MICORIZA Micoriza este o asociatie simbiotica (asociatie micorizala) de tip biosistem, re ciproc avantajoasa (bilateral pozitiva; +,+), realizata

ntre miceliu unei ciuperc i si radacinile unei plante ierboase sau lemnoase. Pentru arbori, relatia dintr e ciuperca si planta, este deosebit de importanta, multe paduri neputnd exista n l ipsa micorizei. Aproape toate familiile angiospermelor (cu exceptia chenopodiace elor si cruciferelor) prezinta, macar cteva specii, care realizeaza micorize. De asemenea, micoriza este ntlnita frecvent si la gimnosperme. Nu numai radacinile plantelor traiesc n simbioza cu miceliile ciupercilor, ci s i partile subterane ale multor ferigi (Pteridophyta) si muschi (Bryophyta). Rolul micorizei n micoriza, miceliul ciupercii prin hifele sale, aduce arborelui, arbustului, s au plantei ierboase, apa ncarcata cu saruri minerale si diferiti metaboliti, prim ind n schimb, materie organica indispensabila metabolismului (glucide, vitamine, fitohormoni). Ciuperca care realizeaza micoriza, poate hidroliza si mobiliza, la nivelul hif elor, substante anorganice greu solubile (saruri cu radicali azotat, azotit, fos fat sau fosfit), ajutnd astfel, absorbtia lor n forme facile, la nivelul radacinil or plantei, fapt ce ntretine o activitate metabolica intensa, la nivelul tesuturi lor vegetale. Din acest motiv, plantele cu care fungul ntretine relatii trofice s imbiotice, cresc mult mai bine dect celelalte, iar miceliul ciupercii fructifica mai abundent. Mai mult, s-a demonstrat ca plantele cu micoriza sunt mai rezisten te la seceta si la boli, dect vegetalele care nu realizeaza astfel de asociatii s imbiotice. Rolul micorizei, nu se opreste doar la beneficiile de pe urma carora profita p lantele si ciupercile asociative, ci se se extinde asupra ntregului ecosistem. n f ata variatilor aritmice (furtuni, incendii, poluare, invazii de populatii daunat oare, etc.) petrecute n biotopurile si biocenozele naturale sau artificiale (cult uri agricole), micorizele ajuta n mod semnificativ la reechilibrarea si stabiliza rea ecosistemelor. ncadrarea sistematica a ciupercilor micorizante Ciupercile micorizante apartin urmatoarelor ncrengaturi ale regnului Fungi: - Incertae sedis, - Glomeromycota, - Ascomycota, - Basidomycota. Clasificarea micorizelor Dupa selectivitate, micorizele sunt: - neselective sau generaliste (de exemplu, ciupercile Amanita rubescens, Aman ita pantherina, Boletus edulis sau Russula cyanoxantha, realizeaza micorize cu m ai multe specii de plante lemnoase), - preferential selective (Suillus luteus micorizeaza de preferinta pinii, dar migreaza si la gorun; Tricholoma suphureum stabileste relatii simbiotice prepond erente cu fagul, dar trece si la speciile de Quercus) - strict selective (de pilda: Leccinum carpinus realizeaza micorize doar cu ca rpenul, Boletus elegans micorizeaza doar zada, Boletus luteus stabileste relatii simbiotice doar cu pinul de padure). Dupa raporturile stabilite ntre hifele ciupercii si celulele radacinilor plante lor, micorizele se mpart n: - ectomicorize sau micorize ectotrofe (hifele patrund intercelular, deci print re celulele corticale ale radacinii plantelor, n spatiul interstitial), - endomicorize sau micorize endotrofe (hifele patrund n celulele corticale ale radacinii, localizndu-se intracelular), - ectoendomicorize sau micorize ectoendotrofe (combinatie ntre tipurile precede nte).

- perimicorize sau micorize peritrofe (miceliul ciupercii se dezvolta n jurul r adacinilor) Micorizele ectotrofe, micorizele endotrofe si micorizele peritrofe Micorize ectotrofe Micorizele ectotrofe sunt realizate de catre unele ciuperci ascomicete si bazi diomicete. n cazul ectomicorizelor, miceliul ciupercii formeaza agregate, realiznd un manson n jurul celulelor radiculare, asa cum se poate observa n imaginea de ma i sus. n cadrul acestui agregat, cteva hife penetreaza tesutul radacinii, asigurnd nutritia reciproc avantajoasa. Foarte multi arbori (brad, molid, pin, mesteacan, plop, carpen, stejar, fag, etc.) depind de micoriza ectotrofa. De asemenea, o serie de ciuperci (Russula, L actarius, Amanita, Boletus, s.a.) nu ar putea supravietui n lipsa arborilor sau a rbustilor. Radacinile speciilor lemnoase care realizeaza micorize ectotrofe, au cunoscut modificari. Ele nu mai prezinta peri absorbanti si sunt abundent ramificate, lund aspectul unor corali (Mohan, Ardelean). Dezvoltarea unor ciuperci care realizeaza ectomicorize cu speciile de plante l emnoase, nu depinde numai de afinitatea dintre fungi si arbori, ci si de vrsta ar boretelor. Astfel, spre exemplu, numeroasele specii ale genului Cortinariuis, se instaleaza n perioada de maturitate a padurilor, n timp ce ciupercile genului Lac caria, apar n faza de tinerete sau de batrnete a codrului. De asemenea, conteaza p H-ul solului, n padurile de foioase marcate de aciditate, crescnd masiv ciupercile micorizante cortina (Cortinariuis). Micorize endotrofe Aceste micorize, sunt este realizate de catre glomeromicete (mai multe despre micorizele endotrofe). Micorize periotrofe Micorizele peritrofe sunt realizate de catre unii fungi imperfecti (famila Muc oraceae), de unele ascomicete (familia Trichocomaceae), precum si de unele basid iomicete. Cele mai multe perimicorize se realizeaza prin mprejmuirea radacinilor plantelor, de catre mucegaiurile Mucor, Aspergillus si Penicillium. Pteromicorizele, pe lnga faptul ca intensifica schimburile nutritive la nivelul radacinilor, pot schimba reactia solurilor, actionnd ca niste tampoane vii. De e xemplu, speciile de Penicillium din rizosefera modifica pH-ul solului, facnd posi bila dezvoltarea cvercetelor pe soluri alcaline (speciile de Quercus nu suporta pamnturile bazice, n lipsa acestor ciuperci, existenta arborilor pe solurile alcal ine, fiind compromisa)