LILIANA RUXANDOIU NARATIUNE SI DIALOG IN PROZA ROMANEASCA

Distingerea dintre procesul emiterii si cel al receptarii, pentru ca E si R au de solutionatr probleme diferite: E: - planificare lingvisctica - demers predictiv (trebuie sa prevasa reactiile lui R la fiecare sintre formularile posibile) R: - interpretare lingvistica - demers euristic: trebuie sa opteze pentru ipoteza interpretativa pentru care nu are contraargumente) Contextul: factori lingvistici (ansamblul de enunturi) - factori extralingvistici (situatia de comunicare) Limba: forma de baza a comportamentului social - intentionala - rationala Comunicarea verbala: a) Filtrul gramaticalitatii: corect/incorect b) Filtrul reusitei: reusit/nereusit (R nu sesizeaza intentia E) c) Filtrul eficientei: eficiente/ineficiente (R nu are reactia urmarita de E) Enunt - corect - reusite - eficiente - ineficiente - nereusite - incorect P priveste comunicarea ca un act indreptat spere un anumit scop abordare retorica Competenta pragmatica: - latura comunicativa = ansamblul conventiilor care guverneaza comunicarea (valabila pentru o intreaga comunitate) - latura sociala = capacitatea de folosire strategica a competentei comunicative, pentru realizarea scopurilor propuse (diferentiata in functie de grup si individ) Tipologia textelor (Ch. Fillimore): a) In functie de modelul de contructie: - monologic (E=R) - dialogic - impersonal ( E, R neidentificati) b) In functie de relatia dintre ocazia producerii si receptarii textului: - conversatia - convorbirea telefonica

- comunicarea scrisa Actul verbal: a) componenta locutionara continutul verbel, lingvistic; independenta de contextul comunicativ b) componenta ilocutionara continut locutionar + componeta intentionala a E, recunoscuta ca atare de R; presupune filtrul reusitei c) componenta persocutionara efectele produse de actele ilocutionare asupra R; presupune filtrul eficientei; nu are indici specifici. b) si c) sunt dependente de contextul comunicativ

Forta ilocutionara este exprimata prin: 1. verbe performative, care nu numai semnaleaza un anumit act, ci implica realizarea acestuia: a afirma, a declara, a promite, a invita. 2. 3. Indici nespecifici: modul imperativ intonatia imperativa forma negativa anumite adverbe (sigur, bineinteles, precis)

Indirect, folosind indicatori ai altor acte: - mijloace conventionalizate formularea solicitarilor sub forma de intrebare - procedee ad-hoc, care tin de abilitatea E enunt declarativ folosit pentru a exprima un refuz

Actele ilocutionare: a) Declarative: E schimba lumea; presupun un cadru institutionalizat (va declar..., te concediez) b) Reprezentative: E garanteaza adevarul propozitiei asertive (afirm, sugerez, insist) c) Directive: E il determina pe R sa indeplineasca o actiune (a cere, a ruga, a ordona, a invita, a sfatui) d) Comisive: E se angajeaza sa faca ceva (a promite, a se angaja) e) Expresive: E isi exprima atitudinile, sentimentele (a multumi, a felicita, a se scuza)

Principii care guverneaza interactiunea verbala: A) Principiul Cooperativ - Asigura coerenta si continuitatea discursiva - Presupune formularea fiecarei interventii in conformitate cu obiectivul activitatii comunicative - Presupune emiterea exclusiva a replicilor adecvate conversational - 4 maxime: - maxima cantitatii: furnizarea tuturor informatiilor necesare si numai a celor necesare - maxima calitatii: furnizarea exclusiva a informatiilor pe care le cred adevarate si pentru care au probe - maxima relevantei: furnizarea exclusiva a informatiilor legate de subiectul discutiei - maxima manierei: reclama claritatea expresiei (evitarea obscuritatii, a ambiguitatii, prolixitatii, urmarirea logicii discursului) - esential nu este faptul ca E ar adera in mod constant la aceste maxime, ci ca R interpreteaza intotdeauna enunturile E ca fiind conforme cu ele. - 2 tipuri de deductii pragmatice: - implicaturi conversationale: nu sunt propriu-zis dependente de structura lingvistica, ci de contextul comunicativ. Au in vedere presupunerea naturii cooperative a interactiunii verbale a) Implicaturi standard b) Implicaturi bazate pe abuz: incalca deliberat una sau mai multe maxime - presupozitii legate direct ed structura lingvistica deductii pragmatice depind si de factori contextuale declansate de anumite elemente lingvistice cu functie de marci cadrul oricarui dialog este definit ed un nucleu de presupozitii comun interlocutorilor; unde acesta nu exista, apare dificultatea de a dialoga cu persoane straine, si necesitatea unor schimburi cu functie fatica.

B) a) -

Principiul Politetii incalcarea lui determina blocarea canalelor de comunicare Politetea negativa (a mentinerii distantelor) evitarea aducerii unor prejudicii imaginii publice a interlocutorului respectarea reciproca a nevoii de independenta strategii (mecanisme de atenuare a prejudiciului): exprimarea indirecta conventionala a fortei ilocutionare (intrebare in loc de ordin) reducerea la minimum a presupunerilor privind disponibilitatea R de a indeplini o actiune adoptarea unei atitudini pesimiste cu privire la dorinta R de a efectua o actiune reducerea gradului de interferenta prin apelul la structuri limitative (numai o secunda) exprimarea diferentei prin inferiorizarea E formularea directa de scuze impersonalizarea enunturilor formularea enuntului ca si cum E ar contracta o datorie fata de R (iti raman dator)

b) Politetea pozitiva (integrativa) - respectarea nevoii fiecaruia de a se bucura de aprecierea celorlalti - strategii formularea explicita a unor observatii admirative preocuparea de a spori interesul propriei contributii la dialog sublinierea apartenentei E si R la acelasi grup cautarea acordului R prin abordarea unor subiecte sigure, sau prin reluarea replicilor R evitarea exprimarii directe a dezacordului exprimarea optimismului afirmarea existentei unui teritoriu comun gluma - Maximele politetii : Maxima Tactului Maxima Aprobarii Maxima Generozitatii Maxima Modestiei Maxima Acordului

centrate asupra celorlalti centrate asupra E

Maxima Simpariei