Sunteți pe pagina 1din 24

Ministerul Educatiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Drept

Raport
Tema: Infractiunea neconsumata. Concepte. Forme.

Efectuat de : Slobodzean Iulia Grupa 213. Anul 2 Sectia zi Coordonat de : Martin Daniel

Chisinau 2011

Cuprins
1. 2.

Generalitati...............3 Definitia.Caracteristicile tentativei.. ....6 Limitele de incidenta ale tentativei sub raportul elementului material...11 Formele tentativei..14 Structura tentative..20

3.

4. 5.

6.Incriminarea si sanctionarea tentativei23

Generalitati
In evolutia progresista a procesului infractional,tentativa se incadreaza intre faza actelor de pregatire si faza consumarii,reprezentind acel segment al activitatii infractionale care corespunde sensului generic de :incercare nereusita a savirsirii infractiunii,intrucit desi are punct de plecare inceputul executarii infractiunii,punctul sau terminus este fie intreruperea executarii fie neproducerea rezultatului ilicit.Reprezentind o incercare nereusita de savirsire a infractiunii in forma ei deplina,tentativa nu poate imbraca niciodata forma tipica a acesteia forma realizata in conditiile unei consumari,fiind considerata in schimb o forma atipica a infractiunii. Codul penal roman(1969) defineste tentativa prin dispozitia inscrisa in art 20 alin.1,astfel: Tentativa consta in punerea in executare a hotaririi de a savirsi infractiunea,executarea care a fost intrerupta sau nu si-a produs rezultatul. Definitia legala pune in evidenta ca tentativa,ca forma atipica a infractiunii,prezinta nu numai particularitati subiective presupunind intotdeauna hotarirea de a savirsi infractiunea- dar si particularitatile de ordin obiectivpresupunind in raport de felul neibutirii,doua modalitati distincte :a intreruperii executarii sau a neproducerii rezultatului,chiar in conditiile unei executari duse pina la capat .Aceste particularitati subiectiv-obiective configureaza conditiile de existenta ale tentativei,cu alte cuvinte atit cimpul de incidenta a tentativei si cerintele sale de continut,cit si principalele sale modalitati de exprimare.Observam,sub acest aspect,nu numai implicarea conceptului linia laturii subiective-in problematica situatiilor ce presupun o hotarire de a savirsi infractiunea,dar si implicarea sa pe linia laturii obiective in problematica punerii in executare, a intreruperii executarii sau a neproducerii rezultatului, ultimele doua determinind moment si, modalitati de esuare diferite ale activitatii infractionale. Daca insa dispozitiile art.20 Cod Penal introduce o prima distinctie intre modalitatile normative de exprimare a tentative,dupa criteriul gradului de realizare a actiunii infractionale dispozitiile inscrise in art.20 Cod Penal introduce si alte distinctii si modalitati obiective de exprimare a tentative,dupa natura cauzelor datorita carora executarea nu a putut ajunge pina la consumare. In acest sens,art 20 alin 2 prevede ca : Exista tentative si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori datorita imprejurarii ca,in timpul cind s-au savirsit actele de executare,obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla. 3

In sfirsit, prin dispozitia inscrisa in art.20 alin.3 Codul Penal,se consacra principiul imposibilitatii constituirii tentative in situatia cind ,datorita modului cum a fost conceputa executarea,consumarea infractiunii este destinata in mod absolute esecului. Din succesiunea si modul redactarii dispozitiilor mentionate rezulta ca,prin dispozitia cu caracter de principiu, inscrisa in art.20 legiuitorul a dat o definitie legala tentative,care,prin caracterul ei authentic,consacra si cele doua forme fundamentale de existent ale tentative,care se deosebesc dupa gradul de infaptuire sau de realizare actiunii criminale si anume :tentative intrerupta si tentative fara effect. In acelasi timp,luind in considerare imprejurarea ca neconsumarea infractiunii se poate datora unor cause diferite unele dintre le fiind de natura sa inlature chiar periculozitatea sociala a faptei legiuitorul roman a consacrat prin dispozitiile inscrise in art. 20 alin 2 tentativa relative improprie iar in art.20 alin 3 tentativa absolute improprie,iar in art.30 alin 3 , tentative absolute improprie,preluind astfel din stiinta dreptului penal si clasificarea clasica a formelor tentative dupa cauzele care duc la intreruperea ori la neproducerea rezultatului in acte de executare proprii sau improprii. Dupa cum este lesne de observant intre cele doua modalitati de clasificare a formelor tentative consecrate in temeiul unor criteria diferite nu exista si nici nu pot exista suprapuneri de natura a permite identificarea completa a unor forme cu altele,de genul considerarii ca intotdeauna ,tentative intrerupta sau imperfect este exclusiv si o tentative improprie,iar cea perfecta este exclusive si o tentative proprie. De a semenea, in cazul delimitarilor ce se fac intre forma proprie sau improprie a infractiunii nu este intotdeauna semnificativa determinarea momentului aparitiei cauzelor de impiedicare in raport cu momentul inceperii actiunii. Cu alte cuvinte,tentative proprie poate esua,din cause anterioare sau survenite, fie in forma tentativei perfecte,fie in acelei imperfect. De asemeni, o tentative improprie poate evolua pina la sfirsitul executarii fara a atinge insa rezultatul,fie datorita absentei obiectului sau insuficientei relatve a mijloacelor,realizindu-se deci ca o tentative perfecta,ori prin curmarea ei in chiar timpul executarii,datorita intervenirii unor cause premergatoare sau survenite executarii,realizindu-se o tentative imperfect. Prin urmare,desi nu exista cazuri de identificare necesara ca modalitati binare intre formele de tentative derivind din aplicarea celor doua criteria diferite avute in vedere, exista,in schimb,corespondentele posibile in aproape toate sensurile de combinare a acestor modalitati si forme. 4

Din cele aratate mai sus,rezulta ca tentative implica o vasta problematica teoretica si practica,centrata mai ales pe urmatoarele dimensiuni: -

Dimensiunea subiectiva privind forma de vinovatie ceruta de lege in cazul actiunii criminale esuate Dimensiunea obiectiva privind citimea executarii cu implicatii pe aspectul comun al inceputului de executare,pe executarea propriu-zisa- cu particularitati si limite fata de anumite tipuri de infractiuni si pe modalitatile diferite de esuare a actiunii criminale. Dimensiunea incriminarii si tratamentului juridic al tentative fata de diferitele forme de exprimare Instituirea unor cauze legale generale de nepedepsire diferentiate.

Definitia. Caracteristicile tentativei.


Definitia tentativei In evolutia progresiva a activitatii infractionale,tentative se incadreaza intre faza actelor pregatitoare si faza consumarii infractiunii,in consecinta,tentative este si ea o faza,o etapa a infaptuirii activitatii material infractionale si in acelasi timp o forma atipica a infractiunii. Definitia legala a tentative este inscrisa in art 27 Cod Penal al RM care arata ca: Se considera tentative de infractiune actiunea sau inactiunea intentionata indreptata nemijlocit spre savirsirea unei infractiuni daca,din cause independente de vointa faptuitorului,aceasta nu si-a produs efectul. Exista tentative si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite,ori datorita imprejurarii ca in timpul cind s-au savirsit acctele de executare obiectul lipsea din locul unde faptuitorul credea ca se afla. Nu exista tentative atunci cind imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea. Elemntul acestei definitii trebuie sa se regaseasca in toate cazurile cind legea a incriminat tentative pentru ca fapta,considerate tentative ,sa atraga raspundere penala. Tentativa reprezinta in procesul savirsirii infractiunii,o etapa avansata fata de actele pregatitoare,activitatea faptuitorului manifestindu-se prin acte care se inscriu in actiunea ilicita prevazuta de norma de incriminare si care este apta de a produce rezultatul periculos. In ipoteza tentativei se creeaza o neconcordanta intre latura subiectiva si latura obiectiva a activitatii infractionale in sensul ca , prin neproducerea ezultatului sau prin intreruperea actiunii,latura o biectiva nu se realizeaza pe deplin. Prin sacrificial ei,tentative nu poate exista la toate infractiunile intentionate,ci numai la infractiunile progressive la care activitatea materiala este susceptibila de o dezvoltare progresiva,nu si la infractiunile momentane, cu executie prompta. Cind tentativa este incriminate,aceasta constituie infractiune,fapt ce rezulta din art 27 Cod Penal al RM. Prin savirsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se arata prin savirsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentative. 6

Fiind considerate ca infractiune,tentative trebuie sa intruneasca toate trasaturile esentiale ale infractiunii si anume pericolul social,vinovatia si prevederea in lege. De asemenea,fiind considerate o infractiune ,tentative ii sunt aplicabile toate reglementarile referitoare la infractiune si anume acele privind recidiva,concursul de infractiuni,pluralitatea intermediara, participatia, cauzele care ilatura caracterul penal al faptei,cauzele care inlatura raspunderea penalasi consecintele condamnarii etc. Elementele constitutive ale tentative ca infractiune Ca orice infractiune,tentative are urmatoarele patru elemente constitutive : obiectul,subiectul,latura subiectiva si latura obiectiva.

Obiectul tentativei

Obiectul juridic al tentative este identic cu obiectul juridic al infractiunii consummate,datorita faptului ca tentative nu este decit o etapa in activitatea de realizare a infractiunii consummate, asa spre exemplu, tentative de omor are ca obiect juridic viata persoanei,la fel cu infractiunea consumata de omor. Deosebirea dintre tentative si infractiunea consumata consta in aceea ca prin sonsumarea infractiunii obietul juridic este vatamat efectiv,in timp ce prin savirsirea tentative obiectul juridic este doar pus in pericol.Din aceasta deosebire rezulta si deosebirea de pericol social,in sensul ca pericolul social al tentative este mai redus fata de cel ai infractiunii consummate,ceea ce atrage si o sanciune diminuata. Tentativa poate avea si obiect material asupra caruia se intreapta activitatea faptuitorului,daca infractiunea tentata are in continutul ei un obiect material. Subiectul tentativei Subiectul tentative este persoana care a luat hotarirea de a savirsi infractiunea si a inceput infaptuirea acesteia,aceasta persoana trebuie sa indeplineasca conditiile generale de existent a subiectului oricarei infractiuni si anume virsta,responsabilitatea,libertatea de vointa si actiune. 7

Daca legea cere o calitate speciala pentru subiectul infractiunii consummate,aceeasi calitate trebuie indeplinita si de subiectul tentative. Tentativa poate fi savirsita si in participatie,unii participant putint fi autori,altii instigator iar altii complici la tentative.

Latura obiectiva a tentativei

Ca la orice infractiune,latura obiectiva a tentative se compune din fapta , urmarea prejudiciabila si raportul de cauzalitate dintre fapta si urmare. Fapta consta in realizarea unuia sau mai multor acte ce se inscriu in fapta tipica precum si infaptuirea unei activitati care,fara a face parte din fapta incriminate,este direct legata de aceasta. Daca nu s-a inceput savirsirea faptei descrisa I norma de incriminare,existind doar hotarirea infractionala,nu poate exista tentative la infractiunea respective. Spre exemplu,nu exista tentative de omor daca inculpatul a amenintat victima cu cutitul fara sa fi facut nici o miscare care sa puna in executare intentia sa de a ucide,in acest caz,inculpatul urmind raspundere numai pentru savirsirea infractiunii de amenintare. Analiza laturii obiective a tentative la un anumit tip de infractiune se face prin corelarea continutuilui tentative inscris in art.27 Cod Penal al RM cu continutul normei de incriminare pentru infractiunea consumata, cind merge vorba despre infractiuni calificate,va trebui sa se aiba in vedere ca,pina la intreruperea actiunii sau pina la producerea rezultatului.sa se constate preexistenta ecelei imprejurari agravante care atrage calificarea infractiunii, pentru ca si tentative sa fie calificata. In cazul infractiunilor complexe ( exemplu tilharie),chiar daca una din faptele incluse in continutul complex al infractiunii se realizeaza integral dar cealalta actiune se realizeaza doar partial,intreaga complexitate faptica va trebui considerate tentative la acea infractiune complexa,iar nu infractiune consumata,spre exemplu,cind faptuitorul a inceput executarea tilhariei prin exercitatea violentei dar actiunea a fost intrerupta de alte personae inainte de a apuca sa sustraga bunul. Intreruperea executarii actiunii sau neproducerea rezultatului se pot datora unor cause diferite care pot fi clasificate care pot fi clasificate dupa urmatoarele criteria : 8

a.- dupa momentul in care intervin; b.-dupa natural or; c.-dupa pozitia psihica a faptuitorul. a.-Dupa momentul in care intervin,cauzele care intrerup actiunea sau impiedica producerea rezultatului pot fi cauze survenite,care intervin dupa inceperea actiunii (de exemplu surprinderea faptuitorului in momentul realizarii actiunii de furt ,ucidere,etc)sau cauze preexistente, care exista inainte de inceperea executarii actiunii(de exemplu mijlocul pentru deschiderea unei incuietori este defectuos,cantitatea de orava administrate victimei este insuficienta pentru producerea mortii,etc) b.-Dupa natura lor,cauzele pot fi neinsufletite (de exemplu declansarea unor fenomene natural care il impiedica pe faptuitor sa duca pina la capat activitatea infractionala)sau insufletite ori animate,care la rindul lor pot fi umane (de exemplu interventia victimei,a unei alte personae etc)sau neumane.(exemplu un ciine aflat in curte sau in apartamentul din care a inceput sustragerea unor bunuri) c.- Dupa pozitia psihica a faptuitorului,cauzele pot fi independente de vointa faptuitorului,care constituie regula (de exemplu surprinderea faptuitorului in timpul savirsirii actiunii si impiedicarea lui de a savirsi fapta,intimpinarea unos obstacole pe care nu le-a cunoscut inainte de inceperea actiunii). Urmarea periculoasa,ca parte component a laturii obiective a tentative,spre deosebire de cea a infractiunii consummate,care este bine definite, in cazul tentative consumata intr-un pericol direct creat pentru obiectul juridic al infractiunii,pericolul exista in oricare moment s-ar intrerupe actiunea,dar intensitatea pericolului creste pe masura ce actiunea se apropie de finalul ei ori de producerea rezultatului. Raportul de cauzalitate intre fapta si urmare este o cerinta obiligatorie si in cazul tentative,in aceleasi conditii ca si la infractiunea consumata,criteriile de stabilire fiind aceleasi. Latura subiectiva a tentativei Latura subiectiva a tentative nu poate fi decit vinovatia sub forma intentiei,fiind aceeasi cu a infractiunii intentionate consummate,cu deosebirea ca, in cazul tentative hotarirea infractionala nu se realizeaza integral. Intentia cu care se poate savirsi tentative poate fi simpla sau calificata, spontana sau premeditate. 9

In literature juridical,s-au exprimat opinii diferite cu privire la faptul daca tentative se poate savirsi cu intentie directa. Astfel,intr-o opinie s-a considerat ca este greu de conceput tentative cu intentie indirect,deoarece tentative este posibila numai la infractiunile care au la baza prevederea si urmarirea rezultatului.ceea ce inseamna intentie directa. Intr-o alta opinie se sustine posibilitatea tentative si cu intentie indirect,invocindu-se urmatoarele argument : continutul subiectiv al faptei se formeaza inainte de inceperea executarii asa incit intentia directa sau indirect ramine aceeasi pe toata durata desfasurarii activitatii infractionale,astfel ca activitatea oprita inainte de consumare,in faza tentative,ramine aceiasi,inclusive cu intentie indirect,cum s-a format initial.

10

Limitele de incidenta ale tentativei sub raportul elementului material


Tentativa nu este posibila la toate infractiunile,iar in cazul altora,nu este posibila in toate modalitatile. 1.Sub un prim aspect si anume acela al posibilitatii existentei tentative in raportcu elemental material al infractiunii,stiinta dreptului penal este unanima in a considera ca aceasta este incompatibila cu infractiunile omisive,a celor lipsite de un inter criminis si cu infractiunile de obicei, infractriunile la care tentative nu este posibila.Parerile sunt impartite in cazul infractiunilor continue. Imposibilitatea savirsirii infractiunii in cazurile enumerate prezinta urmatoarele particularitati :

La infractiunile omisive,caracterizate printr-un element material de inactiune,rezultind din nefacerea a ceea ce legea ordona,tentative care presupune o incercare de facere este vadita imposibilia.Chiar si in cazul in care legea prevede un anumit termen in care obligatia trebuie indeplinita,infractiunea nu se consuma decit la expirarea termenului,fara a se putea vorbi,pina la acel moment despre o punere in executare a hotaririi de a savirsi infractiunea si prin urmare nici de o posibila tentative. La infractiunile de executie prompta lipsite de mod natural de un inter criminis tocmai datorita modului lor abrupt de savirsire,tentative este de asemeni.exclusa.Intra in aceasta categorie infractiunile savirsite prin cuvinte cum sunt insulta,calomnia,marturia mincinoasa sau cele savirsite in stare de reactive imediata.

Nu este posibila tentative la infractiunile comisive intentionate,care presupun o simpla incuviintare,aprobare sau acceptare si care sunt lipsite si ele de un veritabil iter criminis.Opoteza vizeaza si asazisele infractiunii cu consumare anticipate,cum ar fi cazul acceptarii ofertei de mita.

11

La infractiunile de obicei,care presupun repetarea actiunii tipice,de un numar de ori din care sa rezulte obiceiul,ca in cazul infractiunilor de cersetorie,sau de joc de noroc,tentative nu este posibila pentru savirsirea oricaror acte specific acestor infractiuni,inainte de cumularea unui numar suficient pentru a le atribui caracterul de obicei sau indeletnicire,ramine fara nici o remnificatie penala,toate actele savirsirii mai inainte de atingerea conditiei respective neputind fi considerate ca ilicite.Pe de alta-parte conditia obisnuintei fiind atinsa,fapta se so consuma.

In ce priveste infractiunile continue,la care elemental material trebuie sa se prelungeasca in mod natural in timp,deci care presupun o durata mai indelungata a savirsirii in mod natural in timp,deci care presupune o durata mai indelungata in timp a savirsirii faptei pentru ca aceasta sa se consume ,tentative poate exista intruncit inceputul executarii unei astfel de infractiuni se poate produce,iar executarea poate fi intrerupta si mai inainte ca fapta sa atinga durata necesara consumarii ei,deci este apta de incetare.

Intr-adevar,chiar daca infractiunea continua reclama prin insusi natura ei o prelungire de o anumita durata a elementului material,aceasta imprejurare nu impiedica posibilitatea unor incercari neizbutite de a savirsi astfel de actiuni,conceptual de inceput de executare nefiind conditionat de cerinta unei prelungiri in timp.Astfel,de pilda in cazul incercarii neizbitite de luare a unui ostatic este evident ca actiunea intreprinsa de faptuitor se inscribe in sfera conceptului de inceput de executare atit in timp cit acesta a inceput in mod efectiv executarea actiunii tipice prevazute de lege. 2.Cit priveste compatibilitatea tentative in diferitele ei modalitati cu elemental material specific ai infractiunii tentate,este evident ca desi aceasta este posibila de principiu,la toate infractiunile intentionate ce presupun o desfasurare materiala in timp,deci un inter criminis cu aptitudinea de a fi fragmentat in etape distinct,ea nu are totusi vocatia unei exprimari universal,adica prin intermediul oricarei dintre modalitatile prevazute de lege. Astfel,tentative in forma perfecta nu este posibila la infractiunile formale,dar este deplin posibila la infractiunile de rezultat. 12

Pe de alta parte si privita sub acelasi unghi,tentative imperfect sau intrerupta poate fi intilnita si la infractiunile formale si la cele de rezultat,atit inceperea executarii,cit si intreruperea acesteia fiind compatibile cu orice act comisiv illicit penal,cu exceptia celor lipsite de aptitudinea de a avea un inter criminis. Cit priveste insa tentativa proprie sau cea relative improprie,aptitudinea ei depinde de forma perfecta sau imperfect in care evolueaza ,subordonindu-se limitelor de incidenta ale acesteia. 3.Aspecte interesante de aplicare a dispozitiilor ce reglementeaza tentative s-au ridicat in practica judiciara cu privire la infractiunile complexe si continuate,ambele prezentind particularitati ale structurii elementului material. a.In cazul infractiunii complexe va exista tentative chiar daca incercarea de a savirsi o astfel de infractiune se va limita la un simplu inceput de executare a uneia dintre actiunile tipice reunite. Astfel,sa decis ca exista tentative de tilharie atunci cind fapta inculpatului de a exercita acte de violent impotriva partii vatamate in scopul deposedarii ei de bun a fost intrerupta inca mai inainte ca faptuitorul sa fi incercat luarea bunului.Tilharia care a avut ca urmare moartea victimei se va sanciona insa ca infractiune consumata chiar daca furtul nu s-a consumat ,deoarece rezultatul illicit mai grav ce califica infractiunea de tilharie producindu-se,intreaga intreaga activitate trebuie raportata la acest rezultat. b.In cazul infractiunii continue s-a stability pe de alta parte ca modalitatile diferite de executare- tentative sau fapt consumat- a actelor material component nu afecteaza unitatea infractiunii daca toate aceste acte sunt savirsite in baza executarii aceleiasi hotariri infractionale.

13

Formele tentativei
Noiunea de modaliti ale tentativei. S-a dat denumirea de modaliti ale tentativei diverselor varieti n care se poate prezenta tentativa n raport cu gradul de realizare a aciunii infracionale ncepute,ca i n raport cu cauzele care au fcut ca aciunea infracional, deidus pn la capt, s nu produc rezultatul tipic al infraciunii. n raport cu primul criteriu, se face distincie ntre tentativ neterminatsau ntrerupt i tentativ terminat sau fr efect, iar n raport cu celde-al doilea criteriu se face distincie ntre tentativ proprie i tentativimproprie. Acestea reprezinta aspect de diferentiere a elementului material al tentative,in raport de gradul de realizare a acestuia si natura cauzelor ce impiedica desavirsirea infractiunii.Cum aceste criteria opereaza la nivelul limitelor superioare de existent ale tentative,problematic ape care o constituie se refera la treapta superioara a tentative,treapta in raport de care,aceasta se deosebeste de infractiunea consumata. Fie dupa gradul de realizare,fie dupa natura cauzelor care determina impiedicarea consumarii deosebim mai multe modalitati ale tentative.

1. Modalitati normative ale tentative


Dupa criteriul gradului de realizare a executarii : Tentativa intrerupta,nedeterminata sau imperfect ce se realizeaza in situatia in care executarea faptei a fost intrerupta,deci impiedicata sa se desfasoare pina la capat,constituindu-se doar dintr-un inceput de executare si un fragment sau o parte a executarii.Specific tentative intrerupte este deci faptul fragmentarii executarii,caracterul trunchiat al insusi elementului material ce constituie actiunea ilicita,lipsite fiind de importanta si semnificatie natura sau sursa fortei sau cauzei de opunere si pmrejurarea daca aceasta a preexistat inceperii executarii sau a survenit acesteia.Din acest punct de vedere,infractiunea poate esua fie prin intreruperea voluntara sau constrinsa a executarii de catre insasi autorul ei,fie prin intervenirea unei forte umane straine , fie prin capacitatea de rezistenta a victimei,fie prin preexistenta unui obstacol , fie in sfirsit prin intervenirea unor obstacole ulterioare inceperii executarii,cit si in genere prin intervenirea oricarei cauze de natura a intrerupe o actiune umana,manifestarea unei energii natural,etc. 14

Tentativa fara efect,perfecta sau terminate se realizeaza intr-o

modalitate normative ce se caracterizeaza prin realizarea integral de catre faptuitor a actiunii prevazute de lege,dar fara ca rezultatul sa fie produs indifferent din ce cauza.Este evident ca tentative fara effect nu poate exista decit in cazul infractiunilor comisive de rezultat,unde consumarea infractiunii presupune producerea unui effect anume prevazut de lege. In ipoteza unei tentative fara effect se vor afla,de pilda,cazurile in care faptuitorul nu si-a nimerit prin impuscare victim sau actiunea sa a produs doar vatamarea acesteia,spargerea casei de bani in care nu se gaseau nici un fel de valori,introducerea miinii hotului intr-un buzunar gol,etc. Desi ambele modalitati normative,realizeaza forma imperfect a infractiunii(atipica),nivelul mai mare de apropiere a tentative fara effect de momentul consuativ al infractiunii ii atrubuie acesteia un grad de pericol social obiectiv mai mare.Din punct de vedere subiectiv,insa,intre cele doua modalitati normative mentionate nu exista nici o diferenta pe scara caracterului antisocial,intrucit , in ambele situatii,faptuitorul face tot ce depinde de el pentru atingerea si vointa sa.

Dupa natura cauzelor care determina esuarea consumarii deosebim :

Tentativa proprie exista atunci cind sub raportul conditiilor avute in vedere de infractor,cit si al mijloacelor folosite,activitatea de executare realizata este apta,proprie desfasurarii tuturor actelor de executare ,cit si atingerii rezultatlui urmaritde acesta.Caracterul propriu al tentative,fiind cel dominantin actiunile intreprinse de faptuitor,el nu este prevazut in mod expres .

Tentativa improprie se caracterizeaza in opozitie cu tentative proprie,prin caracterul impropriu al mijloacelor folosite,precum si prin lipsa obiectului material al infractiunii de la locul unde faptuitorul credea ca se afla. Spre deosebire insa de ipoteza tentative proprii,la care fie intreruperea executarii,fie esuarea executarii terminate, de regula,se datoreaza unor cauze survenite,in ipoteza tentative improprii, cauzele care determina intreruperea executarii ori impiedica producerea rezultatului sunt, in cele mai multe cazuri, preexistente,astfel incit actiunea intreprinsa de faptuitor este ab initio fie destinata esecului,fie unei desfasurari relative. 15

Din acest punct de vedereai aptitudinii initiale a tentative de a antrena actiunea infractionala pina la consumarea infractiunii,teoria dreptului penal si legislatia penala fac o dispozitie categorical intre tentative relative improprie sic ea absolit improprie,prima fiind incriminate si sanctionata,iar cealalta exclusa din cimpul ilicitului penal. Tentativa relative improprie se caracterizeaza prin aceea ca desi mijloacele folosite de infractor au un caracter impropriu , in cazul concret examinat ele sunt totusi apte prin natural or sa produca rezultatul in alte conditii mai favorabile. Prin urmare,mijloaceloe respective nu au un character absolute impropriu, ci numai unul relative, in functie de conditiile concrete in care actioneaza faptuitorul.Astfel,de exemplu,exista tentative relative omproprie in cazul utilizarii unei doze insuficiente de otrava,a unei cantitati insuficiente de explozibil,a unei arme cu bataie prea scurta sau cind obiectul material nu se gasea intimplator la locul si in timpul prevazut de autor,etc.In toate aceste situatii,rezultatul nu s-a produs fie datorita insuficientei relative a mijloacelor,fie lipsei relative a obiectului.In conditiile schimbate insa,eventual,cu performante,actele mentionate ar putea totusi produce rezultatul urmarit,de unde caracterul lor relative impropriu. Tentativa absolute improprie se caracterizeaza prin imposibilitatea absoluta a producerii rezultatului urmarit,imposibilitatea care se datorata modului cum a fost conceputa executarea.Nu exista tentative,atunci cind imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorata modului cum a fost conceputa executarea.

16

Structura tentativei
Ideea propusa in acest paragraph este orinala in esenta sa,insa,dupa parerea doctrinarilor,este destul de dificil a se elabora intreaga legislatie penala luind ca vaza numai tentative,nu si infractiunea consumata.Aceasta este conditionata de faptul ca, independent de caracterul infractiunii intr-o situatie data,pericolul social poate fi mai grav cind infractiunea este consumata decit in momentul tentative.Din acest motiv,in momentul cind se stabileste pedeapsa,persoana care nu prezinta pericol social prin insasi personalitatea sau prin fapta sa poate fi pedepsita in unele cazuri mai aspru decit alta sau prin fapta sa poate fi pedepsita in unele cazuri mai aspru decit alta persoana pentru o alta fapta. Desigur in unele situatii consecintele sunt doar rezultatul intimplarii insa daca abordam problema din acest unghi,ajungem la concluzia ca insasi idea de a savirsi o infractiune trebuie pedepsita,deoarece se contureaza dj o anumita intentie.De asemenea, o importanta semnificativa are si caracterul infractorului,incsa persoana nu poate fi private de libertate doar datorita caracterului sau.Astfel,nu ne putem limita doar la pericolul social pe care il repezinta persoana,ci si unele consecinte ale faptelor sale.Simplul fapt ca persoana ignora normele dreptului penal nu poate fi luat ca baza in acest sens.Constiinta ii poate mustra nu numai pe cei care au savirsit infractiunea,ci si persoana ce nu si-a finalizat intentia.Desigur,este mai puternica reactia persoanei care a omorit,decit a celei care a incercat sa omoare sau care pur si simplu a incalcat o oarecare normal penala sau de drept general.Fara indoiala intelegerea prealabila pentru savirsirea unei infractiuni prezinta un pericol social numai daca ea este legata de caracterul viitoarelor actiuni. In Codul Pneal al Republicii Moldova este introdus dj articol care se refera la crearea sau conducerea unei organizatii criminale sau apartenenta unei personae la o astfel de organizatie.Doctrinarii,remarca in acest sens,ca in Moldova s-au realizat de acum viziunile lor,matrializindu-se in art.74,care prevede raspunderea pentru crearea sau conducerea unei organizatii criminale sau apartenenta la ea.Cu alte cuvinte,legiuitorul vizeaza intentiile constituirii unei astfel de organizatii si a activitatii ei,precum si racolarea de noi membri ai acesteia.La fel,sint sanctionate si intrunirile infractorilor,crearea de fonduri banesti,si de alta natura pentru asigurarea infractorilor si a activitatii lor criminale,inzestrarea organizatiei criminale cu arme,utilaje si intrumente pentru savirsirea infractiunilor,organizarea culegerii de informatii despre potentialele victim si despre activitatea organelor de drept,coordonarea planurilor si actiunilor criminale cu ale altor organizatii,grupuri criminale si infractori aparte din tara si din strainatate. 17

Tentativa, ca forma a infractiunii,are un continut in care isi gasesc reflectare trasaturile ei caracteristice, in functie de infractiunea concreta,adica totalitatea conditiilor prevazute de lege pentru a fi considerate infractiune.Continutul juridic al tentative de infractiune il gasim in art.28 al proiectului Codului Penal si in articolul respectiv al partii speciale a Codului Penal. In principiu,tentative are acelasi continut ca si infractiunea consumata cu anumite deosebiri care decurg din renuntarea la fapta sau din oprirea finalizarii ei.Adica, in esenta,deosebirea consta in latura obiectva. Tentativa,desigur,se deosebeste de faptul consumat,insa daca ea este finalizata,devine identical cu infractiunea faptului consumat.Or, tocmai neproducerea rezultatuilui prevazut de lege caracterizeaza deosebirea dintre intractiunea consumata si tentative. Aceasta nu inseamna ca nu se poate produce si un alt rezultat.De exemplu,ca rezultat al unei tentative de omor sa se produce doar vatamrea corporala,insa anume lipsa producerii omorului deosebeste essential faptul consumat de tentative. Tentativa prezinta un pericol cosial,insa gradul de pericol al ei este mai redus decit al infractiunii consummate.In acest context,trebuie remarcata si lagatura cauzala conturata in cadrul tentative.Vorbind despre elemental material,trebuie sa amintim ca anume pericolul este factorul care reprezinta tentative,este relevant,pentru ca urmarile ei nu au o prea mare importanta practica. Bineinteles ca este importanta stabilirea mijloacelor cu care s-a produs tentative,pentru a prevedea consecintele folosirii acestor mijloace.Iar latura subiectiva a tentative este identical cu cea a infractiunii. Din momentul luarii deciziei de a savirsi o infractiune se formeaza latura subiectiva,care se mentine indifferent daca a fost numai o tentative sau a avut loc infractiune consumata,cu deosebirea ca in cazul tentative scopul propus nu s-a realizat.In toate cazurile este vorba de o vinovatie sub forma de intentie. Vorbind despre eroarea de obiect in cazul tentative,am dori sa ne oprim la unele cauze care fac imposibila consumarea infractiunii .In primul rind,acestea nu pot consta in ineficienta sau in caracterul inadecvat al mijloacelor folosite.De exemplu,pentru a otravi o persoana nu s-a pus caintitatea necesara de otrava sau arma cu care s-a incercat a ucide este defecta. O alta cauza care face imposibila efectuarea infractiunii este ca in timpul folosirii unor mijloace,obiectul lipsea din locul unde credea faptuitorul ca se afla. Urmatoarea cauza este eroarea in timp,care este o greseala ce tine de momentul cind autorul a considerat ca este necesar a efectua actul si a incercat sa-l materializeze.Drept exemplu ne poate servi infractiunea asasinatului la comanda.Autorul cunostea timpul si itinerarul pe care il parcurge zilnic 18

victim.La ora respective faptuitorul a plasat materialul explozibil in locul corespunzator,insa intimplarea face ca victim sa treaca pe acolo mai devreme sau mai tirziu de momentul exploziei. Eroarea poate exista si in obiect.E vorba de convingerea gresita ca un anumit obiect se afla intr-un anumit loc.De exemplu faptuitorul credea ca intr-o geanta se afla bani,pe cind in realitate ei nu erau acolo. O cauza de imposibilitate de a savirsi infractiunea poate fi si executarea gresita a acesteia.Exista si o opinie potrivit careia,faptuitorul pentru a efectua o anumita infractiune , trebuie sa posede anumite dexteritati,insa lipsa lor fac imposibila finalizarea delictului. Exista si acte de executare fara character penal.E vorba de asa-numita tentative absolute improprie,adica de unele acte care absolute nu ar putea duce la realizarea infractiunii.De exemplu savirsirea unui omor prin intermediul farmecelor,practicile Woofoo sau al unor substante intoxice. Acelasi lucru il putem spune si in cazul in care obiectul spre care se indreapta fapta este inexistent.S ane amintim de exemplul in care persoana trage intr-o tinta considerin in mod gresit ca aceasta este silueta unui politest.

19

Incriminarea pregatirii de infractiune si a tentative acesteia


Din examinarea de existenta a etapelor activitatii infractionale neconsumate,sa putut constata ca pregatirea de infractiune si tentative acesteia corespund notiunii de infractiune,determinate in art.14 Cod Penal al Republicii Moldova,adica reprezinta fapte prejudiciabile,prevazute de legea penala,savirsite cu vinovatie si pasibile de pedeapsa penala,din care cauza intriminarea si sanctionarea lor sunt,in general indiscutabile. Temeiul juridic pentru raspunderea penala a persoanelor care au comis acte pregatitoare sau tentative de infractiune il constituie art .26 si art.27 Cod Penal si articolele corespunzatoare partii special a Codului Penal.Articolele Partii special contin cerinta imperativa de aplicare a masurilor de pedeapsa corespnzatoare pentru persoanele care au savirsit infractiunea consumata, iar art.26,27 si 81 din Partea Geberala contin unele limite si criteria de individualizare a pedepsei penale pentru activitatea infractionala neconsumata. In vurtutea acestora,ramin discutabile citeva aspect : pregatirea de infractiunesi tentative acesteia trebuie sa fie incriminate la toate infractiunile?Trebuie ele sa fie incriminate la fel ca si infractiunile consummate sau in alte limite? Aceste problem contraversate sunt solutionate in mod diferit atit in stiinta dreptului penal cit si in legisltatia penala. In doctrina penala romina sunt cunoscute doua coneptii prinvind invriminarea activitatii infractionale neconsumate : cea a incriminarii nelimitate sic ea a incriminarii limitate.1 Doctrina penala rusa afirma ca pot exista trei sisteme ale raspunderii penale pentru activitatile infractionale neconsumate : 1) Aplicarea pedepsei in aceleasi limite ca si pentru activitatea infractionala consumata 2) Atenuarea obligatoie a pedepsei penale 3) Atenuarea facultative a pedepsei penale.2 In Codul Penal din 1961 legiuitorul nostrum a adoptat conceptia incriminarii nelimitate,precum si sistemul atenuarii facultative a pedepsei penale,fara aplicarea incriminarii limitate si a sistemului atenuarii obligatorii a pedepsei penale.

20
1 2

Costica Bulai. Op.Cit.,pag.412. N.D.Durmanov. Etapele savirsirii infractiunii in baza Dreptului Penal Sovietic.Moscova ,1995,pag.174

In Codul Penal din 2002,legiuitorul Republicii Moldova a consacrat sistemul incriminarii limitate,precum si a atenuarii obligatorii sau facultative a pedepsei penale. Prima limiate a raspunderii penale si a pedepsei penale e determinate in alin2 art.26 Cop Penal,care a exclus raspunderea penala pentru pregatirea unei infractiuni usoare. A doua limitare si atenuare obligatorie a pedepsei e stabilita in alin2,3,4 art.81 Cop Penal. Marimea pedepsei pentru pregatirea de infractiune ce constituie o recidiva nu poate depasi jumatate din maximul celei mai aspre pedepse prevazute in articolul corespunzator din Partea Speciala pentru infractiunea consumata. (alin.2 art.81C.P.). Marimea pedepsei pentru tentative de infractiunea ce nu constituie recidiva nu poate depasi trei patrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevazute in articolul corespunzator al Partii special petru infractiunea consumata(alin.3 art.81 C.P.) Pentru pregatirea de infractiune si tentative de infractiune nu se aplica detentiunea pe viata(alin.4 art.81 C.P.) Hotarirea Plenului C.S.J. u privire la aplicarea in practica judiciara a principiului individualizarii pedepsei penale nr.16 din 31 mai 2004 (pag.6) atentioneaza ca nerespectarea stipularilor din alin.2,3,4 art.81 C.P. poate fi considerata stabilirea pedepsei in alte limite decit cele prevazute de lege. In cazurile penale unde sunt implicate minori,instantele de judecata trebuie sa tina cont de cerintele alin.3 art.70 C.P. potrivit carora termenul inchisorii pentru minori nu poate depasi 15 ani.Deci,daca termenull celei mai aspre pedepse prevazute in art Pastii special depaseste 15 ani,atunci jumatatea sau trei patrimi din maximul celei mai aspre pedepse trebuie lat nu din acest maxim ci din maximul de 15 ani de inchisoare. Daca jumatatea sau trei patrimi din maximul celei mai aspre pedepse va constitui un termen de pedeapsa sub maximul pedepsei prevazute in articolul corespunzator Partii special,atunci,aplicind aceasta pedeapsa,nu se face trimitere la art.79 C.P. si la circumstantele cauzei penale cerute de acest articol.Motivarea aplicarii acestei pedepse se va face in baza prevederilor alin2.sau 3 art.81 C.P. La cumularea pedepselor cu inchisoare in cazul unui concurs de infractiuni (art.84 C.P.) sau a unui cumul de sentinte(art.85.C.P.),pedeapsa definitive nu poate depasi corespunzator jumate sau trei patrimi din termenii indicate in aceste articole (30 sau 35 de ani de inchisoare). 21

La fel trebuie corelati termenii de pedeapsa din alin 2 sau 3 art.81 C.P. cu cei din alin 2. Art.81 C.P. in cazul recidivei de infractiuni,alcatuita din doua sau mai multe pregatiri sau tentative de infractiuni.Adica,marimea pedepsei pentru astfel de recidiva simpla nu poate fi mai mica de jumate,pentru astfel de recidiva periculoasa de cel putin doua treimi, iar pentru astfel de recidiva deosebit de periculoasa de cel putin trei patrimi din jumatatea maximului celei mai aspre pedepse prevazute in articolul corespunzator Partii special pentru recidiva mai multor pregatiri de infractiuni , sau de trei patrimi din maximul celei mai aspre pedepse pentru recidiva mai multor tentative de infractiuni. Trebuie corelata reducerea cu o treime din pedeapsa maxima cu cerintele alin.2 sau 3 art.81C.P. in cazul incheierii acordului de recunoastere a vinovatiei. (art.80 C.P.) Atreia limitare la aplicarea pedepsei penale pentru infractiunea neconsumata consta in atenuarea sau agravarea pedepsei in limitele determinate de articolul corespunzator al Partii Speciale,cu restrictiile cerute de art.80,81,82,84 si 85 ale Partii special a Codului Penal, conform criteriilor generale obiligatorii de individualizare a pedepsei(art.75,76 si 77 C.P.) precum si conform criteriilor facultative de individualizare a pedepsei (art.78 si 79C.P.).Deoarece aceste criteria sunt identice cu acele aplicate in cazul infractiunii consummate,analiza lor va fi efectuata concomitant in Capiolul al IX-lea.

22

Bibliografie
1. .. , .. - 2004 2.Augustin Ungurean Drept Penal Roman.Partea generala. Bucuresti 1995 3.Narcis Giurgiu- Drept Penal General. Doctrina. Legislatie. Jurisprudenta. 4.Alexandru Borodac Drept Penal.Partea Generala.Chisinau 2005 5.George P.Fletcher. Igor Dolea. Concepte de baza a Justitiei Penale 6.Alexandru Boroi Drept Penal. Partea Generala.

23