Biguanide

Baze farmacodinamice

Nu stimulează pancreasul fiind active şi în absenţa acestuia şi în diabetul

aloxanic precum şi după hipofizectomie şi suprarenalectomie. Inhibă absorbţia glucozei
din intestin. Inhibă neoglucogeneza şi glicogenoliza hepatică şi stimulează glicoliza
anaerobă. (Shen, Bressler, 1977). La animale normale acţiunea apare numai după doze
mari.
La om efectul hipoglicemiant apare în doze terapeutice numai la diabetici cu
hiperglicemie. Acţiunea este cu atât mai slabă cu cât diabetul este mai echilibrat.
Biguanidele favorizează consumul intracelular de glucoză, reactivează, la nivelul
muşchilor, insulina inactivată prin legarea de proteine.la om acţiunea începe după 2-3 zile
şi este maximă după 15-30 zile.
Au efect cetogen precum şi anorexigen, antilipidogen, fibrinolitic, hipotiroidian.

Baze farmacotoxicologice

Hiporexie, greţuri, gust metalic, uscăciunea gurii, constipaţie sau diaree.

Anestezie, cefalee. Un efect advers particular, cunoscut de mult timp, este acidoza lactică,
fenomen cu incidenţă rară dar grav, uneori letal. Concentraţia lactatului este proporţională
cu doza administrată. Efectul este consecinţa creşterii glicolizei anaerobe.
 Acest efect advers este mai frecvent la finformin (Phenforminum—D.C.I.,
R
Dibotin , D.B.I.R , InsoralR). Datorită acestui efect, produsele care conţin fenformin, au
fost supuse restricţiilor sau retrase din terapeutică în unele ţări (ex. R.F.G., Canada,
Norvegia, S.U.A.). În alte ţări s-a considerat că se poate menţine în uz substanţa
respectivă, dar se insistă pt. respectarea anumitor indicaţii, valabile pt. toate biguanidele
care reduc la minimum riscul de acidoză lactică.

Baze farmacoterapice şi farmacoepidemiologice

Pt. a obţine efecte terapeutice optime şi a evita reacţiile adverse, îndeosebi

acidoza lactică trebuie să se aibă în vedere mai multe aspecte.
Prescrierea biguanidelor se va face numai la diabetici adulţi,
neinsulinodependenţi, fără tendinţă la cetoză, fie în asociere cu o sulfoniluree, fie când
tratamentul dietetic sau scăderea ponderală sunt insuficiente sau când sulfonilureele nu
pot fi folosite.
Pe cât posibil, se vor evita, pentru formin, doze mai mari de 100 mg/zi:;
preparatele retard, care evită atingerea de concentraţii mari, ar fi preferabile.
Se va da atenţie deosebită cazurilor de contraindicaţii, reprezentate de situaţii
patologice care favorizează acidoza lactică, de ex. Insuficienţa renală ( cu creatinemie
peste 1,2 mg%, SI=110 µmol/l), insuficienţă hepatică, alcoolici, insuficienţă cardiacă,
infarct miocardic, stări care favorizează hipoxia (şoc cardiogen sau toxiinfecţios,
hemoragii, embolie pulmonară, gangrenă, tulburări ale circulaţiei arteriale periferice),
diete hipocalorice severe şi îndeosebi stările de inaniţie, administrarea de diuretice şi
antihipertensive care pot afecta funcţia renală, urografie.
Bolnavii la care se administrează buguanide vor fi examinaţi periodic, pt. a decela
factorii şi condiţiile care pot favoriza acidoza lactică; va avea în vedere că persoanele
care au depăşit vârsta de 60 de ani sunt mai susceptibile la acest efect advers.
 Bolnavii trataţi şi cei care îi îngrijesc vor fi instruiţi asupra semnelor de acidoză
lactică (anorexie, greţuri, vome, creşterea amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor
respiratorii, dureri abdominale, diaree, pierderea cunoştinţei).

Exemple de biguanide

Diabetin

(buforminum)
Producător: Sicomed

Compoziţie: Comprimate retard conţinând 100 mg buformină clorhidrică.

Acţiune terapeutică: Antidiabetic oral de sinteză, activ numai în prezenţa
insulinei endogene sau exogene.
Indicaţii: Diabetul zaharat de tip II când regimul dietetic nu poate restabili
echilibrul metabolic.
Contraindicaţii: Coma şi precoma diabetică, acidoză, insuficienţa renală şi
hepatică sau cardiovasculară gravă, sarcină, diabetul zaharat de tip I netratat corect cu
insulină.
Reacţii adverse: După 1-2 luni de tratament pot apărea: astenie, scăderea în
greutate.
Mod administrare: Tratamentul va fi strict individualizat, tatonându-se doza
eficientă. În general sunt necesare 2-3 comprimate la pacienţii cu glicemia de 200 mg %.
Doza zilnică este de două prize (dimineaţa şi seara), după mese. Doza de întreţinere este
de 1-2 comprimate pe zi, asociate la nevoie cu alte antidiabetice orale.
 Diabetin – Retard

(buformine, buformin-retard, silubin-retard)

Prezentare: Comprimate de 170 mg de buformină tosilat sub formă retard.

Acţiune terapeutică: Biguanidă antidiabetică cu efect prelungit.
Indicaţiile şi contraindicaţiile sunt aceleaşi cu ale medicamentului Meguan.
Administrare: Două prize, dimineaţa şi seara. Poate fi suficient un singur
comprimat, dimineaţa.
Reacţii adverse: Anorexie, gust metalic sau amar, greaţă, vomă, diaree, foarte rar
acidoză lactică (risc letal, se opreşte medicaţia imediat şi se instituie tratamentul adecvat).
Mai bine suportat decât meguanul.

Meguan

(metforminum)
Producător: Sicomed

Compoziţie: Comprimate conţinând 0,500 g clorhidrat de metformină.

Acţiune farmacoterapeutică: Agent hipoglicemiant din grupa biguamidelor, ce
favorizează consumul intracelular de glucoză şi reactivează la nivel muscular insulina
inactivată prin legarea de proteine. Timpul de înjumătăţire este aproximativ 3 ore; nu se
leagă de proteinele plasmatice; se excretă prin urină sub formă nemodificată.
Indicaţii: În asociere cu regimul alimentar în tratamentul diabetului non-
insulinodependent de tip II, diabet la obezi, diabet pletoric, diabetul adultului
supraponderal, diabetul adultului normoponderal. În completarea tratamentului cu
insulină în diabetul zaharat de tip I, diabet instabil, diabet insulinodependent.
 Contraindicaţii: Insuficienţă renală organică sau funcţională; infecţie urinară,
deshidratare, vomă, febră, stări infecţioase, insuficienţă hepatocelulară, intoxicaţie
alcoolică acută, decompensare acidocetozică, precomă diabetică, sarcină.
Reacţii adverse: Tulburări gastrointestinale la începutul tratamentului ce se
redresează spontan.
Mod de administrare: În diabetul noninsulinodependent: 2-3 comprimate pe zi
în timpul meselor sau după (posologie adoptată în funcţie de testele biologice); în
diabetul insulinodependent, în completarea tratamentului cu insulină, 2-3 tb./zi.
Condiţii de păstrare: La adăpost de lumină, umiditate şi căldură.

Metformin BMS – antidiabetic oral

(metforminum)

Prezentare: Conţine clorhidrat de metformin BP ca substanţă activă; conţine 500

mg metformin: comprimate filmate albe, rotunde, convexe.
Proprietăţi: Reducerea glucozei în sânge în prezenţa insulinei endogene sau
exogene. Nu cauzează crize hipoglicemice. Efect de scădere ponderală la diabetici.
Absorbţia este relativ lentă, comparativ cu eliminarea rapidă sub formă nemodificată.
Indicaţii: Diabet zaharat stabil la maturitate, necomplicat cu cetoze, în special la
supraponderali. Este necesară combinarea cu sulfoniluree în cazurile dificile.
Metformin poate fi utilizat în diabete labile ca supliment al tratamentului cu
insulină pentru a evita criza hipoglicemică.
Dozaj şi administrare: Individualizat, iniţial 500 mg de două ori pe zi, la masă,
ce se poate creşte gradat la maxim 1 g de trei ori pe zi. Dozajul de menţinere este 1,7 g
zilnic în doză unică dimineaţa sau divizată în două doze.
Contraindicaţii: Metformin este contraindicat în cetoacidoză sau comă
diabetică, insuficienţa severă renală sau hepatică, cardiacă sau infarct miocardic recent.
Nu este recomandată administrarea în sarcină.
Alăptare: nu există informaţii suficiente.
 Efecte adverse: Este bine tolerat, dar se pot produce tulburări gastrointestinale
care dispar cu reducerea dozajului. Se va începe cu doze mici care cresc treptat. Rar,
reacţii alergice uşoare.
Precauţii: Nu se produce hipoglicemie prin monoterapie cu Metformin. Totuşi,
ea se poate produce când se administrează Metformin împreună cu sulfoniluree, insulină
sau alcool. La doze excesive, se poate declanşa acidoza. Semne şi simptome sugestive
sunt: greaţă, diaree, durere abdominală, dispnee.
Tratament: Este recomandată terapia intensă de susţinere care trebuie condusă
spre corectare pierderii de lichid şi a tullburărilor metabolice.