Sunteți pe pagina 1din 10

Mercurul-element chimic

Mercurul, de asemenea numit argint viu sau hidrargir, este un element chimic cu simbolul Hg i numr atomic 80. Metal al blocului d, mercurul este unul din cele 6 elemente care sunt lichide la o presiune i temperatur apropiat de cea a camerei.[1] Celelalte metale sunt cesiul, franciul, galiul, rubidiul i nemetalul brom. Dintre acestea, bromul i mercurul sunt lichide la condiii standard de temperatur i presiune. Mercurul este singurul metal lichid in conditii normale de temperatura si presiune (Cesiul se topeste la ~28.5 C (83 F), Galiul la ~30 C (86 F), si rubidiumul la ~39 C (102 F) ). Mercurul are culoarea argintie-albicioasa, usor intunecata in aer liber, ingheata sub forma unui solid moale, ca plumbul la ~ -39 C ( -38 F ), si poate forma cu majoritatea metalelor amalgamuri

Istorie

Simbolul planetei Mercur a fost utilizat din Antichitate pentru reprezentarea acestui element.

Extragerea si intrebuintarea mercurului au fost descrise inca din antichitate. Folosirea lui la inceputul mileniului 2 i.Ch. in Egipt a fost sugerata, dar nu autentificata, deoarece se uzitau sinonime in scrierile vechi, obscure ale anumitor scriitori, dar extragerea cinabrului - cel mai raspandit

minereu al mercurului - a fost in mod cert descrisa in secolul al IV-lea i.Ch. In China se intrebuintau pomade cu mercur la vindecarea leprei cu 3000 de ani i.Ch. Arheologii au descoperit intr-un mormant din Egipt un vas plin cu mercur, care pare sa dateze din secolul al XVI-lea sau al XV-lea i.Ch. Teophrast (300 i.Ch.) mentioneaza despre argintul lichid(hydro arghyros) pe care il obtinea din cupru. Romanii extrageau cinabrul din minele din Almaden (Spania), pe care-l foloseau la prepararea pigmentilor si a produselor cosmetice. Mercurul, prin starea lichida, culoarea argintie stralucitoare si prin volatilitatea care il caracterizeaza, a impresionat in mod deosebit pe alchimisti, considerandu-l un component al tuturor metalelor.

Apariie
Mercurul este un element extrem de rar n scoara pmntului, crusta avnd o medie a abundentei masice de numai 0,08 pri per milion. Cu toate acestea, pentru c nu are un amestec geochimic cu acele elemente care constituie majoritatea masica a crustei, minereurile de mercur pot fi extrem de concentrate. Cele mai bogate minereuri conin mercur pn la 2,5%. Este ntlnit fie ca metal nativ (rar) sau n cinabru, corderoit, livingstonit i alte minerale, cinabrul (HgS) fiind minereul cel mai comun. Minereurile de mercur apar de obicei n centuri orogenice unde rocile cu densitate mare sunt forate spre crusta terestr, fiind de obicei n apropierea izvoarelor fierbini sau a altor regiuni vulcanice. Mercurul este extras prin nclzirea cinabrului prin intermediul unui curent de aer i condensarea vaporilor. Ecuaia chimic este HgS + O2 Hg + SO2 n 2005, China a fost liderul productorilor

mercurului cu aproape din schimbul global urmat de Kyrgyzstan. Cteva ri sunt considerate s aib producii nenregistrate de mercur din procesul de electroextracie al cuprului.

Proprietati fizice
Mercurul este alb stralucitor ca argintul. In stare solida, are o structura hexagonala compacta, puternic distorsata ( fiecare atom este inconjurat de sase atomi la 0.300nm si de alti sase atomi la 0.347 nm). Mercurul este singurul metal lichid la temperatura obisnuita. Coeficientul de dilatare termica a mecurului este foarte mare. Avand tensiune superficiala foarte mare (480 dyn * cm1 ), mercurul in stare pura e rostogoleste pe hartia alba fara sa lase urme. El este foarte greu. Conductibilitatea termoca a mercurului este redusa (la 0oC, este de 2,2% din aceea a argintului). Mercurul emite vapori monoatomici in spatii bine ventilate. Prin actiunea descarcarilor electrice in vapori de mercur rezulta o lumina bogata in radiatii ultraviolete.

Proprietati chimice
Mercurul are tensiunea de polarizare putin mai mare decat a argintului ; deci poate fi considerat ca facand parte dintre metalele pretioase. Nu se oxideaza in aer la temperatura obisnuita ; in aer umed se oxideaza lent, acoperindu-se cu o pelicula subtire de oxid de mercur, Hg2O, care se dizolva in parte in metal, facan-ul sa adere la peretii sticlei. Incalzit la 350oC, el el se oxideaza repede, formand HgO, de o culoare rosie, care insa, peste 4000C, se descompune in componente.

La temperatura obisnuita, mercurul este atacat puternic e halogeni cu care formeaza halogenuri, mai intai de tipul Hg2X2 si apoi de tipul HgX2. De asemenea reactioneaza cu sulful, cand acesta este in pulbere fina, formand HgS. Nu se combina cu azotul, fosforul, carbonul, siliciul, si borul. Mercurul nu reactioneaza cu acidul clorhidric sau acidul sulfuric diluati. Acidul sulfuric concentrat ataca mercurul la cald: 2H2SO4 + 6 Hg HgSO4 + SO2 + 2H2O Similar se comporta si acidul azotic diluat sau concentrat, la cald.Dupa cum mercurul sau acidul este in exces, se formeaza saruri de HgI sau de HgII : 2H2O; 4H2O. Mercurul este apreciat din solutia sarurilor sale de majoritatea metalelor, chiar de cupru. 8HNO3 + 6Hg 3Hg2(NO3)2 + 2NO + 8HNO3 + 3Hg 3Hg(NO3)2 + 2NO +

Proprietati biochimice
Mercurul lichid este otravitor, insa in mai mica masura decat sarurile sale, solubile deoarece el se absoarbe greu in organism. Sarurile de mercur, in schimb, sunt foarte otravitoate so provaca repede moartea. Vaporii de mercur dau loc otraviri cornice, care se manifesta la inceput printr-o durere de cap, salivatie abundenta, atacarea gingiilor si mucoasa gurii, gust metelic in gura si tremuraturi nervoase.

Reactivitate i compui
Mercurul se dizolv pentru a forma amalgame cu aur, zinc i multe alte metale. Deoarece fierul este o excepie de

la aceast regul, recipientele de fier au fost folosite n comerul cu mercur. nclzirea mercurului conduce la formarea oxidului de mercur, care poate fi descompus la temperaturi mult mai nalte. Poziia sa n seria reactivitii metalelor face mercurul un metal care nu reacioneaz cu acizii obisnuii precum acid sulfuric diluat, dei acizii oxigenai precum apa regal (acid sulfuric + acid azotic) pot s dizolve mercurul n scopul obinerii sulfailor, azotailor i clorurilor. La fel ca i argintul, poate reaciona cu acidul sulfhidric atmosferic. Mercurul reacioneaz i cu formele solide ale sulfului, folosite n absorbirea vaporilor de mercur. Cele mai importante sruri de mercur sunt urmtoarele:

Cloru de mercur(I) (calomel) , folosit nc n medicin, n filtre acusto-optice i n electrochimie; Clorura de mercur (II), substan foarte coroziv, ce poate sublima; este o otrav puternic Fulminat de mercur, utilizat n detonarea explozivelor); Oxid de mercur (II), principalul oxid de mercur; Sulfura de mercur (gsit n cinabru, folosit n medicina oriental sau vermilion care este un pigment de nalt calitate); Selenat de mercur (II), semiconductor; Telurit de mercur (II), semiconductor.

Testele efectuate n laboratoare au indicat c un schimb electronic cauzeaz gazele nobile s reacioneze cu vaporii mercuroi. Aceti compui sunt stabili datorit forelor van der Waals i rezult n HgNe, HgAr, HgKr i HgXe (vezi exciplex). Compuii organici ai mercurului sunt de asemenea importani. Metilmercurul este un compus periculos care este gsit ca un agent poluant n ape. Descoperirea fluorurii de mercur(IV) (HgF4) a fost anunta n septembrie 2007.

Intrebuintari

Atat mercurul cat si sarurile solubile de mercur sunt otravuri puternice. Sarurile de mercur (II) administrate pe cale bucala produc leziuni ale stomacului, intestinului si rinichilor, iar in doze mari duc la moarte rapida. Clorura mercurica HgCl2 , cunoscuta sub denumirea de sublimat coroziv, se utilizeaza in medicina ca antiseptic si dezinfectant de uz extern. Compusii insolubili sunt relativ netoxici. Calomelul, Hg2Ce2 se intrebuinteaza ca purgativ si vermifug. Inhalarea, timp mai indelungat, a vaporilor de mercur din atmosfera duce la otraviri cronice sau intrebuintarea indelungata a pomadelor cu mercur provoaca eruptii ale pielii. Mercurul are o actiune nefasta si asupra plantelor.
Mercurul foloseste in : tehnica, fizica, si multe alte

domenii; Mercurul mai este folosit si la prepararea medicamentelor, a ingrasamintelor chimie si la producerea pe cale electrolitica a sodei caustice si a altor substante folosite pe scara industriala. la construirea unui mare numar de aparate ca: barometre, manometre, termometre, densimetre, areometre, pompe de vid; cantitati importante de mercur sunt folosite la obtinerea amalgamelor.

Termometrul cu mercur, inventat de Daniel Gabriel Fahrenheit n secolul al XVIII-lea

Amalgamul de argint sau de staniu, care la inceput este plastic si dupa cateva ore se intareste, este folosit in tehnica dentara. In prezent se cauta inlocuirea amalgamului de argint folosit la punerea plombelor dentare cu alte materiale, pentru ca s-a demonstrat ca mercurul din plombele dentare poate migra in organism, depunandu-se in oase si astfel provocand boli foarte periculoase. Mari cantitati de mercur se consuma si la fabricarea fulminatului de mercur, utilizat in lucrarile miniere, ca exploziv. Folosirea mercurului la construirea termometrelor se bazeaza pe proprietatea sa de a se afla in stare lichida in intervalul de temperatura -38oC si +359oC. Un important rival al mercurului in aceasta privinta este galiul si iata de ce : mercurul fierbe la o temperatuva relativ joasa, aproximativ 350oC. Aceasta face imposibila folosirea

termometrelor cu mercur pentru masurarea temperaturilor ridicate. In schimb, galiul se transforma in vapori la o temperatura de 2000oC. Nici un alt metal nu poate ramane atat de mult timp in stare lichida, adica sa aiba un interval atat de mare intre punctul sau de topire si cel de fierbere. Conductibilitatea electrica buna a Mercurului il face foarte folositor in industria electrotehnica. descarcarea electrica prin vapori de mercur produce o stralucire albastruie bogata in unde ultraviolete, fenomen exploatat in lampile cu ultraviolete, fluorescente si de mare presiune a vaporilor de Mercur. Conductibilitatea termica buna face ca Mercurul sa fie folosit ca invelis si racitor al reactoarelor nucleare.

Poluare
Parerile legate de riscurile provocate de spargerea unui bec CFL sunt impartite. Un lucru este cert - anumite riscuri exista din cauza continutului mic de mercur. Ne putem proteja de acest risc - si ar fi bine sa stim cum sa o facem, avand in vedere faptul ca acest tip de becuri va deveni probabil singurul de pe piata in cativa ani. Pe ct de eficient este n crearea luminii albe, mercurul numit i argintul viu este de asemenea foarte toxic. Este n special dunator pentru creier, la copii i la fetui. De aceea autoritile din S.U.A. l-au restricionat sau lau interzis n compoziia produselor, cum sunt termometrele, motoarele sau comutatoarele cu termostat de la centralele termice. (Un singur termostat, att de comun n multe locuine, poate s conin 3 grame de mercur, sau comparabil cu cel coninut n 600 de becuri fluorescente). In apa, in aer si in sol, mercurul se strecoara usor si in mancare, iar in cantitati mari este deosebit de toxic,

cauzand probleme serioase de sanatate. Astfel, mercurul poate afecta ireversibil functia neurologica, iar daca esti insarcinata, bebelusului ii este afectat sistemul nervos. De asemenea, copiilor care mananca peste bogat in mercur le este pusa in pericol dezvoltarea cerebrala. Concluzii Oamenii de stiinta au dovedit in mod teoretic ca daca ar exista un analog al mercurului, adica un element cu un numar atomic foarte mare, locatar al perioadei a VIII-a, starea sa naturala in conditii obisnuite ar fi gazoasa. Un gaz cu proprietatile chimice ale unui metal ! Vor studia oare, vreodata, oamenii de stiinta un astfel de element unic.

Bibliografie: Edith Beral, Mihai Zapan, Chimie Anorganica Editura Tehnica Bucuresti 1977 I. Cosma, C. D. Albu, O. Petrescu -Chimie manual pentru clasa a VII-a

Internet : www.wikipedia.org, WikipediaEnciclopedia libera.