Ipostazele feminitatii in Odiseea

Odiseea este una dintre cele mai vechi i renumite opere literare din mitologia antic.Opera este alctuit din 12.200 de versuri mprite n 24 de cnturi, descriind rtcirile regelui dup zece ani de rzboi i nc ali zece ani de peripeii n drumul su de rentoarcere pe mica insul Itaca. Dup multe aventuri, acesta ajunge acas mbrcat ca un ceretor, nefiind recunoscut de peitorii soiei lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la oaspei despre moartea lui Ulise, fiind asaltat de peitori. Penelopa opune rezisten peitorilor, refuznd s se recstoreasc, fiind sprijinit n aceasta de Telemah, fiul lui Ulise. Pentru a crea o atmosfer ncordat, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu privire n trecut i aspecte de perspectiv, cu povestiri i descrieri alternative. Personajele feminine din epopeea greaca apar mai palid in contrast cu figurile barbatesti.Dintre personajele feminine din Odiseea se remarca indeosebi 4 figuri importante: Atena, Calipso, Penelopa si Circe. Atena ( ) era una dintre cele mai mari diviniti ale mitologiei greceti, identificat de romani cu zeia Minerva. Era zeia nelepciunii, pe care grecii o mai numeau i Pallas Athena sau, pur i simplu, Pallas. Nscut din capul lui Zeus dup ce acesta o nghitise pe Metis de team ca nu cumva fiul acesteia s l detroneze, dup cum i se prezisese, ea este o zeit rzboinic, dar, n opozitie cu Ares, ea reprezint rzboiul dus cu inteligent, rzboiul tactic. Atena era socotit si protectoarea artelor frumoase, a meteugurilor, a literaturii i a agriculturii, a oricrei aciuni care presupunea ingeniozitate i spirit de iniiativ. Ea patrona viaa social i cea statal, era sftuitoarea grecilor adunai n areopag i aprtoarea lor n rzboaie. Avea atribute de zeit a ntelepciunii si a inventiilor (bufnita, sarpele naripat sau nu, mslinul), dar si atribute care i reliefau statutul rzboinic, probabil cel primordial: lancea tare, -ascutit / Grea, mare, strasnic, siruri de-osteni cengenunche n lupt / Printre viteji, cnd se mnie fiica vnjosului Tat (Odiseea, I, vv. 99102), coiful si egida. Totui, nu termenii de nous sau dianoia au fost adoptai de ctre comentatori pentru a defini pe Atena, ci un fel de compromis intre spiritul pur i abilitatea inteligent a minilor, ntre nous i tehne: Atena se identifica, n toate timpurile, de la Democrit pn la Porphyrios, cu phronesis : nelepciunea sau bunul sim, judecata dreapt, echilibru al raiunii. Atena este nelepciunea, dar i inteligena lui Dumnezeu, dup Cornutus, Providena n'sensul stoic Caracteristicile inteligenei i nelepciunii vor fi: putere, clarviziune, puritate. "Sandalele dalbe venice de aur,/ Cu care ea se poarta tot ca vantul/ Pe apa, pe uscat fara hotare" (Odiseea, C. I, vv. 139-141) simbolizeaz fora i vigoarea interveniilor inteligenei; sulia sa virtoas, grea i mare" vrea s spun c raionamentele

neleptului tiu s loveasc indisciplina ; scutul su nseamn c orice iretlic este respins prin nelepciune; egida sa este semnul puterii suverane . Bufnia este pasrea Atenei, fiindc rmnnd treaz toat noaptea, este imaginea spiritului, niciodat adormit, nemuritor, mereu n micare. Fecioria Atenei este simbolul puritii Gndirii, neptat de nimic , incoruptibil. Mslinul consacrat zeiei ofer acelai simbolism: uleiul este hrana luminii, cea mai pur dintre realitile lumii de jos. Iar uleiul nu se amestec cu nici un alt lichid. In Odiseea (traducerea de G. Murnu) o regasim pe Atena sub denumirea de Minerva. Ea apare prima data in Cantul I cand ii roaga pe zi sa ajute la eliberarea lui Ulise de pe insula lui Calipso, unde acesta era tinut "captiv": "Copila acestui Atlas/ Cu sila il tineacasa de tot plange/ Nenorocitul, si-l descanta vesnic/ Cu vorbe blande, dulci si mangaioase/ Doar va putea sa-si uite de Itaca".(Odiseea, C. I, vv. 82-86). Atena ii sprijina atat pe Ulise, cat si pe fiul acestuia, Telemah. Astfel, ia infatisarea lui Mentes si il sfatuieste pe Telemah sa plece in cautarea tatalui sau: "Iar pentru tine am un sfat temeinic/ De vrei s-asculti. Alege-ti cea mai buna corabie cu douazeci de oameni/ Si pleaca-n lume,-ntreaba si pe altii/ De tatal tau cel dus de mult, ca poate/ Ti-or spune ei ceva ori auzi-vei/ Vr-un zvon purces din slava, care face/ Pe oameni si mai laudati sa fie." (Odiseea, C. I, vv.380-387). Pe parcursul intregii carti, Atena se va arata lui Telemah, si nu numai, sub numeroase infatisari. Ia chipul unei femei "asemenea copilei lui Icariu", si incearca sa o linisteasca in vis pe Penelopa: "Tu fii pe pace, n-avea nici o grija,/ Caci fiu-ti e-ntovarasit in cale/ De un ocrotitor asa de mare/ Si de puternic, car dori oricine/ Sa-l aiba in alaturi:e zeita Palas./ Ea se-ndura de plansetele tale/ Si ma trimise-acum sa-ti dau de stire." (Odiseea, C. IV, vv. 1101-1107). Din versurile de mai sus se observa clar o autocaracterizare din partea Atenei. In Cantul V, Atena este din nou prezenta la adunarea zeilor, unde din nou mentioneaza situatia lui Ulise, precum si faptul ca Telemah urma sa fie ucis de catre petitori la intoarcea acasa. Auzind acestea, Joe o indeamna pe Atena sa il calauzeasca pe Telemah in calatoria sa. Afectiunea Atenei pentru Ulise reiese si din versurile 668-671 din Cantul V: "Pe ochi ii picura atunci Minerva/ Un somn placut si pleoapele-i inchise/ Ca el sa se intreme cat mai bine/ De greul trudei care-l istovise". Atena apare si in visul Nausicai, ajutandu-l astfel tot pe Ulise, caci dorea ca Nausicaa sa il gaseasca pe Ulise si sa-l ingrijeasca, capatand astfel mai multe sanse sa ajunga in Itaca. Atena stie s se si mnie grozav, ea fiind cea care le provoac Aheilor nenorocirile de la ntoarcerea acas, probabil reminiscente ale unei mai vechi zeitti, pomenit si de tblitele de la Knossos: Si au purces ctre cas, pe-Athena atunci mniind-o, / Iar ea asupr-le vntul turbat si talazul strnit-a . Avnd putere asupra mintii omenesti, ea este pomenit adesea de Homer ca dnd somnul. Cnd n cntul XX ea i att pe ticlosii petitori ai Penelopei, e greu de hotrt dac ndeplineste cile destinului sau l testeaz pe eroul su favorit (asa cum face cnd l batjocoreste n timpul luptei cu petitorii pentru a-i strni si mai mult vitejia). Petitorilor Pallas Athena / Rs de nestins le strni, iar

mintea luatu-le-a toat / Ct au ajuns s rnjeasc din flci, de-mprumut parc, hde, / Si sfsiind crnuri crude, cu snge iar ochii din frunte / Le-ncetos, plini de lacrimi, n suflet cu vaier si jale. O pat ntunecat pe albul chipului su este remarca pe care o face Homer n cntul XXII, atunci cnd prelungeste lupta doar de dragul de a ncerca puterea si buna trie a combatantilor, desi n Iliada adesea si artase dispretul fat de Ares pentru pofta acestuia nesbuit de snge: Zise, dar nc nu dete izbnda, s-o aib o parte, / Ci nc mai ncerca ea puterea si buna trie / Si pe-a lui Odysseu si pe-a fiului su, luminatul. Punctul culminant al tensiunii poetice e atins n momentul cnd Athena ridic egida, declansnd panica: De-abia atunci ridicatu-si-a greaua-i egid Athena / Moarte menind din nalt: iar lor tremuratu-le-a pieptul". Calipso () - in mitologia greaca era o nimfa care locuia pe insula Ogigia. Nasterea ei e povestit de mai multe legende, n mai multe variante. Era fie fiica lui Atlas si a Pleionei, fie a lui Helios si a Persidei. Etimologia numelui:Calipso vine de la care inseamna "a acoperi", "a ascunde". Este opusul cuvantului "apocalipsa" care inseamna "a dezvalui". Conform Etymologicum Magnum, numele ei inseamna - ascunderea cunoasterii/cunostintei - care, in combinatie cu epitetul homeric - viclean - justifica caracterul ermetic al lui Calipso si al insulei sale. Indragostita de Ulise, dorind sa-i fie sot si oferindu-i chiar nemurirea ("Drag mi-a fost si iam dat hrana/ Si-am juruit sa-l fac fara de moarte/ Si fara batranete cat e veacul" - C. V, vv. 180-183), il tine pe insula sa timp de 7 ani, fiind insa nevoita sa ii redea libertatea dintr-un ordin divin. Calipso, nu numai ca il elibereaza pe Ulise, dar il si ajuta: "Ii detet dar un lung topor dearama/ Cu doua ascutisuri, c-o mandrete/ De coada de maslin vartos legata,/ Usor de manuit." (C.V, vv. 309-312); "Calipso-i mai aduce pinzetura/ De panzuit catargul" (C.V, vv. 342-343); "Calipso/ Ii dete drumul, dupa ce-l luse/ Si miresmate primeneli ii dase,/ Ii puse ea si-o utre cu vin negru,/ Si un burduf mai mare plin de apa,/ Si-o traista umpluta cu merinde,/ Cu bunatati gustoase de tot felul/ Si-i aburi o priincioasa boare." (C. V, vv. 349-356). Calipso ntrupeaz tiina, sau mai exact astronomia si astrologia, mult vreme confundate, deoarece este fiica lui Atlas, axul lumii, care cuprinde i rezum legile mecanicii cereti . Contemplarea i studiul fenomenelor cereti au ca rod aceast tiin. Calypso, cea care acoper", te face s te gndeti la cerul care nvluie pmntul, care ii face acestuia o bolt, care nchide toate lucrurile n mbriarea sa. Calypso este ntradevr fiica lui Atlas: tiina cerului nu este posibil dect graie permanenei i regularitii micrii circulare, graie legilor sferei, personificate de Atlas. Penelopa () - n mitologia greac, Penelopa este soia lui Ulise si regina insulei Itaca. Originar din Sparta, Penelopa era fiica lui Icarius i nepoata lui Tindar, Leucip i Afareu. Mama ei era o naiad numit Periboea. n ceea ce privete circumstanele n care Ulise i Penelopa s-au cstorit, exist dou

variante. Una din ele consemneaz c Tindar l-a convins pe Icarius s i ofere mna Penelopei regelui din Itaca, dup ce a primit de la Ulise un sfat bun n legtur cu mariajul Elenei. O alt variant spune c Penelopa a constituit premiul unei curse ctigate de Ulise. Dup nunt, tatl eroinei a rugat-o pe aceasta s rmn alturi de el n Sparta, ns iubindu-i mult soul, ea a refuzat i a plecat n Itaca. mpreun cu Ulise, Penelopa are un fiu, Telemah, care s-a nscut nainte ca tatl su s merg la rzboiul troian. Penelopa este simbolul castitatii si al fidelitatii conjugale, deoarece, in indelungata absenta a sotului, desi asaltata de petitori, nu accepta sa se casatoreasca cu niciunul dintre ei.Penelopa simbolizeaz si filosofia si deasemenea da dovada de istetime cnd ese faimoasa pnz, caci, pentru a trage cat mai mult de timp, desface noaptea tot ce tese ziua:" Asa ne spuse si-o crezuram prostii,/ Ea ziua tot lucra la panza mare,/ Dar peste noapte la lumini de torte/ Ea desira tot ce lucrase ziua." (C. II, vv.144-147). Iubirea sa entru Ulise este imensa, dat fiind faptul ca, dupa atat timp, inca asteapta ca Ulise sa se intoarca si refuza sa se casatoreasca. esnd, ea combin urzeala cu bttura, trece un fir de bttur pe deasupra i pe dedesubtul unui fir de urzeal. Din aceste fire ntreesute va iei o estur solid. Astfel logicianul combinind savant premisele, pentru a obine concluziile, ese nlnuirile de silogisme. Insa iubirea ei nu este numai pentru Ulise, ci o regasim pe Penelopa si in ipostaza unei mame ingrijorate: "Acum pleca si fiul meu/ Iubit al meu, pleca in vas pe mare,/ Un biet copil neinvatat cu greul/ Si nepurtat prin adunari de oameni./ De-aceea eu si-l plang mai mult pe dansul/ Decat pe tatal sau. Ma tem si tremur/ Ca nu cumva s-o pata ori in tara/ Pe unde el se duse, ori pe mare,/ Ca multi dusmani il pasc si-i vor pieirea/ Nainte de-a sosi la el in tara." (C. IV, vv. 1090-1099). Dovada iubirii materne este si ruga adresata de catre aceasta Atenei: "Asculta-ma, nebiruita fiica/ A zeului ce poarta vijelia!/ De ti-a jertfit vr-odata buturi grase/ De boi si de berbeci Ulise-acasa/ Mai adu-ti tu aminte-acum si scapa/ Pe fiul meu iubit si ocroteste-l/ De petitorii cei haini si-obraznici." (C. IV, vv. 10191025). Circe - n mitologia greac, Circe sau Krk (n limba greac, ) era o zei, o nimf sau vrjitoare care locuia pe insula Aeaea. Circe era fiica lui Helios, zeul soarelui, si a lui Perseis, o oceanid: o zeita/ Cu grai de om si-amarnica, o sora/ De-un sange cu salbaticul Aietes/ Care-i nascut din luminosul Soare/ Si de-a lui Ocheanos fata Persa (C. X, vv.188-191). Epitetul cu ocurenta cea mai mare n cazul ei este cea de temut: Circe, cu mndre cosite, -l avea, ea, zeita cu glas viu. Puterea pe care i-o d vrjitoria o face teribil, desi deosebit de frumoas, asa cum o sugereaz cellalt epitet, euplkamos, un epitet ce revine ori de cte ori Homer tine s comunice frumusetea fizic a personajelor sale. Asemnarea cu sirenele este frapant dac ne gndim c, pe lng puterea de seductie, omniscienta si intentiile malefice, ele mai au n comun si capacittile vocale deosebite, dac ar fi s acordm cuvntului audessa semnificatia de cu glas armonios, si nu cea de care vorbeste cu glas omenesc. La nceput, Circe, nesocotind legea ospetiei, i transform n porci pe nsotitorii lui Odiseu prin intermediul unor farmece malefice,

phrmaka lgra, ceea ce pare a fi specialitatea sa. Vrjitoarea e iertat pentru gestul ei n momentul cnd si repar fapta: Iar oamenii deodata se facura/ Mai tineri si mai mari si mult mai mandri/ De cum erau nainte(C.X, vv. 544-546). Vrjitoria si arat astfel ambele fete, una nfiortoare (transformarea descendent, care l coboar pe om n animalitate) si una miraculoas (transformarea ascendent, dinspre regnul animal spre umanitate). Legat cu jurmntul [] cel mai slvit si mai greu, ea devine cea mai gratioas gazd si protectoare a lui Odiseu. Puterea pe care i-o d magia o face, pe rnd, si rea, si bun, dup cum si-o las nenfrnat sau si-o controleaz.

Bibliografie Felix Buffiere - Miturile lui Homer si gandirea greaca Maria Marinescu - Istoria literaturii eline Francois Chamoux - Civilizatia greaca Emilian Ghita - Nova studia classica Homer - Odiseea, Editura de stat pentru literatura si arta, Colctia "Clasicii literaturii universale", traducerea de G. Murnu.