GEOGRAFIA CONTINENTELOR I .

Regionarea geografica intre regionalitate si diferenieri regionale Exista un concept care funcioneaz constant si care avanseaz ideea ca geografia este o tiina a spaiului. Asistam astfel si suntem prtai la o analiza : geosistemul ( Terra) este reprezentat de o suma de spatii , de ansambluri teritoriale, regiuni, dar si procese, fenomene si elemente asociate lor, la care se adaug interaciunile din interiorul precum si din exteriorul subsistemelor. Rezulta astfel 3 componente de care genereaz trsturile de baza ale geosistemului ( ansamblu terestru de are substana) 1. Structura : - spatii, regiuni, ansamble si subansamble teritoriale ; - relaiile dintre componentele geosistemului ( elemente de structura) ; - raportul dintre apa si uscat ; 2. Functionalitate : elementele de funcionalitate care rezida in fond din particularitile componentelor , din caracterele de omogenitate ale subansamblelor teritoriale , care deriva din interacionrile dintre geosfere. 3. Dinamica : stabilirea de fluxuri de energie, informaie si materie, de miscari, evoluii ale unitatilor teritoriale, ale acestor regiuni. Analiza pleac de la caracteristicile unor locuri la stabilirea unor funcionaliti de omogenitate a lor, cu intercondiionrile pe orizontala si pe verticala, pana la fluxurile energetice care avanseaz intre unitati, subunitati, ansamblu terestru. Geosistemul nu poate fi inteles strict doar prin suma elementelor componente,ci reprezint si analiza geografica, intercondiionrile intre geosfere, intre teritorii, etc. Analiza geografica si geosistemica in sine nseamn analize de intercondiionare, descifrarea mecanismelor care permit ansamblului terestru sa funcioneze (apanajul al geografiei generale), dar si a regiunilor, lumilor geografice (continente). Este un demers (scop) al geografiei, care se regsete in geografia regionala, geografia continentelor, a subspaiilor, exemplificnd acele trasaturi regionale care le difereniaz teritorial intre ele. Rezulta ca ceea ce nseamn regional si ceea ce reprezint general nu sunt complet diferite, doar ca sunt la scri diferite. In geografia generala analizele pleac de la

ansamblul terestru, descifrat, iar in geografia regionala se aplica legile la nivel local, regional. Exista diferene intre a regiona si a analiza strict componentele unei regiuni(foarte muli privesc si foarte putini vad ). Regionarea geografica este demersul tiinific care permite conturarea regiunilor cu trasaturi si caracteristici specifice. Regionarea este o aciune, un complex de metode pe baza unor principii, care permit nelegerea diferenierilor regionale. Acestea apar prin stabilirea unor : criterii de regionare regiuni funcionale (lumi) tipologii ale regiunilor funcionale

Geografia Continentelor = analiza subspaiilor, a lumilor continentale. 1. Diferenieri regionale euro-asiatice si africane Africa - 30 de mil. Km2 Asia - 44 de mil. Km2 EURASIA. Diferenieri regionale care se confirma sunt sunt legate de exprimarea concreta a geosistemului prin relief, zonalitate si etajare climatica cu reflex in zonalitatea si etajarea biogeografica, cu reflex in utilizarea terenurilor, in economie, repartiia populaiei, cu legturi puternice intre resurse si exploatarea lor. Regionarea nu exista doar ca un demers contient pentru un spaiu continental, ci merge in analize socio-economice regionale, in tipuri de regiuni de dezvoltare , in existente de concentrri urban-industriale sau de spatii anoikumene. Geografia regionala ncearc sa rspund la ntrebrile de ce?, unde?, cnd?. Ele sunt esena legturilor bivalente cauza-efect intr-un reflex spaial, a unui fenomen/ proces socio-economic. Nu nseamn doar gsirea unor regiuni cu caracteristici de omogenitate, ci sublinierea continua a acestor particularitati. O regiune nseamn limite si particularitati, un contur, dar si existenta unor elemente care variaz prin particularitati intre o subregiune si alta. Vectorii diferenierilor regionale arata sensul acestor variabilitati de caracterizare, arata sensul in care exista cele

mai importante deosebiri dintre un subspaiu si altul, arata cat si cum variaz un anumit element. Lumile si continentele nu sunt spatii ablonate intr-un sens tradiional, ci reprezint abordri dintr-o alta maniera geografiei regionale. Globul terestru are 2 tipuri de medii: - uscat terestru - medii acvatice Exista o geografie a continentelor si una a oceanelor (oceanografia).Paul Vidal de la Blanche considera ca: apa decupeaz continentul. Continentele sunt separate de oceane, sunt mai mult sau mai puin bine conturate de oceane si mari. Mediile de uscat se opresc obligatoriu in fata apei. Geografia regionala moderna face trecerea dinspre un tradiionalism geografic ce admite existenta a 5 spatii continentale (Africa, americile, Eurasia, Austria si Antarctica) sau 7 (Oceania si America de Nord si de Sud). In aceasta tranziie spre un alt tip de abordare , apare conceptul de regionare geografica si lume continentala. Acesta permite trecerea de la un continent la altul a unei regiuni, lrgirea limitei ei, in funcie de anumite criterii. Aceasta trecere nu nseamn doar o analiza geopolitice actuale, pe un substrat cultural specific. Caractere geografice trec dincolo de limitele convenionale stabilite intre continente (limita Europa Asia, determinata de existenta Eurasiei, prefigurata de E. Suess). Deseori se admit limite de continente , care nu nseamn rupturi sau diferenieri radicale intre regiunile adiacente. Limitele nu sunt imuabile, nu sunt bariere, ci le corespund unor meridiane de zona de tranziie intre 2 regiuni , fiecare cu o anumita omogenitate funcionala geografica. Este nevoie de o analiza argumentativa. In cazul limitei estice a Europei, apartenena acesteia la Asia poate fi justificata mai ales fizico-geografic. Europa este un continent peninsula , un continent ancorat pe o distanta de peste 2500 Km de Asia. Funcionalitatea peninsulara a Europei poate fi un argument pentru existenta Eurasiei, insa nu trebuie absolutizat acest argument , deoarece exista alte elemente de funcionalitate geografica ce confirma ca Europa are multe elemente de difereniere fata de imensitatea masei geografice asiatice (Europafizico-geografica, ci presupune evoluii socio-economice si istorice, exploatarea de resurse comune, structuri

continentalism modest , o pondere mai ridicata a culturii agricole variate, densitati medii specifice fiecrui spaiu). Nu trebuie sa ne limitam doar la Est de Asia, ci trebuie mers in profunzime in analiza spaiului adiacent. 1.1 LUMEA ARABA. Limitele aceste lumi (areal) nseamn in Est- Valea Indusului, Vest- Oceanul Atlantic. Intre cele 2 limite se desfasoara un teritoriu uria, de peste 10 mil. Km 2, un adevrat subcontinent, dei asistam la apartenena lui in 2 continente propriu-zise: Africa si Asia care sunt separate de Marea Roie. Aceasta este, de fapt aceeai regiune = lumea araba: fizico-geografic, este un spaiu caracterizat prin ariditate: desert si semideert (Sahara, Rub-Al-hali, Dahna, podiul Iranian, desertul Lut), cu 3 unitati- unitatea Nord africana, cea din Arabia Saudita si cea din podiul Iranian. Este un ansamblu centrat pe Tropic, omogenitatea fiind data de clima si de biogeografie; caracterul de spaiu suboikumenic si chiar anoikumenic exista diferene importante, marginile desertului sunt mai populate, densitati mari fiind in: Babilonia, Mesopotamia, Irak, Nordul Persiei, Pakistanul sudic, valea Nilului, tarmul atlantic, mediteranean si in rest este populaie putina - nomadism si seminomadism; resurse cea mai importanta resursa este petrolul, in Arabia Saudita aflndu-se cele mai mari resurse de petrol si gaze naturale; comunicaii: - un rol modest al celor terestre; - existenta unor trasee de conducte; - axe de comunicaii presrate cu aezri care traverseaz Nord-sud sau Vest-est (Arabia Saudita) - un rol important al porturilor (Golful Persic, Qatar, Bahrain) populaiile din aceste teritorii sunt populaii arabe (islamism)- 800 mil. locuitori( 2/3 islamism), populaie ce a adoptat un mod de viata ostil, dar cu o cultura si civilizaie milenara. Este o lume generata cultural;

economie grefata pe orae, resurse, legturi cu restul lumii prin litoral, unde apar si concentrri industriale.

Exista numeroase argumente pentru a afirma ca acest spaiu este unitar. Diferite regiuni de aici sunt expresii locale, regionale ale unui anumit standard de viata (Emirate Arabe Unite fata de Yemen, Tunisia fata de Mali, Maroc fata de Muritania). Pierre Jorge afirma ca lumea araba este reprezentata de: islamism- ca etnie, camila- ca mijloc de comunicaie, desert- relief, orez- agricultura. 1.2 SIBERIA. Este o regiune complexa, cu personalitate geografica pregnanta in care elementele de peisaj sunt: vastitatea spaiului - distanta de peste 6000 Km de la Est la Vest si peste 3000 Km de la Nord la Sud; masiviate; dei domina taigaua, ei i se asociaz tundra (in Nord) si stepa (Kazahtanul in Nord); resurse imense: hidrocarburi (cmpia Siberiei de Vest), crbune, minereuri feroase si neferoase, aur, diamante, platina; spaiu puin populat fata de regiunile de la aceeai latitudine in Europa, unde depesc 150 loc.Km2; fluvii gigantice: Obi, Enisei, Lena; diferenieri regionale: cmpia Siberiei de Nord este diferita de podiul Siberiei centrale 1.3 ASIA MUSONICA de la Est de bazinul Lenei pana in peninsula Kamceatka. Practic geografii ce definesc acest ansamblu pleac de la zona de aciune a climei tropicale, subtropicale sau temperate de factura musonica. Asia musonica - are un regim bogat al precipitaiilor, dar centrat doar intr-o anumita perioada a anului (sezon cald si umed, sezon rece si uscat). Aceste trstura climatica venita din circulaia oceanica deasupra continentului determina

ca agricultura sa fie legat de perioada umeda a anului sau de existenta celor mai mari suprafee irigate de pe Glob. Culturile de orez- culturile inundate au o dominanta legata de apa si de producii mari (2-3 recolte pe an). Intre perioadele de recoltare, suprafeele respective pana la reinsamantare devin suprafee acvatice folosite in piscicultura. Este o alternanta sezoniera uitilizarilor agricole. Cuprinde: India, Indochina, Insulinda (Indonezia, Filipine, Malaysia), Sud-estul Chinei, Estul Chinei (Golful Bohay, Coreea, jumtatea sudica a Japoniei). Este una dintre cele mai mari regiuni asiatice. Circulaia musonica sau cea pacifica determina umiditatea foarte mare. Densitatea foarte mare de populaie - determinata de climat, agricultura (orez), de alternanta cu alte cereale (gru), creterea porcinelor (in China), resurse in Nordestul Chinei, India (crbune si minereuri feroase), de un specific demografic, o eterogenitate a populaiei: hindui, brahmani, intoiti, catolici, musulmani, rasa galbena, mongoloida. Peste 40 o/o din populaia Globului traieste aici: China are circa 1,4 mld locuitori, India are circa 1 mld de loc, Indonezia circa 120 mil. loc. Eterogenitatea spaiului. Fizico-geografic este o regiune foarte eterogena, cu scuturi vechi (scutul Sinic si Blocul Indian), regiuni alpine (Indochina) si arii de contact dintre ele, transformate in cmpii de acumulare, de avanfosa ( cmpia Gangelui, Brahmaputrei, cmpia Indusului, marea cmpie Chineza). Eterogenitatea nseamn spatii relativ izolate intre ele: India, Indochina, Arhipelagul japonez, Coreea, China de Est, Insulinda. Rezulta ca dei Asia musonica exista grefata pe o anumita coordonata poziionala in Asia (climatica si peisagistica), ea are in componenta subregiuni si regiuni cu trasaturi specifice fiecreia, cu peisaje difereniate. Vectorii diferenierilor regionale nu apar pe componente doar cardinale, ci si intre ariile din spatele lor, dinspre interiorul Asiei pentru fiecare regiune si oceanele si tarmul adiacent acestora. 1.4 ASIA DE VEST. Nu este obligatoriu ca prin existenta unor regiuni sa umplem ansamblul terestru (uscatul) in totalitatea lui. Exista areale care nu fac parte din macroansambluri regionale.

Criteriile de difereniere a acestor ansambluri sunt valabile si pentru alte tipuri de configuraii regionale, care, parial sau total, se suprapun celor prezentate deja (Eurasia). Asia de Vest ar trebui sa cuprind si Arabia si unitatea iraniana. Este bine sa limitam aceste regiunii doar de Asia Mica si Levant (dintre Asia Mica si Sinai). Caracterele definitorii sunt cele legate de existenta unor trasaturi a peisajelor derivate din 2 subregiuni: subunitatea marginala montana subunitatea interna de podi Asia Mica corespunde acestui tipar. Este o regiune a cutrilor strnse spre exterior si un bloc cristalin cutat in centru (podiul Anatoliei, m-ii Pontici, m-ii Taurus).

Aceasta dispoziie a unitatilor de relief cu parametri diferii, marginali si centrali, montani si de podi, determina: forma unui aliniament de noduri orografice in partea central-sudica; forma unor asimetrii si contraste peisagistice importante intre centrul unitatilor si ariile marginale si externe; asimetrii morfoclimatice importante, care sunt etaje bioclimatice cu altitudini diferite pe versanii cu expuneri interne acestor regiuni fata de cei cu expuneri externe; izolare interna cu dublu efect : - densitati mici de populaie in podiuri (pod. Tibet are o densitate de 1 loc/Km2), dar si cu efect de comunicare interna externa prin pasuri, trectori sau aliniamente de trectori care au dezvoltat aezri dublete de o

parte si de alta a munilor: Majhad, Armenia- Giorgia- Ikibastuz- Teheran- Tbilisi, Teheran- Mosul. Din nodul Pamir se desprind si alte ramuri montane pe un aliniament Nord- Nord Est,care nchid un alt podi (cel mai mare din Asia ) podiul Gobi. Asia se divide in 2 osaturi morfologice uriae: a) structuri geologice foarte vechi: - structuri laurasiene: Angara, Gobi, Tibet - platforme laurasiene: Siberia de Vest,cmpia Turano-caspica,parial desertul Gobi si Sinic. b) scuturi goudwanice: Arabia si India. Asia este caracterizata prin masivitate, rezultata din structuri si platforme vechi, lanuri de muni pliate pe aceste structuri, din contrastul excepional dintre unitile externe-puternice, cu rezultate directe in izolare. Masivitatea determina:- este greu de traversat; - distantele sunt foarte mari; - nu se refera neaprat la inaltimi foarte mari; - impenetrabil prin vegetaie; Masivitatea Asiei nseamn desfurarea a 2 tipuri de regiuni in centru: regiuni joase a cmpiilor si a podiurilor joase: cmpia Turanului, deserturile dintre munii Elbus si Tian Shan( desertul Karakum, Kazalcum, Muyulkum); regiuni nalte - cel mai mare podi de pe Glob: podiul Gobi; - cel mai nalt lan montan: Himalaya; - cel mai nalt podi: podiul Tibet; - cea mai arida regiune : Tibet si Gobi. Exista o delimitare a regiunilor fata de zona centrala, nalta si joasa: la Nord Siberia; la Vest si Sud-vest Arabia, Iran, Asia mica; la Sud - India si Indochina la Est Marea cmpie Chineza , Extremul Orient ( din peninsula Kamceatka pana in Filipine.

Exista si un alt tip de difereniere regionala, cea a raporturilor dintre o arie centrala si regiunile marginale acesteia. Aceasta raportare intre centru - exterior determina ca zonele marginase sa poat fi analizate difereniat fata de cele centrale, att la nivel de subunitate teritoriala, cat si la nivel de ansamblu continental gigant. TURCIA. Este situata intr-o zona de tranziie intre Europa si Asia (23.000 Km2 din Turcia se afla in Europa- dincolo de marea Marmara). Are o regiune cu vegetaie mediteraneana spre Vest si o regiune de litoral/ montana marginala. La nceputul secolului XX se dezvolta economia moderna. Revoluia lui Ataturk a evolutionat o tara islamica. Dezvoltarea ei este legata de poziie, de caracterul rezultat din ntlnirea in Nord-vestul tarii, a influentelor europene cu cele levantine (in Sud), in fata izolrii din Anatolia centrala. Turcia are 2 regiuni de litoral: a) in Vest si in Nord-vest la marea Egee si marea Marmara, in legtura cu strmtoarea Bosfor si Dardanele, cu centre comerciale, industrie de mare fora (Istambul cu peste 4 mil. locuitori). Aceasta regiune a generat si dezvoltarea altor sisteme urbane puternice: Bursa , Izmir- legate de construcia de maini, industrie chimica, alimentare si textila. In acest sistem vest/658ic al tarii se contureaz rolul agriculturii specifice zonei, preponderent mediteraneene: mslini, vita de vie, cereale, citrice, smochini, creterea oilor. b) Sudul Turciei (Sudul munilor Taurus si Antitaurus)- cmpia Adana si Mersin: - petrochimie si importuri de petrol; - devoltarea antierelor navale; - influente comerciale si de dezvoltare asupra economiei. Poziia geostrategica a tarii a influenat dezvoltarea arealelor portuare, a rutelor comerciale in fata strmtorilor. Dintotdeauna strmtorile (Sez, Gibraltar, Panama, Sicilia, Messina) au dat porturi-dublet si au fost subiectul unor mari interese/ puteri, fiind puncte obligatorii de trecere.

* Podiul Ankarei (capitala tarii) are o dezvoltare administrativa si o polarizare economica a centrului: - forestier semiarid; - forestier tropical; - stepa; - creterea cailor, oilor, a vitelor parial; - cultura de cereale ( in Anatolia).

10