faptul ca pe timpul lui Ptolomeu Filadelful (285-247 d.Hr.) evreii din
Alexandria nu mai intelegeau Biblia in limba lor, au fost nevoiti dupa cerintele
sinagogei si indemnul regelui, sa o traduca in limba greaca, numind aceasta
traductiune Septuaginta sau Versiunea Alexandrina... Acum vine intrebarea: ce fel de
cantare intrebuintau crestinii in biserica, in cele trei secole primare ale
crestinismului? In aceasta privinta, doi parinti bisericesti Tertulian(+220) si Sfantul
Ioan Gura de Aur(+407)ne incredinteaza ca in cele trei secole primare ale
crestinismului, la serviciul divin, cantau toti crestinii, barbati si femei, batrani si tineri;
ori psalmi din Sfanta Scriptura, sau imne facute de crestini, din propria lor reflexiune
religioasa, intr-o singura melodie.”
De asemenea, marturii importante despre cantarea omofona ni se transmit
de la Sfantul Ignatie Purtatorul de Dumnezeu (+107), episcopul Antiohiei, caruia i s-a
descoperit in vedenie cantarea antifonica, aratandui-se cetele ingeresti care laudau
Sfanta Treime antifonic. Sf. Efrem Sirul, supranumit si alauta Duhului Sfant ne-a
lasat aproape o mie de laude si imne scrise pe glasuri ehurii si podobii. Tot Sf.
Ioan Gura de Aur aduce in Constantinopol cantarile si imnografia din biserica
Antiohiei, cu care poporul credincios s-a putut apara impotriva ereziilor ariene. Sf.
Roman Melodul, un sirian care a trait la Constantinopole, ne-a lasat o mie de laude,
adevarate comori, si tot despre el se spune ca ar fi autorul binecunoscutului Acatist
al Maicii Domnului.
Astfel, in muzica bizantina, care incet incet prinde contur, fiind un sincretism
al vechilor moduri antice muzicale ale popoarelor mostenitoare a culturii elenistice
(sau cel putin in sfera de influenta elenistico-bizantina), apare o notatie proprie si un
sistem de scriere original, find primul de acest fel din lume. In Constantinopol, centru
cultural puternic si inima Bizantului (si putem afirma ca chiar a intregului crestinism),
arta capata o directie ascendenta care incearca sa duca omul spre Dumnezeu.

Scoli:
In plan muzical apar doua mari scoli de psaltichie: scoala aghiopolita,
renumita pentru maiestria punerii cantarilor dupa podobii (cantari model) si scoala
constantinopolitana, nascuta in Manastirea Studion, renumita pentru adancimea
duhovniceasca a frazelor care trebuiau cantate.
In biserica se vor forma grupuri de cantareti conduse de un protopsalt, care
era cel mai mare si de regula canta cel mai frumos. In istoria muzicii bizantine din
cartea Antologhion Paisian, tomul I (editura Sofia, Bucuresti, 2005), gasim prefatat:
„Din antichitate si pana acum psaltul a ramas acel cantaret care s-a desavarsit in
mestesugul viersuirii/melodificarii Psalmilor si Laudelor/Imnelor pe anumite formule
melodice (denumite thesisuri sau mathimi) si melodii (denumite melodii sau
prosomii). Iar muzica psaltica este muzica Bisericii Ortodoxe, ocrotite de imparatia
bizantina vreme de mai bine de o mie de ani, de la care si-a luat numele de muzica
bizantina.”

Notatii:
Notatia timpurie a muzicii psaltice bizantine era foarte complicata, datorita
existentei unui mare numar de semne care astazi sunt necunoscute. Incepand cu
perioada cucuzeliana aceste semne sunt concretizate teoretic, dar tot ramane un
numar mare de interpretari muzicale personale care difera de la psalt la psalt.
Odata cu reforma hrisantica semnele muzicale psaltice se reduc ca numar si
li se stabilesc o lucrare practica propriu-zisa, iar notatia ramane cea cucuzeliana.
Aceste semne se numesc neume si difera foarte mult de notatia occidentala (care
este pe portativ) deoarece semnul nu arata nota propriu-zisa pe care psaltul trebuie
sa o execute, ci ea trebuie dedusa din pozitia pe care o au celelalte semne (ca un fel
de numarare),pe cand in muzica occidentala stim exact nota pe care o cantam.
Psaltica are opt glasuri sau ehuri, fiecare cu o tonica si scara (gama) proprie, iar
gama se scrie astfel: NI PA VU GA DI KE ZO NI corespondent in muzica liniara cu
DO RE MI FA SOL LA SI DO.

© Digitech Sistem 2008

Statistici web