www.referat.

ro

DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI IN PERIOADA INTERBELICA - CARACTERISTICILE GENERALE ALE VIETII ECONOMICE. DEZBATEREA DE IDEI IN JURUL PROBLEMATICII EVOLUTIEI ECONOMICE. - PRINCIPALELE RAMURI ALE ECONOMIEI SI TENDINTELE MANIFESTATE IN CADRUL LOR. -POZITIA CAPITALULUI STRAIN. ROLUL STATULUI MODERNIZAREA ECONOMIEI IN PERIOADA INTERBELICA. IN

Caracteristicile generale ale vietii economice. Dezbaterea de idei in jurul problematicii evolutiei economice. in evolutia eeonomica a Romaniei, intre anii 1918-1940, se pot deosebi cateva etape de dezvoltare 1 1919-1928, etapa refacem economice si a accelerarii dezvoltam sale in conditiile consolidam statului national unitar, 2 1929-1933, etapa crizei economice, 3 1934 - 1940 etapa unui sustinut progres economic pe seama comenzilor de stat si a necesitatilor de aparare a tarii Pe fondul progresului economic s-au conturat cateva directii primordiale, si anume modernizarea, prin dezvoltarea industriei proprii, o politica protectionista, rolul statului in economie, colaborarea avantajoasa cu capitalul strain Dupa razboiul de reintregire nationala si distrugerile provocate de desfasurarea acestuia, refacerea economica s-a impus ca o cerinta de seama Aceasta in conditiile in care, in 1919, productia economica a Romaniei a reprezentat circa 20-25% din cea inregistrata in anul 1913 Si alti indicatori argumenteaza situatia grea a economiei nationale in 1919, de pjlda, agricultura a inregistrat un puternic regres, caci Romania, care fusese un traditional exportator de cereale, a fost nevoita sa importe grau pentru populatie in 1918, extractia de petrol a reprezentat doar 47% din cuantumul anului 1913 intr-o situatie foarte grea se afla si sistemul financiar, apasat de inflatie si circulatia mai multor monede Ca urmare a unor eforturi sustinute situatia economica s-a imbunatatit insa dupa 1924 Criza economica din 1929 - 1933 s-a repercutat negativ asupra ansamblului economiei romanesti, in conditiile specifice de dezvoltare a tarii noastre Primele semne au aparut inca de la finele anului 1928 Dezorganizarea economica a avut in Romania' unele trasaturi specifice, reiesite din statutul agriculturii in ansamblul economiei, contractarea de noi imprumuturi externe, scaderea preturilor materiilor prime, presiunea capitalului strain, repercursiunile sale asupra maselor populare Criza a cuprins toate ramurile economice, ducand '3 inchiderea a numeroase intreprinderi, scaderea masiva a productiei st a Puterii de cumparare a populatiei, falimentul a numeroase banci Salariile si pensiile au scazut sau nu au fost platite deloc, iar investitiile au fost reduse drastic. Volumul productiei industriei a coborat cu 50%. Reduceri notabile sunt consemnate la productia de fonta-de la 72 000 tone (1929) la 2 000 tone (1933), - si de carbune - de la peste 3 000 000 tone (1929) la 1 500 000 tone (1933). Apogeul crizei a fost atins in anul 1932, cand erau inregistrati, in Romania, 300 000 someri. Reorganizarea economiei, inclusiv pe baza unor masuri institutionale-fondarea Ministerului Economiei Nationale si inzestram Armatei, a Corpului Superior de Control - investitiile de capital, comenzile de stat, incurajarea unor

ramuri si subramuri noi au determinat, dupa 1934, o noua etapa de dezvoltare a economiei. S-au intreprins, totodata, masuri pentru cresterea participarii statului la finantarea industriei chimice, textile, electrotehnice. Anul 1938 ocupa o pozitie centrala in istoria economiei nationale, fiind momentul de varf al perioadei interbelice. in acest an, Romania avea un venit national pe locuitor de 110 dolari S.U.A., superior celui al unor state, ca Turcia, Grecia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. Industria contribuia cu 30,8% la crearea venitului national in acelasi an s-au extras, intre altele, 6 500 000 tone petrol, 2114 milioane metri cubi gaze naturale, 238 000 tone carbune, 280 000 tone otel, 140 000 tone minereu de fier, 143 000 tone zahar. Indicele productiei industriale a fost de 133%, Romania fiind plasata, astfel, inaintea Ungarie* -(126,5%) si Poloniei (118%)'. Dupa 1938, Romania nu a mai fost, strict, un stat exportator de materii prime si importator de utilaje industriale. Tara noastra a ocupat locul sase in lume si intai in Europa la productia de petrol, locul doi 'in Europa la gaze naturale si aur, locul patru in Europa la grau. Uzinele Resita (1920 - 1923)

Un rol semnificativ in dezvoltarea economiei l-au avut industriasi, bancheri si oameni de afaceri, ca Nicolae Malaxa, Max Auschnitt, Dumitru Mociornita, O. Kaufman, Ion Gigurtu, grupati in jurul regelui Caro/ al //-/ea. Situatia internationala grava, din vara anului 1940, si impunerea recunoasterii rapturilor teritoriale Romaniei - Nord-Vestul Transilvaniei, (Dictatul de la Viena), teritoriul dintre Prut si Nistru, Basarabia (pe baza pactului Ribbentrop - Molotov) si Ca-drilaterul - au afectat masiv unitatea fireasca a statului national roman, dezvoltarea sa economica. in perioada interbelica, economia Romaniei a avut, astfel, un caracter agrar-industrial, care, pe parcursul evolutiei sale a cunoscut unele modificari, in sensul atenuarii ponderii sectorului agricol in favoarea celui industrial, fara a schimba insa imaginea de ansamblu. Agricultura nu a mai avut insa rolul decisiv in economie. Dinamismul a fost, totodata, un atribut important al evolutiei economiei in anii 1918- 1940. Ritmul mediu de dezvoltare al industriei romanesti a fost de 5,3 - 5,5%, printre cele mai ridicate din Europa interbelica. Indice de seama al nivelului de dezvoltare al economiei, gradul de inzestrare tehnica nu a fost uniform, caci, intr-o mare masura, tara noastra a continuat sa ramana un stat importator de utilaje si masini industriale. in timp ce intreprinderi, precum I'.A.R. Brasov, Malaxa sau Resita au dispus de un nivel de inzestrare tehnica comparabil cu standardele de pe plan mondial, marea majoritate a intreprinderilor a ramas deficitara din punct de vedere tehnologic. Repartitia in Plan teritorial a zonelor industriale, ca si inzestrarea lor tehnica, a fost inegala. Cele mai puternic industrializate arii geografice au fost Bucuresti-Ploiesti-Valea Prahovei, Brasov-Medias-Sibiu- Turda-Cluj, Hunedoara-Arad- Timisoara-Resita, Baia Mare-Satu Mare, Bacau-Piatra Neamt, Galati-Braila.

Uzinele Astra din Brasov

Principalele preocupari teoretice privind calea de urmat in viitor de catre societatea romaneasca au polarizat o vasta dezbatere in perioada interbelica. Ea a vizat si economia, alaturi de regimul politic si rolul luptei sociale. intre curentele de idei cu larga audienta s-au impus neoliberalismul, taranismul sau agrarianismul si marxismul. Neoliberalismul a avut drept teoreticieni pe Mihai Manoilescu, Stefan Zeletin, Vintila Bratianu, I.Gh. Duca, Victor Slavescu. El a accentuat rolul industriei si a intrevazut o stransa legatura intre industrializare, modernizare si consolidarea independentei politice. Statul urma sa joace un rol important prin elaborarea unor planuri de dezvoltare economica. Politica economica inspirata de acest curent, prin noi insine", a fost sustinuta, intre 1922-1928, de Partidul National Liberal. Pe fondul expansiunii capitalului strain in Romania, ea a vizat ocrotirea economiei nationale si consolidarea puterii economice a burgheziei industriale si financiare, supraevaluand insa capacitatea financiara a tarii. Ea a considerat, de asemenea, ca progresul Romaniei era legat de dezvoltarea industriei. Totodata, ea a urmarit exploatarea bogatiilor solului si subsolului cu sprijinul primordial al capitalului autohton. Prin aceasta, capitalul strain nu era exclus, ci doar limitat, pentru a fi mai bine controlat. Principalele sale instrumente de realizare au fosi societatile mixte, imprumuturile, importurile de masini si unelte. in spiritul sau, s-au adoptat o serie de masuri legislative - legea pentru retragerea din circulatie a coroanelor si rublelor (1920), legea privind comercializarea si controlul intreprinderilor economice ale statului(1924), legea minelor (1924), legea pentru stabilizarea monetara (1929). 238

Legea minelor a fost dezbatuta pe larg, mai ales ca urmare a aplicarii principiului proprietatii statului roman asupra bogatiilor subsolului, care a trezit ostilitatea marilor monopoluri petroliere. Taranismul a fost teoretizat, intre altii, de Constantin Stere, Virgil Mad-gearu, Gheorghe Zane, Ion Mihalache si a constituit ideologia micilor proprietari agricoli. Romania urma sa fie, in viziunea acestor teoreticieni, un stat agrar, in care dezvoltarea industriei sa fie subordonata progresului agriculturii, inspirata de cea daneza si practicata pe baza principiilor moderne. Se aprecia ca de progresul agriculturii depindeau aprovizionarea pietii interne, asigurarea necesitatilor de hrana ale populatiei, caracterul activ al balantei comerciale externe. Deoarece se considera ca Romania nu dispunea de capitalul necesar propasirii economice, prin politica economica a portilor deschise"'s-a incercat incurajarea capitalului strain, dar nu in dauna celui autohton, intre cele doua tipuri de capital urmand chiar sa se instaureze o egalitate de tratament. Aceasta politica a fost abandonata, in mod oficial, dupa 1932. Marxismul, asupra caruia s-au aplecat, intre alti, Serban Voineas\ Lucretiu Patrascanu, a argumentat, si el, importanta procesului de industrializare ce trebuia intensificat in Romania. io Ramura economica importanta, agricultura nu a incetat sa preocupe guvernele din perioada interbelica. Ea s-a remarcat, prioritar, prin caracterul sau extensiv, dar, intr-o masura mai mica, si prin interesul pentru cu/tura intensiva a unor plante, iar intre 1918-1926, pentru a asigura aprovizionarea populatiei, exportul de cereale a fost restrans. Repartitia inegala a proprietatii funciare a generat acutizarea problemei agrare. S-au adaugat lipsa de capital si a unor forme de creditare corespunzatoare a taranimii, lipsa de inventar viu si mecanizarea insuficienta. Modificarea articolului 19 din Constitutie a deschis drum, in plan legislativ, unei rezolvari a problemei agrare. in aceste conditii, reforma agrara din 1921, precedata de decretele-lege pentru expropriere, din decembrie 1918, a deschis calea catre emanciparea economica a taranilor prin acordarea catre acestia a unui lot mic de pamant. Au fost expropriate, asadar, proprietati agricole care au insemnat 5 812 200 hectare arabile, pasuni, paduri, fanete, adica 66% din marea proprietate de peste 100 hectare. Au beneficiat de aceasta masura 1,4 milioane de gospodarii taranesti. Astfel, structura agrara a tarii s-a modificat, unitatea economica de baza devenind micul lot taranesc, de pana la 10 ha, cu o productivitate scazuta insa. S-au adaugat, la aceasta, greutatile in aplicarea pe teren a prevederilor reformei, continuarea procesului de,faramitare a proprietatii taranesti, incat, in 1938, un milion de tarani erau conqplet lipsiti de pamant, lipsa de inventar agricol, rascumpararea foarte mare a terenurilor, in 1930-1931 valoarea datoriilor taranesti depasind de cinci ori valoarea pamantului. Productia de cereale a crescut insa de la 7 milioane tone in 1924 la 9 milioane tone in 1928, si a inregistrat cote importante, cu precadere, la grau si porumb. Romania se situa pe locul intai in Europa la productia globala de porumb si pe locul patru in ceea ce priveste graul. Progrese importante au fost inregistrate, in 1928, la cresterea vitelor mari, ivinelor si porcinelor. in acelasi an erau mentionate in tara 5 732 de tractoare. Criza economica din 1929-1933 a determinat scaderea suprafetei cultivate i a pretului la produsele agricole. Taranimea a fost silita, in aceste conditii, sa ontacteze noi datorii, ceea ce a generat, ulterior, vanzarea silita a numeroase Dturi de pamant. Acestei probleme presante in viata social-economica au icercat sa-i raspunda unele masuri legislative, precum incurajarea inva-amantului agricol, exportul de cereale, legile de conversiune a datoriilor igricole, din 1932 si 1933, si respectiv legea asanarii datoriilor agricole, din icelasi an. Dupa 1931, in agricultura romaneasca au aparut fenomene noi, agate de folosirea primelor de export", de introducerea unor culturi de plante ndustriale, realizarea unor ferme model, constituirea de monopoluri m ceea ce >riveste aprovizionarea si desfacerea produselor agricole in pofida unor legi, ce iu urmarit progresul agriculturii in ansamblul ei, ca: legea pentru lichidarea iatorii/or

agricole si urbane (1934), legea pentru incurajarea agriculturii (1937) egea pentru creditul agricol national'(1937) si cea pentru administrarea Fondu/u, /iticulturii (\ 939), diferentierea sociala a taranimii s-a accentuat, astfel, pe fondul ntensificarii transferului de proprietate. Economia romaneasca in perioada interbelica a fost martora cresterii -oluluiindustriei, in ansamblu, ce reprezenta, alaturi de meserii, in 1926, 37% din /aloarea totala a productiei. Ea a fost favorizata de bogatia de materii prime, de DOlitica oficiala de credite, de masurile legislative avantajoase. La nivelul Droductiei industriale a crescut ponderea industriei mari si s-a diminuat corespunzator cea a industriei mici si mijlocii. Un rol important pe aceasta directie l-a avut si politica de investitii a carui nivel a crescut, de exemplu, de la 3 100 000 lei, in 1927, la 24 000 000 lei, in 1938, in industria petroliera. Avandu-se in vedere importanta refacerii industriale si incurajarea, in general, a economiei, numai intre 1918-1921 au fost emise 63 de acte normative, ce au contribuit la demarajul economiei romanesti. Productia de carbune a crescut de la 2 500 000 tone, in 1923, la 3 000 000 tone, in 1928, cea de titei de la 1 900 000 tone, in 1924, la 4,3 milioane tone, in 1928. in Romania au functionat, in deceniul trei al secolului nostru, 60 de rafinarii. intre 1925-1927, 7 mari societati petroliere - Unirea, Creditul minier, Concordia-Sirius, Roma-no-Americana, Petrolul Romanesc, Astra Romana, Steaua Romana - controlau 79% din productia tarii. Necesitatile legate de refacerea economiei au impus mutatii deosebite si in industria metalurgica, reprezentata de intreprinderi ca Malaxa si Copsa Mica-Cugir. Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus insa la scaderea productiei industriale, cu exceptia exploatarii petrolului, si a preturilor la produsele agricole si industriale, cresterea numarului de someri. Circa 10 000 intreprinderi de diverse categorii au fost declarate falimentare. in 1932, cand criza a atins apogeul in Romania, valoarea productiei industriale a scazut cu 50% in ansamblul economiei. Singura ramura care a continuat sa aiba cresteri de productie a fost cea petroliera. Concomitent, exportul de produse petroliere a urcat de la 3 milioane tone la 5 milioane tone intre 1929-1933, deoarece pretul la titei era in scadere. 240

in lupta pentru depasirea efectelor crizei economice, dupa 1934, s-au inscris masuri cu caracter protectionist - tarife vamale, prime de export, scaderea importului de produse ce puteau fi fabricate in tara, finantarea obiectivelor industriale, diversificarea productiei prin aparitia unor produse noi, ca aparate optice si acustice, cabluri electrice, tuburi de otel. S-au pus bazele industriei electrotehnice, care producea articole de inalt nivel tehnic, precum becuri, transformatoare, aparate radio, motoare electrice. De asemenea, statu/, prin comenzile sale, destinate, in mare masura, apararii nationale, sia adus contributia la refacerea economiei. Sporuri semnificative s-au inregistrat in industria alimentara, a lemnului, a pielariei si textila. Printre intreprinderile de profil mentionam pe cele din Bucuresti, Cluj, Ploiesti, Brasov, Bacau, Busteni. Industria siderurgica era concentrata in bazinul Hunedoarei, dar si la Bucuresti, Cluj, Campia Turzii, unde se produceau otel si laminate, fonta, tabla, tevi, articole de menaj. Industria chimica a cunoscut un progres remarcabil si, totodata, unul dintre cele mai inalte nivele ale productivitatii muncii. 95% din titeiul extras era rafinat in tara. Se produceau in Romania, de asemenea, negru de fum, cauciuc sintetic, explozivi, cosmetice, in intreprinderi, ca cele din Fagaras, Brasov, Bucuresti, Tamaveni. Romania a posedat o importanta industrie constructoare de masini. S-au produs locomotive, vagoane de toate tipurile, cazane cu abur, autobuze. La I.A.R. Brasov erau fabricate avioane, precum IAR-80, IAR-81, care s-au remarcat prin performantele lor deosebite in ceea ce priveste viteza si plafonul de zbor. Sonde la Moreni Procesul de concentrare a productieis-a manifestat in deceniul al patrulea si a imbracat forme specifice in Romania, dand nastere monopolurilor. Forta economica, aria de cuprindere si dimensiunile economice ale monopolurilor au fost insa reduse, la nivelul unei ramuri a economiei nationale. Fiind prin excelenta monopoluri de distribuire si nu de productie, printr-o reglementare adecvata, ele nu au avut un rol economic hotarator intr-o economie dominata, de altfel, de intreprinderile mici si mijlocii. Cele 66 societati industriale din Romania au reprezentat 46% din intregul capital industrial. Printre acestea s-au numarat Sindicatul spirtului, Cartelul fabricilor de geam, Oficiul de vanzare al hartiei, Sindicatul zaharului, Trustul Titan-NadragCalan, Societatea distributiei de petrol, Foresta Romana, si altele. Romania a dispus de importante resurse naturale - petrol, carbune, gaze naturale, fier, minereuri neferoase, lemn, sare, metale pretioase - in exploatarea carora s-au inregistrat cote ridicate. Pentru punerea lor in valoare si pentru obtinerea independentei energetice a tarii au fost realizate investitii in masini si utilaje, s-au facut progrese in ceea ce priveste tehnica de extractie a carbunelui, petrolului si de rafinare a celui din urma, precum si transportul prin conducte. Tara noastra era independenta din punct de vedere energetic. Puterea instalata a crescut de la 372 000 kw in 1933 la 500 000 kw in 1937. Desfasurarea luptelor din anii 1916-1918 a afectat grav si reteaua transporturilor. Pentru punerea in valoare a tuturor zonelor tarii si stabilirea conexiunilor intre ele, s-au intreprins masuri de refacere si marire a retelei cailor ferate si a celei de drumuri si sosele, noi constructii portuare la Constanta, Braila, Galati, Ismail, Chilia, Corabia, dotarea cu echipament modern a serviciilor de posta si telegraf. in 1921 s-a introdus transportul interurban cu autobuzul. S-au construit numeroase cai ferate, ca de exemplu Tulcea-Babadag, llva 242

Locomotiva construita la Resita Mica-Vatra Dornei, Caransebes-Resita. Cea mai mare parte provenit din productia intreprinderilor Resita si Malaxa. in si pietruite o serie de sosele ce legau Bucurestiul de alte au fost modernizati peste 1 600 km sosele in Banat, Muntenia. a utilajului feroviar a 1931 au fost asfaltate orase. intre 1936-1938 Dobrogea, Moldova si v

Flota romana cuprindea, in 1938, 15 nave maritime. Organul sau tutelar a fost, intre 1929 si 1936, Directia Generala a Porturilor si Cailor de Comunicatie pe Apa, iar apoi Administratia Comerciala a Porturilor si Cailor de Comunicatii pe Apa. La baza organizarii transportului aerian in Romania s-a aflat decretul din 1920 pentru fondarea Directiei Aviatiei din Ministerul Comunicatiilor. Pentru stimularea productiei aeronautice, in 1925, a fost fondata fabrica IAR Brasov. in 1920 s-a creat, impreuna cu Franta, o Companie aviatica internationala ce deservea traseul Paris-Bucuresti-lstanbul. Romania s-a numarat printre primele state ce au folosit transportul aerian de calatori pe rutele interne. La 24 iunie 1926 s-a deschis primul traseu aerian national, Bucuresti-Cernauti. in 1930 s-au pus bazele primei companii aeriene romane, LARES (Liniile Aeriene Romane Exploatate de Stat). Pana in 1939, legaturile aeriene ale Romaniei cu alte tari au fost deservite si de companiile Air France, CSA, Ala L/tor/a", PLL Lot, Deutsche Lufthansa., in vederea extinderii sistemului postal, in 1925 s-a introdus monopolul de stat asupra instalarii si folosirii statiilor de telefoane si posturilor de radio. in ceea ce priveste sistemul de telefonie, in 1927 si-a inaugurat activitatea, la Bucuresti, prima centrala telefonica automata din tara noastra. Ulterior, in 1933 s-a construit, in capitala tarii, Palatul Telefoanelor. La 1 noiembrie 1928 s-au realizat si primele emisiuni radiofonice, sub egida Societatii Romane de Radiodifuziune. in 1940 functionau in Romania 4 posturi de radioemisie si trei Activitatea comerciala a fost afectata de urmarile primului razboi mondial, comertul cunoscand o sensibila inviorare abia dupa 1924, ca urmare a unor noi tarife vamale protectioniste adoptate in fata concurentei marfurilor straine. in 1924, valoarea comertului romanesc a crescut cu 110% in comparatie cu anul 1913 si s-au produs o serie de modificari si in structura produselor furnizate la export. Ponderea produselor agricole si, mai ales, a cerelelor a scazut, cu toate ca Romania a ocupat locul patru in lume, in timp ce aceea a produselor petroliere si a lemnului a crescut. in ciuda eforturilor guvernamentale de a mentine o balanta comerciala activa, exportul a fost intensificat in dauna importului, cu precadere pe seama petrolului si derivatelor sale, desi preturile lor au scazut masiv. Daca, intre anii 1918 si 1929, comertul a fost dominat de relatiile cu Franta si Marea Britanie, dupa 1933, Germania a inceput sa se impuna in schimburile cu Romania. Practicand si un intens comert de tranzit, Romania a cunoscut, in 1936, volumul comercial cel mai ridicat din intreaga perioada interbelica. Cu toate ca s-au intreprins numeroase eforturi pentru largirea sistemului bancar si reasezarea leului intr-o noua paritate in raport cu aurul, fenomenul inflationist a urmat, in general, o curba sinuoasa. intre 1919-1921 numarul societatilor bancare a crescut de la 487 la 556. Rolul cel mai important l-a jucat Banca Nationala a Romaniei care, in T924, controla 25 de banci mici si 52 de intreprinderi industriale. Alaturi de aceasta s-au impus Banca Romaneasca, Banca Romana, Banca de Credit Roman, Banca Marmorosch-Blank, Banca Crissoveloni, Banca Generala a Tarii Romanesti. Stopata partial, in 1925, inflatia a cunoscut, ulterior, ritmuri noi incepand cu anii crizei economice si pana in 1940. Procesul inflationist nu a putut fi, de fapt, nicicand stavilit in mod eficace. Cu toate acestea, leul a ramas o moneda liber convertibila si care participa la operatiunile bursiere din lume. Deficitul bugetar a totalizat 11 miliarde lei intre anii 1916-1922. Cu grele eforturi, datoriile externe ale Romaniei, catre Franta, Anglia,

SUA, Italia, Belgia, au fost reglementate la finele anului 1929. in vederea stabilizarii financiare a fost lansat, in februarie 1929, imprumutul de stabilizare" la banci din strainatate. Pentru garantarea rambursabilitatii saie s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Trei noi imprumuturi au fost contractate in 1930-1932. Primul a fost stabilit, in 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation si a fost urmat de concesionarea, pe zece ani, a retelei telefonice. La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de Paris et de Pays-Bas si la alte banci, imprumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S.U.A., ce a fost conditionat de concesionarea catre o societate suedeza a refacerii si constructiei de sosele, in Romania. in sfarsit, in 1932 a fost lansat un imprumut de 75 milioane franci elvetieni pentru acoperirea in devize a leilor intrati in circulatie. Prin toate acestea a-a deschis calea catre instaurarea unui control strain asupra finantelor Romaniej, confirmat, in ianuarie 1933, prin Planul de la Geneva ce urma sa reglementeze problema datoriilor sale externe. Dupa 1935, tara noastra a vizat, in plan financiar, o politica activa de devize, bazata pe comert. Principalele surse de venituri financiare au fost impozitele indirecte, taxele de consum, impozitele pe cifra de afaceri. Pe masura cresterii rolului .tatului in organizarea sistemului bancar, bugetele au fost grevate si de iheltuielile pentru aparare. Capitalul strain a provenit, in principal, din reinvestirea mei parti din beneficiile obtinute in exploatarea economiei romanesti. El a vizat, n special, extractia si prelucrarea titeiului, industria metalurgica, textila, a 3mnului. in 1938, in industria petrolului, capitalul englez reprezenta 20,62%, :el anglo-olandez 16,21%, cel francez 15,49%, cel american 10,10%, cel ierman 0,38%. Datorita masurilor legislative ce au reglementat riguros latrunderea capitalului strain, ponderea sa a diminuat, in general, de la 82% a 37%. Expansiunea, dupa 1938, a capitalului german in sud-estul Europei, in letrimentul celui englez si francez, a fost resimtita si in Romania. Sub presiunea Sermaniei, ca un pret al salvgardarii fiintei nationale a Romaniei, la 23 martie 939 s-a semnat Tratatul economic romano-german. Romania urma sa devina in hinterland agricol al Germaniei. in spiritul colaborarii" economice urmau sa ;e constituie societati mixte pentru exploatarea lemnului, bauxitei, manganului, :alcopiritei. Pe Dunare trebuiau sa se constituie zone libere in jurul instalatiilor jortuare, ca si a antrepozitejor germane. Astfel, Romania a fost atrasa in sfera 1e influenta a Germaniei. Asadar, economia romaneasca, prin directiile sale de dezvoltare din >erioada interbelica, in ciuda unor discrepante intre nivelele de dezvoltare ale liferitelor sale sectoare si a faptului ca nu au fost intotdeauna valorificate pe leplin conditiile oferite de noul cadru de dezvoltare istoric, a asigurat o crestere i productiei de bunuri, care s-a reflectat si in plan social-politic. >46

MIHAIL MANOILESCU despre rolul industriei in cadrul economiei romanesti Productivitatea industriala este atat de covarsitor mai mare decat productivitatea agriculturii, incat renuntarea la industrializare este pentru orice tara renuntarea la orice viitor economic".

Teoria taranismului despre fundamentul economiei nationale Aceasta era mica proprietate bazata pe munca, adica intinderea de pamant cultivabil potrivita capacitatii de munca a plugarului si a familiei sale, lucrata de proprietar si familia sa, dar neexcluzand eventualele si sporadicile concursun'de brate ale semenilor..."

Apreciere cu privire la evolutia economica a Romaniei in perioada interbelica Astfel incat, intensitatea modernizarii nu a fost egala in toate compartimentele productive Pe cand industria fusese nevoita a proceda la ample modificari structurale, pentru a obtine o dezvoltare si piete avantajoase, in agricultura modernizarea nu a fost spectaculara, acest domeniu intregistrand doar un progres moderat... Asa incat factorul corelarii celor doua ramuri economice devenea un coeficient de importanta majora pentru insusi realizarea procesului de dezvoltare si modernizare economica .".