Desfasurarea activitatii in institutiile publice presupune utilizarea unui ansamblu de metode si tehnici, care sa permita realizarea obiectivelor stabilite

la toate nivelurile administratiei. In procesul de exercitare a functiilor managementului public, functionarii publici cu functii de conducere si reprezentantii alesi sau numiti se confrunta cu o larga varietate de nevoi sociale generale si/sau specifice pentru satisfacerea carora este necesara folosirea unor metode si tehnici de management public generale si specifice.

1.

Notiunea de metoda

Metoda administrativa reprezinta o modalitate sau un ansamblu de modaliti care faciliteaza realizarea unor obiective ale institutiilor din administratia publica. De asemenea, metoda administrativa reprezinta un instrument utilizat de functionarii publici, pentru a realiza sistemul de obiective al institutiei in care isi desfasoara activitatea. In managementul public se aplica o serie de metode si tehnici specifice alaturi de cele care se regasesc si in alte domenii ale stiintei. Metoda administrativa presupune un mod organizat de gandire si actiune in vederea obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

2.

Tipologia metodelor utilizate in managementul public

In functie de obiectivele urmarite, metodele aplicate in administratia de stat sunt grupate in 3 categorii in acceptiunea lui Dumitru Brezoianu (vezi figura nr.22. Principalele metode utilizate in managementul public): Consultarea mai multor materiale de specialitate ne indreptateste sa facem inca de la inceput o precizare referitoare la aceste metode. Desi in cele mai multe lucrari de specialitate din domeniu aceste metode sunt prezentate ca instrumente la indemana celor care isi desfasoara activitatea in sistemul administratiei publice, totusi, dupa parerea noastra ele reprezinta in mare parte cateva modalitati practice, adesea activitati chiar determinate de anumite situatii aparute in realizarea obiectivelor administrative.

2.1. Metodele de executare In acceptiunea noastra metodele din aceasta categorie sunt de fapt diverse forme de exercitare a functiei de motivare a managementului public, se face distinctie intre metodele aplicate in sistemul administratiei publice din diferite tipuri de state.

In categoria metodelor de executare sunt cuprinse: Metoda constrangerii; Metoda convingerii; Metoda cointeresarii.

2.1.1. Metoda constrangerii

Se aplica in mod expres in statele totalitare, care au fost transformate in instrumente de dominare de catre o minoritate sociala privilegiata asupra majoritatii societatii, lipsita de drepturi si asuprita. In statele nedemocratice, metoda constrangerii este principala metoda de asigurare a executarii deciziilor administrative, a actelor organelor statului, in general.

2.1.2. Metoda convingerii

In tarile democratice in care organele de stat apara si promoveaza interesele cetatenilor si actioneaza cu consecventa pentru cresterea bunastarii materiale si spirituale a membrilor societatii este folosita metoda convingerii. In statele in care se foloseste cu precadere metoda convingerii, deciziile administrative, actele organelor statului sunt respectate si executate de bunavoie de catre functionarii publici si de membrii societatii, constienti fiind ca prin aceasta actioneaza in propriul lor interes. Consecinta fireasca a unei astfel de situatii o constituie faptul ca, in statele democratice, principala si cea mai frecvent folosita metoda de executare a actelor organelor de stat este metoda convingerii.

2.1.3. Metoda cointeresarii

Statul poate sa utilizeze si alte metode pentru a determina functionarii publici si cetatenii sa-si indeplineasca obligatiile ce le revin, iar personalul implicat in sistemul administratiei sa fie eficace. Astfel, se pot acorda recompense materiale pentru realizari deosebite in propria activitate. Stimulentele folosite amplifica gradul de cointeresare a functionarilor publici, in special. Metoda cointeresarii presupune elaborarea unor sisteme de indicatori pentru sensibilizarea angajatilor institutiilor publice fata de realizarea intereselor publice generale. 2.2. Metodele de organizare si functionare

Din aceasta categorie fac parte cinci metode cunoscute in literatura de specialitate ca instrumente folosite in procesul de organizare a activitatii desfasurate in cadrul institutiilor administratiei publice. Prin metodele de organizare si functionare folosite in administratia de stat prezentam in continuare: Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative; Metoda sedintei; Metoda conducerii eficiente; Metoda valorificarii experientei in munca; Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici.

Consideram oportuna o precizare referitoare la metodele din aceasta categorie. Cu exceptia metodei sedintei, care, dupa parerea noastra, constituie principala metoda folosita in sistemul administratiei publice de catre functionarii publici situati pe diferite niveluri ierarhice, toate celelalte descriu de fapt cateva proceduri si activitati prin care obiectivele administratiei publice pot fi realizate.

2.2.1. Metoda organizarii rationale a activitatilor administrative

Aceasta metoda descrie, de fapt, modul in care activitatile administrative trebuie sa se desfasoare pentru a servi realizarii obiectivelor managementului public. Metoda presupune conceperea unui plan de activitate, care sa fie orientat, pe de o parte, catre realizarea obiectivelor sociale si pe de alta parte, sa detalieze, la nivelul institutiilor administrative, o serie de activitati menite sa sustina indeplinirea misiunii sociale a managementului public. Metoda organizarii rationale a activitatii administrative presupune conceperea unor planuri de activitate pe ansamblul sistemului administrativ si a unor planuri de detaliu pentru fiecare institutie publica.

2.2.2. Metoda sedintei

Intrucat cea mai mare parte a deciziilor administrative sunt adoptate in cadrul grupului, respectiv prin consultarea managerilor publici in comisii si/sau plenuri, o deosebita importanta prezinta metoda sedintei.

In esenta, utilizarea sedintei in institutiile publice consta in reunirea mai multor persoane din sistemul administrativ, pentru un interval de timp, in vederea solutionarii, in comun, a unor probleme cu caracter decizional, informational, de analiza si cercetare. Sedinta constituie modalitatea principala de transmitere a informatiilor si de culegere a feed-back-ului de la un numar mare de componenti ai sistemului administratiei publice. Pot fi identificate cateva precizari referitoare la numarul de sedinte si tipul acestora in administratia publica. Dupa cum stim, parlamentul si guvernul isi desfasoara, in cea mai mare parte, activitatea in cadrul unor sedinte, care sunt de informare, de analiza sau decizionale. In consecinta, ori de cate ori este necesar, Primul Ministru, Presedintele Camerei Deputatilor si/sau Presedintele Senatului reunesc ministrii, respectiv parlamentarii, pentru o sedinta in plen. De asemenea, sunt frecvente situatiile in care activitatea Parlamentului se desfasoara pe Comisii si in cadrul acestora se organizeaza sedinte cu un numar restrans de parlamentari care fac parte din comisiile de resort. Desigur, metoda sedintei se foloseste si la nivelul administratiei locale de catre functionarii publici si reprezentanti alesi si numiti in institutiile publice din administratia locala. Aceste sedinte au loc ori de cate ori functionarii publici si reprezentantii alesi sau numiti cu functii de conducere considera necesar. In institutiile publice, utilizarea metodei sedintei, are o serie de particularitati, determinate de specificul domeniului. Astfel, durata unei sedinte poate varia de la 15 minute la 2-4 ore, in functie de tipul sedintei si/sau de nivelul administrativ pe care se utilizeaza. Numarul participantilor la sedinta variaza, de asemenea, in functie de nivelul pe care se utilizeaza metoda si de tipul deciziilor administrative care urmeaza a fi adoptate. In utilizarea acestei metode se constata o serie de abateri de la regulile generale si universale cu influente atat asupra calitatii deciziilor administrative, a functionalitatii sistemului administrativ si a eficacitatii managementului public.

2.2.3. Metoda conducerii eficiente

Metoda consta intr-un ansamblu de modalitati orientate spre desfasurarea unor activitati eficiente de catre managerii publici implicati in procesele de management si de executie din institutiile publice.

Pentru aceasta, ei trebuie sa posede cunostinte in domeniul in care isi desfasoara efectiv activitatea, in domeniul administrativ juridic, calitati morale, dar si calitati si cunostinte in domeniul economic, al managementului, sociologiei si psihologiei. Pentru o conducere eficienta este necesara o foarte buna cunoastere a realitatii sociale, a intereselor sociale care stau la baza stabilirii obiectivelor din cadrul sistemului administrativ. De asemenea, metoda conducerii eficiente presupune stabilirea unor raporturi de munca eficiente intre functionarii publici cu functii de conducere in sistem si ceilalti colaboratori si subordonati.

2.2.4. Metoda valorificarii experientei de munca

O influenta considerabila asupra calitatii proceselor de management si de executie din sistemul administrativ si asupra rezultatelor activitatii functionarilor publici are experienta in munca care provine din derularea intr-un timp indelungat a acelorasi operatii sau a unora foarte apropiate in ceea ce priveste particularitatile lor. Experienta imprima functionarului public o foarte buna abilitate, ceea ce conduce la realizarea rapida si eficienta a sarcinilor. Efectuarea permanenta a acelorasi operatii poate avea insa si efecte negative in momentul in care intervine rutina, comoditatea, lucrarile fiind executate in mod mecanic fara nici un fel de efort intelectual. Rutina poate atrage pasivitatea, elimina nu numai dorinta imbunatatirii muncii, introducerii de modalitati noi, superioare de indeplinire a sarcinilor, ci genereaza chiar o atitudine refractara fata de inovatii, tendinta de limita orice fel de schimbare in activitatea desfasurata. Prin folosirea metodei valorificarii experientei in munca, personalul din sistemul administratiei publice este incurajat sa-si valorifice potentialul profesional dobandit in timp, dar si capacitatea creativa pentru gasirea unor solutii eficiente la ineditele probleme sociale care apar in diferite perioade. 2.2.5. Metoda structurarii corespunzatoare a programului functionarilor publici Aceasta metoda constituie o importanta modalitate de sporire a eficacitatii muncii tuturor functionarilor publici. In structura programului de activitate al functionarilor publici cu functii de conducere apar o serie de particularitati, date de specificul activitatii de administratie, comparativ cu alte activitati.

Aceasta metoda a aparut ca urmare a multiplelor situatii de prelungire exagerata a duratei zilei de munca, in special a functionarilor publici cu functii de conducere si de utilizarea necorespunzatoare a timpului de catre functionarii publici implicati atat in procesele de management, cat si de executie. Principalele cerinte care sa permita desfasurarea corespunzatoare a programului functionarilor publici sunt: Confort; Climat organizational deschis, stimulativ; Dotare tehnica adecvata etc.

Este cunoscut faptul ca orice activitate desfasurata fara intrerupere un interval mai mare de timp, in conditii de concentrare nervoasa, are drept consecinta o puternica stare de oboseala, ceea ce conduce in mod direct la scaderea capacitatii de munca, deci a eficacitatii functionarului public. Programarea corespunzatoare a timpului de lucru al functionarilor publici presupune si stabilirea unui raport optim intre consumul efectiv de energie si perioada de odihna necesara. Pentru a se putea preintampina aparitia oboselii exagerate si premature a personalului din administratie este necesar, in primul rand, sa fie cunoscute cauzele care o provoaca, pentru ca, in functie de ele, sa se adopte masurile corespunzatoare de eliminare sau, daca nu este posibil, cel putin pentru diminuarea intensitatii acestora. Utilizarea metodei structurarii programului de lucru al functionarilor publici implica si cunoasterea influentei factorilor de solicitare fizica si nervoasa ai mediului ambiant care au un impact direct asupra calitatii si productivitatii muncii angajatilor din sistemul administrativ. Intre factorii de solicitare fizica amintim factorii de microclimat, temperatura, umiditatea, circulatia aerului, radiatiile, iluminatul si nu in ultimul rand, zgomotul. Crearea unei ambiante placute necesita imbinarea influentei acestor factori mai ales intre culoare si lumina, in sensul utilizarii unor combinatii de culori care, dincolo de gust, trebuie sa satisfaca si alte cerinte, sa se coreleze cu gradul de iluminare a incaperii etc. Acestora li se adauga unii factori psihosociali, cu influenta hotaratoare asupra stilului de management, a calitatii procesului de conducere din administratia publica. Desi in sistemul administrativ din Romania asemenea factori sunt putin luati in considerare in actiunile de rationalizare a activitatii functionarilor publici cu functii de conducere, totusi ele prezinta utilitate practica deoarece influenteaza in mod considerabil eficacitatea managementului. 2.3. Metodele de cercetare

Asa cum am precizat la inceputul acestui capitol, in cadrul tipologiei metodelor utilizate in sistemul administratiei de stat am prezentat o a treia categorie, cea a metodelor de cercetare. Desi in literatura romana de specialitate, Alexandru Negoita mentioneaza doua metode, respectiv: metoda analitica si metoda critica. In opinia noastra, cele doua asa-zis metode reprezinta doua etape ale procesului complex de cercetare, care se deruleaza in sistemul administratiei publice. In consecinta, in opinia noastra, din a treia categorie face parte metoda analizei diagnostic. Aceasta presupune parcurgerea mai multor etape, dupa cum urmeaza: 1. Documentarea sau investigarea domeniului care urmeaza a fi abordat; 2. Identificarea simptomelor pozitive si negative; 3. Analiza cauzala detaliata a disfunctionalitatilor si aspectelor pozitive; 4. Formularea propunerilor de perfectionare. Imbunatatirea, perfectionarea continua a organizarii si functionarii sistemului administrativ impune o continua observare si investigare a proceselor de management si de executie. Schimbarile rapide din cadrul societatii contemporane impun ca fiecare institutie din sistemul administratiei publice sa se adapteze noilor conditii pentru a servi in mod corespunzator cerintelor prezente si de viitor ale societatii. Simularea permite experimentarea unor idei, noi sisteme, metode, tehnici si proceduri noi, pentru a se identifica impactul social si gradul in care noul contribuie mai rapid si mai eficient la realizarea obiectivelor managementului public, respectiv la satisfacerea nevoilor sociale generale si specifice ale cetatenilor. Diagrama cauza-efect faciliteaza extinderea procesului de analiza a mediului intern al administratiei si fiecarei institutii publice dar si a celui extern, international care influenteaza semnificativ continutul proceselor de management si de executie din sectorul public in perioade diferite. Metodele administrative prezentate constituie cateva dintre cele mai potrivite mijloace care stau la dispozitia functionarilor publici cu functii de conducere, si nu numai, pentru a-si imbunatati propria activitate si pentru a participa eficient la satisfacerea interesului public al cetatenilor unei tari.

BIBLIOGRAFIE

Management Public- Armenia Androniceanu, Ed. Economica, Bucuresti, 1999. Lawton A.- Publishing Sector Management, Theory Critique and Practice, St. Martin Malcomson P.- The Canadian Regim, Broadview Press, Montreal, 1996. Martinez M.- The Management of Change, ICSA Publishing, London, 1990. Maurice D.- Readings in Public Administration, Chapman & Hall, London, 1986. Mosher F.- American Public Administration: Past, Present and Future, Alabama University Press, 1984. Nicolescu O. s.a.- Management, Economica, Bucuresti, 1997. Oliver D.- Public Administration: Concepts, Readings, Printice Hall, Chicago, 1982. Owen Hughes- Public Mangement & Administration, St. Martin Press, New York, 1994. Painter I.- Management in The Public Sector, Chapman & Hall, Maxwell, 1989. Pal L.- How Ottawa Spends 1998-1999, Oxford University Press, Ottawa, 1998. Pollit, Ch.- Management Techniques for The Public Sector: Pulpit and practice Ranson S.- Management for the Public Domain, St. Martin Press, New York, 1994. Raw R.- The New Public Management, Special Edition of Public Administration, Legea nr.189/1998 Legea nr.191/1998 H.G. nr.775/1998 Normele Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr.3242/26.10.1995. vol.69, nr.1 1993. International Journal Press, Montreal, 1995. Press, New York, 1994