Sunteți pe pagina 1din 6

Cultura si civilizatie

Curs

F. Platon

1. Cultur

i civiliza ie : sensurile conceptelor

Sunt doi termeni foarte intens utilizati in limbajul stiintific. Definitiile asociate culturii si civilizatiei sunt foarte diferite de la un domeniu la altul. Sensurile cuvintelor au valoare instrumentala, adica depind de contextul in care sunt folosite. Cei doi termeni sunt strans legati. Cultura este o parte a civilizatiei care la randul ei are o sfera mult mai larga de cuprindere. Etimologia cuvintelor : Civilizatie civis (lat.)=cetatean adj derivat: civilis subst. : civilitas . Calitatea de cetatean nu se identifica cu cea de om (conditii: avere, educatie, resurse). In Franta secolelor XVII-XVIII, acesti termeni: civil , civilis au avut acelasi sens, desemnand calitatile necesare unei persoane in viata sociala. - pt. a trai alaturi de alti oameni. - derivari de la limba franceza : poli polise = politicos. - sensurile originale ale cuvantului civilizatie au devenit si mai precise. - polir = a slefui (de aici polizor). - caracter metaforic : slefuit grosolan. cultivat necultivat metafora agricola. Calitati necesare pt a putea trai in societate : amabilitate, prietenie, deschidere om cultivat, slefuit. Tot in Franta sec. XVIII apare pentru prima data si sensul general al cuvantului si ramaneacelasi pana astazi. Civilizatie = ansamblul caracteristicilor pe care le prezinta viata colectiva a unui grup social sau a unei epoci. Cel care foloseste prima data acest sens este Mirabeau, filosof francez, la jumatatea sec. XVIII cand apare sensul general al culturii. Cultura , in cadrul civilizatiei, desemneaza ansamblul creatiilor spirituale ale unei societati/popor. Exista in lumea contemporana anumite utilizari diferite: in germana, civilizatie nu exista, fiind preferat cuvantul kultur . In majoritatea limbilor europene, lat+germ, cultura este conceputa ca o parte a civilizatiei. De-a lungul istoriei, din acest punct de vedere, exista mai multe tipuri de civilizatie, in functie de caracteristicile lor specifice: -civilizatiile fluviale geneza +evolutia lor = considerabil influentate de proximitatea unui fluviu; -civilizatiile maritime talasocratice ( talasos =mare); -civilizatia feniciana; -civilizatia vikingilor pentru Evul Mediu a fost tot o civilizatie maritima. CIVILIZATIE = 2 sensuri general - se defineste in functie de spatiul in care a luat nastere. particular - etimologia, atribute.

desemneaza insusirile care definesc un cetatean in Grecia Antica.

-civilizatie europeana; -civilizatie euroatlantica; -civilizatie islamica importanta religiei in cadrul acestei civilizatii; Civilizatiile cuprind mai multe societati care in cadrul unui spatiu larg impartasesc aceleasi trasaturi: civ. Europeana, africana etc. In cadrul unei civilizatii exista mai multe culturi care confera o anumita specificitate societatilor din care provin. Ex: cultura romaneasca, italiana, franceza etc. Unitatea unei civilizatii provine din schimburile dintre culturile care o compun creeaza treptat o civilizatie comuna. Prin schimburi culturale apar 2 nivele:

Cultura si civilizatie

Curs

F. Platon

-unul al creatiilor culturale; -cel mai adesea, schimburile culturale se traduc prin trasferul reciproc de obiceiuri, practici sau norme de conducta. La acest nivel se realizeaza unitatea civilizatiei. Imprumuturile culturale sunt caracterizate printr-o tensiune permanenta: dorinta de a imprumuta si refuzul de a prelua.

1.

Aspectele culturii si civilizatiei Antichitatii in Europa si Orientul Apropiat. Fondul greco-roman al civilizatiei europene

Grecii sunt cei dintai care au incercat sa gandeasca lumea in care traiau atunci. Lor le datoram cea dintai incercare de a sistematiza universul lor de viata, organizandu-l prin gandire. De asemenea, un aspect important al acestui fort de inteligibilitate il reprezinta incercarea de a stabili care este locul si destinul fiintei umane in lume. De aceea se poate spune ca grecii sunt cei care au creat cele dintai concepte antropologice referitoare la lumea in care traiau. Grecii sunt cei dintai care au gandit lumea, universul ca o unitate compusa din 2 parti strans imbinate: vizibilul si invizibilul (transcendentul). Grecii au fost cei dintai care, plecand de la premisa unitatii lumii si a existentei unei lumi vizibile si a unei lumi invizibile, au conceput lumea vizibila ca o proiectie a lumii invizibile: Universul in care traiesc oamenii este unitar insa este structurat dual intre o lume vizibila sau fizica, si una invizibila sau a ideilor pure. In acelasi mod, fiinta umana reflecta structura duala a lumii fiind compusa dintr-un corp material si un suflet nemuritor, acesta fiind mijlocul de legatura intre om si lumea ideilor pure. Grecii au introdus notiunea de democratie. Contributia importanta o are Aristotel, caruia ii datoram organizarea politica a societatii: omul este un animal politic omul nu poate trai decat impreuna cu alti oameni si in mod organizat organizare politica (politeea) = conducerea de catre popor printr-o serie de organe alese si institutii. Poporul are un inteles foarte precis. Din el faceau parte doar acei locuitori ai polisului care indeplineau anumite conditii: erau liberi d.p.d.v. juridic; erau proprietari in sensul general al cuvantului (ceilalti erau sclavii, metecii), pentru ca proprietatea ii facea responsabili. Romanii au adaugat sistemului de organizare politica conceput de greci regulile functionarii acestui sistem. Aceste legi au format Codul Roman de Legi (Dreptul Roman) care se afla la originea tuturor sistemelor juridice din Europa. Dreptul Roman are 2 sectiuni importante: Dreptul Civil (legile care reglementeaza viata sociala); Dreptul penal (sanctiunile celor care incalca legile comune). Istoria = reflectia si organizarea trecutului; importanta acordata amintirii despre acest trecut. Grecii au fost cei dintai care au spus ca este important trecutul care trebuie memorat pentru ca ofera lectii prezente de conduita. Mitologia greaca pastreaza aceasta importanta acordata trecutului. Pentru greci cel mai cumplit blestem al zeilor era pierderea memoriei pentru ca il facea pe om sa piarda reperul fundamental al vietii sale.

Cultura si civilizatie

Curs

F. Platon

2.

Aspecte ale culturii si civilizatiei Evului Mediu: Occident, Bizant, Islam

Evul Mediu = perioada istorica indelungata cuprinsa dupa caderea Imperiului Roman in partea apuseana a Europei ( sec. V - XVI). Termenul de Evul Mediu inseamna epoca de mijloc si a fost inventat de intelectualii renasterii cu scopul de a numi perioada istorica ce a precedat-o pe a lor, adica perioada istorica dintre Antichitate si Renastere. Mostenirea -modernitatea europeana a preluat de la Evul Mediu un nou cadru general al vietii caracterizat printr-o dualitate a spatiului geografic si cultural: occident orient; apus rasarit. -element esential in constituirea civilizatiei europene. -a constituit si ramane un element de unitate al acestei civilizatii. -importanta lui decurge din faptul ca el a interferat cu filosofia greaca platoniciana de la care a preluat concenptia despre lume, ca una impartita intr-o lume vizibila si una invizibila. Crestinismul La sfarsitul sec IV Imparatul Theodosius religia oficiala a intregului Imperiu importanta in cadrul civilizatiilor europene ca mostenire a Evului Mediu prin mesajul sau umanist si prin modelul moral pe care il propune. Spre deosebire de iudaism, din care se trage, crestinismul pune accentul asupra credintei, considerata mai importanta decat respectarea regulilor . De aceea, se poate vorbi de fundamentele crestine ale civilizatiilor europene (sau fundamentele iudeo-crestine ale civilizatiilor europene, avand menirea sa sugereze radacinile iudaice ale crestinismului). Incepand cu secolul V dp.Hr. unitatea crestinismului s-a fragmentat, constituindu-se treptat doua rituri crestine diferite: cel catolic (in partea de Apus) si cel ortodox (in partea de Rasarit). Separatia celor doua rituri dateaza din sec VIII, cand se consuma si separatia dintre lumea apuseana si cea rasariteana. Aceasta separatie religioasa si politica dintre Apus si Rasarit va fi si o deosebire culturala si lingvistica. Europa Apuseana (Occidentala) va fi o zona preponderent a culturii si a limbii latine, iar Rasaritul (Bizant) va fi o zona a culturii si a limbii grecesti. Consecintele acestei fracturi a vechii unitati romanese vor perpetua pana in modernitate (sec. XIX-XX) contribuind la mostenirea si adancirea deosebirilor dintre cele doua lumi. Ele isi vor pune amprenta asupra structurilor vietii cotidiene si a structurii mentale. Educatia universitara reprezinta inca o mostenire pe care medievalitatea a trimis-o posteritatii cu scopul de a oferi o educatie intelectuala de un alt nivel: universitas=comunitate a oamenilor diferiti. Prima universitate medievala (1181 Italia) a fost axata pe drepturile politice, mai exact pe studierea dreptului roman si comentarea lui. A pregatit zeci si zeci de specialisti in drept, si a aut un rol important in organizarea societatilor din apusul Europei potrivit unor reguli si legi precise de inspiratie romana. Alte universitati: - Sorbona (Paris dupa Robert Sorbone in 1215 centrata pe studii teologice. Teologia este disciplina care studiaza sistematic si interpreteaza principiile credintei. S-a instituit si o metoda de gandire si invatare in cadrul teologiei = scolastica schola=scoala(latina) o metoda de invatare si cunoastere cu caracter teologic aplicata principiilor credintei. Scopul scolasticei a constat in a adapta prin explicatie principiile credintei la viata sociala. - Cambridge si Oxford (Anglia) centrate pe invatamantul umanist sau artele liberale . O trasatura fundamentala a organizarii tuturor universitatilor medievale care s-a transmis modernitatii o constituie libertatea de expresie si organizare, recunoscuta de autoritatile timpului printr-o scriere de privilegii chartae de privilegii. Universitatile au fost libere sa se organizeze si sa studieze ce credeau de cuviinta fara amestecul autoritatilor si li s-a garantat autonomia (trasatura fundamentala ramasa pana azi).

Cultura si civilizatie

Curs

F. Platon

In europa Centrala si de Rasarit, universitatile au aparut mai tarziu in sec XV, XVI, XVII-XIX, dar s-au organizat dupa principiul universitatilo din Apus (inclusiv cea din Iasi)

Islam
Coranul este cartea sacra a tuturor musulmanilor versetele se numesc sure. Cel mai important centru al culturii musulmane a fost Spania Califatul lui Cordoba (sec IX). Doua orase importante in Spania Cordoba si Toledo. Cultura araba di nSpania a transmis Europei o mare parte din filosofia greaca a lui Aristotel pe care Arabii au comentat-o si interpretat-o. Au fost foarte multi intelectuali evrei: Maimonide, Averroes (Ibri-Rasd), Avicenna (ImnSinna) important medic arab caruia i se datoreaza preluarea si transmiterea multor cunostinte medicale antice. Mostenirea culturii musulmane nu s-a pierdut odata cu cucerirea Spaniei de catre crestini, ci a fost incorporata culturii europene. Arabii care s-au crestinat au primit denumirea de moriscos sau mauri. Spania in Evul Mediu a fost un spatiu cultural deosebit, caracterizat printr-o sinteza culturala aparte: crestina, musulmana si iudaica. Aceasta sinteza a facut posibila recuperarea si transmiterea catre modernitate a multor volume culturale antice, indeosebi intelecuale sau filosofice. Arabii si cultura araba au fost mijlocitori importanti si al altor culturi vechi (indiana) transmitand Europei multe din valorile acestei culturi.

3.

Specificitatea culturala a Renasterii in Europa

Renasterea este perioada istorica cu o cronologie proprie, caracterizata prin recuperarea sistematica a valorilor intelectuale, artistice ale culturii antice greco-romane. A fost la inceput un fenomen italian, devenind ulterior un fenomen european. Valorile culturii antice greco-romane erau cunoscute partial in Evul Mediu. Istoricii disting pe parcursul Evului Mediu mai multe renasteri = mai multe perioade istorice in care critica greco-romana a devenit un subiect de interes. Renasterea sec. XII reprezinta recuperarea filosofiei antice. Din punct de vedere cronologic, Renasterea italiana se defineste incepand cu sec XIV si dureaza pana in sec XVI cand se raspandeste si in alte tari ale Europei. Termenul renastere este o creatie a istoriografiei sec XIX. Istoricii din sec XIX au identificat o perioada istorica pe care au botezat-o cu acest nume. Contemporanii acestui fenomen (sec XIV-XV) au fost si ei constienti de noutatea perioadei pe care o traversau, vorbind despre o renastere a culturii antice. Aparitia Renasterii in sensul de recuperare sistematica a valorilor culturale antice este legata din punct de vedere geografic de Italia (de orasele italiene), pentru ca Italia a fost centrul culturii antice. Faptul ca in sec XIV-XV Italia era divizata in mai multe structuri politice (orase-state italiene) care se concurau din punct de vedere economic, politic si cultural, a influentat aparitia si dezvoltarea culturii renascentiste. La inceput, in sec XIV, intelectualii italieni au asociat termenului renastere un sens preponderent politic, intelegand prin ea ocazia de a refonda unitatea politica romana de odinioara. Cand acest lucru a devenit clar ca era imposibil, intelectualii timpului s-au reorientat spre recuperarea valorilor culturale ale antichitatii. Cel care ilustreaza aceasta schimbare cel mai bine a fost Dante Alighieri, care a fost initial un partizan ardent al restaurarii Imperiului Roman cu ajutorul Imparatului german pentru ca ulterior, dupa esecul acestei solutii, Dante sa se dedice exclusiv creatiei culturale.

Cultura si civilizatie

Curs

F. Platon

Principala caracteristica a Renasterii italiene a fost ceea ce intoriografia moderna numeste umanismul renasterii = o noua conceptie despre fiinta umana si despre statutul ei in lume. Umanismul Renasterii. Cuvantul umanism are in vedere o noua conceptie despre om, insa intr-un sens foarte larg trebuie conceput ca o valorizare globala a omului in toate ipostazele sale. Din punct de vedere etimologic, cuvantul are origine latina: humanitas =educatie (latina clasica). In sec XIV expresia studia humanitatis insemna studierea culturii greco-romane pentru desavarsirea omului. Renasterea se caracterizeaza prin trecerea de la omul conceput ca imagine a lumii (conceptia dominanta in Evul Mediu) la omul ca model al lumii (ceea ce reprezinta sensul umanismului Renasterii). Noul caracter al fiintei umane de model al lumii in perioada Renasterii asociaza omului o mai larga autonomie in lume, o libertate sporita de miscare, ceea ce semnifica afirmarea subiectivitatii sale. Omul ca model al lumii poate fi interpretat si ca un subiect al acestei lumi investit cu trasaturi specifice.

4.

Reforma in Europa si urmarile ei

Reforma=miscare religioasa care a luat nastere in cadrul bisericii catolice la inceputul sec XVI si al carei scop il constituia reformarea credintei crestine intr-un sens profund spiritual. Mai exact, aceasta reformare a credintei implica reintoarcerea la valorile fondatoare ale crestinismului, si anume: castitate, paupertate (pauperpauperes=sarac) si pietate profunda. Fondatorul refomei a fost Martin Luther, de numele caruia se leaga unul din curentele importante = lutheranism. Doctrina sa poate fi rezumata prin expresia mantuirea prin credinta . Consecinte: - reforma lui Luther a constituit o grava lovitura pentru biserica catolica prin contestarea rolului sau mediator. - prin traducerea Bibliei in germana, Luther a dat fiecarui credincios posibilitatea de a citi si interpreta in mod direct si personal cuvantul divin. - acest lucru a generat o multiplicare fara precedent a interpretarilor si doctrinelor religioase in cadrul reformei. - o noua atitudine fata de lumea naturala, realitate in sens general, care a dat nastere la ceea ce istoricii au numit ethosul capitalist. (mentalitatea) Initial omogena, biserica reformista s-a multiplicat cu repeziciune generand o multitudine de comunitati independente cu doctrine proprii. Reforma lutherana este o expresie in plan religios a Umanismului Renasterii prin importanta acordata credintei individuale, interpretarilor personale si singulare ale credintei, si in general prin insemnatatea acordata individului. Din acest punct de vedere, reforma numita ulterior si reforma prtestanta a marcat o adevarata revolutie mentala contribuind substantial la aparitia paradigmei moderne de gandire. S-a raspandit in Transilvania si Moldova odata cu domnia lui Despot Voda, cel care a infiintat o scoala la Cotnari cu caracter protestant. Expansiunea europeana a reformei a generat numeroase conflicte, razboaie civile cu caracter religios, fiind responsabila pt cele dintai mari conflicte dintre populatiile Europei care au marcat prin succesiunea lor epoca moderna si contemporana. Dintre aceste conflicte: razboaiele religioase din Franta (catolici vs. Protestanti) in 15621598; razboaie religioase din statele germane in 1618-1648.

Cultura si civilizatie

Curs

F. Platon

5.

Modernitatea europeana

= transformare a modului de viata al oamenilor, a formelor de organizare sociala si politica si a mentalitatilor intr-un sens modern. Din punct de vedere cronologic, aceasta innoire are un ritm inegal in Europa: in lumea apuseana ea incepe aproximativ in sec XVI si se prelungeste in sec XVII-XVIII; in Europa Centrala si de Rasarit, inceputul modernitatii este mai tardiv ( a 2 a jumatate a sec XVIII, si se desavarseste pe parcursul sec XIX). Terminologie. Modern=nou. Utopia=imaginarea unei lumi pe care omul stie ca nu va putea gasi. Conditiile schimbarii mentalitatii: - principala explicatie a schimbarii radicale a principiilor de gandire este procesul secularizarii=iesirea treptata din religie si secularizarea modului de gandire al omului. Aceasta secularizare presupune ca lumea nu mai este gandita i ntermeni religiosi ci, din ce in ce mai mult, in termenii stiintei. Noutatea gandirii este o consecinta a secularizarii. - aparitia spiritului capitalist, adica o atitudine individuala caracterizata prin dorinta de acumulare si castig prin activitatile economice desfasurate. Spiritul capitalist era imposibil de conceput intr-o lume ca cea medievala, dominata de conceptiile religioase. Principala conceptie religioasa care a impiedicat cresterea si afirmarea spiritului capitalist a fost convingerea ca lumea materiala este efemera (trecatoare) si lumea care conteaza cu adevarat este cea de dincolo, spirituala. - decalajul modernitatii intre Apus si Rasarit tine de conditiile istorice diferite din cele 2 parti. Cauza principala a intarzierii Rasaritului este succesiunea dominatiilor straine care au blocat procesul de modernizare in lumea ortodoxa.