Concertul Europei:

"orrroru,

siu exil in insula Elba, invingdtorii din rizboaiele napoleoniene s-au intrunit la Viena, in septembrie 1814, pentru a
modela lumea postbelic[. Congresul de la Viena a cdntinuat s[ se intruneasc[ pe ftrtreaga perioadi a evad[rii lui Napoleon din Elba gi a infr6ngerii definitive a

in timp

ce Napoleon indura primul

acestuia la Waterloo. intre timp, nevoia de a reconstrui ordinea internationall devenise inctr gi mai presant[. Ca negociator al Ausffiei a servit prinful von Metternich, deqi, dat fiind ci fotiilnirile congresului se {ineau la viena, impiraful austriac nu s-a aflat nici un moment departe de scen[. Regele Prusiei I-a ttimis pe prinful von Hardernberg, irr proasplt reinstalatul pe tron rege Ludovic al XV[I-lea al Franfei s-a bizuit pe Talleyrand, care prin 4caasta gi-a menfiput recordul de a fi servit pe toti conducftorii francezi de dinainte gi de dupi revolufie. farul Alexandru I, refuzdnd sn ggdezg altcrliva cinstea de a reprezpnta pozifia ruseascfl, a yenit si vorboascd in numele lui insugi. Pentru Marea Britanie a negociat ministrul de externe englezo

'

brdul Castlereagh.

,:a;.r -:. a*-

6E

:.-;nce$i'cinci oameni au

realiz,at ceea ce-;i prop_usgyr! sE facI. DttRi Cohgesul de la Viena, Europa'a trlit Cea rnai lungi perioad['dd pace clmoscut[ vrcodate. Vreme de 40 de ani nu a avut loc nici m[car un rlzboi tntre Marile P'uteri, iar dupi Rizioiul Crirneii, din 1854, nu a avut loc nici un rlzboi timp de alti 60 de ani. Reglementarea de la Viena a corespuns atit de exact Planului Pitt incflt, atunci c6ndCastlereagh aprezentat-o Parlamentului, el a atagat o schif5 a planului britanic original, pentru a arhlac6t de indeaproape fusese acesta rlnnat. in mod paradqxal, aceastii ordine internafionali - care a fost creati in numele echilibrului puterii in mod mai explicit decdt oricare alta inainte sau dupl aceea s-a sprljinit in cea mai micl misurl pe putere pentru a se menfine. in-parte, aceastl stare de fapt unicd a apdrut deoarece echilibrul en atilt de bine gindit incdt nu putea fi risturnat decdt printr-un efort de o amploare prea dificil de rcalizat. ins[ cel mai important motiv a fost acela ctr firile continentului erau unite printr-o conptiin{i a valorilor comune. Nu a fost numai un echilibru fizic, ci gi unul moral. Puierea gi dreptatea s-au aflat in reall armonie. Echilibrul puterii limiteazi ocaziile de folosire a fortei; un simf comun al drep6fii reduce dorinla de a folosi fofa. O ordne interna{ionall care nu este consideratii justd va fi pusi sub semnul ?ntreb6rii, mai devremg sau rirai. tdrziu. Dar felul in care un popor 'percepe justefea unei anumite ordini internalionale este determinat in aceeagi mdsuri de instituliile sale interne c0t gi de modul stru de a c6nt{i chestiqnile tactice ale politicii externe. Din acest motiv, compatibilitatea dintre instituliile interne prezintii o garan{ie a picii. Oricdt ar p[rea o ironie a soartei, Metternich i-a premers lui Wilson, in sensul ci el avea incredinfarea cI o conceptie comuni despre dreptate constituie o condilie de bazl pentru ordinea internafional[, in ciuda faptului ci ideea sa despre dreptate era diamefial opusi celei pe care Wilson a clutat sd o institutionalizpze in secolul XX. Crearea echilibrului general al puterii s-a vldit a fi relativ simpli. Oamenii de stat au respectat Planul Fitt intocrnii ca pe un proiect de arhitectur[. De vreme ce ideea de autodeterminare nafionall incl nu fusese inventatii, ei nu au fost cAtugi de pu{in preocupafi sI croiascd state omogene sub raport etnic din teritoriul recucerit de la Napoleon. Pozifia Austriei a fost intiiriti in ltalia, iar cea a Prusiei in Germania. Republica Olandezd a oblinut Olanda austriac[ (cea mai mare parte a Belgiei de astizi). Franfa a fost nevoiti si renunle la toate cuceririle gi sI revinl la ,,vechile frontiere", pe care le avusese inainte de Revolufie. Rusia a primit partea centrali a Poloniei. (Conform politicii sale de a nu face achizilii pe continent, Marea Britanie gi-a limitat ciqtigurile teritoriale la Capul Bunei Spe^ranfe, din capitul sudic alAfricii.) In concepfia de ordine mondiali a Marii Britanii, proba bchilibrului puterii era cdt de bine puteau indeplini diversele nafiuni rolurile atribuite in cadrul proiectului general foarte asemtr"nltor felului ?n care Statele Unite au ajuns si-qi priveascl alianfele in perioada de dupd cel de-al doilea rLzboi tnondial. in transpunerea in fapt a acestui mod de abordare, Marea Britanie a trebuit sI facl fafd, in raport cu firile continentului, aceleiagi diferenfe de perspectivi cu care s-au confruntat Statele Unite in timpul Rizboiului rece. Deoaiece nafiunile pur gi simplu nu-gi defineau obiectivete ca rotife ?n cadrul unui sistem de securitate.

, Prr.Lol,tarn

CoNceRruLEunopsr

69

Securitatea le face existenfa posibiltr; ea nu este niciodatl unicul sau micar principalul lor fel. - Austria gi Prusia nu s-au mai gdndit la ele insele ca la ,;rnari mase" - cum avea Fran{a s5 vadi ulterior scopul NATO in termenii unei diviziuni a muncii. Echilibrul general al puterii ?nsemna pufin pentru Austria gi Prusia, daci nu 'frcea in acelagi timp dreptate propriilor lor relafii complexe gi speciale sau daci nu finea cont de rblurile istorice ale lSrilor lor. Dupi egecul Habsburgilor in incercarea de a obline hegemonia in Europa CentralE in Rdzboiul de 30 de ani, Austria igi abandonase incercdrile de a domina intreaga Germanie. in 1806, vetustul Sf0nt Imperiu roman a fost abolit. Dar Austria tot se mai vedea prima dintre egali gi era hotlrdt[ s[ impiedice oticare dintre celelalte state germane, mai cu seami Prusia, si-pi asume rolul de conducitor istoric al Austriei. . tar Austria avea toate motivele si fie vigilentd. Dupn ce Frederic cel Mare smulsese. Silezia, preten{iile Austriei la conducerea Germaniei incepuseri si fie puse in discufie de Prusia. O diploma{ie necru{itoare, dedicarea artelor rnilitare qi un extrem de dezvoltat simf al disciplinei au propulsat Prusia, in cursul unui secol, de pq pozigia unui principat secundar din arida cdmpie germani de nord intr-un regat care, deqi cel mai mic dintre Marile Puteri, era sub aspect militar unul dintre cele mai de temut. Granitele sale ciudat 6onturate se intindeau de-a curmezigul Germaniei de Nord, de la'risdritul pa{ial polonez la oapcum latinizatul finut 4l Rinului (care era desplrfit de teritoriul original al Prusiei prin Regatul Hanovrei), ddnd statului prusac un coplegitor sentiment de misiune na{ionald - un obiectiv parcd mai inalt dec8t cel de a-qi apira teritoriul fragmentat. AtAt rela{iile dintre aceste doud mari state germane, cdt gi rela{iite lor cu celelalte state germane eqau de importanti major[ pentru stabilitatea europeand. lntr-adevdr, cel pu{in dup[ Rizboiul de 30 de ani, aranjamentele interne ale Germaniei au pus in fala Europei aceeagi dilemd: ori de cdte ori Germania a fost slabd gi divizatil, ea gi-a ispitit vecinii, mai ales Franfa, la expansiune. in acelagi timp, perspectiva unitdlii germane a insp[imAntat statele inconjuritoare Si a continuat sd le inspbimAnte chiar gi in timpurile noastre. Teama lui Richelieu ci o Germanie uniti putea domina Europa gi inghiti Franfa fusese anticipatd de un observator engle4 care scria in 1609: ,,... cdt despre Germania, daci s-ar afla in intregime sub o singuri monarhie, ea ar frlnspiimdntitoare pentru toli ceilal1i"l. Istoricegte Sermania a fost fie prea slabi, fie prea puternic[ pentru pacea Europei. Arhitecfii Congresului de la Viena au recunoscut c[, pentru a fi pace gi stabilitate in Europa Centrali, ar trebui sd se anuleze munca lui Richelieu din anii 1600. Richelieu se ingrijise .de o Europi central[ sl[bit6, fragmentatd, oferind:o Franfei ca pe o permanenti tentafie la cotropire gi transformdnd-o intr-un virtual teren de joaci pentru armatele franceze. Agadar, oamenii de stat prezen{i la Viena au stabilit consolidarea, nu unificarea Germaniei. Austria gi Prusia erau statele germane cele mai importante, dupd care urrnau un numdr de state de mirime mijlocie - printre care Bavaria, Wiirttemberg gi Saxonia - care fuseser6 mbrite gi ?ntirite. Cele vreo 300 db state prenapoleoniene au fost combinate cam in 30 gi str6nse intr-o nou[ entitate denumitl Confederafia german6. Oferind asi-

?0

Dpr.ovaTle

g:trare impotriva agresiunilor din afarl, Confederafia germand s-a vidit a fi o ucalie ingenioas[. Era prea puternicd pentru afr atacatd, de Franfa, dar prea slabn gi descentralizati pentru a-gi ameninfa vecinii. Confederalia echilibra puterea militari.superioarl a Prusiei cu prestigiul gi legitimitatea superioare ale Austriei. Scopul creirii Confederafiei era sl preintdmpine unitatea germani pe o bazd nafional[, sd menfini tronurile diferililor prin{i qi monarhi germani 9i s[ previnl agresiunea.francezd. A reugit in toate aceste calcule. - in relalia cu inamicul infrant, invingdtorii ce proiecteaz6 o reglementare de pace trebuie s[ giseasci drumul de .la-intransigen(a vitall pentru victorie spre concilierea necesarl oblinerii unei p[ci durabile. O pace punitiv[ ipotecheazi ordinea internafional[, deoarece pune pe.umerii invingltorilor, istovili de efortul de rLzboi, sarcina de a fine in frAu o Fre hotlrAti sd submineze reglementarea.

Orice fari cu un motiv de nemul;umire este siguri cd va glsi sprijin aproEpe automat de la partea infrdnti - ostili. Aceasta avea si fie nenorocirea Tratatului de la Versailles. invingdtorii prezenfi la Congresul de la Viena, la fel ca invingitorii din cel de-al doilea rdzboi mondial, au evitat aceastl gregeal[. Nu era ugor si fii generos cu Franfa, care incercase sE domine Europa timp de un secol gi jumitate gi ale cirei armate iqi avuseserl.taberble prin vecini vreme de un sfert de veac. Cu toate acestea, oamenii de stat intrunili la Viena au ajuns la concluzia c[ Europa avea si fie mai in siguranfi cu o Franf[ relativ satisflcutl, decdt cu o Franp animati de resentiment gi ostil6. Franfa a fobt deposedatji de cuceririle sale, insl i-au fost oferite ,,vechile" frontiere, adici cele de dinainte de Revolufie, chiar daci asta reprezenta un teritoriu considerabil mai intins dec0t cel pe careJ c6rmuise Richelieu. Castlereagh, ministrul de externe al celui mai neinduplecat dugman al lui Napoleon, a ftcit cazde faptul c[: ,
Permanentele excese ale Franfei pot, fdrd tndoiald, incd s[ impingd Europa... cdtre mf,sura'dezmembrlrii... [dar] Alialii sI se foloseasc[ de aceastd noutr ocazie de a gusta acel rdgaz de care au atdta nevoie toate Puterile Europei, cu asigurarea cd, in ciz de dezamtrgire... ei vor lua iar{qi armele, nu numai de pe pozi{ia de comandd, ci cu acea

forfi moral[ care singurtr poate pAstra uniti o asemenea

confederagie...2

in 1818, Franfa a fost admis[ in sistemul de congrese, la intAlniri europene periodice care, vreme de o jumitate de secol, ajunseserl aproape sd constifuie guvernul Europei. Convinsd ci diversele nafiuni igi infelegeau propriul interes destul pentru a gi-l apdra la nevoie, Marea Britanie a fost probabil mullumit[ s[ lase lucrurile in acest stadiu. Englezii credeau c[ o garanfie formalI nici nu era necesarI, nici nu putea aduce prea multe, li, o analizd de bun simf.' firile din Europa CentralI, totugi, victime ale fizboaielor vreme de un secol gi jumitatq au insistat asupra
asigur[rilor palpabile. Austria, mai ales, era confruntatl cu pericole, care pentru Marea Britanie erau de neimaginat. Vestigiu al epocii feudale, Austria era un imperiu multilingv grupind numeroasele nafionalitI{i din bazinul Dunir{i in jurul poziliilor ei istorice din Germania gi nordul Italiei - gi mai ales con;tienta de tot mai disto-

CoNcERTULEURoPEI

:II

nantele curente de liberalism gi nafionalism care ii amenin{au existenfa. Austria ciuta sd feasi un p6ienjenig de constringeri morale pentru a preveni incercdrile de fodi. Abilitatea,desivdrgiti a lui Metternich s-a dovedit gi cdnd a reugit sd convingi firile cheie s6-gi subordonezn dezacordurile unui sentiment al valorilor comune. Talleyrand a formulat importan{a necesitilii de a adopta unele principii de constrdngere astfel :
Dacf,... puterea de opunere minim[... ar fi egall cu puterea agresoare maximd... ar exista un echilibru real. ins[... situafia de fapt admite numai un echilibru care este artificial gi gubred gi care nu poate dura decdt.at6t timp cdt anumite state mari sunt animate de un spirit de moderalie gi de dreptate.'

Dupi Congresul de la Viena, relafia dintre echilibrul puterii qi un sentiment coniun al legitimit5{ii a fost exprimatE in doui documente: Cvadrupla Alianfn constdnd din Marba Britanie, Prusia, Austria gi Rusia - 9i Sfdnta Alianfi limitatl la trei dintre aga-zisele Cu(i R[slritene - Prusia, Aushia gi Rusia. La inceputul secolului al XIXJea, Fran{a era privitd cu aceeagi team[ cu care a fost privitii Germania in secolul XX: ca o putere cronic agresivi, inerent destabilizdtoare. De aceea, oamenii de stat intrunifi la Viena au format Cvadrupla Alian{[, meniti si stirpeasci din fagI orice tendin{d agresivi a Franfei, cu o forfE mult mai mare. Dacd invingltorii strAnqi la Versailles ar fi frcut o alianfi similarl in 1918, Iumea poate cd nu ar mai fi suferit niciodat[ un al doilea rdzboi mondial. SfZinta Alianfn a fost cu totul diferiti. Europa nu mai v[zuse un asemenea instrumept de cdnd Ferdinand al ll'lea.plrisise tronul Sfhntului Imperiu roman, cu aproape doui secole inainte. A fost propusi de {arul rus, care nu s-a putut convinge pe sine s6-gi abandoneze misiunea autoatribuitii de revizuire a sistemului intemational gi de reformare a participanlilor la acesta. in 1804, Pitt minimalizase cruciada propus[ de el pentru institutiile liberale; in 1815, Alexandru era stiip6nit de un prea puternic sentiment al victoriei pentru a fi astfel refiizat - indiferent de faptul ci actuala sa cruciadl era exact opusul acr,et ce susfinuse cu ani mai inainte. Acum Alexandru era ?nrobft'religiei gi valorilor conservatoaxe gi propunea nimic altceva decdt o reforml cornpleti a sistemului interna{ional, bazatd pe ideea ci,,cursul anterior adoptat de Puteri in relafiile lor reciproce trebuia si fie fundamental schimbat gi c[ era urgentd inlocuirea lui cu o ordine a lucrurilor barytLpe adevlrurile inlllEtoare ale religiei vegnice a Mdntuitorului nostru"a. Impiratul austriac glurnea, zicdnd ci se afla in incurc[tur6.; dacd, si discute aceste idei in consiliul de minigtri sau in stran[, la spovedanie. Dar el gtia totodatl ci nu putea nici s5. se aliture cruciadei farului, nici, respingdnd-o, s[-i dea lui Alexandru un pretext de a o intreprinde de unul singur, lis6nd Austria si facl fa(6 curentelor liberale gi na{ionale ale perioadei fbrn aliafi. De aceea, Mefternich a transformat proiectul farului in ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Sfhnta Alianfi, cure a interpretat imperativele religioase ca pe o obligafie a semnatarilor de a menfine statu quo-ul intern in Europa. Pentru intdia oaii in istoria modernd, puterile europene igi atribuiserS o misiune comuni. Nici un om de stat britanic nu s-ar fi putut alltura vreunei intreprinderi ce stabilea un drept general - o obliga{ie, de fapt - de a interveni in afacerile interne

ll

72

DtploveTte

ale altor state. Castlereagh a numit Sfdnta Alianf6 ,,o oper[ de sublim misticism gi nonsen!','s. Metternich, totugi, avilzutin ea o posibilitate de a-l obliga pe {ar si sprijine ordinea legitimd gi, mai presus de orice, de a-l impiedica s6-9i experinici o constr6ngere. Sfhnta menteze impulsurile misionare unilateral qi Alian{i a strflns laolaltii monarhii conservatori pentru a combate revolufia, dar totodati i-a obligat sd acfioneze numai in coircert, d6nd de fapt Austriei un veto teoretic asupra aventurilor sufocantului sIu aliat rus. Aga-numitul Concert al Europei presupunea ca naliuriile competitive pe un anumit nivel sd reglementeze prin consens'chestiunile de natur[ s[ afecteze stabilitatea generall. SfAnta Aliantl a fost cel mai original aspect al reglomentiirii de la Viena. Numele ei exaltat a abdtut aten{ia de la semnifica{ia ei funcfionald, care era aceea

flri

de a introduce un element de constrdngere morali in rela{iile dintre Marile Puteri. Inieresul, pe care acestea l-au investit in supraviefuirea institufiilor lor interne, a fbcut ca {irile continentului str evite conflicte, pe care in secolul anterior le-ar fi declanqat cu siguranli Ar fi prea simplu de susfinut, totugi, c[ institu{iile interne compatibile garanteazl un echilibru pagnic al puterii prin ele insele. in secolul al XV[I-lea, tofi cdrmuitorii firilor europene igi exercitau stipAnirea prin drept divin - instituliile lor interne erau eminamente compatibile. Totuqi, aceiaqi conducitori guvernau cu un sentiment al permanenfei gi purtau rizboaie nesffirqite intre ei tocmai pen' tru c[ igi considerau institu(iile interne inatacabile. Woodrow Wilson nu a fost primui care a crezut c[ natura institufiilor inteme determina compor,tamentul statului pe plan interna{ional. Metternich o credea 9i el, dar pornind de la cu totul alt set de premise. in vreme ce Wilson credea cl democra{iile erau iubitoare de pace gi ralionale prin inslgi natura lor, Metternich le considera periculoase gi imprevizibile. Martor al suferin{elor pe care o Franp republicani le provocase Europei, Metteinich identifica pacea cu ordinea legitim[. El se agtepta.din partea capetelor incoronate, ale vechilor dinastii, dacl nu sl plstreze pacea, atunci mlcar sI pistreze structura de bazt a relafiilor interna1-ionale. in acest fel, legitimitatea devenea liantul cu ajutorul clruia ordinea interna{ionall era plstrat[ de toatl lumea. Diferenfa dintre modalitilile de abordare a justi{iei interne gi a ordinii internafionale - din perspectiva lui Wilson gi, respectiv, a lui Metternich - este fundamentald pentru infelegerea vederilor contrastante ale Americii gi ale Europei. Wilson era angajat intr-o cruciadd pentru principii, pe care el le percepea ca fiind revolufionare gi noi. Metternich cbuta sd inititulionalizeze valori pe care el le considera vechi. Wilson, guvern6nd o fard corigtient creatd pentru a-l face liber pe om, era convins c[ valorile democratice putead fi legiferate qi apoi incorporate in institugii cu desivdrqire noi, valabile pentru intreaga lume. Metternich, reprezent6nd o fard veche, ale cirei institufii se dezvoltaseri treptat aproape pe nesimfite, nu credea ci drepturile pot fi create prin legiferare. ,,Drepturile", potrivit lui Metternich, existau pur gi simplu, in natura lucrurilor. Dacd erau afirmate prin legi san prin constitulii era o chestiune pur tehnici, ce nu avea nimic de a face cu .realizarea libertntii. Metternich considera garantarea drepturilor un pa-

CONCERTULEUROPEI 73

radoxj.Lucrurile care trebuie luate ca atare igi pierd fo4a cdnd apar sub formi de declarafii arbitrare... Obiectele gregit luate drept subiecte ale legislafiei produc numai limitiri, daci nu completa anulare"a ceea ce se incearc[ a fi aplrat."6 Unele dintre maximele lui Metternich erau gxplicafii pentru sine insugi ale. practicilor imperiului austriac, incapabil de a se adapta noii lumi pe cale de a se nagte. Metternich reflecta insi gi convingerea ra{ionalistb ci legile gi &dpturile existau in mod natural, nu erau ficute. Experienla sa formativi fusese Revolu{ia fnncezi" care incepuse piin proclamarea Drepturilor Omului qi sftrgise prin domnia terorii. Wilson provenea dintr-o mult mai benigni experienfi nagional[ gi, cu 15 ani inainte de aparifia totalitarismului modern, nu putea concepe aberaliile tn voin{a populartr. *^i;';eiio;i.i"i" u urmat Vienei, Metternich a jucat rolul decisiv in conducerea sistemului interna{ional ti in interpretarea cerinfelor Sfintei Alian{e. Metternich a fost forfat s[-gi asume acest rol, deoarece Austria se afla in calea tufuror furtunilor, iar instituliile sale interne erau din ce ?n ce mai pufin compatibile ou tendin{ele na{ionale gi liberale ale secolului. Prusia sp ridicaameninlitor asupra poziliei Austriei in Germania, iar Rusia asupra populafiilor sale de origine slav[ din Balcani. $i era permanent Franfa, care rivnea sI recapete mogtenirea l[satd de Richelieu, din centrul Europei. Metternich gtia c6, dac[ acestor pericole li se permitea s[.se transforme in incerciri ale puterii, Austria avea s[ se vliguiasci, indiferent de rezultatul fieciruia dintre eventualele conflicte. Politica sa" prin.urrnare, a fost sd evite crizele prin construirea unui consens moral qi si le indeplrteze pe cele care nu puteau fi evitate, prin sprijinirea discretd a acelor nafiuni dispuse si suporte gocul principal al confruntirii: Marea Britanie fafi de Franfa in fdrile de Jos; Marea Britanie gi Fran{a fafi de Rusia in Balcani, statele mai mici fafa de Prusia in Germania. Extraordinara sa abilitate diplomatici i-a permis lui Metternich sI traducl adeviruri diplomatice comune in principii operdfionale de politicl externd. El a reugit si-i convingl pe cei mai apropiafi doi aliafi ai Austriei, fiecare reprezentdnd o amenin{are geopoliticd la adresa Imperiului austriac, de faptul ci pericolul ideologic exercitat de revolufie le contracara oportunitifile strategice. Daci Prusia ar fi incercat s[ exploateze nafionalismul german, aceasta ar fi putut pune in discufie pozilia predominant6 a Austriei in Germania, cu un secol inainte de Bismarck. Dace farii Alexandru I gi Nicolae I ar fi luat in considerare fie gi numai oportunitllile geopolitice ale Rusiei, ei ar fi exploatat dezintegrarea Imperiului otoman mult mai decisiv, punind Austria in pericol - a$a cum aveau s[ faci suicesorii lor mai tfurziu, in cursul secolului. Amdndoi s-au abfinut s6-gi forfeze avantajul pentru cd aceasta ar fi contravenit celui mai important principiu al menfinerii statu quo-ului. Austriei, aflatd, cagi pe patul de moarte dup[ atacul lui Napoleon, i-a fost datl o nou[ concesiune pe via{i prin sistemul lui Metternich, care i-a permis si supraviefuiasc[ incd o sutii de ani. Omul care a satvat acest imperiu anacronic Ai i-a condus politica timp de aproape 50 de ani, nici micar nu vizitase Austria pAnd la vdrsta de 13 ani gi nu triise acolo pdni la 17.7 TatZl prinfului Klemens von Metternich fusese guvernator geheral al Regiunii Rinului, pe atunci posesiune habsb.urgic6. Personaj

74

DlprounUe

cosmopolit, lui Metternich venea mai ugor si vorbeasci franceza dec6t germana. ,,De mult timp', ii scria el lui Wellington tn 1924, ,,Earopa are pentru mine calitatea de patrie"6. Opozanlii sii contetnporani zimbeau ironig auzindu-i maximele pline de justefe gi epigramele ingrijite. Insi Voltaire gi Kant i-ar fi

ii

'

infeles vederile. Un produs'rafionalist al lluminismului, el s-a trezit an'drlit intr-o lupti revolufionar[ striin[ temperamentului siu gi a devenit cel mai important ministru al unui stat asediat, a cdrei structur[ nu o putea schimba. Sobrietatea spiritului gi moderafia obiectivelor au constituit stilul lui Metternich: ,,Pufin dedafi ideilor abstracte, acceptim lucrurile a$a cum sunt gi incerc[m cu toatl abilitatea de care suntem in stare s[ ne protejim impotriva amigirilor asupra realitilii"e. $i ,,cu expresii care la o e*a*ina.e mai-atintii igi pierd substanta, precum ap[rarea civilizafiei, nu se poate defini nimic palpabil"lo. Cu asemenea atitudini, Metternich s-a striduit s[ evite a fi purtat de emofiile momentului. Imediat ce Napoleon a fost infr6nt in Rusia gi inainte ea trupele rusegti si fi ajuns micar in Europa Central[, Metternich a identificat Rusia drept o ameninfare potenfial5 pe termen lung. La momentul in care vecinii Austriei se concentrau pentru a se elibera de sub c0rmuirea francezA, el a ficut ca participarea Austriei la coalifia antinapoleoniani sd depind[ de elaborarea unoi obiective de,rizboi compatibile cu supravieluitea qubredului siu imperiu. Atitudinea lui Meffernich a fost perfect contrarl irozifiei adoptate de prile democratice in timpul celui de-al doilea r[zboi mondial, cAnd acestea s-au 4flat in imprejurlri comparabile fa{n de Uniunea Sovietici. Precum Castlereagh gi Pitt, Metternich credea ci o Europ[ Centrall puternici era absolut necesarl pentru stabilitatea european[. Hotiirdt sd evite incerclrile de forfe dac[ era posibil, Metternich era preocupat in aceeagi mdsuri atdt de impunerea unui stil moderator, cdt gi de acumularea puterii brute:
Atitudinea puterilor [europene] difer[ potrivit poziliei lor geografice. Franla gi Rusia nu au decdt cdte o singurd frontiertr, gi aceasta greu vulnerabilb. Rinul, nu tripla sa linie de forttrrefe asigurtr linigtea... Franlei; un climat lnfior6tor... face din Niernen o frontieri nu mai putin sigurt pentru Rrsia. AuStria gi Prusia se gtrsesc expuse din toate pdrfile atacurilor puterilor vecine. Permanent ameninfate de preponderen{a acestor doul puteri, Austria gi Prusia igi pot afla linigtea numai printr-o politicl infeleaptl gi misuratd, ln relafii de bunlvoinfd intre ele gi cu vecinii lor"..ll

Degi Austria avea nevoie de Rusia ca de un paravan impotriva Franfei, ea privea cu circumspecfie la nestipdnitul siu aliat gi mai ales la inclinarea spre declanqarea de cruciade a tarului. Talleyrand spunea despre farul Alexandru I ci nu Era in nici un chip fiul nebunului 1ar Pavel. Metternich il descria pe Alexandru ca pe o ,,stranie combinafie de virtuli masculine gi sldbiciuni feminine. Prea slab pentru adevirata ambilie, dar prea puternic pentru pur6 vanitate',12. 'Pentru Metternich, problema pe caxe o punea Ruiia nu era atat cum si-i stipdneascl agresivitatea - o stridanie care ar fi istovit Austria - cdt cum si.i tempereze ambiliile. ,,Alexandru doregte pacea lumii", raporta un diplomat austriac, ,,dar nu de dragul pdcii gi al binecuvdntiirilor ei; mai degrabd de dragul ,lui insugi; nu necondilionat, ci cu rezerve mentale: el trebuie s6 r[m6n[ arbitul

il
p[ci; de la el trebuie s6 emane linietea Enropd trebuie s[ recunoasc6 faptul cr aceast[ pace este munca lui, cd depinde & bunlvoin{a lui 9i cd poate fi tulburatii de simplul lui capribiu..."r3 Castlereagh gi Metternich aveau opinii deosebite, cu.privire la felul in care gea fi finuti in frdu o Rusie schimb[toare gi b[gdreaf5. Ca ministru de externe el unei puteri insulare aflate departe de scena confruntlrilor, Castlereagh era pregilit sd se opund numai atacurilor deschise, dar chiar qi atunci atacurile trebuiau si ameninfe echilibrul. fara lui Meffernich, pe de alti parte, se afla in centrul qtinentului gi nu-gi putea asumi asemenea riscuri. Anume pentru ci nu avea hcredere in Alexandru, Metternich a insistat s[ stea aproape de ei gi s-a conocnfat ca ameninfirile din partea lui nici micar si nu apar[. ,,Dac[ un singur tun tlags", scria el, ,,Alex,andru ne va scdpa printre degete in fruntea suitei sale gi nu vamai.exista limiti pentru ceea ce va considera el a fi legi hotirdte de Sus"r4. Pentru a domoli zelul lui Alexandru, Metternich s-a folosit de o strategie cu doui direcfii de acfiune. Sub conducerea sa Austria s-a aflat in avangarda luptei fupotriva na{ionalismului, cu toate cI era de neclintit in a nu permite Austriei s[ se expunl prea mult sau si se angajeze a acfiona pe cont propriu, in parte deoattse se temea cd zelul misionar al Rusiei se putea transforma in expansionism, Pentru Metternich, moderafia era o virtute filosoficl gi o necesitate practici. in instrucfiunile date unui ambasador austriac, el a scris cdndva: ,,Este mai important s[ anulezi pretenfiile altora decdt sd le impui pe ale tale... Vom ob{ine mult pnoporfional cu cdt de pufin cerem."lr Ori de cAte ori a fost posibil, el a incercat si tempereze ambiliile cruciate ale farului implicAndu-l pe acestd in consultalii indelungate gi limitflndu-l la ceea ce tolera consensul europea.n. Cea de-a doua direcfie de ac{iune a strategiei lui Metternich a fost unitatea conseryatoare. Ori de cdte ori acfiunea devenea inevitabile, Metternich recurgea la o jonglerie, pe care odati a descris-o dupi cum urmbaz6: ,,Austria judec6 totul prin prisma substanqei. Rusia vrea mai presus de orice forma; Marea Britanie wea substanla ftrL formi... Va cddea in sarcina noastri s[ combinim imposibilitSile Marii Britariii cu modurile Rusiei"l6. indemAnarea lui Mettern.ich a permis Austriei s[ conboleze rimrul evenimentelor vreme de o generafie, transformdnd Rusia, de care se temea, inh-un partener pebazaunit5lii intereselor conservatoare, iar Marea Britanie, in care avea incredere, intr-o ultim[ resurstr cu care s[ se j opunl provoclrilor la adresa echilibrului puterii. Rezultatul inevitabil totugi, avea si fie numai aminat. Chiar gi ag4 a menfine un stat vechi - pe baza unor valori incompatibile cu tendinfele dominante din jur, vreme de un secol lntreg nu

etei

rtT#;'t:-T::1:;:

miruntii. Dilema lui Metternich a fost c6, in aceeagi mlsuri in cdre se apropia d" f*, igi risca legiturile cu englezii; gi cu cdt risca mai mult, cu atat trebuia sd se apropie d" t-, pentru a evita izolarea. Pentru Metternich, combinafia ideali ar fi fost sprijinul britanic pentru menfinerea echilibrului teritorial 9i sprijinul rusesc pentru inibqirea revoltelor interne - Cvadrupla Alianfi pentru securitatea geopolitici 9i Sffinta Alianfi pentru stabilitatea internd. Dar, pe misuri ce timpul trecea gi amintirea lui Napoleon se estompa, aceast5 combinafie devenea tot mai dificil de susfinut. Cu cdt se apropiau alianfele de un
este o realizare

76

DlplorrreTla

sistem de securitate colectivi gi de un guvern european, cu atdt se simlea Marea Britanie mai obligati si se disocieze de,ele. $i cu cdt se disocia mai mult Marea Britanie, cu atAt devenea Austria mai dependenti de Rusia gi prin urmare cu atdt mai rigid apdra ea valorile conservatoare. Acesta a fost un cerc vicios, c{re nu a

putut

fi aepatit.

Castlereagh a fost expediat cu aceste instruc{iuni extraordinar de refinute: ,,Aprobim [o declarafie generali] cu aceasti obazie gi, de asemenea, cu dificultate, dAnd asigurlri [puterilor secundare],'c6... intdlnirile periodice... se vor limita la un... subiect sau chiar... la o putere, Franfa, gi fEri vreo angajare de intervenfie ?n

Oricdtl simpatie ar fi simfit Castlereagh fafi de problemele Austriei, el nu a fost in stare s[ determine Marea Britanie si exercite pericole poten{iale, spre a 1e deosebi de cele efective. ,,Cdnd echilibrul teritorial al Europei este tulburat", a admis Castlereagh, ,,ea [Marea Britanie] poate interveni cu efect, dar ea este ultima guvernare din Europa de la care se poate agtepta sau care se poate aventura sd se angajeze in vreo chestiune de natur[ abstracti... Noi ne vom afla pe locul nostru c6nd pericole reale vor amenin{a sistemul Europei; dar aceasti JarI nu poate qi nu va putea acfiona in numele unor principii de precaufie abstracte gi speculative.:rl7 gu toate acestea, problema cruciall a lui Metternich era cI nevoia il obliga s[ trateze ca fiind practic ceea ce Marea Britanie considera a fi abstract qi speculativ. S-a intdmplat ca revoltele interne si fie pericolul pe care Austria l-a glsit cel mai greu de controlat. Pentru a indulci dezacordul de principiu, Castlereagh a propus int6lniri periodice, sau congrese, ale minigtrilor de externe, pentru trecerea in revisti a situaliei Europei. Ceea ce a devenit cunoscut ca Sistemul de Congrese a urm[rit si stabileasci un consens asupra chestiunilor cu care se confrunta Europa gi si b[t[to' reascl drumul sprea tratarea lor pe o bazd multilateral5. Marea Britanie, ins[, nu se sim{ea in largul ei cu un sistem europeqn de guvernare, deoarece aceasta se apropia prea mult de Europa unificatd, pe care englezii o respinseseri cu consecvenfi. Llsdnddeoparte politica britanicl tradifional[, nici un guvern britanic nu procedase vreodatl la o angajare permanenti - de a trece in revist[ evenimentele pe mdsura apariEiei lor .: ftrl a se.confrunta cu o ameninfare anume. Participarea la un guvern european nu a fost pentru opinia publicd britanici mai atractiv[, dectt avea sd fie Liga Na{iunilor pentru americani o sut[ de ani mai t0rziu qi aceasta, ?n mare misuri, din aceleagi motive. ' Cabinetul britanic ai-a frcut cunoscutii rezerva in mod destul de clar inci de la prima asemenea conferin{i - Congresul de la Aix-la-Chapelle, din 1818.

vreun mod ?n care LegeaNafiunilor nu o permite... Adevdrata'noastri politici a fost ?ntotdeauna si nu ne arnesteclm, cu excep{ia cazurilor de mare urgenli pi atunci cu forfe strategice."l8 Marea Britanie voia ca Fran{a s[ fie finutd sub control, dar, dincolo de asta, la Londra dominau cele dou[ temeri gemene de ,,amestecul continental" gi de o Europl unificatl. Nu a existat decdt o singur[ ocazie in care Marea Britanie a gisit diplomafia congresului compatibili cu obiectivele sale. in timpul Revolufiei grdcegti, din 1821, Anglia a interpretat dorin{a tarului (de a proteja populafia cregtini a Imperiglui otoman in dezintegrare) ca primirl stadiu al incercdrii Rusiei de.a cuceri

CoNCERTULEURoPEI 77
Egiptul. Fiind in joc interesele britanice, Castlereagh nu a ezitat si apeleze la far in numele adeviratei unitili aliate, pe care pAnd atunci ciutase s[ o limiteze la stivilirea Franfei. in mod caracteristic, el a elaborat o distincfie intre chestiunile teoretice gi cele practice: ,,Problema Turciei este de o cu totul alti naturi gi una pe care noi in Anglia o privim nu teoretic, ci practic..."le

pinl gi cel mai europenizat in gindire om de stat britanic nu indrdznea si aplaude lucrurile in care credea, rolul Marii Britanii in Concertul Europei era sortit sI fie vremelnic Ai ineficace. Oarecum la fel ca Wilson, cu a sa Ligd a Nafiunilor un secol mai t6rziu, eforturile lui Castlereagh de a convinge Marea Britanie s[ participe la un sistQm european de congrese au mers mult dincolo de ceea ce instituliile reprezentative engleze puteau tolera, din considerente filosofice sau strategice. Castlereagh era convir.rs, la fel cum avea si fie gi Wilson, cI pericolul unei noi agresiuni putea fi cel mai bine evitat dacl fara sa se al[tura unui for european permanent, care indeplrta amenin{drile ?nainte ca ele si se transforme ?n uize. El a ?n{eles Europa mai bine dec6t cei mai mulli dintre contemporanii sii englezi gi gtia ctr nou creatul echilibru avea sI necesite o supraveghere atent6. El a crezut ci gisise o solufie pe car Marea Britanie o putea sprijini; pentru cl nu trecea de o serie de intdlniri, de discufii ale minigtri{or de externe ai celor patru invingltori gi nu avea nici un caracter obligatoriu. Dar pAnI gi intAlnirile^pentru discufii semdnau prea tare a guvern european pentru cabinetul britanic. Intr-adevir, sistemul congreselor nu a deplgit vreodatE nici micar dificultiilile de inceput. Cand Castlereagh a participat la prima sa conferinfi, la Aix-la-Chapelle, in 1818, Franfa a fost admisi in sistemul de congrese, iar Mbrea Britanie gi-a fdcut iegirea din el. Cabinetul a refuzat si-l lase pe Castlereagh si mai participe Ia alte congrese eulopene, care dupd aceea au avut loc la Troppau ln 1820, la Laibach in l82l gi la Verona in 1822. Marea Britanie a rlmas ?n afara sistemului de congrese, pe care propriul ei ministru de.externe il inventase, exact precum un secol maithrzia Statele Unite aveau si se disiqnfeze de Liga Nafiunilor, pe care o propusese pregedintele Americii. in ambele qazuri, iirceicarea conducitorului celei mai puternice {iri de a crea un sistem de secutrate colectiv6 a eguat din cauza inhibi{iilor interne 9i a tradifiilor istorice. Atdt Wilson, cAt gi Castlereagh oredeau cI ordinea internafionald stabilit[ in urma unui rizboi catastrofal nu putea fi protejati decAt prin partigiparea activl a tuturor membri,lor cheie ai comunitIlii interna{ionale gi, mai cu seam6, a (drilor lor. Pentru Castlereagh gi Wilson, securitatea era colectivd; daci vreo na{iune era

Dar apelul lui Castlereagh c[tre Alianfi a servit mai presus de orice la demonstrarea pubrezeniei intrinseci a acesteia. O alianfl in pare un partener igi trateazE propriile interese strategice drept unicd chestiune practic[ nu confer[ nici o securitate in plus membrilor s6i. Pentru cd ea nu prevede nici o obligafie - dincolo de cesa ce considerafiunile privitoare la interesul nafional ar fi .impus oricum. Met0ernich, ftr[ indoial5, s-a linigtit ca urmare a evidentei simpatii personale a lui Castlereagh fafi de obiectivele sale gi chiar fala de sistemul congreselor in sine. Castlereagh, a spus unul dintre. diploma;ii Austriei, era ,,ca un mare indr6gostit de muzica din biserictr; vrea sI aplaude, dar nu indriznepte"20. Dar dacl

'.\

78

Dnlouape

victimizatii,

in final toate aveau sd devini victime. Securitatea fiind

astfel

perceputS" ca una pentru tofi, toate statele aveau un interes c^omun

in a se opune agresiunii gi un interes chiar mai mare pentru a o preveni. in optica lui Castle-

reagh, Marea Britanie, indiferent de vederile ei intr-o anumitd chestiune, avea un interes real ?n pistrarea picii generale gi in menfinerea echilibrului puterii. Ca gi Wilson, Castlereagh credea cd cea mai bunl cale de a ap6ra acest interes era de.a participa la modelarea deciziilor afect6nd ordinea internafionall gi Ia organizinea rezisten{ei la actele de violare a picii. Slibiciunea securitl1ii colective constii in aceea c[ interesele sunt arareori , uniforme, iar securitatea este arareori frrl cusur. Membrii unui sistem general de securitate colectiyl sunt de aceea mai dispugi la nonac{iune decdt la acfiune comund; ei fie vor fi strAngi laolaltii de generalitEli strilucitoare, fie vor asista la defecfiunea celui mai puternic dintre ei, care se simte cel mai in siguranli gi de aceea are nevoie cel mai pufin de sistem. Nici Wilson, nici Castlereagh nu au fost in stare si-gi introducl fara intr-un sistem de securitate colectivi, deoarece

societatea niciunuia nu se simtea ameninfati de pericole previzibile qi exista incredinfarea cd acestora li se putea face fal6 larl ajutorul nimlnui sau c[, la 'ei, participarea la Liga nevoie, se puteau gisi aliafi in ultimul moment. Pentru Nafiunilor sau la sistemul congreselor europene presupunea riscuri fhrl o sporire
a securitiilii

intre cei doi oameni de stat anglo-saxoni exista totuqi o diferenli uriagl. Castlereagh a fost in dezacord nu numai, cu contemporanii sii, ci gi cu tendinfa generall a politicii externe britanice moderne. El nu a lisat nici o mogtenire; nici
un om de stat britanic nu l-a luat pe Castlereagh drept model. Wilson nu numai ci a rispuns surselor de motivafie americane, dar le-a gi ridicat la un nou'nivelTofi succesorii sli au fost in oarecare mdsuri wilsonieni, iar ulterior politica externi americand a fost modelatl conform maximelor sale. Lordul Stewart, ,,observatorul" britanic ciruia i-a fost permis si ia parte la diverse congrese europene, frate vitreg cu Castlereagh, a cheltuit mai multii energie cu definirea limitelor impliclrii Marii Britanii dec6t aduc6nd contribufii la stabilirea unui consens european. La Troppau, el a inaintat un memorandum, care afirma dreptul la autoap[rare, Sar insista ca Marea Britanie sd nu ,,se incarce ca membru al Alianfei cu respo\sabilitatea moral[ de a administra o polifie generali europeand"2r. La Congresul dq la L,aibach, lordul Stewart a fost nevoit sd reia afirmafia ci Marea Britanie nu\eorq angaja niciodatd impotriva unor pericole ,,speculative". Castlereagh insuqi prezentase pozilia britanici intr-un document de stat din 5 mai 1820. ,,Cvadrupla Alianfi", afirma el, ,,era o alianfi pentru eliberarea unei mari plrfi a continentului european de sub dominalia militard a Franfei... Nu s-a intenfionat niciodati, ins6, ca ea si fie o uniune pentru guvrnarea lumii sau pentru supravegherea afacerilor interne ale altor state.o'22 in cele din urmd, Castlereagh s-a trezit prins intre convingerile proprii gi necesitilile interne. Nu a reugit sd vadi nici o iegire din aceasti pozifie instabili. ,,Sire', i-a spus Castlereagh regelui in timpul ultimei sale intrevederi cu acest4 ,,este necesar s[ spunem la revedere Europei; doar dumneavoastr[ gi cu mine o

CoNcpRrur-

EuRoper

79

gtim gi am {inut-o pentru noi; nimeni in urma mea nu infelege problemele continentului."" Patru zile mai tArziu, s-a sinucis. Pe mlsurd ce Austria devenea tot mai dependenti de Rusia, intrebarea cea mai derutantd pe care qi-o punea Metternich era cdt anume mai puteau apelurile sale la principiile conservatoare ale farului.si refin[ Rusid de la exploatarea oportunitltilor ei in Balcani gi la periferia Europei. Rlspunsul s-a materializat in faptul cd aproape trei decenii Metternich a ftcut fa{[ revolufiilor din Neapole, Spania gi Grecia, menfindnd efectiv in acelagi timp un consens european gi evitind intervenfia ruseasci in Balcani.\ Dar Problema Orientald nu avea sI dispari. in esenfi, ea a fost rezultatul luptelor de independenfn din Balcani, cAnd diferitele na{ionalitifi au incercat i6 scape de sub dominafia turceascd. Dificultatea in care aceast[ situafie a pus sistemul lui Metternich a fost aceea ci ea venea in contradicfie cu angajamentul acelui sistem de a menfine statu quo-ul gi c[ migc[rile de independenfi cdre astjizi erau indreptate impotriva Turciei miine puteau s|viz.ezn Rusia. Mai mult, {arul, care era cel mai angajat ln pistrarea legitimitelii, era de asemenea gi cel mai doritor si intervinl, dar nimeni - cu siguranti nu la Londra sau la Viena - nu credea cd {arul
avea

si p[streze statu quo-u| dupi

ce armatele sale vor

fi fost pornite.

ordini i internaf ionale.

Pentru o vreme, un interes reciproc de atenuare a gocului pr[bugirii Imperiului otoman a susfinut o relafie caldi intre Marea Britanie qi Austria. Oricdt de pufin le pisa eriglezilor de problemele specifice Balcanilor, o avansare ruseasc[ spre StrAmtori era perceput[ ca o amenin{are la adresa intereselor britanice in Mediterana gi a intimpinat o rezisten{i tenace. Metternich nu a participat niciodati direct la a0este eforturi ale englezilor de a se opune expansiunii rusegti, oricdt de binsvenite le considera. Atenta gi, mai presus de orice, aparent anonima sa diplomalie afirmdnd unitatea Europei, flatAndu-i pe ruqi 9i lingugindu-i penglezi a permis Austriei sd-gi pistreze opfiunea ruseasc5, ?n vreme ce /lte state purtau greul acfiunii de z6ddrnicire a expansionismului ,/ Retragerea lui Metternich din scen6, in 1848, a marcat inceptul sfhr{itului mersului pe sdrm6, prin care Austria folosise unitatea intereselor conservatoare pentru a menfine reglementarea de la Viena. Sigur este c[ legitimitatea nu ar fi putut compensa la nesfdrgit.declinul constant al pozifiei geostrategice a Austriei sau crescdnda incompatibilitate dintre instituliile sale interne gi tendinlele nafionale dominante. Nuanfa este, insi, esenta diplomafiei. Metternich dlduse eleganF Problemei Orientale, dar succesorii sdi, incapabili de a adapta instituliile interne ale Austriei la timpurile noi, au incercat s[ compenseze aducAnd diplomafia austriaci in rdnd cu tendinp politicii de forfl in curs de afirmare nelimitatd printr-un concept de legitimitate. A fost sd fie drumul invers al realiz[rii

rusesc.

Astfel s-a fdcut ci aga-numitul Concert al Europei a fost in cele din urml zdrobit pe nicovala Problemei Orientale. tn 1854, Marile Puteri s-au aflat in rizboi pentru intaia oard dupi timpurile lui Napoleon. Printr-o ironie a sorfii, acest rdzboi, Rizboiul Crimeii, indelung condamnat de istorici ca o afacere lipsiti de sens gi perfect evitabile, a fost stdrnit nu de Rusia, Marea Britanie sau Austria - fdri cu mari interese in Problema Orientali -, ci de Franfa.

to

Etprcurr1a

IASZ, impiratul Napolbon al III-lea, proaspit venit la putere printr-o loviturl de stat, l-a convins pe sultanul turc si-i confere lui supranumele de Protector al creqtinilor din Imperiul otoman, rol pe care farul rus qi-l rezerva prin tradilie. Nicolae I s-a infuriat ci Napoleon, pe care el il considera un uzurpator, gi-a permis si joace rolul Rusiei, de protector al slavilor din Balcani, gi a cerut statut egal cu al Fran{ei. Cend sultanul l-a refuzat categoric pe emisarul rus, Rusia a rupt relafiile diplomatice cu Poarta. Lordul Palmerston, care a imprimat cursul politicii externe britanice ta mijlocul secolului al XIX-lea, a resimflt o suspiciune morbidd cu privire la intenfiile Rusiei qi a trimis rapid Royal Navy in Golful Besika, in imediata apropiere a Dardanelelor. Jarul a continuat insi in spiritul sistemului lui Metternich: ,,Voi patru, cu tofii", a spus el, referindu-se la celelalte Mari Puteri, ,,mi-afi putea impune.ce sd fac, dar asta nu se vh intdmpla niciodati. Pot. conta pe Berlin gi pe Viena"2a. Pentru a arhta cd nu-i pasi, Nicolae a ordonat ocuparea principatelor Moldova gi Valahia (Rominia de astizi). Austria, care avea cel mai mult de pierdut de pe urma unui rizboi, a propus rezolvarea evidentd pentru oricine - ca Fran{a gi Rusia sd acfioneze impreund ca protectori ai creqtinilor din Imperiul otoman. Palmerston.nu dorea nici un asemenea rezultat. Pentru a intiri pozilia de negociere a Marii Britanii, el a trimis Royal Navy la gurile Mirii Negre. Aceasia a incurajat Turcia sI declare rdzboi Rusiei. Marea Britanie gi Franta au sprijinit Turcia. Cauzele reale ale iLboiului au foit, ins[, mai addnci. Motivele religioase erau de fapt pretoxte pentru planuri politice gi strategice. Nicolae urrna vechiul vis rusesc de a cAqtiga Constantinopolul li strdmtorile. Napoleon al III-lea vedea o ocazie de a pune capdt izoldrii Franfei qi de a destrima Sflnta Alian{i prin sl[birea Rusiei. Palmerston ciuta pretexte pentru a opri o dati pentru totdeauna inaintarea Rusiei spre StrAmtori. La izbucnirea rdzboiului, vasele de rizboi britanice au pitruns ?n Marea Neagrd gi au inceput si distrugi flota ruseascd a Mlrii Negre. O fo{e anglo.francezd. a debarcat in Crimeea pentru a captura baza naval6 ruseasca de la Sevastopol. Aceste evenimente nu au creat decdt complica{ii pentru conducltorii Austriei. Ei acordau importan{i relafiilor tradifionale cu Rusii, tem6ndu-se in acelagi timp ci inaintarea Rusiei in Balcani putea spori agitalia populafiilor slave din Austria. Dar se temeau cA al5turandu-se vechiului lor prieten Rusia, in Crimeea, ofereau Fran,tei pretextul de a atacateritoriile austriece diir ltalia. La inceput, Austria gi-a declarat neutralitatea, ceea ce a fost o atitudine infeleapt6. Ins[ noul ministru de exteme austriac, contele Buol, a gisit c[ inactivitatea era prea aplsitoare gi ameninfarea Franfei la adresa posesiunilor Austriei din Italia prea nelinqtitoare. In vreme ce armatele britanice gi franceze asediau Sevastopolul, Austria .a prezentat farului un ultimatum, ceq6nd ca Rusia sI se retragi din Moldova gi din Valahia. Acesta a fost factorul decisiv in incheierea Rhzboiului Crimeii - cel pufin asta au gAndit de atunci incoace conducdtorii rugi. Austria a renun{at la Nicolae I gi la o prietenie str6nsd cu Rusia, datdnd din timpul rlzboaielor napoleoniene. Superficiilitatea bombinati cu panica i-au ftcut pe succesorii lui Mettemich si se lepede de mogtenirea unit[1ii conseryatoare, care fusese acumulatE cu atdta grrje li uneori cu chinuri vrme de mai mult de o

in

CoNcEnrulEunopEl 8l
gmerafie. O dati ce s-a descitugat din leglturile valorilor comune, Austria a dat gi *nsiei libertatea de a-pi conduee propria politicl sftict pe baza meritului geopolitic. Urm0nd un asernenea curs, Rusia era,sortiti s[ se ciocneasc[ de Austria in chesliunea viitorului Balcanilor gi, in timp, s[ caute sd submineze Imperiul austriac. Motivul pentru care reglementarea de la Viena ftrncfionase timp de 50 de ani a fost c[ cele trei puteri dinspre est - Prusia, Rusia gi Austria -.gi-au v[zut unitatea ca pe cea mai importantl barieri in cdlea haosului revolufionar gi a dominafiei

franceze asupra Europei. Dar in Rizboiul Crimeii, Austria (,,camera pairilor Europei", cum o numise Talleyrand) a reugit si intre intr-o alianfi inconfortabill cu Napoleon al III-lea, care abia agtepta s[ submineze pozilia Austriei in ltali4 gi cu Marea Britanie, care nu era dispusi s[ se angajeze in disputele europene. Prin aceasta, Austria a dat fr6u'liber Rusiei gi Prusiei, hrlpdrefele sale partenere de odinioar[ din Sfhnta Alian.t5, si-gi urmeze propriile interese pur nafionale. Prusia gi-a fixat preful fo(6nd Austria s[ se retragl din Germania, in vreme ce ostilitatea crescAndi a Rusiei in Balcani s-a transformat intr-unul dintre resorturile primului rdzboi mondial gi a condus la pribugirea finalI a Austriei. 'Pus[ fafi in fafi cu realit[1ile politicii de forfa, Austria nu-gi d[dea seama ci salvarea ei era angajarea european[ in sus{inerea legitimitnlii. Conceptul unitetii intereselor conservatoare depigise granilele nafionale gi tindea astfel sl atenueze confruntdrile politicii de forf6. Nb{ionalismul avea efectul cbntrar, exult6nd interesul nafional, ascufind rivalitilile gi sporind riscurile pentru toate pd4ile. Austria se aruncase intr-o competifie pe care, date fiind punctele ei vulnerabile,

si o c6gtige. in cinci ani de la terminarea rdzboiului din Crimee4 liderul na{ionalist italian Camillo Cavour a inceput procesul de expulzare a Austriei. din ltalia prin provocarea unui rlzboi cu aceasta, sprijinit de o alianli francez[ qi de o incuviinfare ruseascd - ambele de neimaginat mai inainte. in alfi cinci ani, Bismarck avea s[ infrAngi Austria intr-un rdzboi pentru supremafie in Germania. inci o datd, Rusia s-a finut deoparte, iar Franfa a ftcut gi ea la fel, deqi cam impotriva voinfei sale. Pe vremea lui Metternich, Concertul Europei ar fi luat in discufie gi ar fi {inut sub control aceste revolte. De aici inainte, diplomafia avea si se bazeze mai mult pe forfa bruti decit pe valori comune. Pacea a mai fost menfinutl vreme de 50 de ani. Dar cu fiecare deceniu, incordirile s-au multiplicat, iar cursa inarmirilor s-a intensifi cat.
nu avea cum Marea Britanie s-a comportat cu totul altfel intr-un sistem internafional propulsat forfi. Ea nu-s-a bizuit niciodat[ pe sistemul de congrese plntiu a-gi asigurb securitatea; pentru Marea Britanie, noul aspect al relafiilor interna{ionale semdna cu o afacere mai mult decdt de obicei. in cursul secofului al XIX-lea, Marea Britanie a devenit {ara dominantii in Europa. Este sigur c[ era indeajuns
de politica de

geografice, precum gi impenetrabilitate fafn de tulburdrile inteme de pe continent. Dar a avut parte gi de conduc[tori fermi, angajafi ftr[ sentimentalism in urmd-

de putemici pentru a se {ine .pe picipare singurl 9i avei avantajele izilerii

rirea interesului nafional

Succesorii lui Castlereagh nu au infeles continentul la fel de bine ca el. Dar ei au avut o mai sigurl infelegere a ceea ce constituia interesul nafional britanic Ai
6.

82

Dpr.ouefle

l-au urm[rit cu o extraordinari abilitate gi insisten{i. George Canning, care a urmat imediat dirpd Castlereagh, nu a pierdut deloc timpul in acfiunea de eliminare a ultimelor c0teva lbgituri prin care Castlereagh iqi gnenfinuse influenfa, oricdt de slabi, asupra sisterpului european de congrese. in 1821, anul precedent celui in care i-a succedat lui Castlereagh, Canning chemase la o politic[ de ,,neutralitate in vorbi qi in faptd"tt. ,,S[ nu considerdm", a sp_us el, ,,in spiritul prostesc romanfios, c[ noi singuri am putea regenera Europa"'o. Apoi, dup[ ce a devenit ministru de externe, el,nu a llsat nici o indoiali asupra faptului ci principiul siu cll[uzitor era interesul nafional, care, in optica lui, era intompatibil cu angajarea permanentii tn Europa:
... intim legagi cum suntem de sistemul ,Furopei, nu inseamnd cd suntem chemafi sb ne

amesteclm cu fiecare ocazie, neobosit gi

inconjoarf,.27

blgiref in treburile naliunilor

care ne

Cu alte cuvinte, Marea Britanie igi rezerva dreptul de a-gi stabili singur[ calea de urmat, potrivit fiecerei situalii qi ghiddndu-se numai dupl inieresul national

politici

ce fEcea aliafii fie auxiliari, fie nesemnificativi.

Palmerston a explicat in 1856 definilia britanici datl interesului nafional, dup[ cum urmeazl: ,,Cind md intreabi oamenii... la ce este buni o politicE, singurul rispuns este c[ noi vrem si facem ceea ce pare a fi mai bine, in fiecare dintre ocazii, pe misur[ ce apar, fbcdnd din Interesul J6rii Noastre principiu cdlduzitor"2s. Dupa o jumltate de secol, descrierea oficial6 a politicii externe britanice nu c0gtigase prea mult in exactitate, dupd cum se reflectd in explicafia
datd de ministrul de externe Sir Edward Grey: ,,Minigtrii de externe britanici au fost cbliuzifi de ceea ce li s-a p[rut a fi interesul imediat al acestei filri, ftrd, a face calcule laborioase cu privire la viitor."2e in cea mai mare parte a celorlalte {[ri, declarafii ca aceasta ar fi fost ridiculizate drept tautologice - facem ceea ce este bine pentru c5 asta credem cd este cel mai bine. In Marea Britanie, ele erau considerate ca edificatoare; foarte rar a

existat vreun apel la definirea acelei mult folosite expresii, ,,interes nafional": ,,Nu avem nici un aliat vegnic Ai nici un dugman permanent", spunea Palmerston. Marea Britanie nu avea nevoie de nici o strategie.oficiald, deoarece conducdtorii ei inlelegeau interesul britanic atdt de bine qi de intens emofional inc6t puteau ac{iona spontan in fiecare situafie, pe misuri ce acestea apireau, increzitori c[ natiunea avea s[-i unneze. Cu cuvintele lui Palmeston: ,,Interesele noastre sunt eterne gi este de datoria noastri sd urmlrim aceste interese."30 Conducltorii britanici pbreau dispugi mai degrabi si fie clari cu privire la ceea ce nu erav pregdtifi sd apere, decAt s[ identifice anticipat un casus belli. Erau inc[ gi mai putin doritori sd dezviluie obiective pozitive, probabil dgoarece le plicea destul de mult statu quo-ul existent. Convingi ci aveau sd relrnoasci interesul nafional britanic'' de cum aveau sh-l vad[, conducltorii britanici nu sim{eau nici o nevoie sd-l elaboreze anticipat. Ei preferau sd agteptb cazurile concretrj pozilie imposibil de adoptat de prile de pe continent, dat fi\nd ca ele

i l

erau aceste cazuri

concrete.

CONCERTULEURoPEI 83 Punctul de veders britanic asupra securitllii nu se deosebea de izola{ionismul anerican,,prin aceea c[ Marea Britanie se simfea impermeabiltr la orice cu acep{ia ristutu[rilor de violenli extrem6. Dar America qi Marea Britanie au ivut pozilii diferite cdnd a venit vorba despre relafia dintre pace gi structura in: tprn6. Conducitorii britanici nu air considqrat ?n nici un caz rispdndirea instiAfilor reprezentative ca fiind cheia picii, ata cum au fEcut in general omologii lor americani, gi nici nu s-au simtit interesafi de institulii diferite de ale lor. Astfel, in 1841, Palmerston a dezviluit pentru ambasadorul britanic la Skt. Petersburg la ce avea si se opuni Marea Britanie prin fo4a armelor $i de ce nu wea ea s[ se opuni schimblrilor de naturi pur intem[:

Unul dintre principiile generale pe care guvernul Majestdlii Sale doregte si le respecte ca pe un ghid tn tratarea relaliilor dintre Anglia gi celelalte state este ctr schimbf,rile pe care nafiunile striine pot alege sI le opereze asupra constituliei sau formei de guverntrm6nt proprii fiebuie privite drept chestiuni cu care Anglia nu are nimic a face
pentru a intdrveni cu fo4a armelor...

Dar inccrcarea unei na{iuni de a cotropi gi de a-qi insugi teritorii ce apa4in unei o chestiune diferitl; deoarece o asemenea incercare conduce la modificarea actualului echilibru al puterii gi, prin modificarea fo4ei relative a statelor, poate avea tendinta de a crea pericole pentru alte Puteri; iar unor asemeriea incerclri, guvernul britanic, prin urmare, se simte complet liber a li s" op*e..."

alte nafiuni este

pdsharea liberEfii de acfiune a Frii lor. Marii Britanii fafi de cazurile abstracte:

Flrd exceptie, minigtrii britanici au fost preocupati mai presus de orice de in 1841, Palmerston a reiterat dezgustul
la
cazun care incf,

... nu este o practictr a .Angliei de a intra in angajamente referitoare nu au aptrrut concret sau care nu sunt imediat previzibile...32

Dupi aproape 30 de ani, Gladstone a adus in discufie acelaqi principiu intr'o scrisoare cltre regina Victoria:
Anglia trebuie sA pdstreze in inhegime in mdna sa mijloacele de a-gi evalua obligaliite fali de diversele situatii ce apir; ea nu trebuie s[-gi impiedice sau sA-Si tngusteze libertatea de alegere prin declaralii f6cute altor Puteri, in interesul real sau presupus al acestora, gi cirora acestea din urml s[ pretindf, a le fi cel putin cointerpre1i...33

InsistAnd asupra libertl1ii de actiune, oamenii de stat britanici au respins de reguli toate variafiile pe tema securitifii colective. Ceea ce ulterior s-a chemat

,,splendida izolare" a reflectat convingerea Angliei c[ ea avea mai mult de pierdut decAt de c0gtigat de pe urma alianfelor. O abordare atdt de rezewatil nu putea fi cultivati decdt de o !ar[ suficient de putemicd pentru a se descurca de una singurtr" care nu prevedea nici un pericol, pentru care ar fi avut nevoie de sprijinul unor aliafi, qi care era sigur[ ci orice situalie neplicut[ ar fi ameninfat-o pe ea i-ar fi artreninlat inc[ gi mai mult pe alia{ii ei. Rolul de nafiune care menfine echilibrul european i-a dat Marii Britanii toate oportunitefile pe care le doreau sau de care aveau nevoie conducltorii s6i. Aceasld politicd a fbst posibil de susfinut, deoarece nu presupunea eforturi in vederea unor cAgtiguri teritoriale

84

Dnlounge

in Europa; Anglia igi putea alege in voie disputele in care sI intervinl, de vreme ce singurul siu interes european era echilibrul (oricdt de vorace era apetitul britanic pentru achizilii coloniale continentale). Cu toate acestea, ,,splendida izolare" a Marii Britanii nu a oprit-o si intre in aranjamente temporare cu alte firi, pentru a face fafi unor situafii speciale. Ca putere navali frrl o armatl permanentii numeroasS, Marea Britanie a trebuit si coopereze c-dnd gi cdnd cu un aliat continental, pe care a preferat intotdeauna s[ gi-l aleagi atdnci c6nd s-a ivit nevoia. in asemenea ocazii, conduc[torii britanici se puteau arita remarcabil de ermetici fafn de animozitifile din trecut. in cursul desprinderii Belgiei de Olanda, in 1830, Palmerston a ameninlat mai intdi Franfa cu rizboiul, dacl aceasta ar fi cdutat sI domine noul stat, apoi, c6fiva ani mai tdrziu, s-a oferit s[ se alieze cu ea pentru a garanta independenfa Belgiei: ,gq,nglia singurd nu-gi poate atinge obiectivele pe Continent; trebuie si aibl aliafi, ca instrumente cu care s[ acfioneze."3a Desigur, divergii aliali ad hoc ai Marii Britanii aveau propriile lor obiective, care de obicei presupuneau o extindere de influenl5 sau de teritoriu in Europa. Cind tieceau mai departe de ceea ce Anglia considera a fi potrivit, Anglia se situa de cealaltl parte gi organiza coalilii impotriva alialilor de odinioari" in aplrarea echilibrului. SEruinfa ei lipsiti de orice sentimentalism pi hotirdrea ei egocentricb au adus Marii Britanii calificativul de ,,Perfidul Albion". Acest gen de diplomafie se poate s[ nu fi reflectat o atitudine deosebit de elevat6, dar a menfinut pacea Europei, mai ales dup6 ce sistemul lui Metternich a inceput si se destiame
pe la margini.

Secolul al XIXlea a marcat apogeul influenfei britanice. Marea Britanie era increzltorare in sine gi era intru totul indreptifitii si fie astfel. Era cea mai importantii nafiune industriald; iar Royal Navy stlpAnea m[rile. in era tulburlrilor interstatale, politica interni britanicd cunostea o seninitate remarcabilS. CAnd s-a ajuns la marile probleme ale secolului al XIX-lea - interven{ie sau neintervenfie, apdrareastatu quo-ului sau cooperare Ia schimbare - conduc[torii britanici au refuzat sI se supun[ dogmelor. in r[zboiul pentru indbpendenfa Greeiei, din anii 1820, Marea Britanie a simpatizaicu ideea de independenll a Greciei fafi de st[pdnirea otoman[, cdti vreme ffudnd a$a nu gi-a amenin{at pozilia strategicd in Mediterana de'Est prin sporirea\.fluen1ei rusegti. in 1840, insd, Marea Britanie a intervenit pentru a stdvili Rusia; sprijinind prin aceasta itatu quo-ul in Imperiul oioman. in Revolulia ungar[ de la 1848, Marea Britanie, fhrtr s[ intervini formal, a salutat de fapt restaurarea de citre Rusia a statu quo-ului. CAnd Italia s-a ridiiat impotriva stlpAnirii habsburgice, in anii 1850, Marea Britanie a manifestat simpatie, dar neintervenind. Pentru a apdra echilibrul puterii, Marea Britanie nu a fost nici categoric intervenfionisti, nici neintervenfionisti, nici bastion al ordinii vieneze, nici putere revizionistl. Stilul siu a fost neincetat pragmatic, iar englezii se mdndreau cu abilitatea cu
care se descurcau. Cu toate acestea, orice

politic[ pragmatic6

politicl pragmaticd

trebuie

s[

se bazeze pe un anumit principiu de ordine,

intr-adevir, mai cu seami o

CoNCERTULEURoPEI 85

penffir a evita ca indem6narea tactici s[ se iroseasci la int6mplare, pe m6nrnfiguri. Iar prineipiul fix al politicii externe britanice, recunoscut sau nu, a fost rolul s[u de protector al echilibrului puterii,.care in general a insemnat sprijinirea celui mai slab impotriva celui mai puternic. tn vremea lui Palmerston, echilibrul puterii s-a transformat intr-un principiu intr-atdt de nezdruncinat al politicii britanice, incAt nu avea nevoie de nici o apdrare teoretici; indiferent ce curs avea la un anumit momenf politica era descrisd inevitabil in termenii protejtrrii echilibrului puterii. O exhaordinar[ flexibilitate a insofit un numhr de obiective practice gi fixe. De pildI, hotiir6rea de a nu l6sa fdrile de Jos la cheremul unei puteri majore nu s-a modificat din timpul lui William al III-lea de Orania pdnn la declangarea primului rdzboi mondial. In 1870, Disraeli a reafirmdt acest principiu:

prile de pe

intotdeauna s-a susfinut de cdtre guvernul acestei tiri ce era ln interesul Angliei ca coasta europeand intinz6ndu-se de la Dunkirk gi Ostend" pana U

insulele din Marea Nordului sd fie stipdnite de comunit{i libere gi infloritoare, practicand pacea,bucurdndu-se de bineficerile libertAlii gi urmtrrind acele obiective ale comerprlui care tind citre civilizarea omului, gi sf, nu se afle ln posesia unei mari puteri militare...3s

Faptul cd in 1914 conducbtorii germani au fost realmente surpringi, cdnd Mgrea Britanie a reacfionat la invazia germani in Belgia printr-o declarafie de rdzboi, a ardtat in ce m[surd deveniseri acegtia izolafi. Buni parte din secolul al XIX-lea, sus{inerea Austriei a fost considerati obiectiv britanic important. ln secolul al XVIIIJea, Marlborough, Cartiret gi Pitt purtaserl mai multe rizboaie pentru a impiedica Franfa si slibeasci Austria. Degi Austria a avut mai pufin a se teme de agresiunea fran{ei in secolul al XIX-lea, englezii au continuat s[ vadd in ea o contragreutate utili fa{i de ex. pansiunea ruseascd inspre Strdmtori. C6nd Revolu{ia din 1848 a ameninfat sd
provoace dezintegrarea Austriei, Palmerston a spus: Austria std ln centrul Europei, o bariertr impotriva tulburlrilor de orice fel, pe de o
pa{te, $i lmpotriva invaziilor, pe de altil parte. Independenla politicd 9i libert{ile Europei sunt sfins legate, duptr mine, de menfinerea gi integritatea Austiei ca mare putere europeanq gi prin urmare, orice tinde prin raport direct sau chiar indeplrtat sd slabeascl qi si vitimeze Austia" sau chiar, mai mul! sd o reducd de la pozi{ia de putere de prim ordin la aceea de stat secundar, tebuie sI fie o rnare catastofd pentru Europa gi una pe re

orice englez ar trebui sd o condartme gi str incerce str o previn[36

Dup[ Revolufia din 1848, Austria

a devenit din ce in ce mai

sa tot mai nesigqrd" diminudndu-gi utilitatea ca element-cheie

slabi, iar politica in politica brita-

nicl din Mediterana de Est. Obiectivul central al politicii Angliei.erb sI impiedice Rusia de a ocupa Dardanelele. Rivalitnlile austro-ruse presupuneau o implicare pe scari largr a intenfiilor rusegi in provinciile slave ale Austriei - ceea ce nu preocupa serios Marea Britanie, de vreme ce controlul Dardanelelor nu constituia un interes austriac vital. Marea Brilanie a ajuns deci si considere Austria ca fiind o contragreutate nepotriviti pentru Rusia. De aceea Marea Britanie a stat deoparte cdnd

86

DTPLoMATTA

Austria a fost infr6ntii de Piemont in Italia gi de Prusia in competifia pentru supremafie in Germania - o indiferen{5 care nu ar fi fost de conceput cu o generafie inainte. Dupi sfhrgitul secolului, teama de Germania avea si domine politica britanic5, iar Austria, aliatul Germaniei, a ap5rut pentru intiia oarl ca oponent in calculele Marii Britanii. ln secolul al XIXJea, nimeni nu ar fi crezut posibil ci intr-o zi Marea Britanie se. va alia cu Rusia. in optica lui Palmerston, Rusia ,,unna un sistem de agtesiune universald pe toate fronturile, in parte datorit6 caracterului personal al impiratuluifNicolae], in parte datoritii sistemului de guvernare"3T .25 de ani mai terziu, u""ri f"l di a vedea lucrurile a fost reluat de lordul Clarendon, care a susfinut cd R[zboiul Crimeii ,,a fost.o bitilie a civilizafiei impotriva barbariei'38. Marea Britanie a traversat cea mai mare parte a secolului incercdnd si controleze expansiunea ruseascl in Persia gi cdut6nd cii de a se apropia de Constantinopol qi de India. Avea si fie nevoie de decenii de insensibilitate gi de agresivitate germanl pentru a muta preocuparea majori britanici pentru securitate cdtre Germania, lucru ce nu s-a intdmplat in cele din urmd decit dupi inceputul noului secol. Guvernele britanice s-au schimbat mai des decdt cele ale aga-numitelor Puteri .Estice; nici una dintre figurile politice britanice majore - Palmerston, Gladstone gi Disraeli - nu s-a bucurat de mandate neintrerupte precum Metternich, Nicolae I gi Bismdrck. in ciuda acestui fapt, Mared Britanie gi-a plstrat o extraordinari consecventi a obiectivelor. O dati imbarcat[ intr-o anumiti direcfie, ea a urmat-o cu neobositi tenacitate gi incredere stiruitoare, care au permis Marii Britanii si exercite o influenfi decisivi in beneficiul liniqtii din Europa. O cauzd, a stabilitltii Marii Britanii in vreme de crizd a fost naturareprezentativl a institu{lilor sale politice. Din 1700, opinia publicd a jucat un rol important in politica externi britanicd. Nici o altl lari a Europei secolului al XV[I-lea nu a avut un punct de vedere al ,,opozi1iei" cu privire la politica externi;'in Marea Britanie, aceasta era parte a sistemului. in secolul al XVIII-lea" Tories, de reguli" reprezentau politica externi a regelui, care incllna spre intervenfie in disputele continentale; Whigs, precum Sir Robert Walpole, preferau sb menfin[ o oarecare rezewd fafi de certurile de pe continent gi c[utau si pund un mai mare accent pe expansiunea dincolo de ocean. In secolul al XIX-lea, rolurile lor s-au inversat. Liberalii, precum Palmerston; reprezentau o politici activistd, in vreme ce conservatorii, precum Derby sau Salisbury, eiau prudenfi irf privin{a amestecului in exterior. Radicalii precum Richard Cobden erau alia{ilai conservatorilor in susfinerea unei atitudini britanice neintervenfioniste. I Deoarece politica externi britanicl s-a dezvoltat din dezbaterile deschise, poporul englez a ardtat o extraordinari unitate in vreme de rQboi. Pe de alti parte, o politici externi atAt de deschis partizand a ftcut posibil - degi extrem de neobignuit - ca politica externl s[ ia un curs total diferit cdnd un prim ministru era inlocuit. De pildtr, sprijinul dat Turciei de Marba Britanie in anii 1870 a luat brusc sfhrgit cdnd Gladstone, care ii privea pe turci ca fiind vrednici de dispref sub aspect moral, l-a inftdnt pe Disraeli in alegerile din 1880.

CoNcERruLEunoper

g7

. sine. Politica

lntotdeauna" Marea Britanie gi-a tratat instituliile reprezeirtative ca valori in dusd pe continent a fost intotdeauna justificatl in termenii interesului nalional britanic gi nu ai unei ideologii. Ori de cdte ori gi-a exprimat simpatia fati de o revolufie, cum a procedat fafa de Italia in 1848, Marea Britanie a fdcut-o din motive eminamente practice. Astfel, Palmerston a citat aprobator maxima pragmatic[ a lui Canning: ,,C6ci cei ce au fost de acord cu imbunltifirea deoarece este inovafie vor fi nevoifi intr-o zi sd accepte inovafia c6nd aceasta a incetat sE mai fie imbunlti1ire."3e Acesta era insd un sfat bazat pe experien{5, nu o chemare la propagarea valorilor sau a institufiilor bririnice. Pe parcursul seeolului al XIX-lea, Marea Britanie a judecat alte liri pe baza politicii lor eiteme gi, cu numai un scurt interludiu datorat lui Gladstone, a rlmas indiferentii fafi de structurile lor interne. Degi Marea Britanie gi America au impdrtigit o anumiti rezervdfafi de implicarea permandnt2i in politica internationali, Marea Britanie gi-a justificat propria varianti de izolafionism pe baze cu totul diferite. America gi-a proclamat institufiile democratice drept exemplu pentru restul lumii; Marea Britanie gi-a tratat institu;iile parlamentare ca lipsite de relevanfi pentru alte societifi. Ameriea a ajuns s"[ creadi c[ rispdndirea democrafiei avea sd asigure pacea, deoarece la o pace siguri nu se putea ajunge altfel. Marea Britanie putea prefera o' anumitii structurd internl, dar nu gi-ar fi asumat nici un risc pentru ea. In 1848, Palmerston a asociat temerile istorice ale Marii Britanii cu risturnarea monarhiei franceze gi aparilia unui nou Bonaparte fbcdnd apel la aceasti regull practicl a politicii'britanice: ,,Principiul invariabil in baza c[ruia acfioneazi Anglia este de a recunoagte ca organ al fiecirei natiuni acel organ pe care
nafiunea il alege de bun[ voie."4o Palmerston a fost principalul arhitect al politicii externe a Marii Britanii weme de aproape 30 de ani. in 1841, Metternich i-a analizat stilul pragmatic cu ad-

mirafie cinicl:
...ce wea atunci Lordul Palmerston? Vrea si determine Franla s[ simt6 puterea Angliei, dovedindu-i ctr problema egiptean[ nu se va incheia decdt aga cum va voi el qi fdr[ ca Franla sd aibd dreptul str dea o mdnl de ajutor. Vrea sd dovedeascl celor dou6 putri germane cil nu are nevoie de ele, cf, ajutorul Rusiei li este Angliei suficient. Vrea.sd fin[ Rusia sub control gi sf, o tragi in trena lui folosindu-se de grija ei permanenti de a nu vedea Anglia apropiindu-se iardgi de Franla.al

Nu a fost deloc o descriere inexactl a ceea ce infelegea Marea Britanie prin echilibrul puterii. in cele din urm6, acesta a permis Marii Britanii si traver$eze secolul cu un singur, relativ scurt, rlzboi cu o alti mare putere - Rizboiul Crimeii. Degi d, fost departe de inten{ia oricui atunci cdnd a fost inceput, Rizboiul Crirneii a foqt cu certitudine ceea ce a condus la prlbugirea ordinii lui Meffernich, elaborati cu at6ta migali la Congresul de la Viena. Destrimarea unitqii existente intre cei trei monarhi din Est a inliturat elementul moral de moderatie din diplomafia europeanE. Au urmat 15 ani de nesiguranfi, inainte ca o noud gi mult mai precarl stabilitate s[ igi facl aparilia.