Curriculum-ul ca proces sau procesul de elaborare a curriculum-ului se raporteaza la doua tipuri de principii egal importante: principii de politica educationala

care definesc atitudinea autoritatilor politice fata de sistemul de educatie si principii pedagogice si culturale de elaborare a curriculum-ului care pun in valoare elementele de noutate si de dinamica permanenta a sistemului. I. Principii de politica educationala 1. Principiul descentralizarii si al flexibilizarii 2. Principiul descongestionarii 3. Principiul eficientei 4. Principiul compatibilizarii cu standardele internationale Procesul de politica educationala, vizeaza poate, dupa cum se poate vedea, o abordare dinamica a sistemului. Descentralizarea si flexibilizarea presupun trecerea la un sistem democratic, bazat pe nevoile concrete de dezvoltare a elevilor si nu pe niste cerinte sociale invechite sau definite din perspectiva ideologica. Aplicarea acestui principiu pune probleme de adaptare multora dintre actorii educationali. Se aud adesea voci suparate care regreta faptul ca azi nu se mai invata ca pe vremuri. De multe ori discutiile despre scoala au un iz de nostalgie pentru o perioada revoluta din experienta de viata a vorbitorilor, ceea ce determina respingerea din start a oricarei incercari de inovare. Un sistem flexibil si descentralizat presupune pe de o parte, o acomodare a actului educativ (managerial sau didactic) la nevoile concrete ale localitatii, ale comunitatii locale, beneficiara a serviciilor elaborate de institutiile scolare si pe de alta parte, o mai mare responsabilitate a factorilor locali in gestionarea sistemului Descongestionarea presupune o mai rationala dimensionare a programului de studiu, urmarind mai putine informatii si mai multe activitati practice, aplicative care sa-l faca pe elev nu posesorul unui inventar de informatii, ci un om pregatit pentru viata intr-o societate

cu ritm rapid de dezvoltare. Esential este ca elevul sa stie sa-si caute informatia in surse multiple pe care le are la dispozitie si sa o poata transforma in experienta de viata. Eficientizarea apare drept consecinta fireasca a aplicarii celor doua principii anterioare. Un invatamant construit in mod rational, tinand seama de nevoi reale de formare ale subiectului educat, va fi, cu siguranta mai eficient cu atat mai mult cu cat demersul centrat pe cunostinte si pe profesor, va fi inlocuit, sau, poate, dublat de un demers centrat pe elev. Alinierea la Uniunea Europeana determina, fara doar si poate, alinierea sistemului de educatie romanesc la cel european. Traim intr-o lume care se angajeaza tot mai mult in efortul de globalizare, de reorganizare politica si culturala, iar Romania nu poate ramane cu un sistem de invatamant care nu consoneaza cu cel al celorlalte tari europene. Mobilitatea sociala si profesionala, determina o politica de recunoastere a diplomelor si a compentelor, imposibila in situatia unui sistem arhaic si inchis. Observam, asadar ca este necesara o elaborare, aplicare, evaluare si revizuire permanenta a curriculum-ului scolar care trebuie sa se raporteze la: - dinamica si la nevoile actuale si, mai ales, de perspectiva ale sistemului de invatamant; - tendintele generale de evolutie si la standardele internationale recunoscute in domeniul reformelor curriculare; - traditiile sistemului de invatamant care se dovedesc pertinente si viabile din punctul de vedere al reformelor II. Principiile pedagogice si culturale de elaborare a curriculumului sunt: - principiul selectiei si ierarhizarii culturale (decupajul domeniilor cunoasterii in domenii ale curriculum-uli scolar ariile curriculare) consta in decupajul domeniilor cunoasterii umane si ale culturii in sens larg, in domenii ale curriculum-ului scolar. Consecinta principala a acestui principiu la nivelul planului-cadru de invatamant o reprezinta stabilirea disciplinelor scolare, precum si gruparea acestora in interiorul unor categorii mai largi. Conform acestui

principiu, noul plan de invatamant romanesc a adoptat modul de organizare a disciplinelor pe arii curriculare. Acestea au fost selectate in conformitate cu finalitatile sistemului de invatamant, tanand cont de importanta diverselor domenii culturale care structureaza personalitatea umana si de conexiunile dintre aceste domenii. Avantajele organizarii planului de invatamant pe arii curriculare sunt: posibilitatea integrarii demersului monodisciplinar actual intr-un cadru interdisciplinar; echilibrarea ponderilor acirdate diferitelor domenii si obiect de studio; concordanta cu teoriile actuale privind procesul, stilul si ritmurile invatarii; continuitatea si integralitatae demersului didactic pe intreg parcursul scolar al fiecarui elev. - principiul functionalitatii vizeaza racordarea diverselor discipline la varstele scolare, la psihologia varstelor, la amplificarea si la diversificarea domeniilor cunoasterii. Conform acestui principiu , asociat cu criteriul psihopedagogic vizand varstele scolaritatii, se propune asigurarea conditiilor pentru trecerea la o noua structura a sistemului de invatamant. Principiul functionalitatii a determinat in mare parte, structurarea procesului de invatamant pe arii curriculare. - principiul coerentei vizeaza caracterul omogen al parcursului scolar. Acest principiu are invedere gradul de integrare orizontala si verticala a ariilor curriculare in interiorul sistemului si a obiectelor de studiu in cadrul ariilor curriculare. Principiul coerentei pune in discutie raporturi procentuale intre ariile curriculare si intre discipline. - principiul egalitatii sanselor are in vedere asigurarea unui sistem care permite fiecarui elev in parte sa-si descopere si sa-si valorifice potentialul de care dispune. Aplicarea acestui principiu impune: * obligativitatea invatamantului general;

* existenta trunchiului comun, in masura sa asigure elevilor accesul la nucleul fiecarei componente a parcursului scolar. Respectarea principiului egalitatii sanselor impune garantarea, pentru fiecare elev, in numarul de ore alocat trunchiului comun, a unui nivel optim de cunostinte si capacitati. - principiul flexibilitatii si al parcursului individual prevede trecerea de la un invatamant pentru toti la un invatamant pentru fiecare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculara. Numarul total de ore alocat prin planurile-cadru variaza intre un minim si un maxim. Sunt prevazute, de asemenea, pentru multe obiecte de studiu, plaje orare, ceea ce presupune un numar minim de ore si unul maxim. Astfel devine posibila concretizarea, la nivelul scolii a planului cadru prin scheme orare. Acestea ofera: elevilor posibilitatea optiunii pentru un anumit domeniu de interes; profesorilor, flexibilitate in alegerea unui demers didactic mai adaptat posibilitatilor concrete din clasa de elevi; autoritatilor scolare, organizarea de activitati didactice corelate cu resursele umane si cu baza materiala de care dispune scoala. Curriculum la decizia scolii - CDS, prin cele trei variante de care dispune: curriculum nucleu aprofundat - CA, curriculum extins- CE si curriculum elaborat in scoala - CES, urmareste o mai buna corelatie intre resursele scolii si dorintele elevilor. In acest fel Curriculum la decizia scolii, contribuie la punerea in valoare a potentialului fiecarie scoli si la crearrea unei personalitati proprii acesteia prin diferentierea ofertei de educatie. - Principiul racordarii la social, prevede raportarea ofertei scolare la asteptarile sociale. Problema este ca societatea sa aiba foarte clar exprimat ce asteapta de la scoala. Ar trebui, deci, sa existe imaginea virtuala a viitorului cetatean care are nevoie de anumite competente si comportamente in raport cu evolutia sociala. Programul de studii trebuie astfel conceput incat sa favorizeze diverse tipuri de iesiri din sistem. - principiul permeabilitatii fata de evolutiile actuale in domeniu;

- principiul pertinentei, de luat in consideratie in legatura cu formularea obiectivelor educationale, precum si a optiunilor cu privire la ariile curriculare si la continuturi, - principiul acordarii optime in plan orizontal si vertical a elementelor unor schimbari de substanta in viitorul curriculum. Accentul va trebui mutat de pe cantitatea de informatie pe predarea de capacitati mentale si practice. Abordarea cea mai des intalnita este aceea constructivista conform careia scoala trebuie sa ofere ocazii favorabile pentru dobandirea unor competente generale: competente cognitive si lingvistice; competente de echilibru afectiv si personal; competente de relationare sociala; competente de comunicare; competente de actiune si de insertie sociala; competente antreprenoriale; competente de numeratie; competente tehnice si de IT. Acumularile progresive in teoria curriculum-ului au permis conturarea sistemului principiilor generale de elaborare a curriculum-ului scolar, ce cuprinde trei mari categorii de principii: a) b) c) d) principii referitoare la curriculum ca intreg: principii referitoare la activitatea de invatare: principii referitoare la activitatea de predare: principii privind evaluarea: