MunŃii RARĂU - GIUMALĂU

Traseu: Cluj-Napoca – Vatra Dornei – Cabana Giumalău – Hotel alpin “Rarau” –

Câmpulung Moldovenesc – Cluj-Napoca
Acces: Vatra Dornei - Bai (Gara CFR) / Câmpulung Moldovenesc – Est (Gara CFR)
Durata: 3 zile
Perioada: N/A
Participanti: N/A

Repere geografice: Mt. RARĂU – GIUMALĂU

Fac parte din MunŃii Bucovinei, fiind situaŃi în nordul CarpaŃilor Orientali, în
bazinele hidrografice superioare ale Moldovei şi BistriŃei.

Tresee turistice:
13. Oraşul Vatra Dornei (800m) - pârâul Chilia - Obcina Mare (1245 m) - Obcina
Mică (1322m) - Poiana Ciungi (1550m) - vârful Giumalău (1857m) - şaua Fundu
Colbului (1285m) - hotelul alpin „Rarău" (1520m)

Marcaj: bandă roşie

Durată: 9 h (Vatra Dornei - vârful Giumalău 5-6 h; vârful Giumalău - vârful Rarău 3-4 h)
DiferenŃă de nivel: 1057 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara
Descrierea traseului: pentru turiştii care vin cu trenul, se recomandă să coboare în staŃia
Vatra Dornei—Băi, de unde se merge spre centru, pînă în drumul naŃional, lîngă
clădirea Consiliului popular orăşenesc. Lîngă părculeŃul aflat aici se întîlneşte şi
primul indicator care anunŃă că pe marcajul bandă roşie se poate ajunge la cabana şi
vîrful Giumalău (5—6 ore) şi mai departe la hotelul alpin şi vîrful Rarău (durată totală
8—10 ore). De la tabla indicatoare plecăm spre dreapta (răsărit), trecem de calea
ferată, lăsînd la stînga drumul naŃional 17; mergem în continuare pe drumul naŃional
17 B care străbate valea BistriŃei. În dreptul intrării în marele combinat forestier
trecem peste BistriŃa Aurie şi continuăm drumul pe strada de pe malul stîng al
acesteia, lăsînd în urmă întreprinderea de industrializare a cărnii (abatorul), şcoala
generală şi cîteva blocuri de locuinŃe; traversăm un mic pod şi continuăm drumul pînă
la confluenŃa pîrîului Chilia cu BistriŃa Aurie. Aci, la confluenŃă, pe malul pîrîului, se
află un nou indicator de marcaje. Părăsim valea BistriŃei care, puŃin mai în avale,
primeşte, pe dreapta, apele Dornei, şi se merge spre stînga, trecînd prin faŃa
cimitirului.
În colŃul acestuia se află un alt indicator; continuăm traseul pe marcajul bandă
roşie, pe valea pîrîului Chilia, destul de largă în prima parte şi cu versantele acoperite
de fîneŃe parcelate, nelipsitele odăi şi grajduri, totul tipic peisajului din łara Dornelor.
Cale de circa 5 km mergem pe drumul forestier, avînd în stînga (apus) ArşiŃa
Andrăşeşti şi vîrful Drăncani (1 231 m) şi în dreapta (răsărit) vîrful Bîrnărel (1 321
m). După un scurt pasaj prin pădure, drumul străbate o primă mare poiană, apoi din
nou prin pădurea de molizi, de data aceasta urcuşul fiind ceva mai pieptiş. Ajungem
spre obîrşiile Pîrîului Chilia, sub vîrful Obcina Mare (1 243 m), unde părăsim drumul
forestier şi mergem spre dreapta. Poteca trece printr-o şa, apoi urcă un alt vîrf al
Obcinei Mari şi iese în Poiana Obcinei Mici, acoperită cu păşune, aici aflîndu-se odăi
şi grajduri, precum şi izvoare cu apă. Un prim popas, după urcuşul din Vatra Dornei
pînă aici, cu o diferenŃă de nivel de aproximativ 400 m (de la 800 m în oraş la 1200 m
în poiană), se impune. Şi nu numai popasul, dar şi alimentarea cu apă de la izvoarele
din apropierea stînelor din poiană, fiindcă pînă în Poiana Ciungi nu mai avem această
posibilitate. Din Poiana Obcinei Mici se deschid privelişti deosebite: în faŃă (spre
nord-est) vîrful Obcina Mică (1 322 m), peste care trece marcajul în continuare, apoi
la dreapta vîrfului Poiana Mesteceni (1 200—1250 ni) şi Vîrful Mesteceni (1 256 m);
spre sud se vad vîrfurile Bîrnărel (1321 m) şi Corhana Gheorghenilor (1176 m).
Din Poiana Obcinei Mici mai departe, traseul parcurge un drum de culme, pe
cumpăna apelor dintre BistriŃa (pîraiele Argestru, Chilia,.GheorghiŃeni, Giumalău,
Rusca) şi Moldova (Putna Mare şi Putna Mică). De la vîrful Obcina Mare la Bobeica
Ciungilor, drumul care urmăreşte cumpăna apelor este cunoscut sub denumirea de
Plaiul Giumalăului. La plecarea din Poiana Obcinei Mici, locul prin care poteca intră
în pădure este însemnat de marcajul aflat pe indicatorul metalic plantat pe gardul de la
stînă şi pe molidul din marginea poienii. Poteca trece peste vîrful Obcina Mică; în
dreapta rămîn vîrful Mesteceni şi Poiana Mesteceni, iar în stînga marea Poiană
Penteni. După numai 3 km, distanŃă pe care drumul se menŃine, în general, sub 1300
m altitudine, întîlnim traseele ce vin din satul Valea Putnei prin Poiana IŃcani (pe
valea Putnei Mici) şi de la cabana Mestecăniş, marcate cu triunghi roşu (tr. 17 şi 20).
Aici se schimbă direcŃia de mers, spre est — nord-est; în dreapta rămîne marea Poiană
Ticşeni, poteca continuîndu-se pînă în Poiana Ciungi de sub Giumalău. Pe toată
această porŃiune, de la Poiana Obcinei Mici la Poiana Ciungi, poteca este largă,
aproape ca un drum carosabil, fiind străjuită de-molizii pădurii care acoperă în
întregime zona. Doar din loc în loc plaiul se lărgeşte, pădurea se retrage, făcînd loc
unor mici poieni deosebit de frumoase. Aproape de culme ieşim în Poiana Ciungi, o
poiană mare, avînd în stînga vîrful Poiana Ciungilor (1 513 m), sub care se află mai
multe izvoare. Parcurgem în lung (spre est) poiana, îndreptîndu-ne spre vîrful
Giumalău care se înalŃă în faŃă. La ieşirea în Poiana Ciungi, la circa 1 500 m
altitudine, poteca trece pe sub poala pădurii care rămîne în dreapta, apoi pe lîngă stînă
şi urcă lin pînă pe la 600 m.
La numai cîteva sute de metri de la stînă, dinspre stînga vine şi cărarea de la
Valea Putnei prin Poiana IŃcani şi Poiană Scăldători, marcaj bandă galbenă (tr. 18).
Ambele trasee (marcaj bandă roşie şi bandă galbenă) se îndreaptă spre vîrful
Giumalău, ultima porŃiune fiind abruptă, cu o denivelare de peste 250 m, pe o distanŃă
de aproape 1 km. De pe vîrful Giumalău, de la 1857 m, se deschide una din cele mai
fascinante panorame din CarpaŃii României. Spre nord şi nord-est se profilează
Obcinele Bucovinei, spre răsărit silueta zveltă a Rarăului, spre sud-est şi sud în prim-
plan coama zimŃată a vîrfurilor Bogolin şi Pietrosu BistriŃei, iar în planuri mai
îndepărtate valurile împietrite ale MunŃilor BistriŃei, Stînişoarei şi, în ultimul plan,
„pionul" Moldovei, Ceahlăul. Spre vest se desluşesc Călimanul şi MunŃii Bîrgăului,
avînd în prim-plan łara Dornelor, iar spre nord-vest Masivul Suhard şi, în ultimul
plan, creasta alpină a MunŃilor Rodnei şi MunŃii Maramureşului.
După cum s-a arătat, vîrful Giumalău reprezintă un punct de concentrare a
traseelor din acest masiv. Astfel, aici se adună traseele de la Valea Putnei prin Poiana
IŃcani şi peste munŃii Sapele, Alunul, din valea BistriŃei pe pîrîul Chilia, cel peste
vîrful Bîrnărel, pe văile pîraielor Rusca şi Giumalăului, pe Piciorul Ruscăi şi pe
Piciorul łepuşelor, ca şi acela din Pasul Mestecăniş (tr. 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 şi
20). De aici, din vîrful Giumalău, turiştii, care nu vor să continue drumul spre Rarău,
pot să se abată la cabana Giumalău, aflată la sud de vîrf, la circa 1 600 m altitudine.
De la vîrful Giumalău, traseul nostru se continuă printr-un coborîş pe o pantă
foarte abruptă, pe versantul opus (de răsărit) al cupolei Giumalăului, poteca cotind
mereu printre jnepeni şi ienuperi. Cam pe distanŃa de 1 km se coboară de la 1857 m la
1 600 m, după care poteca urmează cumpăna de ape între BistriŃa (bazinul Pîrîului
Colbu) spre dreapta, şi Moldova (bazinul Pîrîului Şurii) spre stînga. În continuare,
poteca coboară mereu pe această culme despărŃitoare de ape şi după încă 1 km
străbate o zonă presărată cu stînci, situată la 1 400—1 450 m altitudine; este PoliŃa
Caprelor. Drumul continuă, coborînd uşor şi după încă un kilometru ajungem în
punctul cel mai de jos al acestei părŃi a traseului, la circa 1 285 m, în şaua Fundu
Colbului. Aici, în şa, iese şi drumul forestier ce vine de la Pojorîta, marcaj cruce
galbenă (tr. 6). De aici pînă la hotelul alpin „Rarău" traseul urmează drumul forestier,
iar de la izvoarele de sub Munceii înşiraŃi este comun şi cu poteca ce vine de la
Cîmpulung Moldovenesc pe valea pîrîului Mesteacăn, marcată cu bandă albastră şi de
la Pojorîta peste vîrful Prăşea, marcaj punct roşu (tr. 4 şi 5).
14. Oraşul Vatra Dornei (800m) - gura pinului Chilia - vârful Birnărel (1321m) -
vârful Obcina Mică (1322m)

Marcaj: bandă albastră

Durată: 2 h
DiferenŃă de nivel: 522 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara; în timpul iernii este accesibil numai
turiştilor experimentaŃi
Descrierea traseului: plecarea pe acest traseu se face tot din oraşul Vatra Dornei, ca şi la
traseul 13. De la indicatorul aflat în colŃul cimitirului oraşului, mergem spre dreapta
pe un drumeag, pe o distanŃă de aproximativ 500 m, care este paralel cu DN 17 B şi
valea BistriŃei. Un cot de 90° şi poteca se îndreaptă spre nord — nord-est.
În general, traseul are două aspecte. În prima parte urmează versantul sud-
vestic al Muntelui Bîrnărel, iar în cea de a doua, după vîrf, merge pe culmea acestui
munte. În prima parte, poteca trece printre fîneŃe şi păşuni cu numeroase odăi şi
grajduri, lîngă care, începînd din luna august, se înalŃă stogurile de fîn. Urcuşul nu
este prea greu, dar continuu, pe distanŃa de circa 2,5 km, pînă în dreptul vîrfului — de
la 800 m în valea BistriŃei, la 1250 m la vest de vîrf. Aşadar, vîrful Bîrnărel (1 322 m)
rămîne în dreapta. Datorită faptului că regiunea este acoperită aproape în întregime cu
pajişti submontane, se deschide o frumoasă perspectivă asupra văii BistriŃei şi parŃial
asupra văii Neagra Şarului, afluent al BistriŃei, pe partea dreaptă. Spre răsărit se
profilează muntele Corhana Gheor-ghiŃenilor (1 176 m), iar în faŃa acestuia, de
cealaltă parte a BistriŃei (pe malul drept), muntele Corhana şi vîrful cel mai înalt al
acestuia, Spaima (1 054 m) şi, mult mai departe, Pietrosu BistriŃei (1 791 m), cu
cleanŃurile sale prăpăstioase ce par că se prăbuşesc în BistriŃa, în dreptul Cheilor
Zugrenilor. Spre apus, ni se dezvăluie imagini pitoreşti din peisajul dornean, pe valea
Chilia, iar dincolo de ea ArşiŃa Andrăşeşti şi vîrful Drăncani (1 231 m). Din dreptul
vîrfului, poteca se afundă în pădure, urmînd culmea, cu uşoare urcuşuri pînă la
maximum 1 290 m, dar menŃinîndu-se, în general, la 1250 m. După circa 3 km, poteca
ajunge la vîrful Obcina Mică (1 322 m), de unde se continuă traseul pe marcaj bandă
roşie spre vîrful Giumalău (tr. 13).

17. Satul Valea Putnei (835m) - Poiana IŃcani (935m) - valea Putna Mică - cota 1299

Marcaj: triunghi roşu

Durată: 4 h
DiferenŃă de nivel: 464 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara; iarna este accesibil numai pînă în
Poiana IŃcani

Descrierea traseului: Intrarea în traseu se face din satul Valea Putnei, unde se poate ajunge
fie cu trenul, coborînd în staŃia de cale ferată cu acelaşi nume, fie cu autobuzul, pe
drumul naŃional 17, Suceava — Cîmpulung Moldovenesc — Vatra Dornei, în care caz
se coboară tot în dreptul gării. Din apropierea gării, la circa 100 m în arnunte (spre
Mestecăniş şi Vatra Dornei), mergem spre stînga, traversînd calea ferată. Ieşim pe
drumul forestier care merge spre exploatările situate în bazinul celor două Putne —
Mare (sau Pîrîul Roşu) şi Mică. DistanŃa de 9 km pînă la Poiana IŃcani se poate
parcurge cu diferite ocazii, între care cele mai numeroase sînt oferite de
autocamioanele întreprinderii forestiere, sau pe jos (circa 2 ore). Drumul forestier
străbate valea pîrîului Putna Mare, pe malul drept, pe la umbra pădurii care acoperă în
 întregime versantul nord-vestic al muntelui Sapele (1440 m). Chiar de la intrarea în
traseu se înşiruie, una lîngă alta, casele satului, durate în lemn, cu arhitectura specifică
zonei de munte. După numai 1,5 km de la şoseaua naŃională, pe partea dreaptă se află
păstrăvăria de la Valea Putnei, una din cele mai mari din Ńară. De-a lungul întregului
traseu pînă în Poiana IŃcani drumul forestier urmăreşte valea Putnei, avînd în stînga
muntele Sapele, de unde Putna primeşte ca afluenŃi pîrîul Strungii, pîrîul Iacob şi
pîrîul Văcăria, iar în dreapta muntele Piciorul Lat (1 233 m), de unde se remarcă ca
afluent mai mare pîrîul Chiril. În Poiana IŃcani se află confluenŃa celor două Putne —
Mare (Pîrîul Roşu), venind dinspre stînga (nord-est) şi Mică, venind dinspre dreapta
(sud).
La podul de peste Putna, în faŃa cabanei întreprinderii forestiere, drumul se
bifurcă. Poteca marcată merge spre Obcina Mică, pe valea Putnei Mici, un alt drum
forestier, continuîndu-se pe Putna Mare. Traseul urmează drumul forestier de pe Putna
Mică, construit nu de mult, dar ocaziile de a parcurge cei aproape 2,5 km cu
autocamioanele sînt rare. Pe cei 2,5 km, din Poiana IŃcani pînă la cabana forestieră din
bazinul superior al Putnei Mici, se urcă uşor, de la 935 m la 1038 m. Din faŃa cabanei
forestiere se desprinde spre dreapta poteca pe care se continuă traseul marcat pînă în
poieniŃa de la cota 1 299 m, urcuşul fiind ceva mai greu, pe distanŃa de aproape 1,5
km diferenŃa de nivel fiind de 261 m. La punctul ce marchează cota 1299 m întîlnim
traseul marcat cu banda roşie caro vine de la Vatra Dornei peste Obcina Mare şi
Obcina Mică (tr. Iii) şi se îndreaptă spre vîrful Giumalău. Pentru turiştii care din
Poiana IŃcani vor să urce direct la Vîrful Giumalău se recomandă ca de la cabana
forestieră de pe Putna Mică să continue traseul marcat cu bandă galbenă, avînd în
vedere că este mai scurt şi străbate o serie de poieni ce oferă privelişti de neuitat (tr.
18).

18. Satul Valea Putnei (835 m) - Poiana IŃcani (935 m) - Poiana Roşului - Poiana lui
Alexa - Poiana Scăldători - Poiana Ciungi - vârful Giumalău (1857m)

Marcaj: bandă galbenă

Durată: 5 h
DiferenŃă de nivel: 1022 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara; iarna este accesibil numai pînă în
Poiana IŃcani
Descrierea traseului: plecarea se face, ca şi la traseul 17, din satul Valea Putnei, pînă în
Poiana IŃcani; de aici mergem spre stînga, prin faŃa cabanei forestiere, pe Putna Mare
(Pîrîul Roşu). După circa 100 m trecem pîrîul pe pod şi urcăm spre cabana silvică,
lăsînd în dreapta cea de a doua cabană a muncitorilor forestieri. Poteca continuă să
urce pe versant, iese în marginea Poienii Rosului, care rămîne spre dreapta şi, intrînd
în pădure, începe să urce pe muntele Muchia Sierparului. După numai 1 km parcurs
prin pădure intrăm în Poiana lui Alexa, la circa 1200 m altitudine.
Poteca străbate poiana pe la mijloc şi reintră în pădure, angajîndu-se pe culmea
principală a Muchii Sterparului care separă bazinul Putnei Mici, aflat spre dreapta, de
acela al Pîrîului Roşu, aflat spre stînga. Urcuşul nu este prea greu; după încă 1 km de
la ieşirea din Poiana lui Alexa, intrăm în Poiana Scăldători, în parte plantată cu molizi.
Din poiană, spre stînga (nord) se vede unul din vîrfurile muntelui Muchia Sterparului
(1 451 m), acoperit în întregime de pădure, ce face parte din rezervaŃia forestieră
Codrul secular Giumalău — Valea Putnei, în care, pe o suprafaŃă de 314,20 ha, este
ocrotit arboretul pur de molid, cu o vîrstă de peste 130 de ani. În bazinul Pîrîului Roşu
 există şi o rezervaŃie, în suprafaŃă de 211 ha, pentru ocrotirea vînatului, în special a
cocoşului de munte. Din Poiana Scăldători, cărarea străbate pe o scurtă distanŃă
pădurea alcătuită din minunate exemplare de molid, apoi iese pe păşunea subalpină,
trecînd peste cel de al doilea vîrf al muntelui Muchia Sterparului, de 1482 m. De aici
poteca se îndreaptă spre sud, printr-o fîşie de pădure, după care iese din nou pe
pajiştea subalpină, pe nivelul de platformă ce poartă denumirea de Poiana Ciungi.
Rămîne în dreapta vîrful Poiana Ciungilor (1 513 m); la numai 700—800 m întîlnim
poteca marcată cu bandă roşie care vine de la Vatra Dornei pe Plaiul Giumalăului (tr.
13). Cupola Giumalăului, spre care se îndreaptă cele două trasee, se vede în toată
splendoarea sa.

19. Satul Valea Putnei (835m) - Poiana Strungii - Poiana Sapele - vârful Alunu
(1665m) - vârful Chilii (1652m) - vârful Giumalău (1857m)

Marcaj: punct albastru

Durată: 7 h
DiferenŃă de nivel: 1022 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara.
Descrierea traseului: accesul spre cea mai frumoasă şi semeaŃă culme din aceşti munŃi,
care se desfăşoară între vîrfurile Alunu şi Giumalău, se face din staŃia de cale ferată
Valea Putnei. Din gară mergem către stînga, numai 150 m, pînă la semnalul de ieşire
din gară, spre Cîmpulung Moldovenesc, în dreptul căruia, peste calea ferată, se află
gura unui pîrîiaş; pe valea acestuia se înscrie poteca marcată ce urcă prin pădure, pe
versantul destul de abrupt.
După 1,5 km de la plecare, trecem printr-o rarişte de pădure, cu lăstăriş
abundent, apoi încă 2,5 km prin pădure masivă, pînă la Poiana Strungii, la 1382 m
altitudine. La ieşirea din poiană coborîm într-o mică şa, după care urcăm pe culmea de
vest a muntelui Sapele, mai întîi printr-o poiană cu lăstăriş şi trunchiuri de brazi
uscaŃi. Urmează o fîşie îngustă de pădure şi poteca ajunge în faŃa gardului care
împrejmuieşte Poiana Sapele, care se întinde pe o suprafaŃă apreciabilă, la 1440 m
altitudine. Intrăm pe poartă în poiană, poteca făcînd un arc de cerc spre stînga, trecînd
pe lîngă stînă, care rămîne în dreapta. Amintim în treacăt că numele muntelui şi al
poienii se datorează rîmăturilor turmelor de mistreŃi, care au dat aspectul de adevărate
săpături. După circa 1 km ieşim din poiană, schimbînd direcŃia de mers, spre nord.
Poteca străbate versantul de sud-vest al muntelui Alunu, complet împădurit, apoi o
nouă schimbare de direcŃie, la marginea păşunii subalpine, ne îndreaptă spre răsărit.
După aproape 2 km de la Poiana Sapele, ajungem pe vîrful Alunu (1 665 m), unde se
află baliza trigonometrică şi foişorul de observaŃii al ocolului silvic. De pe vîrf se pot
admira frumoasele peisaje pe care le oferă turul de orizont. Spre sud — sud-est se
deschide toată culmea, pînă la vîrful Giumalău pe care o vom parcurge în continuare;
spre răsărit muntele Zmîrzii (1 442 m) în prim-plan, iar mai departe Munceii Rarăului
(înşiraŃi); spre nord muntele şi Piciorul Văcăriei, spre nord-vest muntele Tiniş (1 345
m) şi valea pîrîului Tiniş, iar spre vest drumul parcurs de la Valea Putnei şi mai
departe, în planul al doilea, Obcina Mestecănişului.
Aici, în vîrful Alunu sîntem la jumătatea distanŃei dintre satul Valea Putnei şi
vîrful Giumalău. Continuăm drumul pe direcŃia sud-est, coborînd lin de pe vîrful
Alunu, tot pe pajiştea subalpină, apoi peste vîrful Chilia Mică (1 631 m). De aici,
printr-o mică şa, apoi în urcuş uşor printr-o fîşie de pădure, în marginea căreia se află
vîrful Chilia Mare (1 641 m). Din nou un coborîş uşor, o şa, un mic urcuş şi poteca
ajunge pe vîrful Chilii (1 652 m).
 În continuare, mici urcuşuri şi coborîşuri despărŃite de şei înguste ce urmăresc,
în general, culmea ne scot după aproape 2,5 km în. dreptul vîrfului Stegile (1 750 m),
ale cărui stînci semeŃe rămîn în dreapta.
Numele acestor stînci se datorează ciobanilor care-şi pasc oile prin aceste
locuri, ca urmare a faptului că, altădată, ştevia, numită şi stege, stegie, şteghe, măcriş
(Ruraex alpinus L.), ocupa suprafeŃe întinse pe pajiştile subalpine care acoperă zona.
O mare extindere o are, pe porŃiunea traseului de la Alunu la Stegile, ienupărul
(Juniperus sibirica Loud.), afinul (Vaccinium myrtillus L.) şi merişorul (Vacciniilm
vitisidaeci L.) şi numai insular apare şi smirdarul (Rhododendrvn kotsckyi Simk.).
Din dreptul vîrfului Stegile, poteca urcă continuu şi după aproape 1 km ajunge
la un vîrf de circa 1825 m, după care coboară într-o mică şa, şi apoi ajunge pe vîrful
Giumalău la 1 857 m. Numit, în documente istorice, Geamănul sau Gemănăul,
probabil că numele i se trage de la aceste două vîrfuri, de 1 835 m şi 1 857 m, cu o
mică şa între ele. Pe cel mai înalt, de 1 857 m, se află indicatoarele de marcaj care se
concentrează aici, precum şi crucea monument, vizibilă de la mari distanŃe, din
Masivul Rarău sau din Pasul Mestecăniş. Ea a fost construită în anul 1908, distrusă în
primul război mondial şi reconstruită în anul 1947, din iniŃiativa şi prin eforturile
gospodarilor din comuna Pojorîta. De la vîrful Giumalău, punct de concentrare a mai
multor trasee, putem coborî la cabana Giumalău, sau mai departe spre Masivul Rarău.
Dacă timpul nu ne permite continuarea excursiei, putem coborî la cabana Zugreni sau
direct la Vatra Dornei.

16. Cabana Zugreni (745m) - Piciorul łepuşelor - cabana Giumalău (1600m) - vârful
Giumalău (1857m)

Marcaj: punct albastru

Durată: 4 h
DiferenŃă de nivel: 1112m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara
Descrierea traseului: de la cabana Zugreni ieşim în şoseaua naŃională, trecînd BistriŃa pe
podul de lemn, după care, spre dreapta, la numai 100 m, se află gura pîrîului Colbu.
Intrăm pe valea pîrîului la stînga, pe drumul forestier, şi după numai vreo 200—300
m, spre stînga, pe o mică vale, începe traseul spre Masivul Giumalău, unul dintre cele
mai scurte, dar şi mai grele datorită diferenŃelor de nivel cu care facem cunoştinŃă
chiar de la început. Pe această mică vale, pe o distanŃă de circa 500 m şi o diferenŃă de
nivel de 330 m, poteca iese pe capătul de sud-est al Piciorului łepuşelor, de unde
urcuşul devine ceva mai uşor, dar destul de monoton, deoarece se merge numai prin
pădure deasă de molid. Abia după aproximativ 2 km de la plecare, poteca iese într-o
mică poiană, la peste 1 400 m altitudine, avînd în stînga bazinul pîrîului Arşineasa
(afluent pe stînga al BistriŃei, amunte de cabană) şi marea poiană de la obîrşia
acestuia, iar în dreapta bazinul pîrîului Colbu. Poteca străbate poiana pe distanŃa de
aproximativ 300 m, apoi o fîşie de pădure lată de numai 100 m, după care iese pe
păşunea subalpină. După încă 200— 300 m, pe sub poalele pădurii aflată în dreapta,
poteca ajunge la altitudinea de 1600 m; către stînga, la circa 500 m, se află cabana
Giumalău.
Traseul însă continuă încă 1,5 km, cu direcŃia nord, tot pe sub poala pădurii
din dreapta, după care se înscrie pe pantele abrupte de sub vîrf, întîlneşte poteca de la
cabană, marcată cu punct roşu, ce vine de la satul Rusca şi iese pe cupola vîrfului
Giumalău, la 1 857 m.
7. Cabana Zugreni (745m) - pârâul Colbu - hotelul alpin „Rarău" (1520m)

Marcaj: triunghi roşu

Durată: 3 h
DiferenŃă de nivel: 775 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara
Descrierea traseului: pornind de la cabana Zugreni, la circa 100 m spre avale se află
confluenŃa pîrîului Colbu cu valea BistriŃei, traseul angajîndu-se la stînga, pe valea
acestuia. Intrarea propriu-zisă pe acest traseu se află la gura pîrîului Colbu, pe prima
porŃiune, de circa 3,5 km, urcînd lin, pe drumul forestier în serpentine, printr-o
splendidă pădure de molid. De-a lungul celor 3,5 km, direcŃia generală a traseului este
sud — nord, iar diferenŃa de nivel de numai 170 m. De la capătul drumului forestier,
unde se află construcŃiile brigăzii silvice (915 m), traseul coteşte spre dreapta, spre
nord-est. De acum încolo, cale de 1,5 km, pe tot firul văii se întîlnesc numeroase halde
de steril şi gurile unor galerii de exploatare, rezultate ale muncii minerilor şi
geologilor care depun eforturi pentru explorarea şi exploatarea bogăŃiilor subsolului,
în vederea asigurării industriei cu tot mai multe materii prime. La capătul celor 1,5
km, intrăm într-o mică poieniŃă, unde se află o cabană a muncitorilor forestieri, la
altitudinea de 1050 m. De la cabana muncitorilor forestieri începe porŃiunea cea mai
grea a traseului, cu urcuş abrupt, mai întîi pe valea pîrîului, pe o distanŃă ele circa
jumătate de kilometru, apoi pe versantul abrupt, împădurit, aproximativ 1 km, pînă la
ieşirea în şoseaua modernizată caro vine de la Chiril, tot din valea BistriŃei (tr. 18).
Aşadar, pe această porŃiune doar de 1,5 km, o diferenŃă de nivel de aproape 400 m
Traseul continuă pe şoseaua modernizată, spre stînga, şi după numai 100—150 m ne
aflăm în şaua dintre Rarău şi Munceii Rarăului, la 1 425 m, continuînd drumul spre
hotelul alpin „Rarău".

10. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (620m) - pârâul Valea Caselor - pârâul Moara
Dracului - şaua Ciobanilor (1550m) - vârful Rarău (1651m) - hotelul alpin
„Rarău" (1520m)

Marcaj: cruce roşie

Durată: 5 h
DiferenŃă de nivel: 900 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara
Descrierea traseului: traseul începe de la gara Cîmpulung-Est, urmînd iniŃial şoseaua
Cîmpulung Moldovenesc — Suceava (DN 17), spre marginea de est a oraşului. După
aproximativ 1 km, şoseaua face un cot către stînga. De aici, de la gura pîrîului, traseul
o ia la dreapta, mergînd pe Valea Caselor, pe o distanŃă de circa 3,5 km, pe drumul
forestier, bine întreŃinut. Pe toată această porŃiune, avem spre dreapta Bîtca Mărcuşan,
cu înălŃime maximă în vîrful Hîlga (1 093 m), iar în stînga Pietrele Arse (1 020 m) şi
Vîrful Mare (1 163 m), acestea din urmă văzute şi din Pasul Prihodişte, acoperite cu
pajişti submontane, păşuni şi fîneŃe, pe care se află numeroase bordeie (odăi), sau cu
petice de pădure. La capătul drumului forestier, în lungul văii, se zăresc, în depărtare,
Todirescul şi Popii Rarăului. De aici, de la confluenŃă, poteca o ia la dreapta, pe pîrîul
Moara" Dracului, numai prin pădure şi. după aproximativ 2 km, ajungem la Cheile
Moara Dracului, tăiate în dolomite, care, deşi nu prea mari, desfăşurîndu se doar pe
60— 70 m lungime, impresionează prin îngustimea lor, doar de 4—5 m şi pereŃii
verticali, cu numeroase surplombe. Declarată rezervaŃie naturală în 1971, cu caracter
complex, geologic şi geomorfologic, pe o suprafaŃă de 10 ha sînt ocrotite cheile,
 calcarele constitutive, precum şi o serie de plante şi animale rare. După chei, poteca
trece prin poiana de sub vîrful Hîlga (1 093 m), apoi numai prin pădure, îndreptîndu-
se spre capătul nordic al Popilor Rarăului, spre şaua Ciobanilor, unde întîlnim
marcajul cruce galbenă care vine tot de la Cîmpulung Moldovenesc, pe valea pîrîului
Limpedea (tr. 12). În continuare, de la şaua Ciobanilor, unde se intersectează şi
marcajul triunghi roşu, continuăm drumul spre vîrful Rarău şi hotelul alpin „Rarău".

12. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (620m) - pârâul Izvorul Alb - valea Limpedea -
şaua Ciobanilor - vârful Rarău (1651m) - hotelul alpin „Rarău" (1520m)

Marcaj: cruce galbenă

Durată: 5 h
DiferenŃă de nivel: 900 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara
Descrierea traseului: plecarea pe acest traseu se face de la gara Cîmpulung—Est, fiind
comună cu aceea a traseului l, adică pe valea Izvorului Alb, pe şoseaua modernizată,
pînă dincolo de Cheile Izvorului Alb şi Piatra Buhei. La 3 km distanŃă de la şoseaua
naŃională şi 1,2 km de la Piatra Buhei, Izvorul Alb primeşte unul din afluenŃii săi mai
mari pe dreapta, pîrîul Limpedea. Aici, la confluenŃă, se află o mare vărărie care
foloseşte calcarul aflat din abundenŃă. Traseul continuă spre stînga, pe valea
Limpedea, şi după numai 200—300 m de la drumul modernizat, spre stînga (este, de
fapt, versantul drept al văii), se află cariera de exploatare a calcarului pentru fabrica
de var. Spre dreapta, în sensul de mers, versantul este complet acoperit cu păşuni şi
fîneŃe, cu numeroase tîrle şi chiar stîne, în timp ce, spre stînga, versantul dinspre Bîtca
Prelucii este parŃial acoperit cu pădure. După numai 2 km de la intrarea pe valea
Limpedea, distanŃă pe care urcuşul nu este prea greu, diferenŃa de nivel fiind de numai
160 m, poteca intră în pădure, pe care nu o mai părăseşte pînă în şaua Ciobanilor,
după ce, cu puŃin înainte, întîlneşte poteca marcată cu cruce roşie, de pe Valea Caselor
şi Moara Dracului (tr. 10), ce vine tot de la Cîmpulung Moldovenesc. Este porŃiunea
cea mai grea, datorită pădurii care pare că nu se mai sfîrşeşte, dar şi diferenŃelor de
nivel, mai ales a acelora de sub şaua Ciobanilor. De aici, drumul este comun cu cel
care vine din Codrul secular Slătioara (tr. 9) şi se continuă spre hotelul alpin „Rarău".

4. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (650m) - pârâul Mesteacăn - Munceii Rarăului -

hotelul alpin „Rarău" (1520m)

Marcaj: bandă albastră pînă sub vîrful Muncelul (1577 m); bandă roşie de sub vîrful
Muncelul la hotelul „Rarău"
Durată: 5 h
DiferenŃă de nivel: 870 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara
Descrierea traseului: traseul se desfăşoară pe o lungime de 17 km, de-a lungul cărora se
înşiruie unele dintre cele mai frumoase peisaje din MunŃii Rarăului. Pentru a intra în
traseu se pleacă din centrul oraşului, de la hotelul „Zimbru", către vest, spre Sadova,
pe str. 7 Noiembrie, pînă în dreptul străzii Sirenei. Aici, la intersecŃia str. Sirenei cu
str. 7 Noiembrie, pe partea dreaptă, se află tabla indicatoare a acestui traseu (altitudine
650 m). Intrarea propriu-zisă pe traseu se face prin str. Sirenei, apoi în continuare prin
cartierul Sihla. Prin faŃa stadionului tineretului, traseul urmează str. Sirenei, apoi, în
continuare str. Pîrîul Mesteacăn, pînă la ieşirea din oraş. Aici, la ieşirea din oraş, se
află un mic baraj pe pîrîul Mesteacăn, după care poteca se angajază pe această vale,
prin pădure, avînd în dreapta muntele Măgura Runcului şi în stînga muntele Runc.
În această porŃiune, traseul străbate circa 1,5 km prin pădurea deasă de molid,
care mişună de veveriŃe jucăuşe, urcuşul fiind destul de accentuat, cu o diferenŃă de
nivel de 200 m. La ieşirea din pădure, în stînga cărării, în fîneaŃă, se află izvoare cu
apă bună de băut, dincolo de poarta din lemn prin care trebuie să trecem şi pe care,
bineînŃeles, nu uităm s-o închidem! De aici înainte, de la obîrşia pîrîului Mesteacăn,
cărarea trece printr-o zonă de pajişti, alcătuită, în cea mai mare parte, din păşuni şi
fîneŃe, cu numeroase bordeie (locuinŃe temporare), avînd mereu în faŃă silueta vîrfului
Prăşea pînă la care, pe distanŃa de aproximativ 2 km, facem de fapt o plimbare,
cărarea menŃinîndu-se, în general, la altitudinea ele 950 m. De pe vîrful Prăşea (978
m), o frumoasă perspectivă se deschide asupra oraşului Cîmpulung Moldovenesc,
străjuit de cele patru înălŃimi — Măgura Runcului (1 176 m), Runcu (1 129 m), Bodea
(1 073 m) şi Cucoara (944 m). Aici, pe vîrful Prăşea întîlnim şi marcajul punct roşu,
care vine de la Pojorîta pe văile Străjerului şi Prăşea (tr. 5), îndreptîndu-se tot spre
hotelul alpin „Rarău". După coborîrea vîrfului Prăşea, rămîne în urmă, pe stînga, o
stînă aşezată la liziera pădurii, traseul luînd direcŃia sud-vest, spre Obcina Flocească
(sau Obcina Flocenilor, cum spun localnicii). Cărarea trece pe sub Obcina Flocească
(1 259 m), într-un urcuş ceva mai accentuat, mai întîi printre fîneŃe cu multe odăi,
apoi şerpuind în numeroase serpentine foarte strînse prin fîşii de pădure şi de fîneaŃă,
lăsînd în dreapta o altă stînă, în dreptul căreia direcŃia cărării se schimbă din nou, spre
sud-est. Pe această porŃiune, de sub vîrful Obcinei Flocenilor, de circa 1 km, diferenŃa
de nivel este de circa 300 m. Dar, de aici înainte, pînă la vîrful Gura Plaiului (1 308
m), pe o distanŃă tot de aproximativ 1 km, urcuşul este ceva mai uşor. Cărarea merge
aproape numai pe culme care este acoperită cînd de păşune, cînd de pădure,
străbătînd, de fapt, o serie de munŃi mai mici, muncei, şi şeile dintre ei — Munceii
Rarăului — cunoscuŃi şi sub denumirea de Munceii ÎnşiraŃi, toponim sugestiv,
provenit din existenŃa celor vreo cincisprezece muncei, cu altitudini de la 1230 m la
maximum 1 577 m în vîrful Muncelul aflat în partea de sud a culmii. În porŃiunea pînă
la Gura Plaiului, traseul trece de stîna aflată chiar lîngă cărare, apoi prin dreptul
vîrfului Gura Plaiului, care rămîne în stînga, la numai 50—60 m, unde ajunge cărarea
nemarcată ce vine de pe Valea Seacă la Munceii Rarăului, dovedind, astfel, că aici, în
Bucovina, ca şi în alte numeroase locuri din Ńară, plai înseamnă drum. Traseul
continuă tot pe culme, urcuşurile şi coborîşurile succesive, cu diferenŃe de nivel de
numai 50—60 m, fiind răsplătite de peisajele magnifice spre vîrful Rarău, Pietrele
Doamnei şi spre vîrful Giumalău, ajungînd în marea poiană de sub vîrful Muncelul, la
1 450 m, unde se află cîteva izvoare şi, în imediata apropiere, o stînă. Aici întîlnim
drumul forestier care vine de la Pojorîta, pe văile Izvorul Giumalăului şi Colbu,
marcaj cruce galbenă (tr. 6) şi de la vîrful Giumalău, marcaj bandă roşie (tr. 13).
Traseul urmează în continuare drumul forestier, pe versantul de sud-est al Munceilor
înşiraŃi, şi după aproape 2,5 km, trece prin dreptul altor izvoare cu jgheaburi de
scurgere amenajate de către ciobanii de la stînele din apropiere. Izvoarele sînt situate
sub Muncelul Tihăraia (1 470 m), pe sub care trece şi drumul forestier. La numai
cîteva sute de metri, drumul coboară în şaua dintre Munceii Rarăului şi Rarău, aflată
la 1425 m, unde se întîlnesc poteca marcată cu triunghi roşu, care vine din valea
BistriŃei, de la cabana Zugreni, pe pîrîul Colbu (tr. 7), şi şoseaua modernizată tot din
valea BistriŃei, de la Chiril, avînd marcaj punct albastru (tr. 8). După numai o sută de
metri traseul -se uneşte cu şoseaua modernizată ce vine de la Cîmpulung
Moldovenesc, pe care vom ajunge la hotelul alpin „Rarău".
2. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (642m) - pe sub vârful Bodea (1073m) - Poiana
Sihăstriei (950m) - hotelul alpin „Rarău" (1520m)

Marcaj: triunghi galben pînă în Poiana lui Mîndrilă (890 m); triunghi albastru pînă în
Poiana Sihăstriei; punct roşu pînă la hotelul alpin „Rarău"
Durată: 4 h
DiferenŃă de nivel: 878 m
Caracteristicile traseului: traseu accesibil tot timpul anului
Descrierea traseului: plecarea pe acest traseu se face din centrul oraşului, de la hotelul
„Zimbru"; ne îndreptăm spre răsărit, pe str. 23 August, pînă în dreptul
cinematografului „Moldova", apoi spre dreapta, pe str. Nicolae Grigorescu şi la stînga
pe str. Trandafirilor, în capătul căreia se află Spitalul unificat şi staŃia de salvare.
Mergem în continuare pe str. Valea Seacă, acesta fiind şi numele cartierului, alcătuit,
ca şi cartierul Izvorul Alb, din frumoase gospodării, situate, cele mai multe, pe malul
stîng al pîrîului Valea Seacă. Nu peste multă vreme întîlnim albia minoră a Văii Seci;
de aici, după circa 100—150 m amunte, putem admira cîteva exemplare frumoase de
larice sau zadă (Larix decidua Mill.), conifer care în timpul iernii îşi leapădă frunzele.
După parcurgerea a 2,5 km de la plecarea din centrul oraşului, pe stînga drumului,
lîngă izvorul de la gura pîrîului Bodea, afluent al Văii Seci, întîlnim indicatorul
metalic cu marcaj triunghi galben. De aici traseul continuă, la stînga, pe valea Pîrîului
Bodea, aproape 1 km, îndreptîndu-se spre obîrşia acestuia. Un urcuş ceva mai pieptiş
pe o diferenŃă de nivel de circa 200 m, avînd mereu spre stînga vîrful Bodea (1 073
m), acoperit cu pădure, şi ajungem în şaua de sub vîrf, la circa 970 m altitudine. Din
şaua de sub vîrf, traseul continuă spre dreapta, mergînd pe culmea Bîtcii Bodii, zonă
acoperită aproape în întregime cu păşuni şi fîneŃe. Peste tot, bîtca este împînzită ele
locuinŃe temporare, presărate printre păşuni şi fîneŃe, numite aici „bordeie" sau „tîrle",
care freamătă de viaŃă mai ales în timpul cositului fînului. Este un peisaj asemănător
aceluia din łara Dornelor, cu păşunile şi fîneŃele despărŃite de garduri făcute din
trunchiuri subŃiri de brad, pe care vara se pune fînul la uscat.
Din şa, după aproape 200 m, ajungem pe un alt vîrf de pe Bîtca Bodii, la circa
1 000 m, de unde se deschide o frumoasă perspectivă în toate direcŃiile. Spre dreapta,
în sensul urcuşului, se văd Valea Seacă şi Munceii Rarăului, vîrfurile Runcu, Măgura
Runcului şi între ele valea pîrîului Mesteacăn şi Obcina Flocenilor, iar spre stînga
valea Izvorului Alb şi vîrful Cucoara. În faŃă, vîrful Rarău, Pietrele Doamnei, Piatra
Şoimului, apoi Popii Rarăului şi vîrful Todirescu. Datorită orizontului larg deschis po
toată culmea Muntelui Bodea, cu peisaje deosebite şi variate, acesta este unul dintre
cele mai atrăgătoare trasee, care răsplăteşte din plin osteneala, nu prea mare, a
urcuşului. FrumuseŃea peisajului este completată de multitudinea odăilor (bordeielor)
frumos împrejmuite, în incintele cărora, începînd din luna august, se înalŃă stogurile
cu fîn, furajul de bază al vacilor de rasă crescute în această zonă. Din locul de popas,
aflat la circa 1000 m altitudine, traseul continuă tot pe Bîtca Bodii, pe la obîrşiile
cîtorva pîraie, afluenŃi ai Văii Seci, şi după circa 2,5 km trecem printr-o zonă
împădurită, coborînd uşor pînă în Poiana lui Mîndrilă (890 ni), unde întîlnim marcajul
triunghi albastru care vine de pe Valea Seacă (tr. 3). De aici, străbatem încă
aproximativ 1 km prin pădure şi ajungem în Poiana Sihăstriei, de unde avem impresia
că Pietrele Doamnei sînt foarte aproape. Dar, pînă la hotelul alpin „Rarău" au mai
rămas de parcurs circa 5—6 km, fie pe scurtături (poteca avînd triplu marcaj), fie pe
şoseaua modernizată, ambele descrise la traseul 1.
Adapost:
Hotelul alpin „Rarău" este situat în
poiana dintre Pietrele Doamnei şi Piatra
Şoimului, la altitudinea de 1520 m. avînd o
capacitate de 102 locuri. În clădire este
adăpostită şi staŃia meteorologică „Rarău".
Cabana Giumalău este aşezată pe
versantul de sud al vîrfului, la altitudinea de
1600 m, avînd o capacitate de 30 de locuri.
Punct central, al tuturor traseelor din masiv.
Cabana Zugreni este situată în
Cheile Zugrenilor, pe malul BistriŃei, la gura
Pîrîului Colbu. la altitudinea de 745 m; are o
capacitate de 75 locuri.

Documentatie: „Rarău - Giumălau:

Chemarea munŃilor”, C. Oancea