Optional TERMINOLOGIE MEDICALA

Nitica Ana-Maria gr. 18 an III

1. Intelesul prefixului dis si al cuvantului derivat disfunctie. Explicati cu disfunctie tiroidiana.

Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adugate naintea rdcinii pentru a forma un cuvnt nou: strbun, necinstite, incapabil, mpduri, nnoda, dezaproba, reaeza Clasificare: Dup vechimea lor, prefixele se pot clasifica: -prefixe vechi (motenite sau mprumutate): n-; des-; str-; ne-; rz-; etc. -prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc. Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt: - prefixe negative - care neag sensul cuvntului: ne-; in-; i-; - prefixe care exprim ideea de repetiie: ras-; rz-; re-; - prefixe cu sensul "fr", "lipsit de" - des-; dez-; de-; a-;an-; - prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-; -prefixe cu sensul '"nainte": ante-; pre-; -prefixe cu sensul "dup": post-; -prefixe cu sensul "mpreun cu": con-; com-; co-; -prefixe cu sensul "mpotriv": anti-; contra-; -prefixe cu sensul "sub limit": hipo-; sub-/ -prefixe care sugereaz corelaia: inter-; -prefixe cu sensul "nuntru": intra-

-prefixe cu sensul "peste": trans-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume

Dis- =anormal, rau, cu dificultate. Exemple: Disfunctie, dismenoree, dispnee, disfonie Disfunctie este compus din prefixul dis- si cuvantul de baza functie. DIS2-/DIZ- elem. dificil, greu, anormal. (< fr. dys-, cf. gr. dys, ru) MDN DIS2- Element prim de compunere savant cu sensul de dificil, greu, anormal. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. DN

DISFNCIE, disfuncii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funciei unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptrii sau integrrii unui subsistem la sistemul din care face parte. Din germ. Disfunktion, it. disfunzione. DEX '98 DISFNCIE ~i f. Tulburare funcional a unui organ, aparat sau sistem. /<germ. Dysfunktion NODEX DISFNCIE s.f. 1. (Med.) Tulburare funcional a unui organ, aparat sau sistem. 2. (Fil.) Aciune a crei consecin este reducerea integrrii sau adaptrii unei uniti date la contextul social respectiv. [Gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys dificil, lat. functio activitate]. DN DISFNCIE s. f. 1. (med.) tulburare a funciei unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptrii sau integrrii unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) aciune a crei consecin este reducerea integrrii sau adaptrii unei uniti date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion) MDN

DISFNCIE s. v. defectare, dereglare. Sinonime Disfunctie tiroidiana atunci cand functia glandei este dereglata: hipo sau hiper. Hyper-i hipofuncie Dezechilibrul n producia de hormoni tiroidieni apare din disfuncionalitatea glandei tiroide n sine, glanda pituitara , care produce hormonul de stimulare tiroidiana (TSH), sau hipotalamus , care reglementeaz glanda pituitara, prin intermediul tireotropina hormonului de eliberare (ALR). Concentraiile de cretere a TSH cu inaintarea in varsta, care necesit de vrst corectat teste. Hipotiroidismul afecteaz ntre trei i zece la suta dintre adulti, cu o inciden mai mare la femei i la vrstnici.

Hipotiroidismul (hipoactivitate)
o o o o o o o o o

Tiroidita Hashimoto / tiroidita Ord lui tiroidita Postoperatorie hipotiroidism Tiroidita postpartum Silent tiroidita Tiroidita acut Hipotiroidism iatrogen Hormoni tiroidieni rezisten Bolnavi n stare de eutiroidie sindrom

Hipertiroidism (hiperactivitatea)
o o o o o

Tiroidian furtuna Graves "boal Toxic nodul tiroidian Toxic nodulara Struma (boala lui Plummer) Hashitoxicosis

Noiuni de baz Hipotiroidism= secretia unei cantitati mici de hormoni tiroidieni Hipertiroidism = secretia unei cantitati mari de hormoni tiroidieni

2. Intelesul cuvantului an in anosmie.

A-/AN- pref. privativ, negative. (< fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fr, lipsit de) MDN OSMO1- Element prim de compunere savant cu semnificaia (referitor la) miros. [< fr., it. osmo-, cf. gr. osme]. DN

ANOSME s. f. (Med.) Diminuare sau lips a simului mirosului. Din fr. anosmie. DEX '98 ANOSME f. med. Stare patologic care const n pierderea (parial sau total) a simului mirosului. /<fr. anosmie NODEX ANOSME s.f. (Biol.) Pierdere patologic total a simului mirosului. [Gen. -iei. / < fr. anosmie, cf. gr. an fr, osme miros]. DN ANOSME s. f. diminuare, lips a sensibilitii olfactive. (< fr. anosmie) MDN Anosmia se defineste prin absenta sensibilitatii olfactive (absenta mirosului). Organul mirosului este situat in mucoasa care tapeteaza plafonul foselor nazale. Este un neuroepiteliu constituit din celule nervoase specializate, neuroni dotati in varful lor cu un smoc de cili, prelungindu-se la baza printr-o fibra nervoasa (axon). Daca boala este acuta si asociata cu o infectie respiratorie superioara nu trebuie facut nimic. Totusi daca boala a avut debut gradat iar examinarea nazofaringiana este negativa trebuie efectuata o tomografie computerizata. Daca nu evidentiaza nimic se fac analize pentrui descoperirea unei boli sistemice: hemoleucograma completa, biochimia, profilul tiroidian, vitamina B12 si acidul folic, testul de toleranta la glucoza, profilul hepatic. Daca anosmia este intermitenta trebuie efectuata o electroencefalograma somn-veghe.