Sunteți pe pagina 1din 9

Academia de Studii Economice Bucuresti 2011 Facultatea de Finante Asigurari Banci si Burse de Valori

Proiect econometrie

Analiza deficitului bugetar in Franta in perioada 1990-2008 in functie de veniturile si cheltuielile bugetare

Studenti: Stanciu Raluca Popescu Ilona Isabela

Cuprins

1.Estimarea parametrilor modelului 2.Testul t-Student 3.Testul F 4.Raportul de determinare-Analiza variatiei 5.Verificarea ipotezelor 6.Testul Jarque-Bera

Vom studia evolutia economica a deficitului bugetar in perioada 1990 2008 in Franta, in funtie de veniturile si chletuielile bugetare. Sursa datelor fiind baza de date a Comisiei Europene Eurostat. Pe tot parcursul perioadei analizate Franta a inregistrat deficit bugetar, cea mai mare valoare fiind inregistrata in anul 1993, respectiv 70770,4 mil eur iar cea mai mica valoare in anul 2000, respectiv 21240,0 mil eur. Atat veniturile bugetare cat si cheltuielile bugetare au inregistrat in perioada analizata un trend crescator. 1.Estimarea parametrilor modelului Utilizand pachetul de programe Eviews dupa importarea datelor s-a obtinut regresia liniara de forma : def=9202,99+0,8886ch-0,98056v+ Unde def - deficitul bugetar (variabila dependenta) , ch cheltuielile bugetare (variabila cauza), v- veniturile bugetare (variabila cauza) , -eroare (factori cu atiune necontrolabila). Rezultatele estimarii parametrilor modelului de regresie:

Se poate observa faptul ca exista o relatie negativa intre deficitul bugetar si veniturile bugetare (aratata de semnul - ) si una pozitiva intre cheltuielile bugetare si deficit bugetar (aratata de semnul + ). O crestere a chltuielilor bugetare cu un mil. euro determina crestere deficitului bugetar cu 0,888615 mil euro. Iar cresterea veniturilor bugetare cu un mil euro determina scaderea deficitului bugetar cu 0,9805 mil euro. Termenul liber este punctul in care toate variabilele explicative sunt 0 valoarea acestuia fiind de 9202,99. Deci deficitul care s-ar obtine daca veniturile si cheltuielile bugetare ar fi 0 este valoarea termenului liber, notat cu c. 2.Testul t-Student Presupune testarea semnificatiei variabilelor explicative, se testeaza daca parametrii ce corespund fiecarei variabile difera semnificativ de 0. Daca valoarea parametrului difera semnificativ de 0, atunci se defineste pentru acesta, folosind un anumit prag de semnificatie, un interval de estimatie. Pentru efectuarea acestui test se urmaresc uramatoarele etape: 1.Se definesc cele doua ipoteze ale testului: H0: i=0, variabila Xi nu influenteaza semnificativ variabila explicata H1: i<>0, variabila Xi influenteaza semnificativ variabila explicata 2.Se defineste statistica testului 3.Decizia testului: -daca|ti|>=t /2;n-p; se respinge ipoteza nula -altfel se accepta ipoteza nula In cazul de fata, valoarea statisticii testului este calculata direct de Eviews (tStatistic), iar in ultima coloana a tabelului (Prob.) se calculeaza si pragul de semnificatie pentru fiecare test in parte. Se observa ca pentru fiecare variabila explicativa Prob. este < 0,05 (prag de semnificate ), atunci fiecare variabila explicativa este seminicativa pentru modelul de regresie (<>0). 3. Testul F Acest test va verifica daca este cel putin un parametru ce corespunde unei variabile explicative <> 0. Pentru aplicarea testului se parcurg uramtoarele etape:

1.Se definesc cele doua ipoteze ale testului: H0: =0, nicio variabila explicativa nu poate explica evolutia variabilei endogene H1: endogene 2.Se defineste statistica testului 3.Decizia testului: |Fcalc|>F1- ;(1;n-2) atunci se respinge ipoteza nula; altfel se accepta ipoteza nula; In cazul de fata Prob F < 0,05, atunci se respinge ipoteza nula, adica exista cel putin o variabila explicativa care poate explica variatia vaiabilei endogene. i<>0, deci exista cel putin o variabila explicativa care poate explica variatia variabilei

In urma aplicarii testelor T si F, se constata ca modelul este valid.

4.Raportul de determinare-Analiza variatiei Calcularea raportului de determinare are la baza descompunerea variantei seriei de date in functie de influenta factorilor inclusi in cadrul modelului multiplu de regresie si factorii aleatori, neinregistrati. Pentru a construi aceasta masura statistica se considera urmatoarea egalitate: SPT=SPE+SPR Unde, SPT-dispersia seriei sub actiunea tuturor factorilor SPE-influenta exercitata de factorii neinregistrati la nivelul modelului de regresie SPR-influenta factorilor de regresie in marimea variantei totale a seriei caracteristicii endogene; Pentru masurarea intensitatii deoendentei variabilei endogene de factorii de regeresie se calculeaza coeficientul de determinare notat prin R2= =1-

Daca valoarea coeficientului de determinare se apropie de 1, atunci variatia seriei, este explicata intr-o mare masura prin intermediul factorilor explicativi care sunt inclusi in cadrul modelului de regresie.

In cazul de fata R 2=0,9666 care evidentiaza o dependenta liniara, puernica si directa intre variabilele endogene si variabia exogena; 96,66% din variata totala a deficitului bugetar este explicata de variatia venitului si cheltuielilor bugetare. Este calculat de asemenea coeficientul de determinatie ajustat mai mica decat R2. 5.Verificarea ipotezelor 5.1.Variabilele reziduale ale regersiei multiple sunt variabile aleatorii de medie 0 : E( i)=0 In cazul de fata se poate observa din grafic, ca media erorilor este 0.
2

, egal cu 0,9624, valoare

5.2.Seria rezidurilor este homoscedastica Pentru verificarea acestei ipoteze, se aplica testul White care urmareste etapele: E1: se estimeaza parametrii modelului de regresie obtinandu-se seria rezidurilor i=1...n E2:se estimeaza parametrii de analiza a reziduului E3.Se definesc ipotezele testului: H0:model homoscedastic; H1:model heteroscedastic E4:Se calculeaza statistica testului (test F sau test LM) E5:decizia testului LM> valoarea tabelara se respinge ipoteza nula, altfel se accepta ipoteza nula. In Eviews acest test se poate aplica direct, si afiseaza rezultatul:
i

estimat

Avand in vedere faptul ca Probabilitatea lui F-statistic este >0,05 se accepta ipoteza nula, adica seria rezidurilor este homoscedastica, respectandu-se ipoteza 2. 5.3. Variabilele reziduale nu sunt corelate cov( i; j)=0 pt oricare i<>j Testul cel mai utilizat in analiza autocorelarii erorilor este testul Durbin-Watson, desi detecteaza doar autocorelarea de ordin 1 si se bazeaza pe cateva ipoteze restrictive: a.Modelul de regresie trebuie sa cuprinda termen liber b. Printre variabilele explicative nu trebuie sa regasim variabila explicata cu decalaj c. Seriile de date nu sunt afectate de sezonalitate In cazul de fata, statistica testului DW are valoarea = 1,86 Pentru n=19, si k=2 identificam in Tabelul distributiei DW = 0,05: d1=1,08 si d2=1,53.

Se poate observa ca d2<DW<4-d2 => erorile nu sunt autocorealte.

Un alt test utilizat in analiza autocorelarii erorilor este testul Breusch-Godfray , care se aplica pentru a verifica daca seria erorilor urmeaza un proces autoregresiv de ordin p. Pentru aplicarea acestui test parcurgem urmatoarele etape: 1.Ipotezele testlui: Ho: ipoteza de necorelare este respectata H1:Ipoteza de necorelare nu este respectata autocorelare

2.Se estimeaza parametrii modelului liniar de regresie, determinandu-se seria rezidurilor 3.Se calculeaza valoarea statisticii testului BG 4.Decizia testului statistic BG>BGtab accept H1, atfel accept Ho; In cazul de fata Prob (Fstatistic)>0,05 atunci se accepta Ho, deci erorile nu sunt autocorelate.

5.4.Variabilele explicative sunt certe (nu sunt aleatoare). 5.5.Variabilele explicative nu trebuie sa fie corelate liniar. Intr-un model liniar de regresie putem intalni doua tipuri de dependente liniare intre variabilele explicative : liniara functionala si dependenta stohastica; Se calculeaza matricea coeficientilor de corelatie:

Se observa ca fiecare componenta este seminificativ <> 0. Stabilim prezenta multicoliniaritatii prin compararea lui R2 cu valorile r xi/xj

Valoarea lui R2> r xi/xj => nu exista multicoliniaritate la nivelul modelului. Intre veniturile bugetare, chletuielile bugetare si deficitul bugetar exista o relatie de dependenta liniara directa. 5.6.Forma functiei de regresie este corect aleasa. 6.Testul Jarque-Bera Testeaz dac o distribu ie este normal distribuit . Testul are ca ipoteza nul : seria este normal distribuit . Astfel, dac probabilitatea asociat testului este superioar nivelului de relevan ales (1, 5 sau 10 la sut ), atunci ipoteza nul este acceptat . In cazul de fata, atat pentru veniturile bugetare cat si pentru cheltuielile bugetare se accepta Ho, erorile fiind distribuite normal.