Sunteți pe pagina 1din 216

INTRODUCERE

Productia ridicata de metale si a1iaje - 700 milioane tone de otel si 20


milioane tone de aluminiu - prevazuta pentru anul 2000, de shIdiile efechmte
de DE si ONU, va fi supusa in proportie de 90% prelucrarii mecanice prin
deformare plastica. Prin urmare, se prevede ca si metodele de prelucrare prin
presare sa se dezvolte aplicandu-se procedee noi, mai ales acolo tmde
metodele clasice nu dau rezultatele scontate. Din totalul productiei de masini-
unelte, 15% -16% va fi destinata prelucrarilor mecanice prin presare, iar in
tarile cu o industrie foarte dezvoltata aceasta poate atinge chiar 40%.
Tehnologiile de prelucrare prin defomime<plastica 'la fete ,alI tm
domenui foarte larg de aplicare in industria constructoare de masini si aparate,
mecanica fina, electrotehnica si electronica, 'indtistria :bummlor de' larg
consum, a utilajelor agricole si a celor pentru industriaalimehtaia:: :, '
Astazi, realizarea unor produse cu utilizari de prima importanta,
imptme folosirea pe scara larga a tehnologiilor de prelucrare prin presare la
rece, tehnologii care in etapa achmla si cu atat mai mult in viitor, pentru
anumite domenii aproape ca nu vor avea alternativa. Mai mult, tehnologiile de
prelucrare prin defonnare plastica la rece au o dezvoltare continua si in
sectoarele primare de realizare a semifabricatelor, determinata de posibilitatea
utilizarii rationale a materialului, favorabila dezvoltarii lmor constmctii
usoare, prefabricate industrial si cu o conceptie ftmctionala.,j,: '
Intr-un astfel de cadru, lucrarea de fata adresandu-se in primul rand
shIdentilor de la profilurile telmologice, daPsi; specialistilor, incearca sa
trateze intr-un mod unitar si intr-o sucesiune' logica)' bazele fiZice ale
proceselor de prelucrare prin presare, procesele tehnologice de' prelucrare
prin deformare plastica la rece, precum si metodologia de proiectare a
echipamentelor tehnologice specifice - stante si matrite.
In lucrare (volumul 1), sunt tratate bazele fizice ale prelucrarii prin
presare la rece: struchIra cristalina, imperfectitmi in struchlra cristalina a
metalelor si aliajelor, modalitati de deformare plastica, efectele deformarii
plastice, starea de tensiuni de deformatii, conditii de plasticitate, metode
teoretice si experimentale utilizate la shIdiul procedeelor de deformare,
prelucrabilitatea la deformare plastica.
Autorii isi exprima .convingerea ca prin, aceasta'lucrare i ccintiibtiie la
completarea literahrrii de 'specialitate necesara shIdentilor de la sectia de
inginerie manageriala si tehnologica, precum si ,specialistilor cu preocupari in
domeniul defonnarilor plastice la rece. ' ",:. "
AUTORII
J
CUPRINS
INTRODUCERE
1. STRUCTURA CRISTALINA ........................................ : .......................................... 7
1.1. STARI STRUCTURALE ............................................................................................ 7
1.2. SIMETRIA CRISTALELOR. SIMETRIA DE TRASLATIE .................................... 7
1.3. CELULE ELEMENTARE ............................................ : ........................................... 11
1.4. COORDONATELE NODURlLORCELULEI ELEMENTARE ............................. 15
1.5. PLANE SI DIRECTII CRISTALOGRAFICE ........................................................... 16
1.6. STRUCTURA CRISTALELOR METALICE ............................................................ 19
1.7. SUCCESIUNEA PLANELOR CU MARE DENSITATE DE ATOMI ................... 22
1.8. ANIZOTROPIA METALELOR ................................................................................ 22
2. IMPERFECTIUNI N STRUCTURA METALELOR ........................................ 24
2.1. DEFECTE PUNCTUALE ..................................................................................... 25
2.1.1. DEFECTE PUNCTUALE SIMPLE ..................................................................... 25
2.1.2. DEFECTE PUNCTUALE COMPLEXE .............................................................. 26
2.2. IMPERFECTIUNI LIN1ARE. DISLOCATII ........................................................ 27
2.2.1. DISLOCATII MARGINALE SI DISLOCATII ELICOIDALLE .......................... 27
2.2.2.CIRCUITUL BURGERS SI VECTORUL BURGERS AL
DISLOCA TIILOR ................................................................................................ .31
2.2.3. PROPRIETATILE DISLOCATIILOiR. DENSITATEA
DISLOCATIILOR ..................................................... : .. : .......... :: ........................... .33
2.2.4. DEPLASAREADISLOCATIILOR ...................................................................... .35
2.2.5. SURSE DE DISLOCATII .................................................................................... .37
2.3. IMPERFECTIUNI DE SUPRAFATA ................................................................... 39
3. MECANISMELE DEFORMARII PLASTICE. ...................................................... .43
3.1. DEFORMAREA PLASTICA A MONOCRIST ALELOR ...................................... 43
3.1.1. DEFORMAREAPRIN ALUNECARE .................................................................. 43
3.1.2. DEFORMAREAPRIN MACLARE ....................... : .......................................... .47
3.2. LEGEA COMPONENTEI CRITICE A TENSIUNII DE FORFECARE ................. 48
3.3. ALUNECAREA SI LIMITA DE CURGERE A CRISTALELOR'
PERFECTE ........................................................................................................... 50
3.4. ALUNECAREAN CRISTALELE REALE ............. .' ......................................... 52
3.5. DEFORMAREA PLASTICA A AGREGATELOR POLICRISTALINE ............. 54
3.6. METODE DE MARIRE A REZISTENTEI MECANICE A MATERIALELOR
METALICE .......................................................................................................... 56
4
. 4. COMPORTAREA LA DEFORMARE A MATERIALELOR METALICE. .......... 58
4.1. CLASlFICAREA MATERIALELOR DUPA COMPORTAREA LA .
DEFORMARE ................................. , ..................................................................... 58
4.2. INFLUENTA FACTORILOR TENOLOGICI ASUPRA COMPORTARII LA
DEFORMARE ...................................................................................................... 59
4.2.1. INFLUENTA TEMPERATUlUI ............................................................................ 59
4.2.2. INFLUENTA GRADULUI DE DEFOMARE ....................................................... 61
4.2.3. INFLUENTA VITEZEI DE DEFORMARE ASUPRA COMPORTARII LA
DEFORMARE ....................................................................................................... 63
4.2.4. INFLUENTA STARII DE TENSIUNI .................................................................. 66
4.3. INFLUENTA STRUCTURII MATERIALULUI ASUPRA COMPORTARII LA
DEFORMARE ....................................................................................................... 67
5. LEGILE DEFORMARII PLASTICE .................................................................... 68
5.1. LEGEA CONSTANTEI VOLUMULUI ................................................................... 68
5.2. LEGEA MINIMEI REZISTENTE ........................................................................... 70
5.3. LEGEA PREZENTEI DEFORMATIEI ELASTICE LADEFORMAREA
PLASTICA .............................................................................................................. 74
5.4. LEGEA TENSIUNILOR REMANENTE (SUPLIMENTARE) ................................ 77
5.5. LEGEA Sllv1lLITUDINII ........................................................................................ 79
6. EFECTELE PRINCIPALE ALE DEFORMARII PLASTICE. ........................... 81
6.1. ECRUISAREAMATERIALELORMETALICE DEFORMATE ........................... 81
6.2. CURBE DE ECRUISARE ...................................................................................... 84
6.3. TEXTURAREA MATERIALULUI PRIN DEFORMARE PLASTICA .................. 91
6.4. TENSIUNI REZIDUALE N CORPURILE DEFORMATE PLASTIC ................... 93
6.5. EFECTUL TERMIC AL DEFORMARII PLASTICE .............................................. 94
6.6. TRANSFORMARI DE FAZA N MATERIALUL METALIC
DEFORMAT ............................................................................................................ 94
6.7. INFLUENTA DEFORMARII PLASTICE ASUPRA PROPRIETATILOR
MATERIALELOR METALICE ............................................................................. 96
7. FRECAREA LA DEFORl.'l1AREA PLASTICA PRIN PRESIUNE ..................... 99
7.1. NOTIUNI GENERALE ...................................................... ; ................................... 99
7.2. FACTORI CE INFLUENTEAZA PROCESUL DE FRECARE .............................. 100
7.3. FOLOSIREA UNSOIUI TEHNOLOGICE LA DEFORMAREA
PLASTICA ............................................................................................................ 108
7.4. METODE DE DETERMINARE EXPERIMENTALA A COEFICIENTULUI
DE FRECARE LA PRESARE ................................................................................ 11 O
8. STAREA DE TENSIUNE LA DEFORMAREA PLASTlCA ................................. 112
8.1. TENSIUNE, TENSIUNE NORMALA SI TENSIUNE T ANGENTIALA ............ .112
8.1. VECTORUL TENSIUNE PE O SUPRAFATA INCLINATA TENSIUNI SI
DIRECTII PRINCIPALE ........................................................................................ 115
8.3. TENSIUNI OCTAEDRICE ..................................................................................... 121
8.4. ABATEREA MEDIE PATRA.TICA A UNEI STARI DE TENSIUNE DATE,
FATA DE STAREA DE TENSIUNE ECHIAXIALA CEA MAI APROPIATA .... .122
8.5. TENSORUL TENSIUNE, DEVIATORUL SI INV ARlANTIl
DEVIATORULUI TENSIUNE ............................................................................... 124
5
8.6. STAREA PLANA DE TENSIUNE ................................................ :, ... :: ... .' .. ::.:.:.: ..... 127
8.7. ECUATIILE DIFERENTIALE DE ECHILffiRU ........................ :.: .. :.': ...... : ....... ;.:: .. 129
8.8. SCHEMELE STARlLOR DE TENSIUNE ............................................. , .. : ............. 134
9. STAREA DE DEFORMARE IN PROCESELE DE PRELUCRARE
PRIN DEFORMARE PLASTICA ................... : ................................................... 140
9.1. STAREA DE DEFORMARE INTR-UN PUNCT AL CORPULUI SUPUS
DEFORMARlI ....................................................................................................... 140
9.2. DEFORMATII SPECIFICE PRINCIPALE .............................. ; ............. :: .. : ... ; ....... 145
9.3. TENSORUL DEFORMATIE SI ANALOGIA CU TENSORUL
TENSIUNE ............................................................................................................. 147
9.4. SCHEMELE STARII DE DEFORMARE ............................................................... 150
9.5. VITEZADEDEFORMATIE .................................................................................. 151
9.6. ECUATIILE DE COMPATffiILITATE ALE DEFORMATIILOR ......................... 154
10. LEGATURA DINTRE TENSIUNI SI DEFORMATll LA
PRELUCRAREA PRIN DEFORMARE PLASTICA ........................................ 156
10.1. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZUL STARII
SPATIALE DE TENSIUNI .................................................................................. 156
10.2. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZLTL STARII PLANE
DE TENSIUNI ...................................................................................................... 161
10.3. SCHEMA MECANICA ADEFORMATIEL ..................................................... 162
11. CONDlTll DE PLASTICITATE ..................................... ; .................................. 166
11.1. STARI LIMITA. ......................................................................... : ......................... 166
11.2. LUCRUL MECANIC DE DEFORMARE ............................................................. 167
11.3. CONDITIA DE PLASTICITATE HUBER-MISES-HENCKY (ENERGETICA) .. 168
11.4. SENSUL FIZIC AL CONDITIEI DE PLASTICIT ATE
HUBER-MISES-HENCKY. .................................................................................. 169
ILS. CONDITIA DE PLASTICITATE TRESCA-SAll-!T-VENAI'fL .......................... 171
11.6. VERIFICAREA EXPERIMENTALA A CONDITIILOR DE
PLASTICITATE ................................................................................................... 172
12. METODE TEORETICE FOLOSITE LA ANALIZA PROCESELOR
DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICA .................................. 175
12.1. METODA REZOLVARII ECUATIlLOR DE ECHILffiRU ................................ 175
12.2. METODA LUCRULVI MECANIC (ENERGETICA ) ....................................... 176
12.3. METODA LINIILOR DE ALUNECARE ............................................................ 179
12.3.1. GENERALITATL .............................................................................................. 179
12.3 .2. INTEGRALA ECUATIEI PLASTICITATII ...................................................... 182
12.3.3. PROPRIETATILE LINIILOR DE ALUNECARE .............................................. 183
12.3.4. EXEMPLE DE CONSTRUIRE A RETELELOR LINIILOR DE
ALUNECARE SI DE DETERMINARE A TENSIUNU"OR NORMALE IN
ABSENTA FRECARII .......................................................... ............................ 187
6
13. METODE EXPERIMENTALE UTILIZATE LA ANALIZA
PROCESELOR DE PRESARE LA RECE. .................................................... : 191
13.1. APRECIEREA CAPACITATII DE DEFORMARE A MATERIALELOR. ......... 191
13.1.1. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A TABLELOR
SUBTIRI ............................................................................................................ 192
13.1.2. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A
SEMIFABRICATELOR MASIVE ..................................................................... 198
13.2. APRECIEREA COMPORTARII MATERIALULUI IN TIMPUL
DEFORMARII. .................................................................................................. 199
13.3. ANALIZA COMPORTARII STANTELOR SI MATRITELOR ......................... 204
13.4. ANALIZA COMPORTARII UTILAJULUl... ..................................................... 206
14. PRELUCRABILITATEA PRIN DEFORMAREA PLASTICA LA
RECE. ................................................................................................................. 207
14.1. PRELUCRABILITATEA PRIN AMBUTISARE A TABLELOR
SUBTIRI ............................................................................................................... 208
14.2. PRELUCRABILITATEA PRIN PRESARE VOLUMICA LA RECE .................... 21O
BIBLIOGRAFIE .................................................................... , ..................................... 215
7
1. STRUCTURA CRISTALINA
1.1. STRI STRUCTURALE
In functie de factorii interni cum sunt natura si fortelor de interactiune si de cei
externi (temperatura, presiune, etc.) o multime de atomi se poate afla n una din urmatoarele stari
de agregare: solida, lichida, si sub forma de
distributia reciproca a ionilor, atomilor si moleculelor, se deosebesc trei stari
structurale: amorIa, cristalina si mezoforma.
Starea amorIa corespunde distributiei dezordonate a atomilor sau moleculelor n spatiu.
Dezordinea cea mai se ntlneste la gazele perfecte. Se cunosc si corpuri solide amorfe,
de exemplu masele sticloase. Corpurile amorfe sunt izotrope.
Starea cristalina corespunde distributiei ordonate n spatiu a unor ioni, atomi sau molecule.
Ansamblul unor astfel de particule formeaza un cristal. Daca cristalul creste liber, acesta este
marginit de fete plane care formeaza ntre ele unghiuri de marime bine determinata. Cristalele, spre
deosebire de corpurile amorfe sunt anizotrope, proprietatile lor depinznd de directia pe care se
studiaza.
Starea mezomorIa este o stare inteITlJediara ntre starea amorIa si cea cristalina. Din
aceasta categorie fac parte si cristalele lichide. Exista urmatoarele stari mezomorfe: starea I
starea colestenca si starea smectica. Starea se printr-o
distributie si a unor particule alungite, filiforme. Starea
este formata din particule alungite si spiriforme aranjate n agregate care au axe paralele
unidimensionale. Starea smectica este din particule de forma dispuse n agregate
cu fetele tubulare paralele.starea a corpurilor solide este starea aceasta stare
caracterizndu-se prin cea mai energie libera. Starea amorIa, spre deosebire de
cea cristalina, este o stare n afara echilibrului, obtinuta prin subracirea la grade mari de subracire a
unor lichide. Prin ummre, starea amOrIa nu este corpurile amorfe tinznd sa treptat,
n decursul timpului, n corpuri cristalizate. Din acest motiv, n mod obisnuit, se atribuie denumirea
de corp solid numai corpurilor cristalizate.
1.2. SIMETRIA CRISTALELOR. SIMETRIA DE TRANSLATIE
o cristalina se printr-o anumita simetrie. Nu este obligatoriu ca o
structura sa toate simetriile posibile, oricare dintre simetrii putnd lipsi, cu exceptia simetriei
de translatie. Translatia este operatia de simetrie, care consta n deplasarea discreta a paralel
cu un anumit vector. Prin translatie, baza se reproduce la infinit, formnd ntreg cristalul. Distanta
de translatie se numeste de translatie pentru directia considerata. Perioadele de
translatie, sunt de ordinul de al distantelor interatomice. Notnd cu a"aO,a
J
, distantele la
care se reproduce baza unei structuri de-a lungul a trei directii necoplanare din cristal, perioadele
de translatie dupa aceste trei directii sunt egale cu a, ,a
2
,a, . Simetria de translatie este data de
periodicitatea structurii. Orice cristalina poate fi obtinuta prin translatia discreta a unei
baze, cu un vector Rn, egal cu:
RII = II, X a, + 11, x a, + II, x a, ( 1.1)
unde a, ' a" a, sunt trei vectori necoplanari numiti vectori de translatie fundamentali ai
retelei, iar II, ' II, ' II, ' sunt numere ntregi, care pot lua valorile O,l,2,3 .... Vectorii de
translatie fimdamentali sunt vectorii cu modulul egal cu perioadele de translatie trei directii
necoplanare care au loc translatiile.
./ ./ -./

V V
2

./ ./
./

V
./
./ ./
./ V ./
a
b
c
Fig. 1.1. Structuri cristaline:
a- monodimensionale; b- bidimensionale; c- tridimensionale
(liniare) (plane) (spatiale)
Reproducerea prin translatie simpla cu vectorul a, a unei baze asimetrice, de forma "1 ,
duce la obtinerea unui sir (structura ). O astfel de retea este
n figura 1.I.a. O a doua translatie cu vectorul a, ' sirul monodimensional ntr-o retea
(figura 1.1.b), iar o a treia translatie cu vectorul a
3
' necoplanar cu vectorii a, si a,
o retea plana ntr-o structura cristalina spatiala (figura 1.1.c).
Avnd n vedere natura bazei si detaliile ei interne nu periodicitatea, este
convenabil ca la descrierea se fiecare printr-un punct. Este posibil
deci, ca pentru descrierea structurale (figural.1. a,b,C) se fiecare
printr-un punct. Se obtin astfel, retele de puncte monodimensionale (liniare), bidimensionale
(plane), tridimensionale (spatiale). Astfel de retele sunt prezentate n figura 1.2.a,b,c .
./
./ ./
./
./
V
./ ./ ./
./
./
./

./ ./ ./
./ ./ ./
a
c
Figura 1.2. Retele cristaline
a- monodimensionale; b- bidimensionale; c- tridimensionale
(liniare) (plane) (spatiale)
Distributia a atomilor si a moleculelor ntr-un cristal se deci prin
retele de puncte, numite retele cristaline. Punctele unei retele se numesc noduri, iar nodurile unei
retele sunt identice. Vecinii unui nod oarecare al retelei sunt identici cu vecinii oricarui alt nod al
retelei.
Daca se alege un nod al retelei ca origine, oricare alt nod al retelei poate fi obtinut cu
ajutorul relatiei (I.I) unde Rn este vectorul de pozitie al nodului considerat.
Conform relatiei (l.l) o retea se poate defini ca multimea a punctelor
discrete din spatiu, determinate de vectorul RII' n relatia (1.1) unul din coeficientii
vectorilor fundamentali de translatie este nul se obtin puncte (noduri) descrise de vectorul:
Rn = ni x al +1/, x a, (1.2)
Totalitatea nodurilor descrise de vectorul (1.2) formeaza o retea cristalina
sau un plan reticular. Daca doi dintre coeficientii vectorilor de translatie fundamentali sunt nuli se
obtin noduri descrise de vectorul :
RI/ =1/
1
xa
l
(1.3)
Multimea nodurilor descrise de vectorul (1.3) formeaza o retea
sau un sir reticular. Reteaua cristalina ( spatiala, sau liniara) reprezinta
numai schema de repetitie ce caracterizeaza periodicitatea structurii unui cristal si nu aranjamentul
real al atomi lor n interiorul cristalului, aranjament ce constituie structura cristalului. In timp ce
numarul retelelor cristaline este finit, numarul structurilor cristaline este infinit.
Structura cristalina se obtine prin atasarea unei baze de atomi fiecarui nod al retelei. Se
poate deci scrie urmatoarea relatie:
STRUCTURA = RETEAUA + BAZA DE ATOMI (1.4)
Baza de atomi care se ataseaza nodurilor retelei cristaline, trebuie sa fie identica din punct
de vedere al compozitiei, aranjamentului si al orientarii.
Fig. 1.3. Retele Bravais ( grupurile de translatie) bidimensionale a - oblica b-
dreptunghiulara; c- patratica; d - hexagonala; e - rombica.
10
Vectorii de translatie fundamentali a, ' a" a" servesc si ca axe ale cristal ului. In valoare
absoluta acesti vectori pot sa fie egali sau diferiti, iar unghiurile dintre ei al, a2, a3, pot fi
diferite att unul fata de altul ct si fata de 90, doua dintre ele pot fi egale cu 90 iar al treilea
diferit, etc. Considernd toate combinatiile de egalitati si inegalitati ale valorilor absolute ale
vectorilor de translatie fundamentali si ale unghiurilor dintre ei, rezulta ca sunt posibile numai cinci
tipuri de retele plane si numai 14 tipuri de retele spatiale. Deci conditia impusa unor puncte pentru
a face parte dintr-o retea, anume ca toate sa fie identice si acelasi numar de vecini, este
n plan numai de cinci aranjamente de puncte, iar n spatiu numai de 14. Aceste retele
sunt cunoscute fie sub numele de retele Bravais, fie sub denumirea de grupuri de translatie. Cele
cinci grupuri de retele plane Bravais sunt reprezentate n figura 1.3. Denumirile retelelor plane si
raporturile dintre parametri si unghiurile lor sunt date n tabelul 1.1.
Cele 14 tipuri de retele spatiale, denumirile lor si raporturile dintre parametri si unghiuri
sunt date in tabelul 1.2.
Tabelul 1.1. Rete e olane
Nr. Grupul de translatie
Parametri Unghiurile
crt (Reteaua Bravais)
- -
a3
al ,G
2
1 Reteaua oblica
la,I*hl
a3 * 90
0
2 Reteaua dreptunghiulara
la,I*hl
a3 * 90
0
3 Reteaua patratica
la,l=hl
a3 = 90
0
4 Reteaua hexagonala
la,l=hl
a3=60
0
sau 120
0
5 Reteaua
la,l=hl
a3 * 60
0
sau de 90
0
Tbll12R '1 a eu .. ete e spatm e
Nr. Grupul de translatie Parametri Unghiurile
crt. (Reteaua B ravais)
al ,G
2
,a
J
a1,a2,a3
1 Triclinic simplu
la,l * la,1 *Ia3 1
al *a2*a3*90
2 Monoclinic simplu
la,l * la,1 * hl
al=a2=90 a3*90
0
" Monoclinic cu baze centrate
la,l * la,1 * la,l
al=a2=90
0
a3*90
4 Ortorombic simplu
lat 1 * la,1 * la,l
a]=a2=a3=90
5 Ortorombic cu baze centrate
la,l * Id,1 * la,l
a 1 =a2=a3=90
6 Ortorombic cu volum centrat
la,l * la,1 * la3 1
a1=a2=a3=90
0
7 Ortorombic cu fete centrate
la,l*Ia,I*la
3
1
al =a2=a3=90
Il
8 Hexagonal
la,l = la,1 = la,l
el] =a2=90
al=120
,
9 Romboedric (trigonal)
la,l = la, I = la,l
al =a2=a3"'90
10 Tetragonal simplu
la,l = la,1 '" la,l
al =a2=a3=90
11 Tetragonal cu volum centrat
la,l = la,1 '" la,l
al =a2=a3=90
12 Cubic simplu
la,I=la,I=la,1
al =a2=a3=90
13 Cubic cu volum centrat
la,l = la,1 = la,l
al =0:2=0:3=90
14 Cubic cu fete centrate
la,l = la, I = la,l
al =0:2=0:3=90
1.3. CELULE ELEMENTARE
o retea se poate caracteriza cu ajutorul celulei elementare, numita si
unitate. O complexul cel mai mic de atomi care mai pastreaza toate
proprietatile retelei. Celulele elementare se construiesc pe vectorii de translatie fundamentali.
Forma si marimea celulei este deci data de valoarea absoluta a v.ectorilor de translatie
fundamentali si de unghiurile ai dintre ei ( de parametrii retelei ). In cazul unei retele
monodimensionale celula are forma unui segment (fig.1.4.a), n cazul unei retele plane,
a unui paralelogram (fig.1.4.b), iar n cazul unei retele spatiale, a unui paralelipiped (fig.1.4.c).
Celulele elementare pot contine noduri ale retelei, fie numai n colturile celulei, fie att n
coltUll ct si la intersectia diagonalelor celulei. La retelele spatiale pot exista noduri, n afara celor
din colturi, att la intersectia diagonalelor spatiale ct si la intersectia diagonalelor diferitelor fete.
Celulele care contin noduri numai n colturi se numesc primitive. La o celula primitiva revine
ntotdeauna un singur nod, deoarece un nod situat ntr-un colt apartine simultan n cazul retelelor
plane la 4 celule, iar n cazul retelelor spatiale la 8 celule. Celulele care contin si alte noduri n
afara celor din colturi se numesc neprimitive sau complexe. La retelele plane, celulele complexe
contin doua noduri, unul n colturi si celalalt la intersectia diagonalelor.
a,
-. ..
O A
a
b
Figura IA. Celule elementare
r,
'11----_""
c
a- retea b- retea plana; c- retea spatiala
12
La celulele spatiale, revin cte doua noduri pe celula complexa n cazul celulelor cu baze
centrate si cu volum centrat si cte patru noduri n cazul celulelor cu fete centrate.
Numarul de noduri N, care revine la o celula a unei retele spatiale este:
N
N = N. +1+ Ne (1.5)
128
n care: Ni este de noduri situate n interiorul celulei;
N/ este numarul de noduri situate pe fetele celulei;
Ne este numarul de noduri situate n colturile celulei.
Celulele primitive se noteaza cu P cu exceptia sistemului romboedric, a carui celula
primitiva se noteaza cu R.
Celulele neprimitive ale retelei spatiale se noteaza cu simboluri: 1 cnd contin
noduri n interiorul celulei, F cnd contin cte un nod n centrul fiecarei fete si C cnd au bazele
centrate cu cte un nod.
Modul de alegere a celulelor elementare este ntr-o masura oarecare arbitrar. Astfel,
considernd o retea oblica (fig.l.5), pot fi definite celule elementare cu ajutorul perechilor
de vectori: apa,;a'"a',;a""a",;a, "',a,'''; etc. Din aceste celule, numai primele trei sunt
primitive, ultima fiind o celula elementara complexa, continnd doua noduri.
Figural.5. Moduri de alegere a celulei
elementare la o retea oblica
y
/
-,
Q2


Fih>ura1.6. Moduri de alegere
a celulei elementare la reteaua
dreptunghiulara
Considernd o retea plana dreptunghiulara (fig. 1.6.), n acest caz celula elementara poate
fi aleasa n diferite moduri, doua dintre acestea fiind reprezentate cu ajutorul perechilor de vectori:
3
1)
apa,;a, ',a;. Se ca celula construita pe vectorii a, ',a; nu. reflecta toate
elementele de simetrie ale retelei dreptunghiul are, elemente care se regasesc numai la celula
pe vectorii a, si a
z
. ultima este si este pentru
caracterizarea simetriei retelei dreptunghiulare. Un alt tip de celula primitiva simetrica, este celula
Wigner -Seitz, care se construieste du cnd drepte sau plane mediatoare (drepte mediatoare la
retelele plane si plane mediatoare la retelele spatiale) pe segmentele ce unesc un nod dat cu
nodurile vecine (fig.\. 7.). Se delimiteaza n acest mod la retelele plane un poligon nchis de
dreptele mediatoare cele mai apropiate sau la retelele spatiale un poliedru, care are suprafata sau
respectiv volumul egal cu al celulei primitive si care contine un singur nod. In cazul retelei plane
celula Wigner - Seitz este un patrat cu latura egala cu la,l. Un aIt exemplu de alegere a
celulei elementare este dat n figura \.8., care este o retea rombica caracterizata prin la, I hl si ((3
diferit de 60 sau de 90
0
.Se observa n figura \.8. ca reteaua rombica poate fi descrisa si cu
celula elementara neprimitiva construita pe vectorii a,', a
z
'. Volumul acestei celule este dublul
volumului celei primitive, ea continnd doua noduri si avnd aceeasi simetrie ca si reteaua
cristalina.




/
-
!'

Figura 1.7. Celula primitiva simetrica
Wigner-Seitz a unei retele plane



Figura \.8. Retea rombica
hl = lazi si ((3 60 sau 90
Din acest motiv, pentru descrierea retelei rombice este preferata celula a{, reteaua
rombica putnd fi considerata n acest caz, ca o retea dreptunghiulara centrata.
Oricare din cele 14 retele spatiale (retelele Bravais sau grupuri de translatie) poate fi
caracterizata prin cte o celula elementara nsa numai sapte din acestea au aceeasi
simetrie cu reteaua. Pentru ca celula trebuie sa reflecte proprietatile mediului cristalin pe care l
descrie si acest lucru are loc numai cnd celula are aceeasi simetrie cu cea a mediului, se prefera n
locul celulelor primitive cu simetrie mai scazuta dect cea a mediului, celule neprimitive cu aceeasi
simetrie cu cea a mediului. Si.stemele cristaline, grupele' de translatie (retelele Bravais) si
simbolurile acestor retele pentru retelele spatiale sunt date n tabelul \.3., iar celulele elementare
care descriu ct mai sugestiv celulele n figura 1.9 ..
14
I l . I
Tabelull.3. Sistemele si grupurile de translatie ale rete e or spatra e
Sistemul
cristalin
Cubic
Tetragonal
Romboedric
( trigonal )
Hexagonal
Monoclinic
Triclinic
Lungimile axelor lai I si
a unghiurilor ai
al =a"2 =a
3
;
al =a2=a3=90
al = al :t= a
3
;
al =a2=3=90
al :::: a
2
i=a
3
;
al a?=3",90
al = a2 '" a3
al-a2-90o; a3=120
al =a
2
=a
3
;
al a?' 90 al
al =a
2
=a
3
al'" a2",a3",90
Or/eramtJic cu
boze centrole
Grupul de translatie
( Reteaua Bravais )
simpla
cu volum centrat
cu fete centrate
simpla
cu volum centrat
simpla
simpla
simpla
cu baze centrate
simpla
_.
I ~
~
Romtoedral Hexogor:al
,47' c ~ ~
~ ~ ~
Honoclinic simplu Honocl!nic cu baze Tticlinlc
cen/rale
Simbolul
retelelor
P
1
F
P
1
R
P
P
C
P
Figura 1.9. Cele 14 grupe de translatie ( retelele Bravais ) ilustrate prin celule elementare.
Celulele primitive ale retelelor cubic cu volum centrat si cubic cu fete centrate sunt
reprezentate n figura 1.10.a,b. Se observa ca acestea au forma romboedrica, deci nu sugereaza
110
15
simetria a retelelor. Din figura 1.9., ca exceptnd retelele hexagonale, toate retelele
cristaline sunt reprezentate prin celule ce sugereaza direct sistemul cristalin. Astfel; celula
elementara a sistemului cubic este un cub, celula a sistemului tetragonal este un
paralelipiped cu baza un patrat, etc.
Spre deosebire de acestea, celula elementara a retelelor hexagonale nu este o prisma
bexagonala ci tot un paralelipiped. Aceasta este redata n figura 1.11., unde pentru a scoate
n caracterul hexagonal al s-au figurat ndi trei celule vecine, cu linii subtiri
completndu-se o hexagonala formata din doua celule ntregi si doua jumatati de celula.
z
x
a
b
Figura !.lD. Celulele primitive ale retelelor.
a- cubic cu volum centrat; b- cubic cu fete centrate
.L
"""-
7i
I
I
I
Figura 1. Il. Raportul dintre
celula elementara a sistemului
hexagonal si o
f
I
I
1
1.:'
1-
/

/'
"
c I
I
L
IAre
1.4.COORDONATELE NODURILOR CELULEI
ELEMENTARE
z
,.
./
.-
1/
-j
V
Fig. 1.12. Coordonatele
nodurilor celulei c.fc.
16
Pozitia unui nod dintr-o retea spatiala se prin coordonatele lui, exprimate n parametri
de retea. Daca vectorul de la originea celulei elementare la punctul considerat este:
1'11,11,11, = II, xa, +11, xa, +11, X(l, (1.6)
atunci coordonatele punctului sunt: 11"11,, ",. Deoarece 1/" II, si 11, sunt masurate n
parametri de retea, aceste coordonate sunt numere ntregi. Considernd celula elementara a retelei
c.f.c. (fig.1.l2.), nodurile sale au coordonatele: nodul O, 000; nodul A, 100; nodul B, 010; nodul
C, 001; nodul D, 110; nodul E, 101; nodul F, 111; nodul P, 112 O 112; nodul N, 1 112 112; etc.
1.5. PLANE SI DIRECTII CRIST ALOGRAFICE
Prin nodurile unei retele cristaline se pot trasa diferite familii de drepte si plane numite
directii si plane cristaline. Deoarece directiile si planele cristaline se deosebesc ntre ele ca
orientare, prin densitatea nodurilor, etc., se folosesc notatii care definesc precis diferitele drepte si
plane dintr-o retea cristalina.
Directia unei drepte dintr-o retea se noteaza cu trei cifre, numite indici,
scrise ntre paranteze mari, astfel: [ li, 1/, 11, ]. Pentru a determina indicii unei drepte, se traseaza
prin origine si printr-un punct de coordonate 11" 11"11,, o la dreapta Cifrele 11" "" ""
att indicii dreptei duse prin origine ct si a paralele la ea, deci si a dreptei date.
Uneori, acesti indici sunt fractionari. In astfel de cazuri, prin nmultiri cu un numar convenabil ales,
acestia pot fi transformati n numere ntregi. De exemplu [ 1/2 112 1 ] devine prin nmultire cu doi [
1 1 2 ] sau prin nmultire cu patru [ 2 2 4 ]. Toate aceste trei forme reprezinta aceeasi directie nsa
este preferabila forma [ 1 1 2 ] deoarece contine cele mai mici numere ntregi. Indicii negativi se
scriu cu o bara deasupra cifrei respective [li, 11, 11, ]. Folosind aceasta regula se pot determina
indicii oricarei directii ntr-un astfel de cristal. Pentru exemplificare fie figura 1.13., care reprezinta
un cristal cubic. Directiile paralele cu axa Ox vor avea indicii [ 1 O O ] deoarece Ox trece prin
punctul A de coordonate 1,0,0. Aceste directii se pot nota si [2 O O ], [ 3 O O ], etc., nsa notatia
preferata este notatia [ 1 O O ]. n mod asemanator, dreptele paralele cu Oy si Oz se vor nota [ O 1
O] si respectiv [ O O 1 ]. Dreapta care porneste din A si trece prin punctul de coordonate 0,1/2,0
are indicii [2 1 O ] deoarece este paralela cu dreapta care pleaca din origine si trece prin punctul
de coordonate 2, 1, O. Dreapta OG are indicii [1 10], dreapta OE [lI 1], etc. Directiile [11, ", 11,
] si [", 11, 11,] sunt identice si sunt situate de o parte si de alta a originii. Directiile legate prin
relatii de simetrie se dau scriind indicii uneia dintre ele n paranteza unghiulara. Astfel cele patru
diagonale spatiale ale cubului [1 1 1], [1 I 1], [1 11] si [1 11] se pot scrie < 1 1 1 >. La sistemul
c.f.c. directiile <1 1 O> ocupa un loc aparte fiind directiile cu cea mai mare densitate de noduri
de retea. La sistemul c.v.c. directiile cu cea mai mare densitate n noduri sunt directiile < 1 1 1 >
iar la sistemul cubic simplu, directiile < 1 :] O >. Dintre toate directiile cristaline, cea mai mare
densitate n noduri de retea o au directiile <1 1 O> de la sistemul c.f.c.
Cel mai simplu sistem pentru notarea planelor cristaline este cel introdus de cristalograful
englez MilJer. n acest sistem, un plan se cu trei, indici h" h
2
,h, scrisi ntre paranteze mici
1:l.J
astfel: (h, 110 h, ). Indicii h, ,11,,11., ai unui plan sunt valorile inverse ale segmentelor de plan
pe axele de coordonate n parametri de retea. Astfel, un plan' taie' pe axe
segmentele OA,OB si OC,
1 1
11.,=-=--
- DB /11, xa,
1 1 1
h
3
=-= =
DC /11
3
x a
3
1/1
3
(1.7)
n care 1/1, ,111, ,111, sunt numere ntregi.
z
c
F ,c---I---..,..r<
o
B Y {010]
Go'0
z
c
x
Fig. 1. 13.Indicii directiilor cristaline Fig.1.14.Determinarea indicilor unui plan
Considernd un plan din reteaua care taie pe axele de coordonate segmentele a,2a
si 4a (plan reprezentat n figura 1.14. ). Indicii acestuia sunt:
Deci acest plan se va nota (..!.,_1_,_1_ ). Avnd n vedere parametrul a
a 2a 4a
unitatea de pentru sistemul de axe cristalografice, se nlocui este cu valoarea 1 si se obtine
simbolul echivalent (1,..!..,..!..) care prin nmuItire cu patru se n ( 4 ,2 ,1 ). Astfel, indicii
2 4
planului considerat sunth, = 4,110 = 2,17
3
= 1. n figura 1.15. sunt indicii unor plane din
reteaua
18
z z

y
G
a
b
c
Fig. 1.15. Indicii unor plane din reteaua
a- planul 100 ; b- planul III ; c- planul 110 .
Planul AFEG (fig. 1.15.a) care corespunde cu planul YOZ taie pe axa OX segmentul OA.,
egal cu a' iar pe axele Y si Z segmente de marime Indicii acestui plan
sunt:h
l
= = = sau h
l
= I;h, = O;h, = O deci planul se va nota (1 O O). Planul ABC
a 00 00
(fig. 1.15.b) taie pe cele trei axe segmente egale cu a, indicii lui vor fi deci (1 1 1). Acest plan se
numeste plan de octaedru. _
Planul AFDB (fig. 1.15.c) taie pe axele X si Y, segmente egale cu a si pe Z un segment
infinit. Prin urmare, indicii acestui plan vor fi ( 1 I O ). n acest mod se pot determina indicii
plan din reteaua spatiala.
Planele legate prin relatii de simetrie se noteaza prin indicii unui singur plan ntre acolade.
De exemplu fetele cubului ( I O O ), ( O I O ), ( O O I ), ( I O O ), ( O 1 O ), ( O O 1 ) se vor nota ( 1
O O}.
n sistemul c.rc. planele ( I II} reprezinta planele cu cea mai mare densitate n noduri de
retea.
n sistemul c.v.c. cea mai mare densitate n noduri de retea o au planele { 1 1 O }. La acest
sistem, apropiate n noduri de retea o au si plan ele { 1 1 2 } si ( 1 2 3 }. La sistemul
cubic simplu, cea mai mare densitate n noduri de retea o au planele ( 1 O O }. Dintre toate planele
cristaline, cea mai mare densitate n noduri de retea o au planele ( 1 II} de la sistemul c.f.c.
Din figurile 1.13. si 1.15. ntre indicii planelor si ai directiilor cristaline exista
urmatoarea relatie: indicii unui plan cristalin sunt identici cu indicii directiei perpendiculare pe
planul respectiv. La notarea planelor cristalografice din sistemul hexagonal se foloseste att
sistemul cu trei indici h
l
h, h, care corespunde axelor al a
2
a, ' ct si sistemul cu patru indici h
l
h, h;. 11., care corespund axelor al a
2
a, (fig. 1.16.). Procedeul prin care se indicii
unui plan din acest sistem este identic cu cel folosit la sistemul cubic. Pentru exemplificare se
planul ABHG, care o fata a prismei hexagonale. Acest plan taie axa al la
distanta 1, axa a
2
la distanta -1, iar axa a, la OQ
, 1 1 - 1
In sistemul cu trei indici, acest plan.va avea indicii: 11.
1
= - = l' 11.; = - = l' 11., = - = o. n
I '- -1 ' 00
consecinta, acest plan se va nota ( 1 1 O ). n sistemul cu patru indici, pe axe vor fi: pe
axa al segmentul taiat este 1, pe axa a
2
, -1, iar pe axele si a, segmente <Xl Deci indicii vor fi:
11.
1
= 1;110 = = O;h, = O .
19
Planul se va nota deci ( I 1 O O ). n mod analog se gaseste: planul AFLG ( 1 O O )
respectiv ( 1 O 1 O ); planul FBHL (2 1 O ) respectiv ( 2 11 O ); planul FEKL (O 1 O ) respectiv
( O 1 1 O ); planul GKEA ( 1 1 O ) respectiv ( I 1 2 O ); etc.
Fig. 1.16. Indicii planelor din sistemul hexagonal
Deoarece ntre 17, ,17, si 17; exista relatia:
= -(17, +17.,) (1.9)
n notatia cu patm indici a planelor se nlocuieste uneori IZ; , printr-un punct, adica n loc
- -
de notatia (17, h, 17; 17
3
) se scrie (17, 17, . 17
3
). De exemplu planul ( 1 1 O O ) se poate scrie ( 1 1 .
O ). Se observa ca planul bazei are indicii ( O O O 1 ).
n sistemul hexagonal, directiile cristalografice se noteaza fie cu trei indici 1/" 11,,1/
3
' fie cu
patm indici 11"11,, 113. n sistemul cu trei indici directia OA se noteaza cu [ 1 O O ] deoarece
trece prin punctul A de coordonate 1 O O , dreapta OB se noteaza cu [ O 1 O ], dreapta OC are
indicii [1 1 O], etc. Pentm a detennina indicii unei directii, n sistemul cu patm indici, se admit ca
indici ai unei directii date, indicii planului pe care dreapta este perpendiculara. Considernd
dreapta OA, aceasta dreapta fiind perpendiculara pe planul BFLH ai cami indici sunt ( 2 1 1 O)
va avea ca indici [ 2 1 1 O]. Procednd si n cazul altor directii se poate scrie: dreapta
OF [ 1 1 O] respectiv [1 1 2" O ]; dreapta OE [O 1 O] respectiv [1 2 1 O]; etc.
1.6. STRUCTURA CRIST ALELOR METALICE
Cele mai simple stmcturi cristaline se obtin prin atasarea unei baze dintr-un singur
atom fiedimi nod al retelei spatiale. Formarea un(li astfel de stmcturi este aratata n figura 1.17.
20



0 0



+0






(!)
0
(!)
(!)
0
Reteaua
Baza
Structura

, ,
Fig. 1.17. Formarea unei structuri cristaline dintr-o retea spatiala si o baza dintr-un singur
atom.
Din aceasta de structuri fac parte structurile obtinute pe baza retelelor cubice cu
volum centrat si cubice ce fete centrate, care conform relatiei (1. 5) contin cte doi, respectiv patru
atomi pe
Din grupa c.v.c. fac parte FeCi, Cr, Mo, V si altele, iar din grupa c.f.c. metalele Fey, Cu,
Pb, Ni, Au, Ag, Al, etc. O mai complexa se obtine prin atasarea unei baze din
doi sau mai multi atomi fiecarui nod al retelei spatiaIe. Un exemplu de structura de acest tip l
constituie structura ntlnita la multe metale ca de exemplu Zn, Cd, Mg, Ti
Ci, etc. n atomii pozitiile n figura l.18.a. Se pe fiecare
revin doi atomi care au coordonatele O, O, O (atomii din colturile celulei) si coordonatele
2/3, 1/3, 1/2 sau pozitia 1/3, 2/3, 1/2 ( atomul din interiorul celulei ). Examinnd figura
l.18.a, se scoate n faptul pozitiile atomice din nu pot constitui o
retea deoarece atomul din interior nu este identic cu atomii din colturi. Deplasnd originea
celulei astfel nct punctul ( 1 O O) la distantei dintre atomii (1 O O) si
(2/3 1/3 1/2) din figura 1.l8.a, se obtine o (fig. 1.18. b )
care se prin aceea fiecarui nod al retelei spatiale i se cte doi atomi.
Pentru a putea fi identificati cei atomi din figura l.18.a, n figura 1.18.b acestia sunt notati
cu X, celula' fiind cu linie iar celula n figura 1.18.a
este cu linie atomii asociati unui nod fiind uniti cu linie n figura
1.18.c este un alt procedeu de a reprezenta structura
Cei trei atomi din interiorul prismei hexagonale, se gasesc la distantei dintre
planele de la
120
0
unul de altul, fiecare dintre ei fiind situat exact deasupra centrului unui triunghi format pe
planul de de trei din atomii ei. Acest procedeu din asocierea a trei prisme reprezentate
n figura 1.18.a.
Structura compacta cu structura cu fete centrate
cele mai compacte structuri. Considernd atomii ca niste sfere rigide, aranjamentul lor ntr-o
structura h.c. este n figura 1.18.d.
21
p p ./ ......... / r--...
,/
I
1
.L- i-... [j2J
r-...
""
v- '-... V
a b
c
d
Fig. 1.18. Structura hexagonal compacta
Metalele cristalizeaza de regula n structuri ct mai compacte, de exemplu c.v.c., c.f.c. si
h.c .. Compactitatea unei structuri se apreciaza dupa numarul de coordinatie. Prin numar de
coordinatie se ntelege numarul de atomi din retea care se afla la cea mai mica distanta de un atom
dat. Cu ct acest numar este mai mare, cu att reteaua este mai compacta. Numarul de coordinatie
al retelei cubice simple este egal cu 6 deoarece fiecare atom al retelei are sase vecini situati la
distanta a de el. Reteaua c.v.c. este mai compacta, fiecare atom al retelei avnd cte opt atomi
vecini situati la distanta a.J3/2. Numarul de coordinatie al retelei este deci egal cu 8.
Reteaua c.fc.este si mai compacta, fiecare atom al retelei avnd 12 atomi vecini situati la
distanta a.fi si deci numarul de coordinatie este 12. n sfiirsit, n reteaua h.c. un atom, de pilda
2
cel care ocupa centrul hexagonului de baza are sase atomi vecini situati n acelasi plan la distanta
a" trei atomi vecini situati n planul superior la distanta
a
2
a
2
_, +-' si trei atomi vecini n planul
3 4
inferior la aceeasi distanta. Daca raportul axelor a
3
=.Jill =1.663, distanta
a,
deci n acest caz atomul considerat are 12 atomi vecini situati la distanta
coordinatie fiind egal cu 12.
a
2
a
2
_, +_3 =a SI
3 4 1
a, ' numarul de
Cu exceptia zincului SI cadmiu lui pentru care a, = 1.8563 respectiv 1.8858, restul
a,
metalelor care cristalizeaza n sistemul hexagonal au raportul a, cuprins ntre 1.57 si 1.64.
a,
n acest fel, pentru majoritatea acestor metale abaterea de la reteaua h.c. cu numar de
coordinatie 12 este nesemnificativa.
22
1.7. SUCCESIUNEA PLANELOR CU MARE DENSITATE DE ATOMI
Cea mai mare densitate n noduri de retea deci n atomi o au planele { 1 II} din retelele
c.fc. Un cristal poate fi conceput ca fiind obtinut prin suprapunerea ntr-o ordine a
planelor de mare densitate de atomi { 1 1 1 ). Aranjarea atomilor ntr-un astfel de plan este
n figura 1.19. unde pozitiile ocupate de atomi sunt notate cu A
Fig. 1;. 19 . Distributia atomilor n planele de mare densitate n atomi, planele { 1 II}.
Atomii din planul nu se pot aseza exact peste atomii din primul plan, deoarece
nu s-ar obtine o structura compacta, ci vor ocupa fie pozitiile B, fie pozitiile C. Sa presupunem ca
atomii din al doilea strat ocupa pozitia B. Atomii celui de-al treilea strat vor ocupa fie pozitia A,
fie pozitia C. Daca atomii acestui strat ocupa pozitia C, atomii primelor trei plane ( 1 1 1 ) se
succed n ordinea ABC. Daca aceasta succesiune se si la planele se obtine un
cristal caracterizat de urmatoarea ordine de mpachetare a planelor de mare densitate cu atomii ( 1
Il}: ABC ABC ABC ...... ; un astfel de cristal are structura c.fc. Daca ordinea de mpachetare a
planelor de mare densitate n atomii { 1 Il} este ABABAB ... sau ACACAC ... etc.,
corespunde retelei h.c.
1.8. ANIZOTROPIA METALELOR
Planele si directiile cristalografice nu sunt echivalente ci se deosebesc dupa orientare si
densitate de atomi. Astfel planul ( 1 O O ) al retelei C.V.c. are n cele patru colturi cte un atom.
Deoarece fiecare din acestia apartin simultan la patru similare, fiecarei arii egale cu a
2
din
acest plan i revine un atom. n planul ( 1 1 O ) unei arii egale cu aifi i revin doi atomi, atomul
central si cel din colturi. Unei arii egale cu a
2
din acest plan i revin deci 1 A 1 atomi. Acest plan are
deci o densitate de atomi mai mare dect planul ( 1 O O ). La retelele c.fc. cea mai mare densitate
d
. I I ( 1 1 1 ) Al' . al- aV3 ( . . h' I .
e atoml o are p anu . cest p !)11 contme pe o ane eg a .cu -2- ana tnung 1U U1 cu
2J
latura aJ2 ) 2 atomi, deci pe o arie egala cu a
2
revin atomi, 2.3 atomi. Si directiile
cristalografice se deosebesc densitatea de atomi. Astfel n reteaua c.v.c. n directia [ 1 O O ]
2
pe o cu a revine un atom n timp ce n directia [ 1 1 1 ] pe aceeasi revin .J3
atomi.
Deoarece proprietatile fizice si mecanice depind de modul de distributie al atomilor si deci
si de distantele dintre ei, rezulta n mod normal ca toate cristalele sunt anizotrope, adica
proprietatile lor depind de directie. De exemplu, modulul de elasticitate E al unui cristal de fier
este egal cu 132.435 GPa directia [ 1 O O ] si cu 284.490 GPa dupa directia [ 1 1 1 ]. Spre
deosebire de cristale, corpurile amorfe sunt izotrope, adica proprietatile lor mecanice si fizice sunt
aceleasi n toate directiile. Izotropia corpurilor amorfe se explica prin distributia dezordonata a
atomilor n aceste corpuri, distributie care face ca statistic atomii sa fie egal raspnditi n orice
directie.
Experientele arata si, corpurile metalice obisnuite sunt izotrope, nsa izotropia acestor
corpuri este deosebita de cea a corpurilor amorfe .
. !,.','.1
Corpurile metalice obisnuite agregate policristaline, fiind formate dintr-un numar foarte
mare de graunti. Orientarea absolut ntmplatoare a acestor graunti, face ca proprietatile
agregatului policristalin, sa fie acelasi n toate directiile. n acest fel, desi fiecare graunte n parte
este anizotrop, agregatul n ansamblu este izotrop. Este deci vorba de o cvasiizotropie. Ca urmare,
o parte din !,'Tauntii agregatului policristalin primesc o orientare comuna (orientare
cvasiizotropia se reduce partial si corpul devine anizotrop. Orientarea preferata se numeste textura
si se poate obtine la solidificare, prin deformare si tratament termic, prin electroliza, etc.
Materialele metalice texturate sunt des folosite n practica mai. ales n industria
electrotehnica, si anume: tabla pentru transformatoare, materiale pentru magneti, etc.
, ,
24
2. IMPERFECTIUNI N STRUCTURA METALELOR
Cristalele contin ntotdeauna numeroase abateri de la structura lor cum
sunt: de atomi din pozitiile lor normale, ale distantelor medii dintre
atomi si ale coordinatiei, n distributia sarcinilor electrice etc. Astfel de abateri
de la structura perfecta a unui cristal se numesc imperfectiuni sau defecte de iar
cristalele care le contin, cristale reale. Cristalele defecte, numite perfecte sau ideale,
nu se ntlnesc n mod curent; cristale aproape ideale numite sau cristale filiforme
se pot obtine numai prin tehnici de preparare speciale. Defectele din structura cristalelor
un rol important n determinarea multora dintre corpurilor solide,
puternic proprietatile fizico- mecanice ale acestor corpuri, stau la baza unor
fenomene ca difuziunea n solide, semiconductivitatea, s.a.m.d. Se deosebesc defecte la
scara retelei spatiale numite defecte de retea si defecte mult mai mici, la
asa numitele defecte electronice. Defectele de retea se mpart n dinamice si statice.
Defectele dinamice produc de atomi variabile n timp. Un astfel de defect
este agitatia a ionilor din corpurile solide. cum se stie, chiar si atomii unei
retele cristaline perfecte se ntr-o vibratie n jurul pozitiei de
echilibru. Vibratiile termice se n corpuri sub de de
numite unde termice. Aceste vibratii sunt cuantificate, cuanta de energie a unei vibratii
fiind numita fonon. Fononul este o La nc1zire, un corp absoarbe un numar
de fononi care se de la suprafata sa spre interior. In procesul prin corp,
fononii ( se ciocnesc) unii cu altii sau cu ionii retelei cristaline, fiind
mprastiati n diferite directii. Schimbarea directiei de miscare a fononilor de
ciocnirile cu alti fononi sau cu ionii retelei, determina o rezistenta Ia propagarea caldurii.
In procesul ciocnirii, energia si momentul se Ionii absorb energia
amplitudinea de vibratie, deci distanta cu care se de la pozitia de echilibru se
Din acest motiv, agitatia respectiv fononii sunt considerati ca
imperfectiuni de retea. atomice de fononi variind n timp, agitatia
este o imperfectiune
Defectele statice produc de atomi, care, temperatura nu este prea
astfel nct atomii sa difuzeze, se mentin timp ndelungat. In contrast cu defectele
dinamice care, caracterului variabil al de atomi, nu produc distrugeri
n structura cristalelor, defectele statice produc astfel de distrugeri in lor,
modificndu-se distantele dintre atomi, coordinatia etc. Defectele statice se mpart n
punctuale, liniare si de Defectele punctuale se prin toate cele trei
dimensiuni, de ordinul de al unei distante interatomice, defectele liniare au numai
dimensiuni egale cu o interatomic1i, a treia dimensiune fiind mult mai mare,
iar defectele de au numai o dimensiune cu o interatomic1i,
celelalte dimensiuni fiind mult mai mari.
Prin defecte electronice se nteleg abateri de la distributia a sarcinilor
electrice din cristale. Fononii nu numai cu alti fononi sau cu ioni ai retelei
ct si cu electronii din cristal. Desi energia unui fonon este mult mai dect energia
unui electron, la o ciocnire fonon-electron, electronul poate de Ia fonon o
cantitate de energie pentru a trece din zona din care face parte ( banda
25
de valenta ) peste zona de energii interzise, n zona de energie superioar, libera ( banda
de conductie). Prin acest proces, n zona din care parte initial electronul; se creeaza
o stare energetica libera care se comporta ca o sarcina pozitiva. Aceasta stare
se numeste gol.
Electronul excitat si golul sunt denumite imperfectiuni electronice. Este posibil ca
aceste imperfectiuni sa interactioneze cu alte imperfectiuni sau chiar una cu alta si sa
formeze o combinatie electron-gol n care electronul si golul nu-si pierd identitatea lor.
Combinatia electron-gol se numeste exciton. Electronii excitati, golurile si excitonii sunt
imperfectiuni ce apar Ia Astfel de imperfectiuni nsa, sunt importante
pentru explicarea multor fenomene din corpurile solide. Deoarece pentru presarea la rece,
defectele de retea o importanta n continuare acestea vor fi analizate
mai aprofundat.
2.1. DEFECTE PUNCTUALE
2.1.1. DEFECTE PUNCTUALE SIMPLE.
Principalele defecte punctuale din retelele cristaline ale metalelor sunt: vacantele,
atomii interstitiali si
O O O O O O o O O O O
O O
O O
O O
O
O O O O
O
O
O O O O
O O
O O O
O O O

O O
O O O
O

O O
O O O
O O
O
O O
O
O O O O O O
O O
O O
O O O O O O O O
b
c
d
a
Fig. 2.1. Imperfectiuni punctuale n retelele cristaline ale metalelor.
a - vacante; b - atom interstitial; c- atom de impuritate substitutionala; d - atom de
impuritate interstitiala.
Vacantele sunt locuri atomice din retea neocupate de atomi (fig.2.1.a) . Atomii
interstitiali sunt atomi de acelasi tip cu atomii din care este formata reteaua cristalina.
ocupn.d_ nsa pozitii n interstitiile structurii ideale (fig. 2.1.lbi)
Impuritatile sunt atomi straini, care fie ca substituie in retea atomii metal ului de
baza, fie ca ocupa pozitii interstitiale (figura 2.1, c si d). Primul tip
impuritati se numesc substitutionale iar cel de-al doilea interstitiale. Deoarece atomii
interstitiali si impuritatile interstitiale produc efecte similare acestea reprezinta de fapt un
singur tip de defect numit atom interstitial sau simplu, interstitial.
Vacantele si atomii pot sa se formeze si n alte tipuri de cristale nu
numai n cele metalice, ca de exemplu n cristale ionice unde joaca un rol foarte important
n determinarea proprietatilor electrice. In acest caz este necesar sa se considere si sarcina
electrica a defectului . Astfel, la formarea unei vacante intr-o retea metalic, simultan cu
ndepartarea unui ion din retea, se ndeparteaza n mod necesar si un de electroni,
astfel nct cristalul ramne neutru din punct de vedere electric. Intr-un cristal ionic,
26
unui ion pozitiv, crearea unui loc de cation vacant, ca n
vacantei existe negativa .
In mod crearea unui loc de anion vacant duce la un plus de
n jurul vacantei. Neutralitatea a cristalului poate fi prin
formarea unor perechi de vacante, fiecare pereche fiind dintr-o si
una
2.1.2. DEFECTE PUNCTUALE COMPLEXE.
Defectele punctuale simple interactioneaza unele cu altele formnd perechi de
defecte punctuale sau complexe mai mari numite defecte punctuale complexe. Cele mai
mici defecte punctuale complexe formate de vacante sunt bivacantele. Trivacantele nu sunt
stabile fiind mai convenabil energetic sa se formeze complexe tetraedrice de vacante.
Complexele tetraedrice de vacante sunt imobile, constituind centre de aglomerare pentru
alte vacante. Dintre aglomerarile de vacante, se claustrele si coloniile de
vacante ( fIg. 2.2.). Claustrele de vacante sunt defecte punctuale complexe constnd din
de vacante extinse pe zone relativ mici n care scheletul retelei cristaline nu
este complet distrus. Coloniile de vacante sunt defecte punctuale complexe formate din
aglomerari de vacante plasate una alta.
;nlersfJlta./i
Fig. 2.2. Colonii si claustere de interstitiali si vacante.
Cea mai simpla colonie este formata din doua vacante. Coloniile care contin un
numar mare de defecte se pot transforma n dislocatii. Si atomii interstitiali pot forma
configuratii complexe care sa prezinte stabilitate mai mare dect interstitialii individuali.
Astfel de complexe sunt coloniile si clausterele de interstitiali, (fig.2.2.) , crowdionul si
interstitiul despicat.
Crowdionul este un defect punctual complex care se prin patrunderea
unui atom suplimentar pe o distanta relativ de ordinul a cinCi distante interatomice
pe o directie de mare densitate de atoiru cum sunt directiile < 1 1 O > n cazul metalelo;
cu retea c.f.c. In fig.2.3. unde se prezinta un astfel de defect, se observa pe distanta AB
se gasesc sase atomi n loc de cinci. Energia unui crowdion este mai mica dect energia
unui interstitial nsa miscarea lui este limitata la directia [ 1 O O ].
27
Interstitialul despicat ( split interstitial ) se tot n retele c.f.c. Calculele
n locul unui atom care centrul fetei unei celule elementare a retelei c.fc.
este mai configuratia alcatuita din doi atomi interstitiali distribuiti pe directia [ 1 O O ] ,
fOIO}

.<f,<i
'1-..0
Fig.2.3. Crowdion
Linia
dionului crow
fl10J
[100]
I o I
o I ... - .... ;;-+--_e o
J,-..0__
;' o' "
Fig. 2.4. Interstitial despicat
( split interstitial ).
atom care ocupa interstitiile din centru <\ doua celule c.fc. ( interstitiile octaedrale ).
Aceasta situatie este redata n fig.2.4., unde sunt reprezentate doua celule c.f c. vecine.
Atomul din centrul fetei comune, atom ce ocupa o pozitie normala, este nlocuit de doi
atomi distribuiti pe directia [ 1 O O ] n centrul celulelor elementare. Lucrurile stau ca si
cum atomul din centrul fetei s-ar despica n doi atomi interstitiali, motiv pentru care
aceasta configuratie de interstiali se numeste interstitial despicat. ._.
Defectele punctuale apar ca rezultat al fluctuatiilor termice. Ca urmare n cristale
ntotdeauna un numar bine definit de vacante. Acest numar poate fi prin
ncruzire la temperatura urmata de o racire deformare plastica si
bombardarea cu particule de mare energie. Prin ultima se ating concentratii foarte
mari de defecte punctuale ceea ce produce schimbari importante asupra proprietatilor
metalelor.
2.2. IMPERFECTIUNI LINIARE. DISLOCA TII.
2.2.1. DISLOCATII MARGINALE SI DISLOCATII ELICOIDALE
Defectul liniar tipic este denumit dislocatie. Se deosebesc tipuri principale de
dislocatii si anume: - dislocatii marginale sau liniare
- dislocati\ elicoidale sau n surub.
Pentru a ntelege ce reprezinta o dislocatie marginala, se considera figura 2.5.a, care
reda o sectiune printr-un cristal ideal cu un plan paralel cu planul figurii. n partea
superioara a cristalului, ntre planele atomice 4 si 5 se efectueaza o cu un plan
28
perpendicular pe planul figurii. n taietura astfel formatii se introduce semiplanul atomic
suplimentar AE. In urma acestor operatii ipotetice, cristalul are aspectul din figura 2.S:b.
Imaginea a cristalului aceste operatii este n figura 2.6., unde
semiplanul atomic suplimentar este AEFD.
E
a
b
Fig.2.S. Dislocatie
a- cristal ideal; b- cristal cu o
dislocatie
F
Fig.2.6. Imaginea a unui
cristal care contine o dislocatie

Se semiplanul atomic suplimentar este marginit spre interiorul cristalului de
linia AD care este pe planul figurii 2.S.b, n punctul A Linia AD reprezinta
o dislocatie
Dislocatiile marginale pot fi pozitive, semiplanul atomic suplimentar se afla n
partea superioara a cristalului, sau negative, daca semiplanul atomic suplimentar se
n partea a cristal ului. Dislocatiile marginale pozitive se noteaza cu semnul .1, iar
cele negative cu T. In figura 2.7. se arata un cristal care contine o dislocatie marginala
pozitiva si una negativa.
Fig.2. 7. Cristal care contine dislocatii marginale pozitive si negative.
Introducerea semipla,nului atomic suplimentar AEFD duce la deformarea a
retelei cristaline. Din figurile 2.S.b, 2.6. si 2.7. se observa ca n partea cristalului n care se
29
gaseste semiplanul atomic suplimentar, densitatea atomilor este mai mare, iar n partea
opusa atomii sunt asezati la distante mai mari. Prin dislocatie, se ntelege de fapt, ntreaga
regiune din jurul liniei AD n care reteaua cristalina este deformata, linia AD reprezentnd
doar centrul sau miezul dislocatiei. Linia AD se mai numeste si linia dislocatiei. Daca se
admite ca domeniu al dislocatiei regiunea din jurul liniei AD n care distanta dintre atomi
se modifica cu mai mult de. 1/4 din distanta interatomica corespunzatoare retelei perfecte,
cercetarile arata ca domeniul pe care se extinde dislocatia nu este prea mare, fiind cuprins
ntre doua si cinci perioade de retea. Uiti mea domeniului din jurul liniei dislocatiei n care
reteaua cristalina este deformata se numeste latimea dislocatiei. Deoarece Iatimea
dislocatiei este relativ mica, de obicei dislocatia se confunda cu linia dislocatiei. Latimea
W a unei dislocatii se poate calcula cu ajutorul relatiei:
Gxb
W=----
2n(1- V)f
l11
Gb
W =
2n(1- v) flJ1
(2.1)
n care: G este modulul de elasticitate transversal; veste coeficientul lui Poisson; b
vectorul Burgers; fl/1 este tensiunea teoretica de alunecare.
Se poate imagina ca o dislocatie marginala se formeaza printr-o alunecare
incompleta a unei parti de cristal n raport cu restul cristalului. Alunecarea unor parti de
cristal pe plane cu mare densitate de atomi reprezinta mecanismul de baza prin care se
realizeaza deformarea plastica a materialelor metalice. Alunecarea n retelele cristaline se
poate realiza nsa fie dintr-o data pe ntregul plan de alunecare, asa cum aluneca una peste
alta dintr-un pachet de de joc, fie treptat alunecarea cuprinznd mai nti o
mica portiune de pe planul de alunecare, dupa care se propaga din aproape n aproape
cnd cuprinde ntregul plan de alunecare. Primul tip de alunecare se numeste
alunecare (completa) sau iar al doilea alunecare sau

Fig.2.8. Tipuri de alunecari n cristal.
a - cristal perfect; b - alunecare c - alunecare
30
Aceste moduri de producere a sunt n figura 2.8. Fig. 2.8.a
un cristal perfect cu un plan de alunecare BGHC. Fig. 2. 8.b reprezinta acelasi
cristal alunecarea completa a superioare a cristalului n raport cu
partea sa iar fig. 2.8. c acelasi cristal o alunecare
Deoarece cmpul de forte al retelei cristaline este periodic, un atom nu se poate
deplasa dect dintr-o pozitie de echilibru n alta, deci deplasarea BB' este egala cu un
ntreg de distante interatomice. se presupune BB' este egal cu o distanta
se constata la o alunecare (fig.2.8.c) partea a
cristalului are pe segmentul B'G un semiplan atomic suplimentar de partea inferioara
a cristalului. Acest semiplan este notat n fig.2.8.c prin AEFD.
Distributia atomilor n planul LIMN , nainte si dupa alunecarea completa sau incompleta
este n fig. 2.9.
MfiEmEi
N
G
1
N
1
a
E
I
.J.
IA
c
L
N
Oi

B
L
M
G 'G
1
Fig. 2.9. Distributia atomilor ntr-un cristal.
N
Directia

B'a
b
L
a - n care nu s-a produs nici o alunecare; b - n care s-a produs o alunecare sincrona; c-
n care s-a produs o alunecare asincrona.
Din figurile 2.8.c si 2.9. c, se ca la alunecarea incompleta jumatatea
superioara a cristalului este alcatuita dintr-o parte care a alunecat pe planul de alunecare
BGHC cu o n raport cu a cristalului si o parte care
nu a suferit o alunecare. Aceste parti sunt separate pe planul de alunecare prin linia
AD care reprezinta n acelasi timp si limita spre interiorul cristalului a semiplanului atomic
suplimentar AEFD, linia AD este o dislocatie In acest mod, o dislocatie
se poate defini ca linia de pe planul de alunecare care partea cristalului care a
alunecat de partea care nu a alunecat. Dupa cum din fig.2.8.c la o dislocatie
directia de alunecare este pe linia dislocatiei.
)1
Al doilea tip de dislocatie, este dislocatia sau n surub, la care directia de
alunecare este cu linia dislocatiei. O astfel de dislocatie este linia AD din fig. 2.10.
Ea s-a obtinut prin deplasarea n directia de alunecare a superioare a cristalului, de la
dreapta liniei AD, n raport cu partea sa
Fig. 2.10. Dislocatie
Linia AD este o dislocatie deoarece ea pe planul de alunecare partea de
cristal care a alunecat, de partea care nu a alunecat. Linia AD fiind cu directia de
alunecare, dislocatie este O astfel de dislocatie se numeste elicoidal1i sau
n surub, deoarece atomii n jurul ei sunt distribuiti o elice. Dupa tipul elicei
(spiralei) formate de atomii din jurul dislocatiilor elicoidale, aceste dislocatii se mpart n
dislocatii elicoidale la dreapta si dislocatii elicoidale la stnga. Primele se cu
simbolul S iar ultimele cu simbolul 8.
2.2.2. CIRCUITUL BURGERS SI VECTORUL BURGERS AL
DISLOCATIILOR.
O dislocatie poate fi cu ajutorul vectorului Burgers b. Acest vector arata
ca directia si pe care o sufera o portiune a unui cristal n urma
dislocatiei considerate. El este identic cu vectorul de alunecare, motiv pentru
care se mai numeste si vector de alunecare sau de forfecare. In mod normal, vectorul
Burgers se defineste cu ajutorul circuitului Burgers, care pentru o dislocatie marginala se
obtine astfel: se dintr"un nod oarecare O al retelei si se parcurg m distante
interatomice n jos, n distante interatomice la dreapta, din nou mdistante interatomice n
sus si iar n distante interatomice la stnga (fig. 2.11.a). Intr-o retea un astfel de
circuit se nchide. cristalul contine o dislocatie circuitul Burgers care
32
dislocatie deschis (fig.2.II.b). Vectorul necesar nchiderii
acestui circuit, este chiar vectorul Burgers b
E
oi:
A
a
b
Fig. 2. [ 1. Circuitul si vectorul Burgers ai unei dislocatii marginale.
a - circuitul Burgers ntr-un cristal ideal; b- circuitul Burgers ntr-un cristal care contine
o dislocatie
Pentru determinarea vectorului Burgers n cazul unei dislocatii elicoidale, se
construieste circuitul Burgers conform fig. 2.12.a si b. Din fig. 2.8. si 2.11. in
cazul unei dislocatiei marginale, vectorul Burgers este perpendicular pe linia dislocatiei ,
iar din figurile 2.9. si 2.12. , in cazul unei dislocatii elicoidale vectorul Burgers este
paralel cu linia dislocatiei .
Vectorul Burgers este o a dislocatiei si nu depinde de punctul de
pornire al circuitului Burgers. Din figurile 2.11.b si 2 .12.b se sensul lui
depinde de sensul de rotatie al circuitului Burgers. Schimbnd sensul de rotatie al
circuitului se obtine un vector Burgers egal ca cu primul orientat n sens opus.
A

v
cf
t
.....
L...L.

a b
Fig.2. [2. Circuitul si vectorul n cazul unei dislocatii elicoidale.
a - circuitul Burgers ntr-un cristal perfect; b - circuitul Burgers ntr-un cristal care
contine o dislocatie
33
Este destul de usor de constatat ca sensul vectorului Burgers depinde de pozitia
observatorului. Folosind pentru circuitul Burgers acelasi sens de rotatie n' raport cu
observatorul, vectorul Burgers si schimba semnul cnd dislocatia este privita din partea
opusa. Deci pentru a defini vectorul Burgers este necesar sa se cunoasca sensul de rotatie
al circuitului Burgers si pozitia observatorului. La o pozitie data a observatorului, sensul
de rotatie al circuitului Burgers este determinat de sensul de deplasare al dislocatiei.
Din figurile 2.8.b si 2.12.b, rezulta ca vectorul Burgers leaga doua pozitii atomice
succesive. Vectorul Burgers depinde de tipul de retea cristalina, este continut n planul de
alunecare si are orientarea dupa directia de alunecare.
Deoarece energia unei dislocatii este proportionala cu patratul vectorului Burgers,
vectorii Burgers vor fi egali cu cele mai scurte distante dintre atomii situati de-a lungul
liniei de alunecare. Vectorul Burgers al unei retele cubice simple, este egal cu un
parametru de retea, legnd doi atomi vecini situati pe directia < 1 O O >. Vectorul Burgers
al unei retele cubice cu fete centrate este egal cu jumatate din diagonala spatiala a celulei
elementare, lagnd un atom din coltul celulei cu un atom din centrul' fetei celulei
elementare.
Vectorii Burgers se noteaza prin componentele lor de-a lungul axelor celulei
elementare. Astfel, n cazul retelei c.f.c., coordonatele atomului din centrul fetei celulei
elementare fiind a , a , O, vectorul Burgers care descrie alunecarea de-a lungul directiei
2 2
-faal -a '
[ 1 1 O 1 este b = l2' 2 ,O J sau cum se scrie obisnuit b = 2'[1l0]. Folosind acelasi sistem
de notatie, vectorii Burgers ai retelei cubice simple si c.v.c. sunt b = a[100] si respectiv
Marimea a vectorului Burgers b se numeste intensitatea dislocatiei.
Intensitatea unei dislocatii avnd vectorul Burgers b = a[1I, v, w,] este Ibl = a.J1I
2
+1'2 +w"
Rezulta astfel ca intensitatea dislocatiilor al caror vector Burgers este egal cu un
parametru de retea, este egala cu a. Aceste dislocatii se ntlnesc n retelele cubice simple,
dislocatia avnd vectorul Burgers b = a[100J fiind o astfel de dislocatie.
TlLE DISLOCATIILOR.
DENSITATEA DISLOCATIILOR.
Dislocatiile dintr-un cristal nu pot sa nceapa sau sa' se termine dect la suprafata
cristalului. Este usor de observat ca dadi o dislocatie marginala se termina n interiorul
cristalului, n acel punct apare n mod obligatoriu o dislocatie elicoidala si invers. Intr-
adevar, considernd planul de alunecare ABCD, din figura 2.13., n care se deplaseaza
dislocatia EF cu vectorul Burgers 11, punctul F fiind situat n interiorul cristalului, se
34
observa ca regiunea alunecata a cristal ului este separata de regiunea nu num!i
prin bucla EF, ci si prin linia GE care este deci o dislocatie paralela cu vectorul Burgers b,
adica o dislocatie elicoidala. Din figura 2.13. rezulta si cazul invers, si anume daca pe
planul ABCD dislocatia elicoidala OF cu vectorul Burgers b , punctul F fiind situat
n interiorul cristalului, regiunea alunecata este separata de regiunea nealunecata si prin
linia EF, care este deci o dislocatie marginala deoarece este perpendiculara pe vectorul
Burgers b. In mod obisnuit, vectorul Burgers nu este nici perpendicular, nici paralel cu
linia dislocatiei ci are o orientare intermediara. Cu alte cuvinte, n mod obisnuit dislocatiile
din cristale nu linii drepte si numai rar se gasesc ntr-un singur plan de alunecare.
,8;----____ --, C
E
A
Replune
necr/&fleCtafii
17)
I F
RWt'une
olunecmQ
G D
Fig. 2.13. Formarea unei dislocatii
elicoidale n punctul din cristal unde
se o dislocatie marginala.
a
b
Fig. 2.14. Dislocatii mixte
a - curbe de dislocatii
b - bucle de dislocatii.
Deci, dislocatiile din cristale nu sunt aproape niciodata numai marginale sau numai
elicoidale, ci sunt mixte, fiind formate prin suprapunerea unei dislocatii marginale numita
componenta marginala a dislocatiei mixte si a unei dislocatii elicoidale, numita
elicoidala. cum se vede n figura 2.14., dislocatiile mixte pot sa formeze
fie curbe de dislocatii (fig. 2.14. a) fie bucle de dislocatii (fig. 2.14.b).
Din cele prezentate, si faptul dislocatiile din cristale o retea
care din segmente de dislocatii ce se ntlnesc n puncte numite
noduri de dislocatii.
In corpurile solide exista un mare numar de dislocatii. Lungimea dislocatiilor care
revine pe unitatea de volum de corp se numeste densitatea dislocatiilor si se noteaza cu p.
Densitatea dislocatiilor are ca unitate de masura m-
2
In cazul corpurilor cubice, admitnd
dislocatiile formeaza o serie de linii paralele care o a corpului,
densitatea dislocatiilor se poate defini si ca numarul de dislocatii care intersecteaza
unitatea de suprafata a corpului. Insa si n acest caz unitatea de masura pentru densitatea
dislocatiilor este tot m-
2

3
35
2.2.4. DEPLASAREA DISLOCATIILOR.
Dislocatiile au proprietatea ca se pot deplasa cu usurinta prin cristale, producnd
deforrnarea plastica a acestora. Deplasarea dislocatiilor poate avea loc prin alunecare si
prin difuzie. Deplasarea prin difuzie se mai numeste si prin catarare.
Mecanismul deplasarii dislocatiilor prin alunecare este aratat n figura 2.15., care
reprezinta un cristal ce contine o dislocatie marginala n planul de alunecare PQ.
Semiplanul atomic suplimentar este AE. Daca asupra cristalului , n directia aratata n
figura 2.15., actioneaza tensiunea t, atomii semiplanului atomic suplimentar sufera
nensemnate la stnga, acest semiplan unindu-se cu jumatatea inferioara a
planului atomic vecin ai carui atomi au suferit, sub actiunea contratensiunii t ,
nemsemnate la dreapta. Aceasta situatie este echivalenta cu deplasarea semiplanului
atomic suplimentar AE ntr-o noua pozitie A'E', adica cu deplasarea dislocatiei spre
stnga. Se observa datorita cmpului de forte periodic al retelei cristaline, deplasarea
dislocatiei se dintr-o pozitie n alta. Daca dupa prima deplasare a
dislocatiei, tensiunea t actioneaza n continuare, dislocatia se deplaseaza treptat spre
stnga de fiecare data cu cte o distanta interatomica.
E' E
'l
-
0-.
P
L
it\'
A
Q
-
-
'l
Fig. 2.15. Deplasarea dislocatiilor
prin alunecare.

, Q. ,.
I
:P Q
, A

a


. .......
p i>, Q
.e

b
Fig. 2.16. Deplasarea dislocatiilor prin

a - difuziunea atomilor care limiteaza
semiplanul atomic suplimentar spre
locuri vacante din cristal;
b - difuziunea unor atomi de cristal
spre limita inferioara a semiplanului
atomic suplimentar.
Din fig. 2.15. se observa dislocatia se deplaseaza n planul PQ. Deoarece acest
plan contine att vectorul Burgers ct si linia dislocatiei, ca o dislocatie se poate
deplasa usor numai n planele care ndeplinesc aceasta conditie. Din fig. 2.15. rezulta si
concluzia ca deplasarea unei dislocatii prin alunecare nu este nsotita de transport de masa.
Un mecanism asemanator poate fi descris si pentru deplasarea prin alunecare a
dislocatiilor elicoidale, nsa n acest caz, dislocatia si vectorul Burgers fiind paralele, nu
determina un singur plan de alunecare ci mai multe, alunecarea fiind posibila n oricare din
J6
aceste plane. O dislocatie elicoidala care n deplasarea ei pe un plan de alunecare
ntlneste un obstacol, poate ocoli obstacolul, trecnd pe alt plan de alunecare. Acest
proces se numeste alunecare peste obstacole. Deplasarea dislocatiilor prin catarare este
posibila numai pentru dislocatiile marginale. Aceasta deplasare se produce ntr-o directie
perpendiculara pe planul de alunecare si necesita transport de masa prin difuziune.
Deplasarea dislocatiilor prin catarare are loc prin parasirea semiplanului atomic
suplimentar de catre rndul de atomi care limiteaza acest semiplan spre interiorul
cristalului. Acest fenomen este posibil prin difuziunea vacantelor la dislocatii. Daca o
vacanta (fig. 2.16.a ) difuzeaza n punctul A si daca acest proces se repeta pentru toti
atomii care limiteaza semiplanul atomic suplimentar spre interiorul cristalului, dislocatia se
muta n punctul B, adica se deplaseaza n sus pe normala la planul PQ.
Se ntelege ca, daca n locul unei vacante, difuzeaza n punctul C un atom
( fig.2.16.b ) si acest proces are loc n toate planele dislocatiei paralele cu planul figurii,
dislocatia se n punctul C, adica se deplaseaza n jos pe normala la planul PQ.
Deplasarea dislocatiilor prezinta o importanta practica deosebita, deoarece orice deplasare
a lor este nsotita de o deformare plastica a corpului.
a
b c
d
Fig. 2.17. Alunecarea de deplasarea unei dislocatii dintr-o parte a cristalului n
cealalta.
a - retea cristalina dislocatii; b - retea cu o dislocatie c -
deplasarea dislocatiei sub actiunea unei tensiuni tangentiale; d - aspectul retelei cristaline
dupa ce dislocatia a parcurs planul de alunecare dintr-o parte a cristalului n cealalta.
Astfel, se considera o dislocatie care se prin alunecare,
se ca prin parcurgerea de catre dislocatie a planului de alunecare dintr-o parte a
cristalului n cealalta parte, are loc o deplasare a partii superioare a cristalului ( n raport
cu partea inferioara) cu un vector Burgers. Ca urmare, pe suprafata cristalului se creeaza
o denivelare, o linie de alunecare cu egala cu un vector Burgers. Acest
fenomen este prezentat schematic n figura 2.17.
Pentru determinarea deformat!ei medii a unui cristal la o deplasare oarecare x a
dislocatiilor continute n el, se ia n considerare n planul de alunecare reprezentat n figura
2.18., dislocatia AB cu vectorul Burgers b. Aceasta dislocatie se deplaseaza n pozitia
A'B'.
37
Cnd elementul de dislocatie se pe distanta x , aria pe care s-a
produs alunecarea este Deoarece dadi dislocatia AB parcurge tot' planlil de
alunecare cu suprafata A. partea a cristal ului se deplaseaza n raport cu partea
inferioara cu un vector Burgers b, rezulta ca prin parcurgerea de dUre dislocatie a
suprafetei partea superioara a cristal ului se va deplasa fata de partea cu
x b fii d fi . d'
--. . In acest e, e ormatIa me le
A
a cristal ului, cnd dislocatia de lungime dl' a
parcurs distanta x, este:
xds xdsb
&=--b=--
AL V
(2.2)
ds
unde L este latura cristalului, iar Veste volumul acestuia. Deoarece reprezinta
V
densitatea p, deformatia se poate scrie sub forma:
&=pbx (2.3)
Fig.2.18. Deformatia de deplasarea unei dislocatii .
. Deplasarea dislocatiilor prin depinde de temperatura si un rol
important n procesul de deformare a metalelor la fluaj.
2.2.5. SURSE DE DlSLOCATII
Experimental s-a dovedit ca In procesul de deformare plastica a metalelor,
densitatea dislocatiilor creste foarte mult. Astfel, n timp ce n metalele recoapte densitatea
dislocatiilor este cuprinsa ntre '10
8
si 10
12
m-
2
, n metalele deformate plastic, densitatea
dislocatiiior creste pna la 10 16 m-
2
Cresterea densitatii dislocatiilor n timpul deformarii
plastice se cu ajutol1Jl surselor Frank-Read. O sursa Frank-Read este o dislocatie
J8
care se pe un plan de alunecare si care are capetele AB blocate fie de alte dislocatii, fie
de precipitate sau ( fig. 2.19.a ). .
A+-B A Ad;B H
a b c d
@g
e f
Fig. 2.19. Generarea dislocatiilor de o Frank-Read.
a, b, c, d - curbarea a dislocatiei sub actiunea unor tensiuni; e, f - formarea unei
bucle de dislocatii.
n planul de alunecare tensiunea T cu vectorul Burgers b
al dislocatiei, asupra acestei dislocatii va actiona forta r b care tinde curbeze
segmentul AB si lungimea. Acestei cresteri de lungime i se opune tensiunea
T. Ca urmare, dislocatia AB se va curba numai cnd forta r b devine
cu forta care se opune cresterii lungimii dislocatiei, deci cu T / R, unde R este raza de
tensiunea T creste continuu, raza de se va micsora treptat,
segmentul de dislocatie AB se va curba treptat devine un semicerc cu raza !...
2
(l este lungimea segmentului ). Aceste ale dislocatiei sunt n figurile
2.19. b si c. Deoarece cresterea n continuare a lungimii dislocatiei, dincolo de momentul
reprezentat n figura 2.19.c, este nsotit de cresterea razei de curbura, ce
s-a atins situatia din figura 2.19.c, nu se mai poate stabili echilibrul ntre forta rb care
produce cresterea lungimii si forta T / R care se opune acestei cresteri, forta r b fiind din
ce n ce mai mare dect forta T / R. Ca urmare, din momentul n care dislocatia a luat
forma din figura 2.19.c, ea se va extinde rapid, rotindu-se n jurul capetelor fixe, asa cum
se n figurile 2.19. d si e. Din figura 2.19.e se la un moment dat,
parti ale dislocatiei se ntlnesc ntre A si B si se reciproc formnd o de
dislocatie, care se extinde n planul de alunecare, si o dislocatie AB.
In acest fel procesul poate fi reluat de la nceput obtinndu-se un mare de
dislocatii pe planul respectiv de alunecare.
Tensiunea ca sursa AB genereze noi dislocatii (!ste de relatia:
Gb

c
1
(2.4)
Experimental s-au pus n astfel de surse cu o lungime 1 '" 1 0-
6
m.
39
2.3. IMPERFECTIUNI DE SUPRAFATA
Defectele de sunt suprafete din interiorul corpului care portiuni de
materiale ce se deosebesc ntre ele dintr-un punct de vedere oarecare: structura
cristalina, dupa orientarea cristalografica, dupa orientarea magnetizarii . spontane, etc. Din
aceasta categorie de defecte fac parte suprafetele de separare dintre faze, limitele dintre
sublimitele, suprafetele de separare dintre made, defectele de mpachetare, peretii
domeniilor magnetice, etc.
Dintre aceste defecte o n determinarea proprietatilor
mecanice, o limitele dintre si sublimitele. Limitele dintre grauntii unui
agregat poli cristalin sunt regiuni de trecere de la un cu o anumita orientare
cristalina, la alti graunti cu o alta orientare cristalina. In cazul general, diferenta de
orientare dintre doi graunti este mare. Astfel de limite se numesc limite la unghiuri mari.
Pentru aceste limite se pot imagina trei tipuri de structuri. Primul tip corespunde cazului
cnd fiecare din cele doua cristale are o structura la zona de contact dintre
ele (fig. 2.20.a). Cel de-al doilea tip de zona de trecere ntre doua retele cristaline se poate
concepe ca o de tranzitie de la structura a unui cristal la structura ordonata
a celuilalt cristal. In aceasta zona, un atom ocupa o pozitie intermediara ntre pozitiile pe
care ar trebui le ocupe ar apartine pe rnd celor cristale (fig. 2.20.b). In
sf'arsit, cel de-al treilea tip de zona de trecere dintre doua cristale poate fi conceputa ca un
strat n care atomii sunt distribuiti nici o ordine, formnd un fel de ciment amorfntre
cele cristale (fig. 2.20.c ).
a c
Fig.2.20. Tipuri posibile de structuri pentru zona de trecere dintre cristale.
a - cristalele sunt perfecte pna la suprafata de contact.
b - zona de tranzitie de la structura a unui cristal la structura a
celuilalt cristal.
c - strat amorfntre cele doua cristale.
Primul tip de presupune o corelatie ntre cristalelor adiacente,
corelatie care n mod obisnuit nu ntre mefalici, ci numai n cadrul aceluiasi
40
graunte, cnd se trece de la o macla la alta. Structura (fig.2.20.a ) corespunde, deci,
limitelor dintre macle si nu limitelor dintre graunti care trebuie sa aiba o structura de tipul
aratat n figurile 2.20.,b sau 2.20.,c. Pentru a preciza dadi limita dintre are o
structura de tranzitie sau amorfii determinata distributia atomilor n aceste zone.
Acest lucru nu este posibil cu mijloacele de care se dispune astazi, totusi plecnd de la
faptul ca proprietatile limitelor dintre graunti depind de orientarea grauntilor, ceea ce nu
ar trebui sa se ntmple limitele ar fi amorfe, se trage concluzia ca structura limitelor
dintre graunti este legata de structura grauntilor, reprezentnd o zona de tranzitie de la un
graunte la altul.
In afara de limitele la unghiuri mari, mai exista, n cazul grauntilor ntre care
diferenta de orientare e este mai de 20, un tip de limite denumite limite la unghiuri
mici. Primul tip, format dintr-un perete de dislocatii marginale asezate una sub alta, este
numit" limita nclinata ". In figurile 2.21. a si b se arata schematic formarea unei limite de
acest tip. Din figura ntre unghiul e si distanta D dintre doua dislocatii ale limitei
urmatoarea relatie:
b b
B= 2arctg- '" - ( 2.5 )
2D D
unde b este vectorul Burgers al dislocatiilor ce formeaza limita. Al doilea tip de la
unghiuri mici este formata dintr-un perete de dislocatii elicoidale si se numeste "limita
rasucita". Limitele dintre fiind formate din atomi care nu se n pozitii de
echilibru, reprezinta zone de mare energie. Deoarece starea de echilibru impune ca
sistemul sa o energie ct mai mica, sistemele mecanice policristaline tind sa-si
micsoreze energia prin micsorarea suprafetelor limitelor dintre graunti, ceea ce se obtine
prin procesul de crestere al Aceste concluzii sunt si pentru limitele
dintre faze, fie ca este vorba de o suprafata de separare dintre o faza solida si una lichida,
sau de o suprafata de separare dintre doua faze solide care difera din punct de vedere al
compozitiei.
a
Fig. 2.21. Limita la unghiuri mici
b
a - doi graunti avnd axa [ O O 1] comuna si o diferenta unghiul ara n orientare < 20;
b - aceiasi graunti uniti printr-o liinita formata din dislocatii marginale.
41
Sublimitele sunt defecte de care apar chiar n interiorul aceluiasi
cristalin. Experimental s-a dovedit reteaua n interiorul unui cristalin
se abate pe mici portiuni de la forma formnd n interiorul mici domenii
numite blocuri, care fac ntre ele unghiuri relativ mici de ordinul minutelor. Dimensiunile
blocurilor sunt de ordinul a 10-
6
- 10-
8
m. In acest fel, n interiorul unui graunte reteaua
cristalina cu un mozaic (fig.2.22.) motiv pentru care se numeste structura n
mozaIc.
Fig.2.22. Structura n mozaic.
Deoarece doua blocuri vecine se deosebesc ntre ele prin orientare, ntre doua
blocuri o zona de trecere care are structura unei limite la unghiuri
mici, respectiv este formata dintr-o serie de dislocatii marginale asezate una sub alta.
Sublimitele se pot form<l n timpul cresterii cristalelor, n timpul la
temperatura ca rezultat al transformarilor de etc. O metoda simpla de formare
a unei retele de sublimite numita consta n deformarea metalelor la rece cu o
reducere de sectiune de 1 - 10 % de recoacere. n timpul la rece se
formeaza un mare numar de dislocatii marginale, care prin recoacere se spontan
una sub alta. Pentru obtinerea unei substructuri, este necesar ca gradul de deformare si
temperatura de recoacere sa fie suficient de mici pentru ca prin recristalizare sa nu se
formeze o noua generatie de graunti.
a
d
e
Fig. 2.23. Formarea sublimiteloL
a - cristal prismatic supus unor forte de ndoire; b - fortele de compresiune si de
ntindere ce actioneaza n fiecare pachet de material care a alunecat; c - aspectul cristalUIUi
dupa alunecare; d - formarea de dislocatii de acelasi semn la ndoirea cristalului; e _
asezarea a dislocatiilor la recoacere.
42
Procesul de obtinere a sub structurii prin deformare la rece si recoacere se
numeste poligonizare (recoacere n sit u ). Termenul de poligonizare vine de la faptul
;rprocesul sublimitelor, planele de alunecare se frng, formnd laturile
unUl poligon. Astfel, se un cristal (fig.2.23.a) care este ndoit cu o
de are loc alunecarea unor pachete de material pe planele de
densitate de atomi, la partea a pachet de alunecare actionnd forte de
compresiune, iar la partea forte de tractiune (figura 2.23.b), aspectul final al
cristalului fiind n figura 2.23 .c. Evident ca pe cele ale cristalului se
benzi de alunecare.
Curbarea planelor de alunecare este de formarea prin ndoire n fiecare
pachet de plane de alunecare a unui mare numar de dislocatii marginale de acelasi semn
(fig.2.23.d). Densitatea dislocatiilor necesara pentru producerea unei curburi de raza R,
este egala cu 1 / Rb, unde b este vectorul Burgers al dislocatiei. La recoacere, dislocatiile
se aseaza una sub alta formnd o retea poligonaHi de limite la unghiuri mici sau sublimite
(fig. 2.23.,e ).
4)
3. MECANISMELE PLASTICE
3.1. DEFORMAREA A MONOCRISTALELOR
3.1.1. DEFORMAREA PRIN ALUNECARE
Deformarea a materialelor metalice se realizeaza n principal prin
deplasarea unor pachete de material pe anumite plane cristaline. Acest proces se numeste
alunecare. Planele cristaline pe care se produce alunecarea se numesc plane de alunecare,
iar directiile de-a lungul pachetele de material, directii de alunecare. Pentru
un monocristal, procesul de alunecare este schematic n figura 3.l.Din figura se
cii prin alunecare se pe suprafata cristalului o serie de trepte sau praguri
care intersectia planelor de alunecare cu suprafata probei.
F
Fig.3 .1. Deformarea prin alunecare n cazul unei epruvete monocristaline.
Examinarea a suprafetei unei epruvete supuse deformarii plastice
liniile de alunecare apar la microscop sub forma unor fascicule de linii paralele.
Formarea liniilor de alunecare este schematic n figura 3.2., care un
cristal cubic solicitat cu o tensiune
Su ra a a lustrui
a
o o O o
o o o o ii1ia de
t
a Q o o necare
t
zOooooooo
00000000
00000000
ODOO 0000
b
Fig.3.2. Formarea liniilor ge alunecare.
a - cristalul nainte de alunecare; b - cristalul alunecare.
Din prin alunecare integritatea metalului nu se
deoarece fiecare atom din stratul alunecat se deplaseaza cu un numar ntreg de distante
44
atomice dintr-o pozitie atomica n alta. De asemenea rezulta si faptul ca dupa lustruirea
probei liniile de alunecare dispar. .
Examinarea foarte mari, ajutorul a_ u.nei
epruvete deformata plastic arata ca ceea ce la mlcroscopul optic, la putere mica de manre,
apare ca o linie, este de fapt o banda formata dintr-un numar foarte mare de linii extrem de
fine. De aceea denumirea corecta a liniilor de alunecare microscopice care se formeaza la
deformarea plastica pe suprafetele lustruite ale epruvetelor este de benzi de alunecare.
Cercetarile efectuate cu micro scopul electronic, au aratat si faptul ca alunecarea nu are un
caracter uniform, adica nu se produce pe fiecare plan de alunecare ci pe un numar limitat
de astfel de plane. Distanta minima dintre doua plane pe care se produce alunecarea nu
este mai mica de 100 distante interatomice, iar de-a lungul unui plan, alunecarea se
produce pe o lungime de aproximativ 1000 distante atomice (fig. 3.3).
Distanta de alunecare
dis/anle a/amice
Spatiul dintre planele .
e care s-a Regiune
pr od u s nealuneca
a
alunecarea
<Ioa dis/an te
atomice
b
Fig.3.3. Formarea treptata a unei benzi de alunecare.
a - deformatii mici; b - cresterea deformatiei; c - deformatii man.
c
Procesul alunecarii nu poate fi produs de tensiunile de ntindere pura ( ntindere
cu tensiuni egale de-a lungul celor trei axe de coordonate ) sau de compresiune pura
(comprimare cu tensiuni egale de-a lungul celor trei axe de coordonate ) ci numai de
tensiunile de forfecare. In timpul diferitelor operatii de prelucrare prin presiune sau de
mecanice, nu se aplica forte de forfecare pura ci forte mult mai complexe.
Deformarea are loc deoarece o forta se descompune ntotdeauna ntr-o
componenta normala si una componenta tangentiala fiind maxima pe planul
care face 45 cu directia fortei. Se poate deci presupune ca deformarea plastica ncepe cu
alunecari n directia de cea mai mare panta din planul care face 45 cu axa probei.
Cercetarile experimentale au aratat nsa ca o alunecare nu ncepe ntotdeauna dupa un plan
nclinat la 45 si dupa directia cu cea mai mare panta din acest plan, ci planele de alunecare
sunt plane de maxima densitate de atomi, iar directiile de alunecare, directii cristalografice
pe care atomii sunt asezati cel mai dens. au ca alunecarea ncepe pe
acel plan cu densitatea maxima de atomi, care face cel mai mic unghi cu planul nclinat la
45 de directia fortei, iar directia de alunecare este directia tu densitatea de
atomi din planul respectiv, care face 'cel mai mic unghi cu linia de cea mai mare panta din
planul de alunecare.
In metalele cu celula elementara cristalina h.c. ca de exemplu zincul, cadmiul,
magneziul, etc., exista o singura familie de plane cu densitate maxima de atomi, planele {O
-
o OI} si trei directii pe care atomii sunt asezati cel mai dens, si anume directiile < 1 1 2 O >
Ca urmare, n metalele hexagonal compacte, alunecarea are loc n planele (O O OI}
de-a lungul axelor < 1 1 :2 O >. Deoarece exista o singura familie de plane de alunecare si
numai trei directii de alunecare posibile, numarul total de sisteme de alunecare, adica de
combinatii de plane si directii de alunecare, este egal cu trei.
Numarul mic de sisteme de alunecare caracteristic metalelor cu retea hexagonala
compacta, limiteaza capacitatea lor de deformare si chiar mai mult, n cazul
metalelor monocristaline cu retea hexagonala, pentru anumite directii capacitatea de
deformare este nuia, monocristalul rupndu-se la limita de elasticitate, Iara
plastice. Aceasta comportare este ilustratii n figurile 3.4.,3.5. si 3.6.
a
I
I
b
Fig.3.4. Comportarea la
deformarea plastica a
unei epruvete mono-
cristaline cu retea h.c.,
cu planele de alunecare
perpendiculare pe
directia fortei:
a - epruveta nainte de
aplicarea sarcinii;
b - epruveta dupa
aplicarea sarcinii
( epruveta se rupe
plastice).
a
I
g
b
Fig.3.S. Comportarea la
deformarea plastica a
unei epruvete mono-
cristaline cu retea h.c.,
care are planele de
alunecare paralele cu
directia fortei:
a - epruveta nainte de
aplicarea sarcinii;
b - epruveta
aplicarea sarcinii
( ruperea se produce
rara deformari plastice).
a
Fig.3.6. Comportarea la
deformarea a
unei epruvete mono-
cristaline cu retea h.c.,
ale carei plane de
alunecare fac cu directia
fortei un unghi diferit de
90 si 180.
a - epruveta nainte de
aplicarea sarcinii;
b - epruveta
aplicarea sarcinii
(ruperea este
de plastice).
La metalele cu retea hexagonala, alunecarea fiind la o familie de
plane de alunecare pe suprafata unui monocristal supus plastice, se
o familie de benzi de alunecare ( un singur fascicul ). Este evident la
metalele poli cristaline hexagonal compacte, benzilor de alunecare se schimba de
la un la altul.
La metalele cu retea cu fete centrate ca aluminiul, cuprul, fierul y, etc.,
planele pe care se produce alunecarea sunt planele de densitate de atomi {III}
46
iar direcliile de alunecare sllnt < 1 I O >, caracterizale de asemenea printr-o asezare
compact1i a atomilor.
Celula a retelei cubice Cll fete centrate contine patru astfel de plane, In
fiecare din acestea existnd cte trei directii posibile de alunecare. total de
sisteme de alunecare este deci In acest caz egal cu 12. Numarul mare de sisteme de
alunecare asigura acestor metale o capacitate foarte mare de deformare In acest
caz, nu mai este posibil ca un monocristal supus la Intindere sa se rupa deformari
plastice, deoarece indiferent de orientare, ntotdeauna se va un sistem de alunecare
orientat favorabil pentru alunecare. Pe suprafata a unei epruvete monocristaline
supusa deformarii plastice, apare la Inceput o familie de benzi de alunecare, pe
ce creste gradul de deformare se produc si alte familii de benzi de alunecare. La
deformarea a unei epruvete poli cristaline din retea cu fete centrate,
alunecarea se va produce n fiecare cristal dupa mai multe familii de benzi de alunecare.
La metalele cu retea cu volum centrat, cum este fierul a., planele cu cea mai
mare densitate de atomi sunt ( 1 1 O ). Deoarece atomice apropiate au si plan ele
( 1 1 2 ) si ( 1 2 3 ) alunecarea In aceste metale va avea loc simultan aceste trei
familii de plane, directiile de alunecare fiind n toate cazurile < 1 1 1 >. Desi de
sisteme de alunecare este foarte mare, fiind egal cu 48, deoarece planele de alunecare
specifice metalelor cu retea cubica cu volum centrat, au n atomi mai mici dect
planele ( 1 1 1 ) din metalele cu retea cu fete centrate, metalele cubice cu volum
centrat, sunt mai putin plastice dect cele cubice cu fete centrate.
Alunecarea este n toate cazurile si de procese de rotatie care tind aduca
directia de alunecare paralela cu axa de ntindere. Pentru a compensa efectele acestei
rotatii, n unele regiuni din cristal se produc rotatii diferite de cele care au avut loc n restul
retelei cristaline. Regiunile n care se produc astfel de rotatii se numesc benzi de
deformare. Sunt tipuri de benzi de deformare: benzi de ndoire sau pliuri si benzi de
alunecare secundara. Benzile de ndoire sau pliurile corespund unei flexiuni locale a retelei.
Benzile de alunecare sunt regiuni din cristal n care alunecarea s-a produs dupa
alte sisteme de alunecare dect n restul cristalului.
In afara de benzile de deformare mentionate, n unele metale cu retea cu
volum centrat cum este Fea., se formeaza benzi de deformare caracteristice, numite benzi
Liiders sau benzi Piobert. Aceste benzi sunt de dimensiuni macroscopice, putnd fi
cu ochiul liber pe epruvetele supuse deformarii. Ele sunt zone de deformare plastica
neunifofma si au cauze similare cu fenomenul punctului de curgere caracteristic acestor
metale.
In cazul metalelor hexagonale cu raportul a
3
> 1. 633 ( zinc, cadmiu) supuse la
al
compresiune se formeaza un tip special de benzi de deformare numit pliaj, n forma de
genunchi, deoarece aspectul unui cristal n care s-a format o astfel de banda seamana cu un
genunchi ndoit. Astfel de benzi sunt cunoscute sub denumirea de benzi Kink.
47
3.1.2. DEFORMAREA PRIN MACLARE
Deformarea a metalelor se poate. realiza si prin macJare, mecanism care
n de atomi n asa fel nct n cristal sa se formeze doua sau mai multe
parti cu retele simetrice una n raport cu alta. In figura 3.7. se schematic cum se
produce deformarea a unui cristal prin procesul macJarii.
a
b
Fig.3.7. Deformarea prin macJare.
a - cristalul nainte de deformare b - cristalul dupa deformare
MacJele se, mpart dupa operatiile de prelucrare si termica n urma carora
s-au format, n macJe de deformare si macJe de recoacere.
MacJele de recoacere se formeaza n metalele si aliaj ele cu retele cubice cu fete
centrate ca de exemplu n Cu, Ni, Al, alama a, etc. deformate plastic la rece si recoapte.
MacJele de deformare, numite uneori si macJe mecanice se la deformarea
la rece, MacJele de deformare se n metalele cu limita de curgere
ridicata, n acele cazuri n care procesele de alunecare se produc mai greu. Din acest
motiv, la obisnuita, macJele de deformare se n mod obisnuit numai
n metalele cu retele hexagonal compacte.
In metalele cubice cu volum centrat, conditia pentru obtinerea de macle de
deformare, adica la limita de curgere se att la micsorarea temperaturii
ct si la cresterea vitezei de deformare (deformare prin soc ). Unul din cele mai cunoscute
aspecte de macle prin deformare n retelele cubice cu volum centrat sunt macJele din
cristale de fier a cunoscute sub denumirea de benzi Neumann care se obtin la deformarea
prin soc la
In cristalele cubice cu fete centrate nu se obtin n mod normal macle de deformare.
Totusi astfel de macJe pot fi obtinute ecruisare la temperatura obisnuita,
metalul este supus la plastice la temperaturi foarte joase. Maclarea nu produce
o deformare mare. Astfel, alungirea care se poate obtine ntr-un cristal de
zinc cnd ntregul cristal este maclat pe planele { 1012 } este de numai 7,39 %.
48
In metalele cubice, deformarea prin maelare este si mai Prin urmare,
rolul n deformarea nu [n producerea unor mari, ci n
faptul ca schimbarea unor parti de ca rezultat al maelarii aduce noi
sisteme de alunecare n pozitii favorabile, pentru ca noi se produce.

Directia deplasarii
pentru mac/are
Fig. 3.8. de acomodare. a
a - deformare produsa de formarea maelei;
deformatii prin formarea unei benzi de acomodare.
--'':;\
Mac/a
de
acomodare
b
b - acestei
Maelarea joaca deci un rol important n deformarea plastica a metalelor cu un
numar mic de sisteme de alunecare ca de exemplu metalele cu retea hexagonala compacta.
In strnsa legatura cu maelele sunt benzile de acomodare, care sunt benzi de
deformare plastica neomogena a caror aparitie este cauzata de maele. Astfel, deplasarile
generate de formarea unei maele produc deformatii elastice mari, reprezentate n figura
3.8.a. Aceste deformatii sunt nlaturate prin formarea unei benzi de acomodare ( fig. 3.8.
b), asemanatoare unei benzi Kink.
3. 2. LEGEA COMPONENTEI CRITICE A TENSIUNII DE
FORFECARE.
Un cristal are ntotdeauna mai multe sisteme de alunecare, alunecarea avnd loc
sub actiunea tensiunilor tangentiale. Alunecarea nu ncepe simultan pe toate sistemele de
alunecare ale cristalului, ci mai nti pe acel sistem pentru care componenta tensiunii de
forfecare de-a lungul directiei de alunecare are o valoare maxima. Marimea componentei
tensiunii de forfecare de-a lungul directiei de alunecare se poate determina cu ajutorul
figurii 3.9. Notnd cu TII marimea componentei tensiunii de forfecare de-a lungul directiei
de alunecare, se obtine:
F 'COSA
T
R
=
S / cosa
F
S cosa COSA (3.1)
Planul pe care se produce prima alunecare este deci planul de maxima densitate de
atOJni care face cel mai mic unghi cu planul nelinat la 45 fata de directia fortei, iar
directia de alunecare este directia de mare densitate de atomi, care formeaza cel mai mic
unghi cu linia de cea mai mare panta. Alunecarea ncepe deci pe planul de mare densitate
de atomi pentru care produsul cosa COSA. numit factor de orientare sau factor Schmid este
maxim. Valoarea maxima a factorului de orientare este 0,5.
[N/rn"J 6
4-10
F [Igf/t I n"J
0,4
"'
../-t--
2
Fig. 3.9. Elemente pentru calcularea
componentei tensiunii de forfecare
de-a lungul directiei de alunecare.
S - sectiunea normala la directia
fortei F care actioneaza asupra
epruvetei; S' - sectiunea nclinata;
a - unghiul dintre normala la planul S'
si directia fortei F; A. - unghiul dintre
directia fortei F si directia de alunecare;
1 - directia de alunecare; 2 - linia de cea
mai mare panta.
~
1
\
~
;'"""
o O
O 0,1 0,2 0.3 O;, 0,5
cos c<. cOS}\
Fig. 3.10. Variatia tensiunii de curgere cre
cu factorul de orientare pentru un
monocristal de zinc de puritate 99,999 %
ncercat la 298 K (25 C) componenta
critica de forfecare fiind 0,182 MPa.
Inceperea deformarii plastice a unor monocristale din acelasi metal, diferita ca
orientare, necesita forte de marime diferita, nsa n toate cazurile deformarea ncepe la o
aceeasi valoare a componentei tangentiale pe planul de alunecare de-a lungul directiei de
alunecare. Deci alunecarea ncepe cnd componenta tensiunii de forfecare de-a lungul
directiei de alunecare atinge o valoare critica care nu depinde de orientareaa cristalului ci
este o caracteristica a materialului. Aceasta lege a fost stabilita de Schmid si este
cunoscuta sub numele de legea componentei critice a tensiunii de forfecare sau legea lui
Schmid. Conform legii lui Schmid, limita de curgere cre =; (tensiunea aplicata pe planul
perpendicular pe directia fortei, pentru nceperea deformarii plastice) variaza invers
proportional cu factorul de orientare cosa COSA., (relatia 3.1), numit si factorul Schmid.
Variatia limitei de curgere re n functie de factorul de orientare cosa COSA., pentru
un monocristal de zinc ncercat la 298 K (25C) este aratata n figura 3.10. Componenta
critica a tensiunii de forfecare este puternic influentata de compozitie. Variatia
componentei critice de forfecare cu compozitia pentru monocristale argint - aur este
aratata n figura 3.11.
,/
,"-,-


:
[N!m"J
.10
6
u
4
2
':
J
o
Fig. 3.1 I. Variatia componentei
critice de forfecare cu compozitia
pentru un monocristal argint - aur.
lksl/mnf.J
(:200
.!175
.!i 150
-'15120
!g IOa
'575
f50
1\
o '\

ha..
-
1 75
/50
1
1
25
ro
5
,?
75
O
5
i
2
g
(J -ZIJ 2W
Fig. 3.12. Variatia cu temperatura a
componentei critice a tensiunii de
forfecare pentru un monocristal de
fier
. Se observa ca valoarea maxima a componentei critice de forfecare corespunde
aliajului care contine 50% atomi de aur la 100 atomi de aur si argint. O variatie
asemanatoare a componentei critice de forfecare se obtine si pentru alte aliaje binare care
formeaza serii continue de solutii solide, de exemplu pentru aliaj ele Cu - Ni. In general, se
poate afirma ca variatia componentei critice de forfecare cu compozitia, la temperatura
normala unde mecanismul principal de deformare este alunecarea, se supune legilor lui
Curnacov.
Componenta critica a tensiunii de forfecare este influentata puternic si de
temperatura. Efectul temperaturii asupra componentei critice de forfecare a unor metale
este reprezentat n figura 3.12., de unde rezulta ca la cresterea temperaturii, componenta
critica de forfecare scade.
3.3. ALUNECAREA SI LIMITA DE CURGERE A CRISTALELOR
PERFECTE.
Asa dupa cum s-a aratat, alunecarea se poate realiza fie sincron, fie asincron, prin
intermediul deplasarii dislocatiilor. Intr-un cristal ideal, neexistnd dislocatii, alunecarea
nu se poate realiza dect pe cale sincrona.
Pentru a determina tensiunea tangentiala 'm, necesara producerii unei asemenea
a1unecari, se considera doua plane atomice vecine perpendiculare pe planul figurii, asupra
carora actioneaza tensiunea tangentiala 1: ( fig.3.13,a ). Distanta dintre atomi n directia
alunecarii este b, iar distanta dintre cele doua plane,a. Tensiunea 1: provoaca deplasarea
stratului superior n raport cu stratul inferior cu distanta x .
Dupa cum este cunoscut nsa, variatia cu distanta x a energiei dintre doi atomi vecini, de
exemplu litomii 3 si 4, dupa o dreapta paralela cu dreapta care uneste centrele lor si care
este situata la distanta la, este reprezentata n figura 3.14. a. Pentru ca atomul 1 sa fie
mentinut la distanta x de pozitia de echilibru (fig. 3.13, b ) este necesara tensiunea 1: care
se poate exprima prin relatia:
. 27lX
,= 'J11 SIO --
b
51.
(3.2 ).
Tensiunea necesara pentru deplasarea atomului 1 cu o distanta atomica este 'm
Pentru deformatii mici, relatia (3.2) se poate scrie sub forma:
27lX
,= 'm-
b
-
( 3.3 ).
Din legea lui Hooke rezulta ca:
Gx
,=Gy=-- ( 3.4 ).
Z
a
1 ~
O
:rB
O O O
3
4

"
li
a
-
~ 1 O
O
O O
2
O
O
3 4
b
Fig. 3.13. Alunecarea pe doua plane
atomice ale unui cristal ideal.
a - distributia atomilor nainte de
alunecare; b- distributia atomilor
dupa alunecarea cu distanta x.
u
b
Fig. 3.14. Interactiunea dintre atomii
unei retele cristaline.
a - variatia energiei cu distanta dintre
atomi; b - variatia tensiunii cu distanta
dintre atomi.
Egalnd relatiile ( 3.3 ) si ( 3.4 ) se obtine:
G b
'm = -- (3.5).
27ra
Deoarece b '" a relatia ( 3.5.) devine:
(3.6 ).
Modulul de elasticitate transversala G al metalelor fiind de ordinul 10 GPa,
tensiunile critice de alunecare calculate cu relatia ( 3.6 ) sunt de acelasi ordin de marime,
adica tot 10 GPa. Aceste tensiuni sunt foarte mari n raport cu valorile pentru tensiunile
critice de alunecare ale metalelor reale. Astfel, n cazul fierului, deoarece G= 67,5 GPa,
5
2
rezulta '/li"" 10,8 GPa, n timp ce tensiunea critica de alunecare determinata experimental
este de numai 0,27 GPa.
3.4. ALUNECAREA N CRISTALELE REALE.
Prezenta dislocatiilor n cristalele reale face ca alunecarea sa fie posibila nu numai
pe cale sincrona ci si pe cale asincrona, ba mai mult chiar, deoarece alunecarea sincrona
necesita tensiuni foarte mari, rezulta ca n cristalele reale alunecarea se produce numai pe
cale asincrona, prin deplasarea dislocatiilor. S-a aratat ca deplasarea unei dislocatii
produce deformarea cristalului, ca traversarea de catre o dislocatie a unui plan de
alunecare, dintr-o parte a cristalului n alta, este echivalenta cu deplasarea relativa ale celor
doua parti de cristal cu un vector Burgers, crend pe suprafata cristalului o denivelare,
adica o linie de alunecare cu naltimea egala cu un vector Burgers.
Faptul ca n cristalele reale alunecarea se produce pe cale asincrona, prin
intermediul deplasarii dislocatiilor este dovedit de valorile mici ale tensiunii necesare
pentru producerea alunecarii n metalele reale. Tensiunile relativ mici necesare producerii
alunecarii n cristalele reale sunt o consecinta a faptului ca dislocatiile sunt foarte mobile,
miscarea lor necesitnd forte foarte mici. Astfel, daca se considera figura 3.15., n care se
reprezinta distributia atomilor n vecinatatea unei dislocatii, se observa ca dislocatia este
cuprinsa ntre atomii 1 si 8 care ocupa pozitii de echilibru, fiind situatii exact deasupra
unor atomi din stratul inferior B. Dislocatia este formata din atomii din planul A,
numerotati de la 2 la 7. Acesti atomi sunt deplasati din pozitiile de echilibru cu o distanta
cu att mai mare cu ct atomii sunt mai apropiati de centrul dislocatiei. Ca urmare, asupra
acestor atomi actioneaza forte care tind sa-i aduca n pozitiile de echilibru. Considernd
perechile de atomi 4 - 5, 3 - 6 si 2 - 7 se observa ca atomii care formeaza o astfel de
pereche sunt egal departati de centruldislocatiei, fiind situati primul la stnga, iar al doilea
la dreapta dislocatiei.
o
O
o
O
2
o O O O
O
3
O
~
..L
O
5
O
O
6
O
O
7
OA
08
8
Fig. 3.15. Determinarea fortei necesare pentru deplasarea unei dislocatii.
53
Asupra lor actioneaza deci, forte egale si de sens contrar. Fie o astfel de pereche,
de exemplu perechea 4 - 5. La deplasarea dislocatiei, de pilda spre dreapta, att atomul din
fata dislocatiei, atomul 5, ct si atomul din spate, atomul 4, trebuie sa se deplaseze cu o
distanta oarecare spre dreapta. Deplasarea atomului 5 spre dreapta, impune sa fie nvinsa
forta care tinde sa-l aduca n pozitia de echilibru. Ca urmare, forta care actioneaza asupra
atomului 5 se opune deplasarii dislocatiei. Daca se considera atomul 4, se constata
dimpotriva, ca forta care actioneaza asupra acestui atom ajuta deplasarea dislocatiei.
Tinnd cont ca fortele care actioneza asupra atomilor 4 si 5 sunt egale si de sens contrar,
lucrul mecanic necesar deplasarii acestei perechi de atomi este nul. Situatia este identica si
pentru celelalte perechi de atomi din vecinatatea dislocatiei, tensiunea necesara pentru
deplasarea dislocatiilor fiind foarte mica. Aceasta tensiune este cunoscuta sub numele de
tensiunea Peierls - Nabarro si este egala cu:
T =
2G
1- V
2w
e b
(3.7)
unde: w este latimea dislocatiei ( vezi relatia 2.1 )
b este vectorul Burgers.
3.5. DEFORMAREA
PLASTICA A
AGREGA TE LOR
POLICRISTALINE
Agregatele policristaline sunt alcatuite dintr-un numar foarte mare de cristale, cu
orientari diferite ale planelor de alunecare din retea ( fig. 3.16. ) cristale care se gasesc
ntr-o interactiune permanenta. Prin aplicarea asupra acestora a unor . ' tensiunii
deformarea nu va avea loc simultan n toate cristalele. Deformarea fiecarui cristal nu se
desfasoara liber, deoarece este conditionata de prezenta limitelor dintre graunti ( cristale)
si de procesele care au loc n cristalele vecine. In aceasta situatie, deformarea agregatelor
policristaline reprezinta rezultatul deformarii fiecarui cristal n parte si a deplasarii si rotirii
relative a cristalelor unele fata de altele. In ceea ce priveste deformarea fiecarui cristal n
parte, aceasta are loc ca si n cazul monocristalelor, prin alunecare si maclare. Starea de
tensiune se modifica nsa de Ia un cristal Ia altul, ca urmare a interactiunii dintre acestia si a
orientarii lor diferita.
Fig. 3.16. Schema unei micro structuri dintr-un agregat policristalin.
Deformarea prin alunecare va ncepe mai nti n cristalele ale caror plane de
alunecare au o nclinare de 45 fata de directia tensiunii de deformare ( cristale notate cu 1
n figura 3.16 ) avnd n vedere ca pe aceste plane apar tensiuni tangentiale maxime. In
acelasi timp, n cristalele cu planele de alunecare dispuse perpendicular ( graunti notati cu
2 ) sau paralel ( graunti notati cu 3 ) fata de directia tensiunii de deformare, conditiile
pentru deformarea prin alunecare lipsesc, deorece pe aceste plane tensiunile tangentiale
sunt nule. In cristalele cu orientari intermediar.e ale planelor de alunecare vor ncepe mai
, t" d fi .. 1 . . tensIUnea, fi . .
m!ll e ormatll e astlce, care pe masura Ce -ne de ormare se mareste, Iar cnstalele
prin deplasari si rotiri , se vor orienta preferential, trec n continuare n starea de deformare
plastica. Este posibil astfel ca unii graunti sa fi atins grade apreciabile de deformare, n
5
0
55
timp ce altii nu s-au deformat aproape deloc. Aceasta anizotropie a deformatiei este cu
att mai accentuata cu ct grauntii agregatului policristalin sunt mai mari. . -
r'I
r
2
'\
-,
N20
f?5
'ro
5
O
100
B
"X)
.3OD
De/brmo.7'To ro
Fig. 3.17. Variatia tensiunii de
agregat policristalin ( 2 ) din Zn.
deformare n cazul unui monocristal ( 1 ) SI a unUl
Tensiunea deformarea agregatelor policristaline, va fi cu att mai
mare, cu ct retelele cristalografice ale grauntilor vor avea un numar mai mic de sisteme de
alunecare. Din acest motiv, agregatele policristaline formate din metale si aliaje cu retea
h.c., nec'esita tensiuni pentru deformare superioare celor cu retele c.v.c. si c.fc.
In ceea ce priveste comportarea la deformare a agregatelor policristaline, se
constata deosebiri si ntre situatia n care toate cristalele acestora sunt dintr-un singur
metal si situatia n canflVem de-a face cu un aliaj la care cristalele au compozitii, retele
cristalografice si proprietati diferite.
Astfel, n cazul aliajelor, se poate ntmpla destul de des ca datorita neomogemtatii
de la un cristal la altul, deformarea agregatului poli cristalin sa fie foarte greu de realizat.
Experimentarile efectuate pentru a se determina influenta limitelor de graunte asupra
deformarii agregatelor poli cristaline, au aratat ca grauntii cristalini se deformeaza ntr-o
masura mult mai mica n imediata apropiere a limitelor intercristaline, dect la distante mai
mari de acestea. La temperaturi ridicate nsa, deformarea limitelor dintre graunti are o
pondere mult mai mare n procesul de deformare, dect n cazul deformarii la rece.
Ingreunarea deformarii n aceste zone, este determinata de ecruisarea suplimentara
ce apare ca urmare a schimbarii orientarii cristalografice si a concentrarii de elemente
straine. De asemenea, alunecarile produse prin deplasarea dislocatiilor ntr-un cristal sunt
ngreunate pe masura ce dislocatiile se apropie de limita de graunte, producndu-se astfel
acumulari de dislocatii n aceste zone. Prin aceste acumulari de dislocatii la limita
grauntilor, se creeaza noi stari de tensiune, care determina alunecari n cristalele vecine.
Rezulta astfel, ca alunecarile ntr-un agregat policristalin ,vor fi cu att mai greu
de realizat cu ct fiecare cristal este nconjurat de un numar mai mare de cristale deci cu
ct granulatia materialului este mai fina.
Deci cu cftt materialului va fi mai find, cu att tensiunea necesara pentru
deformare va fi mai mare, si gradul de deformare produs va fi de asemenea mai mare.
Ca urmare a acestor fenomene ce au loc n agregatele poli cristaline, efortul necesar pentru
deformarea acestora n aceleasi conditii cu ale unui monocristal din acelasi material, vor fi
mult mai mari (fig. 3.17.).
Daca agregatul policristalin se supune la deformare dupa o ncalzire prealabila, pe
lnga usurarea procesului de alunecare din cristale ( fenomen ce va fi analizat n alte
subcapitole ) apare si tendinta de deformare intercristalina ( alunecari ale cristalelor unele
fata de altele) datorita existentei la limitele dintre graunti a unor elemente straine sau
compusi cu puncte de topire mai joase si cu stabilitate termodinamica mai mica, care
slabesc legaturile dintre graunti. Trebuie precizat nsa ca, alunecarile intergranulare pot sa
produca la marginile grauntilor anumite defecte, care o data cu dezvoltarea deformarii pot
da nastere la micro- si macrofisuri.
3.6. METODE DE CRESTERE A REZISTENTEI MECANICE
A MATERIALELOR METALICE.
Rezistenta materialelor metalice la deformarea plastica, este influentata esential de
densitatea de dislocatii:. In metalele si aliaj ele obisnuite, bine recoapte, densitatea de
dislocatii este cuprinsa ntre ]04 si]08 linii pe cm
2
In aceasta stare, dislocatiile se
deplaseaza relativ usor si deci rezistenta metalelor si aliajelor recoapte la deformarea
plastica este mica. Cresterea densitatii de dislocatii, mareste posibilitatile de interactiune
dintre acestea, si deci dislocatiile se vor deplasa cu att mai greu cu ct densitatea lor este
mai mare, deci rezistenta metalelor la deformari plastice creste cu cresterea densitatii
dislocatiilor.
Acest principiu sta la baza metodelor clasice utilizate n practica inginereasca
pentru cresterea rezistentei mecanice a materialelor metalice. Din aceasta categorie de
metode mentionam: ecruisarea, tratamentele termice, etc.
S-a aratat ca usurinta cu care se realizeaza deformarea plastica n metalele si
aliaj ele reale, este determinata tocmai de faptul ca acestea contin dislocatii, deformarea
plastica a metalelor lipsite de dislocatii, necesitnd tensiuni de aproximativ o mie de ori
mai mare dect tensiunile necesare deformarii metalelor si aliajelor reale.
e
b
Ne N
Fig. 3.18. Variatia rezistentei la deformare IT cu numarul de dislocatii N.
Se poate trage concluzia ca, daca densitatea de dislocatii se micsoreaza treptat, de la un
anumit moment datorita faptului ca cristalul devine din ce n ce mai lipsit de dislocatii,
deformarea plastica devine treptat mai dificila, necesitnd tensiuni tot mai mari, care n
final se apropie de limita de curgere a cristalelor perfecte. Rezulta astfel, ca proprietatile
57
de rezistenta ale materialelor metalice, pot fi mbunatatite si prin micsorarea numarului de
dislocatii sub o anumita valoare N
c
. Variatia limitei de curgere cr cu numarul de
c
dislocatii N este reprezentata n figura 3.18. Densitatea de dislocatii N
c
corespunde
metalelor recoapte. Deoarece curba O' = f ( N ) nu este simetrica n raport cu verticala dusa
prin N
c
, rezulta ca efectul micsorarii dislocatiilor sub valoarea critica N
c
asupra
proprietatilor de rezistenta este mai mare dect efectul obtinut prin metodele clasice.
Obtinerea unor materiale cu densitati de dislocatii foarte mici este posibila prin realizarea
unor cristale care au forma de fibre subtiri cu diametrul de 1 - 1 O ~ l m , numite mustati si
care au un numar mic de dislocatii. Aceste cristale au proprietati de rezistenta deosebit de
mari. Astfel, mustatile de fier cu diametrul de 1,6 ~ l m , au tensiunea critica de alunecare
egala cu 3640 MPa si rezistenta de rupere la tractiune de 13 .400 MPa, iar mustatile de
cupru au tensiunea critice de alunecare de 820 MPa si rezistenta de rupere la tractiune de
3000 MPa.
Mustatile se obtin prin diferite metode, ca de exemplu prin condensarea vaporilor
suprasaturati de metale, prin depunere electrolitica, prin descompunerea sarurilor
halogenilor, etc.
4. COMPORTAREA LA DEFORMARE A
MATERIALELOR METALICE.
4.1. CLASIFICAREA MATERIALELOR DUPA COMPORTAREA
LA DEFORMARE.
In functie de comportarea la deformare, materialele se pot clasifica n
tipuri: elastice, fragile, plastice si vscoase.
Se ca materialele plastice sunt acelea care pot deformatii
remanente mari si n plus au caracteristici:
- n timpul au loc structurale care variatia
rezistentei la deformare cu cresterea gradului de deformare ( fig.4.l.a );
- rezistenta la deformare nu depinde de viteza de deformare ( fig. 4.1. b );
- presiunea p nu influenteaza rezistenta la deformare ( fig.4.l.c ).
Materialele vscoase sunt considerate acelea care pot deformatii remanente
mari si caracteristici:
- n timpul nu au loc structurale si de aceea rezistenta la
deformare nu depinde de gradul de deformare (fig. 4.2. a);
- rezistenta la deformare depinde de viteza de deformare ( figA .2. b );
- presiunea influenteaza asupra valorii rezistentei la deformare
( figA.2.c ).

E [ P
a b c
Fig.4.l. Influenta gradului de deformare ( a ), a vitezei de deformare ( b ) si a presiunii
hidrostatice ( c ) asupra rezistentei la deformare pentru materiale cu comportare
Fig. 4.2.Influenta gradului de deformare ( a ), a vitezei de deformare ( b ) si a presiunii
hidrostatice ( c ) asupra rezistentei la deformare pentru materiale cu comportare
,-/
::-1'/
59
In generai, materialele nu sunt ideal plastice, ideal elastice, etc, ci materiale elasto -
fragile (figA.3.a), elasto - plastice (fig. 4.3.b). . -
Majoritatea materialelor metalice utilizate n la prelucrarea prin deformare
plastica se pot considera elasto - plastico - vascoase (figA.3, c ).
a
b
c
FigA.3. Influenta gradului de deformare asupra rezistentei la deformare.
Deoarece pentru deformarea remanentl! intereseazl! n principal caracteristicile
plastico - vascoase, n continuare se vor analiza numai acestea.
4.2. INFLUENTA FACTORILOR TEHNOLOGICI
LA DEFORMARE.
ASUPRA
Factorii tehnologici care au o deosebita influenta asupra comportarii la deformare a
materialelor metalice sunt: temperatura materialului deformat, gradul de deformare, viteza
de deformare si presiunii hidrostatice la deformare.
4.2.1. INFLUENTA TEMPERATURII.
Factorul cu cea mai mare influenta asupra proprietatilor de plasticitate a
materialelor este temperatura, deoarece prin indilzire creste agitatia a atomilor si
n acest fel deformarea se va produce la tensiuni mai mici, materialele metalice tinznd a se
comporta ca materiale vscoase. Starea este si cea mai
temperatura depaseste temperatura de recristalizare a metalului sau aliajului, spre
deosebire de situatia in care temperatura de deformare este temperaturii de
recristalizare si cnd metalele sau aliaj ele se ca materiale cu o plasticitate.
Comportarea vsco - a unui material metalic se poate aprecia prin raportul dintre
gradul de deformare datorat deplasarii relative a grauntilor cristaJini E si gradul de
mg
deformare total E, care include si gradul de deformare propriu grauntilor E :
. g
C
v
=
E
mg
E +E
mg g
( 4.1 )
60
C
v
denumirea de indice de vscozitate. Indicele de vscozitate
teoretic intre O - cnd materialul este ideal plastic si 1 - cnd materialul are o comportare
ideal
Trecerea de la comportarea la starea se poate explica prin
modificarea, cu cresterea temperaturii, a raportului ce intre rezistenta
cristalini (J si rezistenta materialului amorf de la marginea (J
g mg
1i:r
Fig. 4.4. Variatia rezistentei si a materialului de la margInea
cu cresterea temperaturii.
Din figura 4.4. la temperaturi inferioare temperaturii critice
(Tcr'" 0,55 Tt[oK] ) rezistenta este rezistentei materialului de la
marginea (J < (J si deci materialul se preponderent plastic. La
g mg
temperaturi superioare temperaturii critice, (J < (J si materialul se
IlIg g
preponderent vscos.
n care:
Variatia rezistentei la deformare cu temperatura are loc dupa legea:
(4.2 )
(J, - rezistenta la deformare la temperatura t2
"2
(Jd - rezistenta la deformare la temperatura tI
1 ,
ct. - coeficient ce depinde de tipul de material (ct. = 0.008 - 0.012 ).
In figura 4.5 este redata influenta temperaturii asupra ductilitatii otelului.
-'!

.."
:.l)
ii
,
Ci
61

&
I "it

--<!
'. .

-le!

"
w18
-&l i. -\:
*,

:;,
's.
'"

@>

"9-
<:) -Q
)
'i

c3


- 2IJ(I o 200 (00 600 CJW /000 /200 1400
Tempero/ura, Le]
Fig. 4.5. Influenta temperaturii asupra ductilitatii otelului.
In cazul unor materiale metalice, datorita transformarilor de faze la cresterea
temperaturii, rezistenta la deformare pentru anumite intervale de temperatura poate chiar
sa se mareasca. De asemenea, deformatia logaritmica limita, pentru domeniul de
temperaturi corespunzatoare deformarii la rece, se mentine cresteri importante
putnd odata cu cresterea temperaturii n zonele de deformare la semicald sau la
cald. Din figura 4.6. se cu cresterea temperaturii. rezistenta la rupere a
unui otel carbon scade foarte mult.
8.
6'0
k.
';0
'/
\
'\
III
r
0 al? 4co 6/)0 a:v (0"'-' "va
Fig. 4.6. Variatia rezistentei la rupere n functie de temperatura de deformare a unui otel
carbon: I - domeniul deformarii la rece; II - domeniul deformarii la semicald; III -
domeniul deformarii la cald.
4.2.2. INFLUENTA GRADULUI DE DEFORMARE
Gradul de deformare, datorita procesului de ecruisare, influenteaza rezistenta la
deformare mai ales n cazul deformarii la rece a metalelor si aliajelor.
Astfel, analiznd ecuatia curbei de ecruisare simplificate ( fig.4.7 )
(7 '(7+&E
dep p
(4.3 )
n care (7d este rezistenta reala la deformare si & este gradul de deformare
p .
62
Fig. 4.7. Curba de ecruisare.
In functie de valoarea modulului de ecruisare E se apreciaza comportarea
p
plastica ( E are valori mari) sau vscoasa (E are valori mici) a materialului metalic.
p p
Odata cu cresterea gradului de deformare, modulul de ecruisare micsorndu-se, se
a m p l i f i c tendinta de comportare vscoasa a materialului.
Influenta gradului de deformare asupra rezistentei la deformare se poate stabili si
cu relatia: .
n care 0-
0
- este rezistenta la deformare In starea initial1i ( pentru materialul neecruisat );
Lo' L - lungimi le epruvetei nainte si dupa deformare; n - exponent ce depinde de
calitatea materialului.
63
4.2.3. INFLUENTA VITEZEI DE DEFORMARE ASUPRA
COMPORTARII LA DEFORMARE.
In cazul presarii la rece, metalele si aliaj ele se comporta ca materialele plastice,
motiv pentru care si influenta vitezei de deformare asupra rezistentei la deformare este
redusa. De exemplu, la cresterea vitezei de deformare de 10
5
ori, rezistenta la deformare a
crescut doar de ori, n conditii de deformare la rece ( fig.4.8 ). Avnd n
vedere ca rezistenta la deformare la rece este suficient de ridicata, rezulta totusi
trebuie sa se tina seama si de influenta vitezei asupra rezistentei la deformare.
Daca se cazul curgerii ideal - vscoasa, viteza se poate calcula cu relatia:
v= .J2gh ( 4.5)
n care se introduc notatiile: h =.E (p - presiunea aplicata, iar y - greutatea specifica) si
r
Considernd viteze diferite, acestea vor fi determinate de valori diferite
h] si h2, deci P] si P2, adica:
VI = A.fii:; v, = A.Jpv, ( 4.6)
Ridicnd la patrat si membru cu membru relatiile ( 4.6) se obtine:
(4.7 )
Daca ceilalti factori ai deformarii ramn constanti si relatia ( 4.7 ) se aplica la materiale
care au proprietatile plastice si vscoase, atunci aceasta se poate scrie sub o forma mai
generala:
(4.8 )
n care: O- este rezistenta la deformare pentru viteza li]; O- este rezistenta la
v] v2

deformare pentru viteza li
2
; m este un exponent ce caracterizeaza vscozitatea
64
materialului. Cnd m = O (J = (J deci materialul presat se comporta ideal plastic;
, v2 vI'
daca m = 2 , materialul este ideal vscos ( satisface relatia 4.7).
Pentru materialele uzuale O < m < 0.3; m -+ O pentru temperaturi joase de
deformare si m -+ 0.3 pentru temperaturi mai ridicate de deformare, n lipsa presiunii
hidrostatice.
o;: 3!XJ

2 10
1
7
O
/,(,
Q
"
.J-


"

0
i--
Itrf)"C
:di b.
6CXJ:r.. r=-::::
rlilW
...........
Fig. 4.8. Influenta vitezei de deformare asupra rezistentei hi rupere a cuprului.
0;:,""

20
10
'f
f--
-
-
CE
-
-
!f
f--
-
v
r
-

,-
-
.
104 /0-3 1(J2 10 I 1 la
Vde2a de deformare, V fi)
Fig. 4.9. Influenta vitezei de deformare asupra caracteristicilor (J , (J pentru un otel
r c
carbon, cu 0.06 % C.
Incercari de tractiune efectuate cu viteze foarte mari, au aratat ca limita de curgere
(J este mai de cresterea vitezei de dect rezistenta la rupere
c .
( figura 4.9.). Vitezele mari de deformare produc aparitia limitei de curgere n epruvete din
otel carbon, care nu prezinta limita de rupere aparenta, n conditii obisnuite de
De asemenea, viteza mare de deformare poate produce si aparitia unor zone de deformare
n tablele din otel, aspect ce nu apare la viteze mici de deformare. Influenta
vitezei de deformare asupra rezistentei la deformare, creste n general cu cresterea
temperaturii la care are loc deformarea datorita n special vscoase,
mentionate anterior.
b
O
II II I I
10-' 10--4 1O-J fU-' /0-1 1 10
\/,fezQ de delo_re, V [iJ
Fig. 4.10. Influenta vitezei de deformare asupra limitei de curgere, pentru otelul carbon cu
diferite procente de carbon: 1 - 0.06 % C; 2 - 0.21 % C ; 3 - 0.31 %C; 4 - 0.48 %C.
Totusi, chiar la temperatura obisnuita, influenta vitezei se face simtita, mai ales
asupra limitei de curgere.
Din analiza datelor experimentale prezentate n figurile 4.9. si 4.10., se poate
deduce ca influenta vitezei de deformare asupra rezistentei materialului se poate pune sub
forma generala data de relatia ( 4.8 ), n care exponentul m are valori diferite pentru
materialul ncercat, precum si pentru caracteristica de rezistenta determinata. Astfel,
valorile exponentului m vor fi mai mari pentru limita de curgere a dect pentru rezistenta
c
la rupere a . Stabilirea unei relatii ntre tensiunea de curgere a si viteza de deformare
r c
este totusi din cauza numeroaselor probleme experimentale legate de
proprietatilor materialelor la deformarea cu viteze foarte mari.
Informatiile existente n literatura, arata ca, n cazul prin soc a sarcinii,
curba tensiune - deformatie se afla amplasata cu 10 - 20 % deasupra curbei la
statice ( fig. 4.11. ).
E
Fig. 4.11. Diagramele de ntindere la
solicitarea ( 1 ), dinamica ( 2 )
si cu " dinte" de curgere ( 3 ).
Se constata n general, cresterea energiei de rupere odata cu cresterea vitezei de
impact, pna la un punct n care se atinge o anumita viteza critica.
In ultimul timp, se aplica metode de deformare a metalelor cu viteze foarte mari,
cuprinse ntre 30 - 120 m / s, folosind energia degajata prin utilizarea explozivilor brizanti,
deformarea electrohidraulica, electroI12agnetica etc.
66
Printre avantajele mari oferite de aceste metode sunt urmatoarele:
- se pot deforma materiale care au o foarte mare rezistenta la deformare n conditii
obisnuite;
- metalele curg usor n cavitatea m a t r i t e ~ putndu-se obtine forme foarte
complicate, care nu se pot obtine prin alte procedee. Deci, se poate spune ca in aceste
conditii s-a schimbat modul de comportare al materialului la deformare.
4.2.4 INFLUENTA STRII DE TENSIUNI.
Plasticitatea metalelor si aliajelor este mult influentata de starea de tensiuni.
Tensiunile de comprimare favorizeaza plasticitatea, pe cnd tensiunile de ntindere
diminueaza aceasta proprietate.
Se poate afirma ca stiirile de tensiuni ce prezinta un numar mai mare de tensiuni de
comprimare asigura o mai mare plasticitate a mterialului deformat. De asemenea
plasticitatea se imbunatateste n cazul schemelor spatiale de tensiune. Influenta starii de
tensiuni asupra plasticitatii se poate caracteriza prin indicele:
n care (j este tensiunea maxima in valoare absoluta.
ma;-<
Fig. 4.12. Variatia alungirii Ia ntindere
in functie de indicele CL.
Pentru schemele reale ale starilor de tensiuni CL variaza intre limitele: -1 pentru
eforturi unitare principale de compresiune egale si + 1 pentru eforturi unitare principale de
intindere egale.
Rezistenta la deformare a materialelor se mareste odata cu cresterea absoluta a
tensiunilor hidrostatice ( a presiunii hidrostatice ) marimea rezistentei, calculndu-se cu
relatia:
( 4.10 )
n care: al este rezistenta la deformare corespunzatoare tensiunii hidrostatice (j .
mI'
cr este rezistenta la defol1llare corspunzatoare tensiunii hidrostatice (J O'
O m
(4.11 )
C - coeficient ce tine seama de material si de conditiile de defol1llare.
In concluzie, se poate afirma ca, la prelucrarea prin defol1llare la rece, n conditiile
lipsei presiunilor hidrostatice, materialele se comporta preponderent plastic. Cresterea
tensiunilor hidrostatice si a temperaturii comportarea vscoasa a materialului
supus defol1llarii.
4.3. INFLUENTA STRUCTURII MATERIALULUI ASUPRA
LA DEFORMARE.
Se poate aprecia ca, la defol1llarea plastica, celula elementara n care cristalizeaza
materialul metalic reprezinta numai unul din factorii importanti care determina
comportarea sa n timpul prelucrarii. In de starea structurala, comportarea
materialului mai este influentata si de o serie de alti factori cum sunt: prezenta dislocatiilor,
intensitatea ecruisarii, viteza de recristalizare, etc.
In general, cu ct celula elementara a unui metal este mai si mai simetrica si
are un numar mai mare de plane de alunecare, cu att metalul are proprietati plastice mai
bune.
A1iajele care sunt nvecinate n tabelul lui Mendeleev, deci care au proprietati
apropiate si care au si acelasi tip de retea cristalina (fol1llnd solutii solide de substitutie)
se comporta bine la defol1llare, dar mai slab dect constituentii puri, luati separat.
A1iajele fOl1llate din metale cu celula elementara diferita, au o retea mai complexa
dect a metalelor componente, astfel nct si capacitatea lor de defol1llare este mai redusa.
In general, aliajul constituit dintr -o singura faza are capacitatea de defol1llare mai
ridicata si rezistenta la defol1llare mai dect aliajul constituit din doua sau mai multe
faze.
Deoarece procesul de defol1llare este foarte complex, din analiza celuluei
elementare n care cristalizeaza, sau a numarului de faze ( constltuenti ) din care este
compus aliajul respectiv, se poate obtine numai o apreciere calitativa asupra
sale la defol1llare.
Se impune ca, pentru o cunoastere mai a modului de comportare la
defol1llare, fie efectuate ncercari experimentale n care sa se determine parametrii care
vor caracteriza cel mai bine capacitatea lor de defol1llafe ( rezistenta la defol1llafe, grad de
defol1llare, etc. ).
68
5. LEGILE DE PLASTICE.
Deformarea prin presare a materialelor metalice, este de
legi:
-legea constantei volumului;
-legea minimei rezistente;
- legea prezentei defonnatiei elastice la defonnarea
-legea tensiunilor remanante (suplimentare);
- legea similitudinii.
5.1. LEGEA
CONSTANTEI VOLUMULUI.
Procesele de defonnare prin presare obtinerea unor produse cu
anumite forme si dimensiuni a se produce n timpul modificarea masei
materialului supus masa corpului defonnare M
2
este cu
masa pe care a avut-o corpul naintea MI'
se admite n timpul proceselor de defonnare densitatea corpurilor metali.ce
nu ( Pj = P
2
) si volumul corpului constant n timpul

M
j
=M
2
sau V
j
P
j
=V
2
'P
2
, si deci Vj=V2' (5.1)
cum este cunoscut, n timpul anumitor procese de defonnare,
densitatea materialelor metalice Astfel, ca unnare a structurii n
timpul la cald a corpurilor metalice n stare densitatea acestora creste
ntr-o crestere a densitatii, pe lnga faptul ca este destul de mica
are loc doar n primele faze ale procesului de defonnare, dupa care densitatea nu mai
variaza nici n timpul procesului respectiv de defonnare, si nici cu ocazia altor procese de
defonnare la cald. Astfel, n cazul otelului, variatia densitatii de la starea la starea
este de circa 0,9 kg/dm
3
( de la 6,9 kg/dm
3
la 7,8 kg/dm
3
) respectiv de 13 %.
De asemenea, n timpul la rece, ca unnare a " aranarii " structurii prin cresterea
de defecte n reteaua cristalina, densitatea materialelor metalice defonnate se
micsoreaza, dar ntr-o foarte mica. Astfel n cazul otelujui variatia densitatii este de
circa 0,25 % iar la aluminiu de 0,1 - 0,13 %. Avnd n vedere ca variatia densitatii (care
atrage sine si variatia a volumului ) n cazul la cald a
semifabricatelor metalice turnate apare doar n fazele initiale ale procesului, iar n cazul
la rece variatie este practic se poate admite n timpul
proceselor de defonnare volumul corpurilor constant.
Constanta volumului n timpul corpurilor metalice se n functie
de dimensiunile corpurilor nainte si defonnare. Astfel, se li, bi, hi
dimensiunile ( lungimea, si respectiv n1timea ) unui corp de'
nainte de deformare, si cu ld, bd, hd dimensiunile aceluiasi corp
deformare, se poate scrie relatia: - -
v. = V
d
- 1. b .. h. = ld . b
d
. h
d
. ( 5.2 )
1 1 1 1
Relatia (5.2) se mai poate scrie si sub forma:
ld b
d
h
d
_
-.-.--l.
1. b h.
1 1 1
Prin logaritmare se obtine:
sau q + 8
b
+ 8
h
= O.
In cazul deformatiilor mici se mai pot scrie relatiile:
s: I {Ia + LiIJ { LiIJ J )
u =In-=I -- =1 1+- =lr\1+E
I la la la I
b (b + LibJ { LibJ ( )
=In-=In o =I1+-=ln1+E
b
b ba ba ba
=lnJ:l.-=IJho+Lih]=I(1+ Lih]=I{1+E )
h ha 'ha ha h
Deci n general
0= In(1+E).
Daca se n serie relatia ( 5.9) se obtine:
E
2
28
3
3E
4
n-1 (n-1)E
n
0= In(1+E) =E-
21
+3!-4!+.+(-1) n!
Neglijndu-se infinitii mici de ordin superior se poate scrie:

sau
0I = ' 0b = 1{1+E
b
) 0h = 1{1+E
h
)
sau
(5.3 )
( 5.4 )
(5.5 )
(5.6 )
( 5.7)
(5.8 )
( 5.9)
( 5.10 )
( 5.11 )
(5.12)
( 5.13 )
Se deformatiile logaritmice n fond integralele deformatiilor relative
liniare elementare, existente la un moment dat:
70
li> dh
8
h
=1-
h

Il,
5.2. LEGEA MINIMEI REZISTENTE.
( 5.14 )
lege la baza directiei si pe care le
diferitele particule ale corpului metalic n timpul Ea a fost n
teoria de H. Tresca n 1895, fiind apoi si de alti n
moduri:
- n cazul n care punctele materiale ale unui corp supus se pot deplasa
n diferite directii, fiecare dintre acestea se va deplasa pe directia n care cea mai
(Gubkin S.I. ).
- orice a sectiunii transversale a unui corp prismatic deformat plastic prin
refulare si n prezenta pe suprafetele de contact, tinde a se transforma ntr-o
sectiune, i corespunde pentru o un perimetru minim, respectiv tinde
o ( S. Soobe).
- deplasarea punct de pe suprafata de contact a unui corp supus
are loc n directia celei mai scurte normale la perimetrul sectiunii (Golovin A.
S. ).
n cazul plane, pe o directie, este si de
semn contrar cu deformatia de pe cealalta directie, n cazul spatiale,
determinarea valorii deformatiilor n plan transversal, n functie de deformatia
se mult mai dificil, nefiind numai relatia constantei volumului.
Astfel, se prin refulare un corp paraleJipipedic cu o valoare
a reducerii, nu se vor putea cunoaste deformatiilor pe lungimea sau
sectiunii transversale ci numai suma acestora. Pentru a se putea determina separat
valorile deformatiilor mai este nevoie de o conditie conditie
ar fi de exemplu lipsa de pe suprafetele de contact dintre sculele
matritei si corpul supus am avea de-a face cu o curgere a materialului n
timpul care a primit denumirea de curgere In acest caz, forma sectiunii
transversale nu se n timpul (fig. 5.1), raportul laturilor sectiunii se
constant, att pe lungime ct si pe si deci deformatiile pe lungime si pe
sunt egale ntre ele:
= 0b = (5.15)
10 b
o
Curgerea se ntlneste si n conditiile reale n cazul unui corp de
In cazul reale ( cu frecare mare pe suprafetele de contact) a
unui corp prismatic cu baza sau chiar directiile n
care se vor deplasa particulele materiale, tinnd cont de formularea data de Golovin legii
minimei rezistente, vor fi diferite n functie de anumite zone ale sectiunii corpului.
71
Fig. 5.1. Reprezentarea modului de
curgere n cazul unui
corp cu sectiune dreptunghiulara.
In acelasi timp, n fiecare directia de deplasare a tu! uror punctelor va fi
aceeasi, cu o intensitate sectiunii de a corpurilor n zone cu
aceeasi directie si acelasi sens de deplasare a punctelor materiale se prin trasarea
bisectoarelor unghiurilor sectiunii (fig. 5.2 ).
Fig. 5.2. Modul de a diferitelor 4=
sectiuni transversale ale corpurilor
supuse n zone cu aceeasi
directie de deplasare a punctelor materiale.
In ceea ce priveste intensitatea cu care se particulele materiale n
diferite zone si chiar n aceeasi zona, se cunosc urmatoarele:
- avnd n vedere intensitatea curgerii materialului metalic pe o directie si ntr-
un anumit sens este cu lungimea normalei la conturul sectiunii, pe
ce ne de colturile sectiunii, deformatia va fi mai mare, deoarece si
lungimea normalelor la contur din fiecare creste. Din spre centrul
laturilor se obtin anumite ( fig.5.3 ), care conduc n final la o sectiune circulara
n cazul prismei si triunghiulare sau spre o sectiune si apoi ( pe
ce gradul de deformare creste) n cazul prismei dreptunghiulare.
Fig.5.3. Forma sectiunii de contact refularea unor probe sub forma de
prisma cu sectiune patrata sau dreptunghiulara.
72
- intensitatea curgerii materialului metalic este SI 10 cazul n care
suprafetele zonelor n care s-a sectiunea bazei corpului sunt diferite. Astfel, cu 'ct
sectiunea zonei este mai micii, deformatia n directia acestei zone va fi
mai dect cea cu o mai mare. Din acest motiv, n cazul
sectiunii dreptunghiul are, deformatia din zona 1 este mai dect cea din zona II
(fig.5.3.), pe cnd la sectiunea zonele fiind egale ntre ele, si deformatiile vor fi
aceleasi ca Diferenta dintre deformatiei n cele zone, va fi cu att
mai mare, cu ct si raportul dintre lungimea si sectiunii dreptunghiulare va fi mai
mare. Avnd n vedere acest fenomen, se poate explica si absenta n
tablelor late, la care proiectia suprafetei de contact dintre laminat si cilindri, un
dreptunghi la care lungimea ( respectiv tablei) este cu mult mai mare dect
( respectiv lungimea arcului de contact dintre cilindri si ).
din cele expuse mai sus dintre deformatiile pe cele
directii ale suprafetelor de contact ale corpurilor supuse este practic
dintre aceste deformatii, cu toate s-au efectuat foarte
multe nu este nici n prezent pe deplin
Astfel, pentru determinarea dintre deformatiile pe cele directii ale
sectiunii transversale, se admite cii, n cazul prin refularea unei prisme
dreptunghiulare, volumul de material de pe verticala zonelor 1 ( fig. 5.3. ) este egal cu
volumul de material metalic deplasat n directia laturii mari a dreptunghiului (1), iar
volumul de material de pe verticala zonelor II este egal cu volumul de material metalic
deplasat n directia laturii mici a dreptunghiului (b).
Efectuandu-se calculele respectnd conditiile anterioare s-au obtinut
relatii:
(5.16.)
(5.17.)
(5. J 8.)
n care:
ho'!o, b
o
- sunt si dimensiunile ( lungimea si respectiv ) bazei prismei
nedeformate;
h, 1, b - si dimensiunile bazei prismei deformate;
73
Analizndu-se aceste relatii de legatura ntre J.l si rezulta ca pe masura ce
reducerea este mai mare, cu att A. va fi mai mic iar mai mare.
Aplicnd aceste doua relatii ( 5.16 si 5. 17 ) n cazul prin refulare a unei
prisme patrate ( 10 = b
o
) rezulta o relatie identica cu cea obtinuta n cazul curgerii radiale,
n timpul deformarii:
(5.19)
In functie de valoarea coeficientului de frecare dintre scule si corpul supus
deformarii, modul de curgere al materialului metalic pe cele doua directii ale suprafetei de
contact se va apropia mai mult sau mai putin de cele doua cazuri extreme analizate mai sus
( curgerea radiala si respectiv curgerea cu valori mari ale coeficientului de frecare pe
suprafetele de contact ).
Astfel, cu ct valoarea coeficientului de frecare este mai mica cu att procesul de
deformare tinde catre schema de curgere a materialului n timpul deformarii, si
invers, cu ct coeficientul de frecare este mai mare cu att procesul de deformare tinde
catre cealalta extrema a modului n care poate avea loc deformarea la nivelul suprafetelor
de contact.
Rezulta deci, ca valoarea deformatiilor n plan transversal nu depinde numai de
valoarea reducerii aplicate si de raportul dintre dimensiunile initiale ale suprafetei de
contact, ci si de valoarea coeficientului de frecare si de izotropia sa pe aceasta suprafata.
Din acest motiv, relatiile ( 5.16 ) si (5.17 ) nu dau dect o imagine calitativa a deformarii
corpurilor n plan transversal.
Pentru determin ari cantitative se folosesc relatii empirice ca de exemplu cele date
de 1. Ia. Tamovski:
( J4f
l
b
o

19l\, = 19/-l 4f ;
( '1
1+l
IgA = (boJ4f
1913 la
(5.20 )
n care f este coeficientul de frecare dintre material si suprafetele de lucru ale matritei.
Legea minimei rezistente trebuie n vedere la multe procese practice de
deformare plastica, cum sunt matritarea cu bavura, ntinderea prin foljare libera, latirea,
laminarea, etc.
5.3. LEGEA PREZENTEI DEFORMATIEI ELASTICE LA
DEFORMAREA
Aceasta lege se poate enunta astfel: orice deformare plastica este precedata si
nsotita permanent de o deformare elastica ale carei valori sunt n functie de marimea
efortului cu care se executa deformarea plastica, conform legii lui Hooke ( (J = g E ).
Deformarea plastica apare numai dupa ce se depaseste o anumita valoare a
deformatiei elastice, corespunzatoare limitei de elasticitate a materialului. Dupa ncetarea
actiunii fortelor exterioare de deformare ( fig.S.4. ) deformatia elastica ( ce ) dispare iar
corpul riimne numai cu deformatia plastica ( c ). Deci, deformatia totala &-'8 +8
P 'r. e p
//h '//


<::
r'
---
IIAf

.,
I.u

Fig 5.4.Modul de deformare a unor probe prin solicitare Ia tractiune ( a ) si la compresiune
(b ).
In timpul proceselor de deformare plastica, existnd un contact permanent ntre
scula de deformare si corpul supus deformarii, este evident ca aceste doua corpuri n
contact sa exercite unul asupra celuilalt anumite actiuni., care n ultima instanta,
influenteaza desfasurarea procesului de deformare plastica.
Pentru ca un proces de deformare sa se desfasoare n conditii ct mai bune
si cu o intensitate este necesar ca scula de deformare sa nu aiba deformatii
remanente ( plastice) iar deformatiile elastice sa aiba valori ct mai mici posibile. In timpul
procesului de deformare plastica, tensiunea ce apare n scula de deformare nu trebuie sa
depaseasca limita de elasticitate a materialului din care este executata, n timp ce tensiunea
din corpul supus deformarii trebuie sa depaseasca ct mai mult limita de elasticitate a
materialului respectiv, iar la unele operatii de deformare plastica Ia rece putnd atinge
chiar limita de rupere a acestuia.
In practica pot aparea deformatii remanente la sculele de deformare numai
accidental, prin nerespectarea conditiilor de deformare ale procesului. Astfel, de exemplu,
n situatia n care la un utilaj n zona de deformare patrund corpuri straine, se poate
ntmpla ca sculele de deformare sa primeasca solicitari peste valorile pentru care au fost
proiectate si n acest mod sa se deformeze remanent. Aceasta situatie constituie nsa o
avarie pentru sculele respective, impunnd oprirea imediata a utilajului.

Fig 5.5. Deformatiile elastice ce apar
n timpul procesului de deformare
prin laminare.
75
Fig.5.6. Deplasarea originii axelor de
coordonate ale diagramei cr - E, ca
urmare a pretensionarii utilajului
de deformare.
Deformatia elastica a sculelor de deformare are o importanta foarte mare, n
special cnd piesele obtinute prin deformare au dimensiuni mici, cum este cazul ndoirii si
profilarii benzilor, ambutisarii pieselor de dimensiuni mici si precise sau n cazul laminarii
la rece a benzilor subtiri. In acest din caz, se distanta dintre cilindrii de
lucru ai laminorului la o cota s si se un semifabricat sub forma de banda care
are grosimea ha, grosimea a benzii h va fi de valoarea distantei s
dintre cei doi cilindri. Dupa cum din figura 5.5. grosimea finala a benzii va fi :
h=s+ilhs+ilh
m
(5.21.)
n care Llh
s
este deformatia elastica ( ) a ansamblului cajei de laminare; ilh
m
deformatia ( a laminatului.
In mod coeficientul de reducere va fi :
( 5.22. )
Din relatie reducerea va fi cu att mai mare cu ct deformatiile
elastice ale cajei si ale laminatului vor fi mai mici. Pentru cazul ideal, cnd Llhs=Llhm=O,
deformatia va fi: =
max s
( 5.23. )
Valoarea a deformatiei va fi cnd . = 1 si corespunde situatiei n care
nun
h
o
= s+ilhs+Llh
m
, respectiv cnd tot efortul de deformare se consuma pentru
deformarea a sculelor si materialului. Intre cele situatii extreme
si . ) sunt grupate toate cazurile practice ale procesului de laminare.
max nun
76
Din examinarea relatiei ( 5.22 ) se pot identifica si caile pentru intensificarea
proceselor de deformare, respectiv pentru coeficientului de reducere Astfel; o
prima cale ar fi micsorarea pna la zero a distantei s dintre cei doi cilindri. De asemenea se
recomanda si micsorarea la minimum posibil a deformatiei elastice a ansamblului cajei de
laminare. Pentru aceasta se utilizeaza rigidizarea elementelor caJel ( prin
supradimensionarea lor si pretensionarea cajei ).
Pentru pretensionarea cajelor se procedeaza la aplicarea unor tensiuni initiale care
comprima toate subansamblele cajei, n sens invers celui n care tensiunile din timpul
laminarii produc deformatiile elastice ale acestora. In acest mod, tensiunile ce apar n
elementele cajei n timpul laminarii, trebuie sa nvinga mai nti tensiunile prestrngerii
aplicate, si apoi daca va mai fi posibil vor produce deformatii elastice, nsa cu mult mai
mici.
Pretensionarea cajei se poate considera ca o deplasare a axelor de coordonate ale
curbei (J - g ( fig. 5.6. ) din n 01. Astfel, la aparitia n caja a tensiunii (Y nu se va
s
produce deformatia elastica Lih
s
, ci o valoare mult mai mica Lih
s
- (Lihs)pr, n care
(Lihs)pr este deformatia elastica realizata prin prestrngerea (pretensionarea) cajei.
relatie similara cu cea pentru ( 5.22 ) se obtine si pentru trefilare
sau tragere:
-( do )2
- d+ Lid
s
+ Lid
m
( 5.24)
unde: do - diametrul initial al semifabricatului;
d - diametrul de iesire ( final) al piesei trefilate sau trase;
Lid s si Lid m - deformatiile elastice ale sculelor si respectiv materialului supus

Se observa ca n cazul trefilarii sau tragerii actiunea deformatiilor elastice este mai
pronuntata ( coeficientul de reducere "A variind n functie de patratul deformatiilor elastice)
deoarece apare pe doua directii ale sectiunii transversale a materialului deformat. Si n
cazul trefilarii sau tragerii se poate micsora deformatia elastica a sculei prin pretensionare.
Acest lucru se realizeaza prin frecarea unui inel de strngere n jurul filierei sau a mat rit ei.
77
5.4. LEGEA TENSIUNILOR REMANENTE (SUPLIMENTARE)
Aceasta lege precizeaza ca la deformarea plastica a unui corp metalic, n afara
tensiunilor principale vor aparea si anumite tensiuni de tractiune sau compresiune, care
ramn n corpul deformat si dupa ncetarea actiunii fortelor de deformare. Aceste tensiuni
care se echilibreaza reciproc se numesc tensiuni suplimentare remanente. In functie de
aceasta, pot sa apara tensiuni suplimentare de trei tipuri:
- tensiuni suplimentare ntre straturi sau portiuni separate ale corpului deformat;
- tensiuni ntre diferiti graunti ai corpului deformat;
- tensiuni ntre diferite zone ale grauntilor corpului deformat.
Principalii factori care influenteaza distributia neuniforma a tensiunilor SI
deformatiilor n corpul supus deformani sunt urmatorii:
a) Conditiile de frecare pe suprafata de cOlltact dintre corpul supus deformarii si scula
de defonnare. Astfel, n cazul latirii unor piese cilindrice, datorita fortelor de frecare de pe
suprafetele de contact, acestea vor avea o forma de butoias ( fig. 5.7. ). Aceasta forma se
datoreste faptului ca fortele de frecare de pe suprafetele de contact, opunndu-se
deformarii, deplasarea a particulelor corpului, cu att mai mult cu ct
acestea sunt mai apropiate de suprafetele de contact. Astfel, ntre zonele I si II ale
corpului deformat apar tensiuni suplimentare deoarece zona I deformndu-se mai putin
frneaza deformarea zonei II, dnd nastere n aceasta la tensiuni de comprimare (-), iar
zona II mai mult n deformarea sa si zona I nastere n
aceasta la tensiuni de ntindere ( + ).
Fig. 5.7. Zonele caracteristice n care apar
tensiuni suplimentare la un corp supus


lt .,
--- --
. '-.-' .
Fig. 5.8. Zonele n care apar tensiuni
suplimentare la laminarea cu reducere
pe Hitimea semifabricatului.
Deci pentru obtinerea unei ct mai uniforme si aparitia unor eforturi
suplimentare ct mai mici, se va urmari se la minimum valoarea coeficientului de
frecare pe suprafetele de contact;
78
b) Diferenta mare dintre forma sectiunii corpului inainte si dupa deformare. Astfel daca
se lamineaza un semifabricat cu grosime neuniforma pe latime ntre cilindri riguros paraleli
(fig.5.8. ) deformarea n diferite zone ale laminatului va fi diferita: n zona I n care are loc
o alungire mai mare ca urmare a unei reduceri mai pronuntate ( Hr / h > Hrr/ h) vor aparea
tensiuni suplimentare de comprimare ( - ) ca urmare a frnarii deformatiei libere a acestei
zone de catre zonele IT, iar n zonele IT vor tensiuni suplimentare de tractiune ( + )
ca urmare a lor n deformare de catre zona 1. Un fenomen are loc si
atunci cnd se de exemplu o banda cu grosime pe ntre cilindri
cu tablie sau la laminarea n calibre.
Tensiunile suplimentare datorita diferentei dintre forma semifabricatului si a piesei
deformate apar frecvent si n cazul presarii n matrita. In acest caz tensiunile vor fi cu att
mai mari cu ct diferenta de sau de dimensiuni vor fi mai pronuntate;
c) Neomogenitatea chimica, slructllrali1 sali de temperatura conduce de asemenea la
comportarea diferita la deformare a corpului n diferite zone ale sale. Astfel, la deformarea
unui lingou ce prezinta o segregatie, respectiv zona a acestuia este mult
mai n elemente de aliere si impuritati dect zona periferica a materialului,
proprietatile de plasticitate n cele doua zone vor fi diferite si deci deformarea lingoului n
ansamblu va fi neuniforma. Zona centrala mai putin plastica se deformeaza mai greu si va
frna deformarea zonei periferice ( care fiind mai plastica se deformeaza mai usor )
supunnd-o la comprimare. La rndul ei zona periferica antreneaza n deformarea sa zona
centrala supunnd-o la ntindere.
Tot n cazul lingourilor caracterizate prin structura de turnare, cu zone ale caror
au forme si marimi diferite, prin deformare se vor obtine zone mai mult sau mai
putin alungite ntre care vor aparea tensiuni suplimentare.
Daca semifabricatelor destinate deformarii va fi neuniforma, respectiv
gradientul de temperatura dintre zona centrala si cea periferica este mai mare si
proprietatile plastice ale acestor zone vor fi diferite si ca urmare, deformarea ce se va
produce va fi neuniforma ( asemanatoare cu deformarea unui lingou puternic segregat ).
Daca dupa executarea procesului de deformare plastica piesele deformate nu sunt
supuse unui tratament termic de detensionare sau recristalizare, aceste tensiuni
suplimentare ramn n respectivele piese sub forma de tensiuni reziduale, generatoare de
fisuri n special atunci cnd tensiunile ce apar n piese n timpul exploatarii se nsumeaza cu
tensiunile reziduale.
Tensiunile suplimentare pot disparea si de la sine, partial nsa pe seama unor
deformatii plastice pe care le produc n timp ( fenomenul de fluaj ) sau pe seama formarii
de micro sau macrofisuri n corpul deformat.
79
5.5. LEGEA SIMILITUDINII.
Aceasta lege se aplica corpurilor metalice asemenea din punct de vedere geometric
si cu aceeasi compozitie si structura, si care sunt supuse deformarii n aceleasi conditii de
temperatura, grad si viteze de deformatie si aceleasi conditii de frecare pe suprafetele de
contact.
Conditiile mentionate anterior pentru aplicarea legii similitudinii, nu pot fi
n general simultan n conditii practice, deoarece cu ct un corp metalic are
dimensiuni mai mari, cu att va fi mai neomogen din punct de vedere chimic si structural
sau al conditiilor de ncruzire si de frecare. Prin urmare, parametrii energetici ai deformarii
n acest caz vor fi diferiti de cei ce prin aplicarea legii similitudinii. Cu toate acestea
legea similitudinii se aplica n conditii practice de deformare prin intermediul unor
coeficienti de corectie.
Prin legea similitudinii se admite pentru deformarea a doua corpuri asemenea,
presiunea de deformare este aceeasi, raportul fortelor de deformare este egal cu raportul
sectiunilor transversale ale corpurilor sau este egal cu patratul raportului dintre marimile
liniare ale corpurilor respective ( patratul raportului de asemanare ), iar raportul lucrurilor
mecanice de deformare cu raportul volumelor celor doua corpuri sau este egal cu cubul
raportului de asemanare dintre cele doua corpuri. In acest caz se pot scrie urmatoarele
relatii:
Pm = Pr
(5.25 )
F S l b ,
a.a=a'
Fr Sr I
r
b
r
( 5.26 )
( 5.27 )
n care a este raportul de asemanare dintre model si piesa reala ( a <1 ).
Daca conditiile impuse perrtru aplicarea legii similitudinii nu pot fi respectate,
valorile fortei sau ale lucrului mecanic calculate cu relatiile ( 5.25 ), ( 5.26 ), ( 5.27 ) se
vor nmulti cu diferiti coeficienti de corectie calculati cu urmatoarele relatii:
, pentru corectia datorata diferentei de temperatura:
0,04.Jlr( elA.D.DDltr -1)- 0,05
11t = ,.-{ : )
0,04
v
t
m
e M.D,DD1Im -1 - 0,05
( 5.28 )
, pentru corectia datorata diferentei dintre cele doua grade de deformare:
80
li
77 = _r ( 5.29 )
li li
m
- pentru corectia datorata diferentei dintre proprietatile mecanice ale materialului:
O'
770'= O'cr (5.30)
cm
n care indicele r se refera Ia piesa reala iar indicele m corespunde probei pe care se face
simularea ( modelului ).
In practica, pentru calculul mai rapid al unui singur coeficient de corectie global, n
cazul cnd se neglijeaza influenta temperaturii se utilizeaza relatia:
( 5.31 )
n care: <jl - coeficientul de corectie al rezistentei ( presiunii) de deformare;
1'] - coeficient ce depinde de material, avnd valorile 1'] = 0.85 - 0.9 pentru metale
pure si 1'] = 0.75 - 0.85 pentru aliaje;
f - coeficientul de frecare dintre materialul semifabricatului si sculele de deformare
ale matritei.
Folosind acest coeficient de corectie, relatiile dintre presiuni, forte si lucrurile
mecanice devin:
P1 =(j).p; F
1
L
1

(5.32 )
Legea similitudinii are o mare importanta n practica, deoarece pe baza ei se pot
simula n conditii de laborator diferite procese de deformare plastica industriale si se pot
extrapola apoi pentru conditii industriale rezultatele unor procese de deformare ce s-au
realizat n conditii de laborator, obtinndu-se n acest mod economii nsemnate de
material, energie si manopera.
81
6. EFECTELE PRINCIPALE ALE PLASTICE.
, -
6.1. ECRUISAREA MATERIALELOR METALICE DEFORMATE.
Modificarile structurale pe care le sufera materialele metalice n timpul deformarii
lor, conduc la variatia proprietatilor fizico - mecanice ale acestora. Astfel, daca prin
deformare se obtine o crestere a proprietatilor de rezistenta a materialelor metalice
(cresterea duritatii HB, a rezistentei de rupere Rm , a limitei de curgere ac, etc. ) si o
corespunzatoare a proprietatilor de plasticitate ( scaderea a1ugirii Er sau a gtuirii
la rupere ), variatii ce sunt proportionale cu deformatiei ( fig. 6.1. ) se
considera ca respectivul material a suferit un proces de ecruisare. Starea de ecruisare a
materialelor metalice deformate se datoreaza dislocatiilor de catre
diferite obstacole ( cum ar fi intersectia dislocatiilor, interactiunea dintre dislocatiile care
se deplaseaza pe plane paralele sau limitele dintre dintre graunti ). Deci se poate afirma ca
gradul de ecruisare creste cu cresterea numarului de dislocatii blocate. Pentru a
continua procesul de deformare, va
cI[."/o} trebui nvinsa rezistenta acestor
6'5
,/
80
obstacole ( bariere interne) prin vr"
/'
,/
.,.,
B marirea tensiunii de deformare.
"
11
/
50
\
l'
7

\ V
20 Numarul obstacolelor creste
2
/
40
V
1\
.>:J
/'
V
30
IX..
2S /V N"
Jo\jr'
/'

"

1
m
:li?
o

W
Q:J
:
. f;ro
Fig.6.1. Variatia proprietatilor mecanice
15
0
(0.RO 30
!iJ1iV
n functie de gradul de deformare la rece
a unui otel cu %C scazut.
nsa proportional cu valoarea
gradului de deformare si deci
actiunea lor de frnare asupra
deplasarii dislocatiilor devine
din ce n ce mai puternica, pe masura
ce gradul de deformare creste.
Deci gradul de ecruisare a
materialelor metalice deformate
creste odata cu gradului
de deformare. De asemenea,
ecruisarea este cu att mai pronuntata, cu ct posibilitatile de interactiune n deplasarea
dislocatiilor sunt mai complexe. Astfel, s-a constatat ca se ecruiseaza mai usor metalele
care prezinta mai multe sisteme de alunecare, iar pentru acelasi material se ecruiseaza mai
puternic agregat ele policristaline dect monocristalele. In ceea ce priveste agregatele
poli cristaline, se ecruiseaza mai puternic cele cu graunti mai mici, iar dintre metale pure si
aliaje, ultimele se ecruiseaza mai usor.
Din punct de vedere practic, ecruisarea are o importanta deosebita, deoarece prin
variatia ce o da proprietatilor materialelor metalice, se largesc mult domeniile de utilizare
ale acestora.
Avnd nsa n vedere' ca o crestere a ecruisarii conduce la pierderea
proprietatilor de plasticitate ale metalelor, producndu-se fisurarea sau chiar distrugerea
lor, este necesar ca operatia de deformare fie ntrerupta la un anumit grad de deformare,
iar materialul ecruisat sa fie supus unei nca1ziri pentru a-si recapata proprietatile de
82
plasticitate. Incalzire la o de la care structura corpului metalic
deformat revine la starea initiala de echilibru se numeste recoacere de recristalizare.
Recristalizarea, ca si In cazul solidificarii, se produce prin germinare si cresterea
cristalelor, asigurnd In final un material cu o noua structura, cu o densitate mica de
dislocatii, tensiuni interne si cu proprietati plastice ridicate care permit continuarea
proceselor de deformare plastica la rece ( fig. 6.2. ).
3
3
61"\.

iP
(,<: 27
o
./
1\
X
d
2
2
(
16 .!tiM
/
/,()
C" %
r:J;
J\
1/
"
\
I r-.f
-
"
-
6'0
.fO
4tJ
stJ
2tJ
tJ I
t)
1tJ()(Jf'(J
Tem,Aerohro
50 lOt) ax> ,110 D 110 _ it!> eIIO
Fig. 6.2. Variatia rezistentei si alungirii la rupere n timpul proceselor de ecruisare SI
recristalizare a unui otel cu % C scazut.
Prin n vederea se creeaza conditii si pentru omogenizarea
prin difuzie a compozitiei chimice a materialului metalic, fapt ce are o influenta pozitiva si
asupra proprietatilor de plasticitate ale acestuia. Temperatura de recristalizare a unui
material metalic este conventional drept valoarea minima a temperaturii la care
materialul respectiv, puternic deformat si ecruisat, recristalizeaza complet n timp de o ora.
Pentru metalele pure, temperatura aproximativa la care are loc procesul de
recristalizare este egala cu :
(6.1 )
n care T
r
si T
t
sunt temperaturile absolute de recristalizare si respectiv de topire.
Desi factorul determinant n procesul de recristalizare este temperatura,
sa este inflentata ntr-o importanta si de alti factori cum sunt: timpul
de si de mentinere la temperatura de recristalizare, gradul de deformare aplicat,
granulatiei initiale si puritatea materialului supus recoacerii. Astfel, durata de
va fi cu att mai lunga, cu ct temperatura la care se efectueaza recristalizarea va
fi mai joasa, data de temperatura optima. In acelasi timp, o crestere foarte mica a
procentului de ntr-un metal pur, conduce la cresterea corespunzatoare a
temperaturii de recristalizare.
In ceea ce priveste influenta gradului de deformare asupra procesului de
recristalizare, se cunoaste acest proces nu poate avea loc materialul metalic nu a
suferit o ecruisare critica unui grad de deformare minim de 0,2 - 2 %,
grad de reducere ce scade pe ce temperatura de recristalizare creste. De asemenea,
cu ct materialul metalic este mai puternic ecruisat, cu att temperatura de recristalizare va
fi mai
8)
Avnd n vedere ca proprietatile materialelor metalice depind de marimea
granulatiei acestora, procesele de deformare plastica la rece urmate de recoacere trebuie
astfel conduse nct sa se obtina granulatia care poate conferi materialului proprietatile
cerute.
Legatura dintre marimea granulatiei ( respectiv proprietatile materialului metalic )
gradul de deformare si temperatura de recristalizare este prezentata n diagrama temara
din figura 6.3.
Fig. 6.3. Variatia marimii grauntilor in functie de gradul de reducere aplicat si temperatura
la care a avut loc procesul de recristalizare n cazul unui otel cu % C redus.
In functie de ponderea proceselor de ecruisare si de recristalizare n timpul
desIasurarii deformarii plastice,procesele de deformare se mpart astfel:
- procese de deformare la rece, la care restaurarea sau recristalizarea structurii materialului
metalic deformat lipseste cu desavrsire, aparnd astfel o ecruisare pronuntata. In general,
aceste procese au loc la temperaturi mai mici de 0,3Tt.
- procese de deformare irtcompleta la rece, care au loc la temperaturi la care recristalizarea
lipseste, dar apare pe lnga ecruisare un proces de restaurare a structurii, care micsoreaza
ntr-o oarecare masura rezistenta materialului marindu-i corespunzator plasticitatea.
Aceste procese au loc de obicei cnd deformarea se produce cu grade si viteze de
deformare ridicate, care asigura prin efectul rermic al deformarii o a materialului
n intervalul de temperaturi cuprins ntre ( 0,3 - 0,5 ) T
t
.
- procese de deformare incompleta la cald, caracterizate de aparitia incompleta a
procesului de recristalizare, cu toate ca acesta ncepe n timpul si continua si n
timpul racirii materialului metalic deformat. In acest caz, materialul metalic prezinta zone
cu structura deformata si zone cu structura recristalizata. Temperatura la care au loc
procesele de deformare incompleta la cald variaza ntre ( 0,5 - 0,7 )T
t
.
84
- procese de deformare la cald n urma la materialele metalice nu se aparitia
deci n timpul a avut loc si un proces de recristalizare
prin care materialul metalic obtine o cu recristalizati cu
dimensiuni aproximativ egale pe cele trei directii. Temperatura de la care ncepe
deformarea la cald este aproximativ cu O, 7T t.
6.2. CURBE DE ECRUISARE.
mecanice de ale materialelor metalice se cu ajutorul
la tractiune Perechile de valori obtinute n timpul
pentru forte si lungirile pennit se calculeze tensiunile si alungirile
specifice cu relatiile:
si li= L-L
o
100 [%]
Lo
(6.2 )
In urma la tractiune, n mod uzual se obtin caracteristici
mecanice: limita de curgere (J ( Re), rezistenta la rupere (Jr (R
m
), alungirea la rupere
c
li (sau Ar ), gtuirea \11 ( sau Z ).
r
In relatiile ( 6.2 ) s-au racut notatii: F - forta; 8
0
- aria sectiunii
transversale initiale a epruvetei; La - lungimea a epruvetei; L - lungimea epruvetei
la un moment dat.
Reprezentnd grafie functia cr = f ( g ), pe baza valorilor detenninate experimental
prin se obtine curba la tractiune a materialului.
R.."I--F-'"
_//
/
Cr C
( fig. 6.4. - linia pe baza
relatiilor ( 6.2 ) se numeste
Deoarece n timpul
sectiunea epruvetei se
continuu, se defineste tensiunea ca raport
ntre forta de solicitare a epruvetei la un
moment dat si aria sectiunii n momentul
( aria si forta instantanee ).
(6.3)
F
(J 1 =- [N /mm
2
]
rea 8 .
Reprezentnd grafic variatia tensiunii
normale reale cu alungirea
se obtine curba
(fig. 6.4. - curba cu linie
Dependenta cu linie
n figura tensiunile cresc continuu
Fig. 6.4. Diagrama si
diagrama
3')
cu deformatiile specifice, ceea ce reflecta tocmai fenomenul de ecruisare, ce are loc n
timpul deformarii plastice.
Din acest motiv, curba caracteristica reala, se mai numeste si curba de ecruisare.
Deoarece procesele de presare la rece au loc la valori ale tensiunilor din material ce
depasesc limita de curgere, rezulta ca pentru analiza lor este necesar sa se cunoasca curba
de ecruisare a materialului prelucrat.
Curbele de ecruisare se pot reprezenta uzual n coordonatele:
Ci' I - E si (J' - II'.
rea real 'f'
Ele se pot construi experimental, prin masuratori directe ale fortei si aneI In
momentul respectiv si a alungirii corespunzatoare. Avnd nsa n vedere faptul ca
experimental constructia se realizeaza foarte dificil, n continuare se face o analiza
teoretica a acestor curbe de ecruisare stabilindu-se si o modalitate simplificata de trasare a
lor, chiar daca si ntr -o anumita masura aproximativa.
a) Curba de ecruisare Ci'real - E.
F F So So
Ci' =-=-.-=Ci'.-
real S So S S
(6.4 )
Legea constantei volumului epruvetei, n zona calibratii, nainte si dupa deformare, permite
sa se scrie:
S = ~
1+&
De unde rezulta:
~ = l : . = 1+&=_1_
S Lo l-If/
Deci se poate scrie:
(6.5 )
(6.6 )
(6.7 )
Ci'real = Ci' (1+E) (6.8)
Forta de deformare are relatia:
F= O"real'S (6.9)
Prin diferentierea relatiei ( 6.9 ) se obtine:
dF=O" IdS+Sd(J' 1 (6.10)
rea rea
lntroducnd n relatia ( 6.10 ) S si dS functie de So si & (vezi relatia 6.6 ) se obtine:
(6.11 )
86
In momentul aparitiei gtuirii epruvetei se obtine: F = Fmax ; dF =
El= El ; ()= (j' = Fmax ,rezistenta conventionala la rupere.
g r S
u
Inlocuind n relatia ( 6.11 ),
d(}
real
dEl
In punctul de aparitie a gtuirii se poate scrie:
(
dcrJ cr 9 cr
r
(1 +8 g) cr
r
d8S= tga. = 1+8
g
1
() =().
real g'
( 6.12 )
(6.13 )
Pe baza acestei ultime relatii se traseaza curba de ecruisare simplificata, ca n figura 6.5 ..
Concluzie: Tangenta dusa la curba de ecruisare , n punctul de aparitie a gtuirii la
ntindere, B ( El , () ) taie axa ordonatelor n punctul D ( 0, ()) si axa absciselor n
g g r
domeniul negativ, adica n punctul A ( -1, O).
Pe baza acestei concluzii putem construim foarte usor caracteristica reaIa (curba
de ecruisare ) sub de dreapta ( tangenta la curba n punctul de aparitie
a gtuirii ) si sa aflam (), atunci cnd se cunosc doua marimi ce se obtin curent la
g
ncercarea la tractiune ( () si [; ).
r g

B
c
Fig. 6.5. Constructia simplificata a diagramei ( cr I - 8:)
Pentru a obtine rezultate mai apropiate de cele lip';mmentale, s-a propus o relatie
de forma:
cr = C .c-n
real 1 G
(6.l4)
87
Pentru determinarea constantei CI, se pune conditia ca pentru 8 = 8 g' areal = a g' si

( 6.15 )
Deci tensiunea se poate scrie:
a (8Jn
areal = 8
n
=a
g
8
g
( 6.16 )
Exponentul n se scriind relatia fortei si punnd conditiile ca pentru:
8 = 8 g' F = F ma" dF = O, obtinndu-se:
Din conditia dF = O , se obtine:
n8
n
-
1
(1+8)_8
n
= O
sau
8 8
g
n - --- ..,--"'--
-1+8 -1+8
g
In final, expresia tensiunii normale reale va fi :
(
8 [ 8]1J
a I=a- =a(1+8)- 9
rea 9 8 r 9 8
9 9
(6.17)
( 6.18 )
( 6.19 )
( 6.20 )
Curba de ecruisare n coordonate a
real
- 8 este mai des este mai putin
deoarece alungirea este pe lungimea epruvetei. De aceea se
88
sa se utilizeze relatiile de definitie pentru c si ~ I si sa se calculeze c n functie de \1' cu
relatia:
S = ~
1- \j1
b ) Curba de ecruisare O'real - \j1
Gtuirea relativa se poate determina cu relatia:
( 6.21 )
s -s
\j1= o (6.22)
So
sau 8 = 8
0
(1- ljI) (6.23 )
Inlocuind n relatia ( 6.10 ) pe 8 din relatia ( 6.23 ) si d8 obtinut din aceasta relatie,
rezulta:
( 6.24)
8i n acest caz, la aparitia gtuirii se pot scrie conditiile F = Fmax; dF = O; O'real = O'g;
\j1 = \j1 g' relatia devenind:
O'real
1- \j1
In punctul de aparitie a gtuirii se poate scrie:
1-2\j1
9
(6.25 )
(6.26 )
In factorul ( 1- If/ )2 = 1- 21f/. + 1f/2, se neglijeaza 1f/.2, avnd valoare foarte mica.
g g g g
Pe baza relatiei ( 6.26 ) se traseaza curba reala simplificata ca n figura 6.6.
Concluzie. Tangenta trasata la curba de ecruisare O'real - \j1 n punctul ce corespunde
aparitiei gtuirii la ntindere B (1jI g' ~ J va intersecta axa absciselor n punctul


89
A (1- 2\jJ g' O) si axa coordonatelor n punctul F (O, Cir)'
A
l-2
I
D
E
Fig. 6.6. Constructia
a diagramei reale
(a;'eaC !fi).
Se obisnuieste se noteze tg eL = E
p
, care se numeste coeficient de ecruisare sau
durificare. El joaca n domeniul plastic rolul pe care-l are modulul de elasticitate n
domeniul elastic si de aceea se mai numeste modul de plastici tate sau modul de ecruisare.
In multe cazuri se noteaza cu n.
Si n acest caz, pentru a obtine rezultate mai apropiate de cele experimentale, s-a
propus o expresie de forma:
Ci
real
= C
2
\fJl (6.27 )
C2 se din conditia de aparitie a gtuirii:
Ci =Ci III \jf
real g' 't' = 9 ,
rezultnd:
(6.28 )
Tensiunea va fi deci:
(6.29 )
Valoarea exponentului n se din aceleasi conditii: \jJ = \jf ; F = F max ; dF = O.
. 9
90
Din conditia dF=O, se obtine:
Ip)-- \jP = O .
In final, valoarea lui n are expresia: 11 = L = If/ g
I-If/ I-If/
g
In acest caz, expresia tensiunii reale va fi:
(
J
n [] \jfg-
\jf Ci 1-\jJ
Ci -Ci - - r \jf 9
- 9 \jfg -1- \jfg \jfg
( 6.30 )
( 6.31 )
(6.32)
( 6.33 )
Pe baza relatiei (6.33) se pot stabili tensiunile reale si se poate trasa curba caracteristica
reala aproximativa (sub forma exponentiala ), daca sunt cunoscute marimile rezultate n
urma ncercarii de tractiune monoaxiala, (J si lfI .
r g
Pozitia curbei caracteristice reale fata de cea aproximativa, obtinuta cu relatia
(6.33 ) este data n figura 6.7.
rtm/
'!71--,.,rr
Fig. 6.7. Diagrama caracteristica
1 - experimentala; 2 - reala.
Fig. 6.8. Zone caracteristice la curba
de ecruisare.
160
,/
/
V
t
-1
20
V
t
....-
IJ
V
/,0


1(".
"'Vl

,,eal "'_
..- oi'
11: ;;r;:;t,03tJ."--
1:1;,

L
5
1---
4
V

3
2
1
91
o 0,10 CJ20 0,30 0,0 aso 0,60 o,IV O/XJz=S-;;Sx '
Fig.6.9. Curbe de ecruisare pentru diferite o
oteluri: 1- otel carbon cu 0.12% C; 2- otel
carbon cu 0.33% C; 3-otel carbon cu 0.42% C;
4- otel carbon cu 0.55 % C; 5- otel inoxidabil.
vreal

120
1(XJ
80
60
1,0
20
-C'(}nJp"",riufJe
- -Traeflune ;'
/.
...

i--"".:
;'
/-

11-.....
V-

IV
.Al
-
1/
""'-
"
.L'
-<.
L
-
--p
r-
,-
o 0,1 0,2 0,3 o,/, 0,5 0,6 'f1

(40CrMtlo)
.slaN;;
(OU:4-;;)
J'laU?
rOltlO)
C
UfYtJ
Fig.6.1O.Curbe de ecruisare la
compresiune si ntindere pentru
diferite materiale.
Gubkin S. I. mparte curba de ecruisare (cr
real
- \jf ) n patru zone, n functie
de gradul de deformare (fig. 6.8): 1 - zona deformatiilor plastice mici, sub 1% (n general
deformatii elastice ); II - zona deformatiilor mari, de la limita de curgere, n
momentul nceperii gtuirii; III - zona gtuirii epruvetei ( sau
deformatiilor locale neuniforme, mari); zona ( corespunde deformatiilor
plastice mari si se poate trasa numai la de compresiune, la ncercarile de
ntindere, nceputul acestei zone corespunde ruperii epruvetei.
In figurile 6.9 si 6.10 sunt prezentate cteva diagrame reale experimentale.
6.3. TEXTURAREA

MATERIALULUI PRIN DEFORMARE
Prin deformare la rece a agregatelor policristaline, cu schimbarea formei
grauntilor cristalini ( alungirea lor) are loc si modificarea retelelor cristalografice
ale acestora, obtinndu-se o orientare n directia n care are loc deformarea
maxima a corpului. Acest fenomen numele de texturare (fig. 6.11 ).
Aparitia texturii de deformare are loc de obicei la grade' de deformare mai mari de 20 -
50% si se accentueaza pe ce gradul de deformare creste. Din cauza.,
textura are un rol important n procesele de deformare cum ar fi laminarea le rece a
tablelor si benzilor subtiri, sau trefilarea la rece a srmelor, la care gradele totale de
reducere ating valori importante.
Prin texturare, caracteristicile mecanice ale materialelor primesc un caracter
orientat ( depind de directia pe care sunt determinate) care nu dispare complet nici prin
tratamente termice.
...... ~ - ' : ; : ; : : : . .
i!=2"% c=Xlr'o
Fig .. 6.11. Modificarea structurala ntr-un otel cu 0, l %C tras la rece cu diferite grade de
reducere pna la aparitia texturii de tragere ( 100: l ).
In acest fel prin texturare se obtine o anizotropie cristalografica ( orientarea
preferentiala a grauntilor ) care are ca efect o anizotropie a proprietatilor mecanice ale
materialului metalic deformat.
Textura ce se produce n corpurile metalice deformate la rece depinde n primul
rnd de tipul de retea a acestora si de schema de deformare aplicata. Astfel, metalele cu
retea h.c. la care sistemele de alunecare sunt reduse, obtin prin laminare o orientare
aproape perfecta a planelor de alunecare, paralel cu suprafata tablei. In acest caz,
continuarea deformani n directie longitudinala este practic imposibila, deoarece nu mai
pot intra n actiune si alte sisteme de alunecare. Din aceste motive, metale ca Zn sau Ti
sunt deformate de obicei numai la cald.
La materialele metalice cu retea c.fc. care este caracterizata de un numar mare de
sisteme de alunecare, anizotropia proprietatilor ca rezultat al orientarii preferentiale a
grauntilor este mai putin accentuata.
In cazul metalelor si aliajelor cu retea de cristalizare c.v.c. efectele fenomenului de
texturare apar mai puternic dect n cazul metalelor cu retea c.f.c., dar mai slab n
comparatie cu metalele cu retea h. c.
In ceea ce priveste influenta schemei de deformare asupra texturii se poate preciza
ca prin diferite procese de deformare se poate obtine aceeasi textura daca schema de
deformare este similara.
De exemplu se poate obtine aceeasi textura la unul si acelasi material prin
extruziune si tragere cu acelasi grad de reducere. Ca urmare a texturarii, un agregat
poli cristalin la care toti grauntii au aceeasi orientare va fi caracterizat de proprietati
apropiate de cele ale monocristalului deformat, respectiv va prezenta o puternica
anizotropie a proprietatilor. In unele cazuri, texturarea constituie un obiectiv final al
procesului de laminare. Astfel n cazul tablei silicioase pentru transformatoare electrice, se
urmareste ca prin laminare urmata de recoacere de recristalizare, sa se obtina o granulatie
mare si cu orientarea ct mai pronuntata. Prin aceasta structura, se obtin valori maxime
pentru permeabilitatea magnetica si pierderi prin histerezis minime; daca directia grauntilor
coincide cu directia de magnetizare it tolei. In cazul ambutisarii, nsa, texturarea nu este
dorita ca urmare a anizotropiei proprietatilor pe care o produce.
9'3
6.4. TENSIUNI REZIDUALE IN CORPURILE DEFORMATE
PLASTIC.
o parte din energia pentru deformarea a unui material metalic
(circa 10% ) n interiorul acestuia, sub de energie
cantitate de energie creste, cu gradului de deformare aplicat,
la o valoare de 1-2 cal/g de material metalic, care
Energia n corpul deformat este de
elastice ale atomilor din retea ( corespunde deci elastice a retelei cristaline).
Aceste la rndul lor aparitia unor tensiuni ca urmare a variatiilor de
volum ce se produc. Tensiunile fiind efectul energiei reziduale din corpul deformat plastic,
au fost numite tensiuni reziduale.
In functie de domeniului n care actioneaza, tensiunile reziduale se pot
n macrotensiuni si microtensiuni. Astfel, macrotensiuniIe, care se extind pe
dimensiuni mai mari dect distantele interatomice, apar ori de cte ori gradul de
deformare este neuniform, sau cnd n corpul deformat apar neuniforme
ca urmare a unor diferente mari de ntre diferitele zone ale corpului metalic.
In cazul unor neuniforme, ntre zonele deformate mai puternic, care
n deformarea lor zonele deformate mai putin, ( supunndu-le la tractiune ) si zonele cu
deformare redusa, care deformarea primelor, ( supunndu-Ie la comprimare ),
apar totdeauna aceste tensiuni reziduale, care se n corpul deformat si
ncetarea actiunii fortelor ce au produs deformarea.
Folosirea n exploatare a unor piese cu macrotensiuni nu este
deoarece acestea pot da nastere la ruperi sub chiar valoarea sarcinii este mai
dect cea admisibila, dar prin nsumarea tensiunilor reziduale cu tensiunea de
sarcina la care este piesa, se poate rezistenta la rupere a materialului.
In unele cazuri se ca prin anumite tratamente locale, cum ar fi
durificarea prin lovirea cu alice sau rularea cu role, se formeze n anumite
piese tensiuni reziduale de comprimare, care pieselor rezistente la si la
mai ridicate.
Pentru aparitia macrotensiunilor reziduale se circa 0,1% din energia
n corpul deformat, restul consumndu-se la determinarea
microtensiunilor reziduale.
Microtensiunile se de obicei n zona limitelor dintre dar se
pot extinde si n interiorul
In ce priveste originea microtensiunilor, s-a constatat n primul rnd n
materialele nedeformate nu fisuri si acestea se n timpul procesului de
deformare prin concentrarea dislocatiilor la diferite obstacole cum ar fi incluziunile
sau limitele dintre deoarece limitele dintre nu permit trecerea dislocatiilor
dintr-un n altul.
Tensiunile care apar:ca urmare a dislocatiilor n dreptul obstacolelor
aceste obstacole la comprimare ce le "sparg" producnd astfel o
Microfisurile sunt periculoase n corpurile metalice, deoarece prin propagarea lor se
produce ruperea acestora.
94
6.5. EFECTUL TERMIC AL DE PLASTICE.
Daca o parte din energia consumata pentru deformare ramne absorbita n corpul
deformat sub forma de energie a tensiunilor reziduale, restul de energie se n
ridicnd temperatura corpului metalic deformat. Efectul termic al deformatiei, va
fi cu att mai mare, cu ct materialul metalic are o la deformare, mai mare,
iar deformarea s-a efectuat cu grade si viteze de deformare mai ridicate.
Datorita nsa conductibilitatii termice ridicate a materialelor metalice,
produsa prin deformare se foarte repede n tot volumul corpului deformat. In
functie de aceasta, efectul termic al deformatiei va fi cu att mai mare cu ct
degajata ntr-o unitate de volum a corpului deformat este mai mare, iar cantitatea de
n mediul nconjurator este mai
Efectul termic ce apare n timpul se datoreste nu numai transformarii n
caldura a unei parti din energia necesara pentru deformare, ci si caldurii degajate la
contactul dintre material si scula de deformare ca efect al procesului de frecare. In
consecinta, efectul termic al proceselor de deformare poate atinge valori foarte ridicate,
mai ales cnd deformarea are loc ntr-un timp scurt (viteza de deformare mare) iar caldura
degajata nu are timp sa difuzeze n mediul
Marimea efectului termic depinde si de temperatura pe care o are corpul deformat.
Astfel, cu ct temperatura corpului supus deformiirii este mai mare, cu att va fi necesara
pentru o anumita deformatie, o cantitate mai mica de energie si deci si energia ce se va
transforma n caldura va fi mai mica. Totusi la temperaturi nalte, efectul termic cu toate ca
este mai putin intens, poate avea un rol nsemnat n desfasurarea procesului de deformare
prin ncetinirea racirii materialului metalic deformat sau chiar prin cresterea temperaturii
acestuia.
In cazul deformiirii la rece, efectul termic are un rol deosebit de important prin
faptul ca marirea temperaturii corpului metalic deformat conduce la reducerea rezistentei
la deformare si cresterea corespunzatoare a plasticitatii. In unele cazuri, cresterea
temperaturii ca urmare a efectului termic al deformarii produce si transformari de faza n
materialul metalic cu modificari importante ale proprietatilor.
Avnd n vedere modificarile ce pot sa apara n timpul deformarii plastice ca
urmare a efectului termic al este absolut necesar ca la stabilirea tehnologiilor de
deformare sa se tina cont de acesta, iar valorile gradului si vitezei de deformare se
adopte n corelatie cu efectul termic ce poate
6.6. TRANSFORMARI DE FAZA IN MATERIALUL METALIC
DEFORMAT.
In timpul deformiirii plastice, de au loc ca urmare a variatiei
temperaturii corpului deformat, a temperaturii de transformare si a intensificarii
proceselor de difuzie n corpul metalic tensionat.
Avnd n vedere ca deformarea produce diverse si
ale retelei cristaline, procesele de difuzie sunt usurate si ca urmare se obtine o redistribuire
a atomilor n diferite faze ale corpului metalic, ct si un schimb de atomi ntre aceste faze.
:]0
95
Cu alte cuvinte, deformarea plastica poate modifica raportul cantitativ ntre faze,
ct si compozitia lor chimica. Aceste modificari se manifesta n ultima instanta prin
varierea proprietatilor corpurilor metalice deformate.
-,
."-
;c?,
~
fl2
['..
58
I ~ i-
i-
6 " ~
I . , . ~
Fig. 6.12. Variatia procentului de austenita din structura si a duritatii n functie de
tensiunea de deformare aplicata la tractiunea unei probe din otel aliat cu Cr.
Astfel, la racirea unui corp metalic din otel cu 0.9 % C aflat sub presiune,
temperatura punctului de transformare Ar se modifica n functie de valoarea presiunii de la
690
0
C cnd presiunea este de 1 daN / cm
2
la 560
0
C cnd presiunea s-a marit la 4700
daN/cm
2

Starea de tensiune are o influenta importanta si asupra procesului de
descompunere a austenitei din oteluri. Astfel, supunndu-se la tractiune o proba din otel
aliat cu crom, ciilita de la 1150
0
C se constata ca pe masura ce tensiunea de deformare
creste, procentul de austenita din structura se micsoreaza, iar duritatea creste (figura
6.12.). Deci ca rezultat al deformarii plastice, formarea din austenita a structurii
martensitice, conduce la o crestere mult mai accentuata a duritatii , dect n cazul
efectuarii n conditii obisnuite a acestei transformari .
S-a constatat de asemenea ca prin deformare plastica solutiile solide suprasaturate
se descompun dnd nastere la faze noi formate din particule fiind dispersate n masa
corpului metalic.
In unele cazuri, datorita descompunerii solutiei solide, are loc o crestere puternica
a rezistentei materialului metalic la deformare.
Tot ca urmare a deformarii plastice suferite de anumite materiale metalice, sunt
accelerate transformarile de faza ce au loc n cursul tratamentelor termice ulterioare ( de
exemplu cazul duraluminiului). Deformarea plastica poate provoca si transformari
polimorfe. De exemplu, cercetndu-se influenta deformarii asupra rezistentei la deformare
a bismutului la temperatura ambianta, s-a constatat ca inflexiunile curbelor de variatie a
rezistentei la deformare n functie de presiunea aplicata n timpul deformarii, sunt
rezultatul unor transformari polimorfe care depind de caracterul modificarii retelei n
timpul deformarii. Prezenta de asemenea a unei deformari la rece, la marea majoritate a
materialelor metalice, conduce la accelerarea proceselor' de recoacere de recristalizare
aplicate dupa deformare, recristalizarea ncepnd la temperaturi cu att mai scazute, cu
ct gradul de deformare aplicat este mai mare.
Din cele expuse, rezulta ca pentru stabilirea tehnologiilor optime de deformare, n
special n cazul unor aliaje complexe, este absolut necesar sa se cunoasca modul n care
.96
procesele de deformare si parametrii acestora structurale ce pot
avea loc n materialul metalic supus .
6.7 INFLUENTA DEFORMARII PLASTICE ASUPRA
PROPRIETA TILOR MATERIALELOR METALICE.
Variatia materialelor metalice , plastice, depinde
de schema a procesului de deformare, de gradul de deformare aplicat si de
conditiile de si de deformare n care are loc procesul.
Astfel, la unul si acelasi material metalic se pot obtine foarte diferite n
urma n conditii bine stabilite a unor procese de deformare Deformnd
plastic la cald un material n stare cu o stare de tensiune prin
comprimare cu o tensiune medie ct mai mare, se produce compactizarea si
a materialului. Astfel se obtine o crestere
att a ct si a celorlalte mecanice.
Deformarea la cald, de un proces complet de recristalizare,
nu numai structura de turnare ci de multe ori chiar si structura de
deformare. Sunt cazuri, cnd piesele obtinute prin foIjare la cald au o structura mai
omogena si mecanice mai bune dect semifabricatele laminate sau prefoIjate,
tot la. cald, din care s-au realizat. n timpul procesului de deformare, nu se produce o
recristalizare ( lucru complet neindicat n cazul structurilor de turnare )
de plasticitate ale materialelor sunt reduse, iar rezistenta la deformare este
mai mare dect n cazul cu recristalizare completa a structurii.
Pentru acest tip de proces de deformare ( incompleta la cald) viteza de deformare
influenteaza ntr-o masura mult mai mare valoarea rezistentei la deformare, dect n cazul
deformarii la cald, iar tensiunile remanente ce apar au valori mai mari si sunt stabile.
In ceea ce priveste procesele de deformare la rece, influenta acestora asupra
proprietatilor materialelor metalice deformate este mult mai mare dect la celelalte tipuri
de procese de deformare. Astfel, proprietatile de rezistenta ale materialelor metalice
RmC (J"r)' Rc( (J"c) deformate la rece cresc, cu att mai mult cu ct gradul de deformare
este mai mare, n timp ce proprietatile de plasticitate (li, lf/) scad ( fig. 6.13). Cauza
principala a acestor variatii este ecruisarea ce apare n timpul la rece.
Deformarea la rece variatia si altor proprietati ale materialelor metalice,
cum sunt: greutatea specifica, conductibilitatea electrica si termica, solubilitatea n diferiti
acizi ( rezistenta la coroziune ), magnetice, etc.
prin deformarea la cald a materialelor n stare turnata densitatea creste ca
urmare a care se obtine, la deformarea la rece densitatea scade cu att mai
mult, cu ct gradul de deformare aplicat este mai mare ( fig.' 6.14 ). Acest efect al
deformiirii plastice la rece se unui fenomen de " afiinare" a structurii, ca urmare
a srarmarii si aparitiei unor spatii libere microscopice ntre

/'
I
Vr
-
..-
ve
'\ ./
V
V
'-,
r- Uf
2IJ iJ()
j() 6(1 '10
I"/J
Gradul de reo'<tCeI"f:
97
.................. .".
, -
"(/ ",
-'-; .' ;,:;;;--; ':::;;-;-:0'
....
8,92

\;4
90
1\.
8.89
8.8

Il
O
'-
I\!"

2(1
.z.
O Gt) ao
Fig. 6.13. Variatia proprietatilor mecanice Fig. 6.14. Variatia densitatii la
n functie de gradul de reducere aplicat bronz (1) si cupru (2) n timpul
la laminarea la rece a cuprului 99,85 % deformiirii la rece cu diferite
puritate n stare recoapta. grade de reducere.
Conductibilitatea electrica a materialelor metalice deformate la rece variaza n mod
sensibil, n special la aplicarea unor grade de reducere relativ mici. Astfel, n cazul
cuprului, o deformatie prin ntindere la rece doar de 4% produce o micsorare a
conductibilitatii electrice cu 1,5%. Acelasi material trefilat cu un grad de reducere de 40%
are o conductibilitate electrica mai mica doar cu 2% fata de cazul materialului nedeforrnat,
valoare ce ramne practic neschimbata pna la grade de deformare foarte mari.
La alte materiale metalice deformate la rece ( trefilate ) valorile variatiilor
conductibilitatii electrice sunt mult mai mari. De exemplu, conductibilitatea electrica scade
cu 8% la Ni, cu 18% la Mo si cu 50% la W.
Asupra variatiei conductibilitatii electrice o mare influenta o au:
a - ruperile ce se produc n materialul concentrat la limitele grauntilor ( materialul
intergranu1ar) asigurnd astfel contactul direct dintre graunti;
b - aparitia preferentiale a grauntilor deformati (texturarea );
c - aparitia unor perturbari n interiorul cristalelor sau intercristaline.
Primii doi factori duc la cresterea conductibilitatii electrice pe masura ce gradul de
deformare se mareste, iar ultimul produce micsorarea conductibilitatii. Avnd n vedere
influenta simultana a acestor factori, variatia conductibilitatii electrice n functie de gradul
de deformare poate fi mult diferita.
In ceea ce priveste rezistenta la coroziune a materialelor metalice deformate la rece
s-a constatat ca pe masura ce gradul de ecruisare creste , se mareste si capacitatea
metalelor de a dizolva n diferiti reactivi (n special acizi ). Aceasta micsorare a rezistentei
la coroziune se datoreste n special existentei tensiunilor remanente n materialul deformat
la rece. Tot prin deformare la rece se produce si schimbarea culorii unor aliaje. De
exemplu aliajul temar Au-Ag-Cu prin deformare la rece capata culoarea galbena.
De asemenea prin la rece cresc de 3-4 ori forta coercitiva si fenomenul
de histerezis n timp ce permiabilitatea magnetica scade. Unele materiale metalice
diamagnetice cum este cuprul si alama, prin deformare plastica la rece devin
paramagnetice.
In tabelul 6.1 se da n procente variatia principalelor proprietati ale unei siirme din
otel cu 0,07% C trefilatii, cu o reducere totala de 95,5% (cresterea valorilor fata de
starea neecruisata este aratata prin semnul + , iar scaderea prin semnul- ).
98
Tabelul 6.1.
Val'hl{hl jJl'CJIJlidu!iIm' fjzj('e nIe uuci sirme din oreI
cu 0,01 % C {1'l'fil:Jlii cu o recItlC'l'rc c!c 9u,u b (dUPtl 11('r(lIs)
,
Pal':ll11l" 1'1,1
I
Vnl"i:tlia
I
Pal":llllclrul
I
.'
,.
LiJ11i la de eluslicitale +12;' Dnritnlca J W
Limita de +2.JC, Greu Laica
Limita de curgere +28:! SOllliJili la lea In H,SO. dilllUl
Rezisten)a la rupere +150 HC7.stivilatea
A lungirea In rupere
-
87 Forta cocrcitivi't
la rupere
-
8:) Histerezisul
'adaIJn
%
+
In
-
1
+503
+
0,02
i

+222
Toate aceste modificari ale proprietatilor materialelor metalice obtinute prin
deformare la rece pot fi restabilite n general, prin aplicarea tratamentului termic de'
recoacere de recristalizare,
Un alt efect foarte important al proceselor de deformare plastica la rece este si
anizotropia proprietatilor care se datoreaza n special aparitiei texturarii si a structurii
fibroase n corpurile metalice deformate.
Anizotropia maxima a proprietatilor apare la materialele metalice cu tendinta
spre texturare, respectiv la cele ce n retea h. c. Pentru micsorarea
anizotropiei se practica deformari cu schimbarea directiei principale de
deformare. De exemplu, n cazul tablelor se efectueaza laminare combinata
cu laminare transversala. Aplicarea recoacerilor de recristalizare reduce anizotropia
proprietatilor, nu complet.
La rndul lor, procesele de deformare incomplete la rece, modifica proprietatile
materialelor metalice n aceeasi directie ca si procesele de deformare la rece, dar valoarea
a acestor variatii este mai mica.
In afara de valoarea gradului de deformare aplicat, variatia proprietatilor
materialelor metalice depinde si de alti factori. Astfel s-a constatat este necesara o
tensiune mai mica pentru a produce schimbarea sensului de alunecare pe un anumit plan al
retelei, dect tensiunea necesara pentru continuarea deformarii n sensul initial. Cu alte
cuvinte, aplicnd o deformare prin ntindere o deformare prin comprimare, limita de
curgere n primul caz va fi mai mare dect cea pe care a avut-o materialul naintea
deformarii, iar n al doilea caz, limita de curgere va fi mai mica.
Acest fenomen care ca gradul de ecruisare poate fi functie de sensul de
aplicare al fortei de deformare, se numeste efect Bauschinger care poate fi explicat foarte
bine prin teoria dislocatiilor.
De asemenea, s-a constatat ca valoarea materialelor metalice
deformate la rece depinde si de asa numita fractionare a deformatiei. Astfel, nu se vor
obtine aceleasi proprietati mecanice una si aceeasi o cu acelasi grad
total de reducere printr-o trecere sau prin mai multe treceri. In primul caz,
ntotdeauna proprietatile de rezistenta vor fi mai ridicate, deoarece se obtine o intensitate
a mult mai mare. .
99
7. FRECAREA LA DEFORMAREA PLASTICA PRIN
PRESIUNE.
7.1. NOTIUNI GENERALE.
Prin frecare se ntelege fenomenul prin care deplasarea reciproca a doua corpuri
metalice ce se afla n contact, ntmpina o rezistenta caracterizata de o anumita forta
numita forta de frecare.
In cazul presarii la rece a materialelor metalice, pe suprafetele de contact dintre
corpul supus presarii si sculele de presare apare de obicei frecarea de alunecare, care nsa
este cu mult diferita de frecarea de alunecare ce apare la organele de masini. Astfel,
n cazul organelor de masini presiunea pe suprafetele pe care are loc alunecarea, n
conditiile cele mai grele de exploatare nu depaseste de 50 MPa, n cazul la
rece, presiunile sunt mult mai mari putnd atinge valori de pna la 2000 - 3000 MPa. In
acelasi timp, n cazul organelor de masini, variatia suprafetelor pe care are loc frecarea
este practic si se datoreaza de obicei numai uzurii, pe cnd la sculele de presare
se modifica continuu si pe perioada procesului de presare.
O alta deosebire dintre frecarea de alunecare ce apare la organele de masini si cea
din timpul plastice, se refera la deplasarea particulelor de material pe
suprafetele de contact, care n cazul organelor de masini este aceeasi n toate punctele
suprafetelor, n timp ce la deformarea plastica si viteza de deplasare a particulelor
este diferita n diferite zone ale suprafetelor de contact.
Datorita conditiilor specifice n care apare frecarea la presare, fortele de frecare n
acest caz sunt mult mari dect cele ce se produc n organele de masini, si din acest motiv
fortele necesare deformarii se vor corespunzator pentru a nvinge si aceste forte de
frecare care se opun procesului de deformare. Trebuie precizat de asemenea existenta
. la procesele de presare conduce si la aparitia deformatiei, avnd n
vedere zonele din corpul deformat mai apropiate de suprafetele de contact cu sculele se
vor deforma mai greu, iar cele mai de aceste suprafete se vor deforma mai usor.
Neuniformitatea deformatiei, la rndul ei genereaza structuri neuniforme, iar
acestea materialelor neuniforme. Ca o consecinta a apare si
uzura sculelor de deformare, iar prin imprimarea pe suprafetele pieselor a defectelor de
ale sculelor se si calitatea acestor piese obtinute prin presare.
deci ca, frecarea la presarea la rece nu este si din acest motiv se
adoptarea de masuri pentru reducerea la minimum a valorilor fortelor de
frecare.
+00
7.2. FACTORI CE PROCESUL DE FRECARE
In functie de conditiile n care are loc fenomenul de frecare, la deformarea plastica
se ntlnesc urmatoarele tipuri de frecare:
_ frecarea n conditii ideale, cnd pe suprafetele de contact dintre corp si sculele de presare
nu sunt nici oxizi si nici substante lubrifiante;
_ frecarea uscata, cnd pe suprafetele de contact se gasesc oxizi dar nu sunt substante
lubrifiante;
_ frecarea cnd pe suprafetele de contact se anumite zone acoperite cu
pelicule rigide de substante lubrifiante, care izoleaza contactul direct dintre suprafata
corpului si suprafata sculelor de presare;
- frecarea cnd pe suprafetele de contact se o de lubrifiant,
existnd n acelasi timp si zone cu contact direct ntre scule si corpul deformat;
- frecarea cnd pe suprafetele de contact este un strat de lubrifiant, care izoleaza
complet contactul dintre corp si suprafetele sculelor de presare;
- frecarea n film de lubrifian( cnd pe suprafetele de contact dintre corp si sculele de
presare se afla o foarte fina ( subtire ) de lubrifiant lichid ( grosimea fiind de
ordinul diametreului moleculelor acestuia) n care nu apar proprietatile de volum specifice
lubrifiantului.
Frecarea uscata si semiuscata, care se ntlnesc cel mai frecvent la presarea la rece,
au mecanisme asemanatoare de aparitie. In aceste cazuri, suprafata corpului metalic supus
deformarii, ct si a sculelor de deformare prezinta adncituri si proeminente care se
producndu-se astfel o ntepenire a suprafetelor n contact.
Prin a celor suprafete n contact,
suprafata de contact dintre scula de presare si corpul defonnat se mareste.
Pentru deplasarea celor doua suprafete n contact, este necesara aplicarea unei
forte cel putin egale cu forta de frecare, dar de sens contrar, care prin deformatii elastice si
plastice ale proeminentelor celor doua suprafete va asigura iesirea acestora din adinciturile
suprafetelor n contact. In acest mod, procesul de frecare uscata sau semiuscata care apare
n timpul poate fi studiat ca un proces de deformare plastica a unor straturi
subtiri aflate n contact. In aceasta situatie, forta de frecare si forta specifica de frecare
depind de proprietatile de rezistenta si de plasticitate ale celor doua corpuri n contact, de
variatia acestora pe parcursul procesului de deformare, de compozitia chimica a
materialelor corpului deformat si sculelor de deformare, precum si de conditiile de presare
(temperatura, grad si viteza de deformatie).
se prezenta punctelor de dintre corpul deformat si sculele
de presare, aprecierea fortei de frecare (F), a fortei specifice de frecare ("1:) si a
coeficientului de frecare (F) se poate face n mod analog ca si pentru cazul procesului de
frecare de la organele de masini, la care forta de frecare este direct cu forta
(N) aplicata pe suprafata de contact (nedepinznd de sectiunea acestuia ):
(7.1)'
Admitnd o cu anularea fortei de presare, forta de frecare nu dispare,
Coulomb a presupus existenta si a unor forte de actiune intermoleculara ( Fa ) pe
101
suprafata de contact dintre sculele de presare SI corpul deformat. In aceasta situatie,
expresia fortei de frecare va fi :
F= f(N+ Fa). (7.2)
Avnd nsa n vedere ca forta de actiune intermoleculara este foarte mica In
comparatie cu forta de normala ( Fa N), se poate neglija si astfel forta de
frecare se poate calcula cu relatia, ca legea lui Coulomb si fiind n
anul 1875.
se mpart ambii membri ai relatiei cu aria suprafetei de contact (S), rezulta:
F=f
N
S S
(7.3 )
sau = fCi ( 7.4 )
n care: 1: este forta de frecare; a este tensiunea normala pe suprafata de contact.
Din conditia energetica a plasticitatii se stie ca n timpul tensiunea
nu poate valoarea Rc . Deci, forta specifica de frecare, care este n
2
fond tot o tensiune tangentiaHi, nu va putea depasi valoarea Rc . Atunci cnd 1: = Rc ,
2 2
rezulta ca alunecarea dintre corpul defOJmat si sculele de frecare este asemanatoare
interne din corpul deformat. Crescnd n continuare tensiunea normala
alunecarea dintre corpul deformat si sculele de presare nceteaza si apare fenomenul de
In aceasta situatie forta specifIca de frecare ramne constanta. Pentru momentul
cnd alunecarea dintre cele corpuri relatia:
f
Rc
max'Oj
sau (7.5 )
Conform ecuatiei simplificate a al - a3 si relatia devine:
(7.6 )
Daca se considera cazul schemei de tensiune SI ( comprimare triaxiala )
caracteristica refularii, laminarii rara tractiunii si la care al > a3, din relatia (
7.6) rezulta:
fmaxs: 0,5 (7.7)
Rezulta de asemenea pentru schemele starilor de tensiune caracterizate de tensiuni cu
semne diferite ( P2 ' S2 si S3 ) coeficientul de frecare poate depasi valoarea 0,5.
Experimental, s-au obtinut valori de frecare ale coeficientului de frecare ( f = I. )
p
mai mari de 0,5 si pentru cazul triaxiale datorita faptului ca forta de
l02
frecare de pe suprafetele de contact creste mai repede dect presiunea de deformare care
n calcule se ia ca valoare medie la nivelul intrgului volum a corpului deformat. '
In ceea ce priveste influenta diferitilor factori ai procesului de presare asupra
conditiilor de frecare si ct si asupra valorilor fortei specifice si
coeficientului de frecare, s-au efectuat foarte multe din care a reiesit principalii
factori de sunt urmatorii:
- rugozitatea suprafetelor de contact;
- compozitia chimica a corpului deformat si a sculelor de presare;
- presiunea de deformare ( gradul de deformare );
- temperatura de deformare;
- viteza de alunecare pe suprafetele n contact
Determinarea influentei acestor factori asupra conditiilor de frecare si a valorii
coeficientului de frecare este necesara att din considerente teoretice ct si practice.
Variatia factorilor mentionati anterior valoarea fortei de frecare si implicit a fortei
de presare n functie de care se aleg n ultima instanta att caracteristicile de presare ct si
tehnologia de deformare.
- Rugozitatea suprafetelor sculelor de presare influenteaza att coeficientul ct si
forta de frecare. Cu ct n1iltimea rugozitatii si distanta dintre asperitati sunt mai
mici, cu att coeficientul si forta specifica de frecare au valori mai mici. Prin prelucrarea
mecanica a suprafetelor sculelor de presare, rugozitatea acestora va avea o anumita
directie pe toata suprafata si prin urmare conditiile de frecare vor fi diferite, depinznd de
directia de prelucrare. Astfel, n cazul cilindrilor de laminare care se strunjesc sau se
rectifica printr-o miscare de rotatie a cilindrului si alta de avans longitudinal a sculei de
aschiere, se obtin pe toata suprafata tablei rizuri elicoidale aproximativ perpendiculare pe
axa cilindrilor care vor determina valori ale coeficientilor de frecare transversala (
perpendicular pe rizuri ) cu 20 - 50 % mai mari dect cele ale coeficientilor de frecare
longitudinala ( paralel cu rizurile ).
Aceasta anizotropie a conditiilor de frecare este cu att mai mare, cu ct gradul de
finisare a suprafetei cilindrilor este mai mic.
- Starea suprafetei corpului deformat influenteaza de asemenea asupra valorii
coeficientului de frecare.
Aceasta inflenta este mai pronuntata n cazul Ia cald, ca urmare a
prezentei stratului de oxizi. Stratul de oxizi de pe suprafetele materialelor metalice si
proprietatile sale depinznd si de temperatura la care se gaseste corpul n timpul
se va analiza influenta acestuia n functie si de variatia temperaturii de presare.
- Compozitia chimica a materialului sculelor de presare influenteaza asupra
coeficientului de frecare prin variatia pe care o da compozitia chimica proprietatilor
mecanice si de elasticitate ale sculelor. Astfel, cu ct compozitia chimica a sculelor asigura
o duritate mai ridicata a suprafetelor active ale acestora, cu att coeficientii de frecare pe
aceste suprafete vor fi mai mici. De exemplu, la aceeasi rugozitate a suprafetei cilindrilor
de laminare, coeficientii de frecare la laminarea cu cilindri din sunt cu circa 20 % mai
mici dect cei obtinuti la laminarea cu cilindri din otel.
De asemenea, n cazul trefilarii, filierele din otel asigura ntotdeauna coeficienti de
frecare mai mari dect filierele din carburi metalice, iar Ia acestea coeficientii de frecare
sunt mai mari dect n cazul filierelor din diamant.
10)
- Compozitia a corpului defonnat asupra valorii
coeficientului de frecare prin intennediul compozitiei chimice si oxizilor
fonnati pe suprafata corpului. Astfel, determinndu-se coeficientul de frecare la laminarea
la cald pe baza experimental la diferite de otel aliat a rezultat cele
mai mari valori ale coeficientului de frecare ( cele mai mari valori ale ) s-au obtinut
la otelul al strat de oxizi continea o cantitate mai mare de oxizi de Cr, Ni si Mn. Cu
toate acestea, coeficientii de frecare obtinuti la otelurile cu crom aveau valori relativ mai
mici dect pentru cazul altor oteluri, ca urmare a rezistentei la defonnare ridicate ale
acestora.
In cazul unor metale si aliaje relativ moi ( plumb, aluminiu, etc. ) ca
unnare a aparitiei fenomenului de ntre suprafetele de contact coeficientii de
frecare au valori mai ridicate dect la alte materiale la care aderenta lipseste.
- Presiunea pe suprafata de contact, care n cazul de la organele de masini
conduce la cresterea coeficientului de frecare, la procesele de defonnare produce
micsorarea coeficientului de frecare. se prin faptul pe
ce presiunea de defonnare creste, se si zonelor de dintre
suprafata sculei de presare si a corpului defonnat aflate n contact, iar valoarea fortei
specifice de frecare va sau va creste, mai putin intens dect
tensiunea de deformare.
Din relatia (7.4) se pentru o valoare practic a fortei specifice
de frecare cresterea tensiunii nonnale atrage sine micsorarea coeficientului de frecare
( fig. 7.1 ).
rJ 80
'c\-
,
q06
\-
I\c
00
l'-
00
i--
f, o
,!,
2
1

o &)0
{)()
6'00
0,0 20
0./7
o
j',N(mm2.
Fig. 7.1. Variatia coeficientului de frecare si a fortei specifice de frecare n functie de
presiunea la laminarea la rece a otelului cu % C
Pentru valori ridicate ale presiunii de defonnare se la unele materiale
metalice o de crestere a coeficientului de frecare, cu cresterea presiunii ca
unnare a fenomenelor de aderentii.
De asemenea, s-a constatat si produsele de de pe suprafata de contact pot
influenta variatia coeficientului de frecare n functie de presiune. Astfel, produsele de
de pe suprafata de contact sunt coeficientii de frecare n cazul
uscate, scad pe masura ce .presiunea creste. Nendepartarea produselor de la
aceleasi materiale si n aceleasi conditii de defonnare, conduce la cresterea coeficientului
de frecare cu presiunii.
l04
Cresterea presiunii de deformare este legata si de marirea gradului de deformare si
astfel, studierea influentei gradului de reducere asupra conditiilor de frecare independent
de variatia presiunii de deformare este foarte dificil de realizat.
Totusi, se cunoaste ca prin cresterea gradului de deformare, suprafata efectiva de
contact se mareste, iar coeficientul de frecare poate creste. Acest mod de variatie a fost
determinat experimental la laminarea la rece.
In unele cazuri, pentru grade mici de reducere se constata micsorarea
coeficientului de frecare odata cu cresterea gradului de reducere. Aceasta se explica prin
faptul ca micsorarea coeficientului de frecare prin cresterea presiunii este mai intensa dect
marirea coeficientului de frecare prin cresterea gradului de deformare. De asemenea, n
cazul gradelor mici de reducere, o influenta importanta asupra maririi coeficientului de
frecare o are si valoarea rugozitatii si duritatea suprafetei sculelor de presare.
In cazul reducerilor mari si n special la presarea la rece, la care si gradul de
ecruisare este mare, influenta starii suprafetelor sculelor de deformare este din ce n ce mai
mica.
- Temperatura de deformare influenteaza asupra valorii coeficientului de frecare de
pe suprafetele de contact dintre sculele de presare si corpul deformat, prin intermediul
variatiei pe care o determina temperatura asupra compozitiei si proprietatilor stratului de
oxizi ce se formeaza pe suprafata corpului deformat.
Fig. 7.2. Variatia coeficientului de frecare
n functie de temperatura de deformare.
Din cercetarile efectuate privind dependenta dintre coeficientul de frecare si
temperatura corpului n timpul deformarii s-a constatat ca valoarea coeficientului de
frecare creste odata cu marirea temperaturii, iar dupa atingerea unui maxim coeficientul de
frecare scade pe masura ce temperatura creste n continuare ( fig. 7.2. ). Acest mod de
variatie, pentru cazul pieselor din otel, a fost explicat astfel: cresterea temperaturii pna la
valori de 700 - SOOC conduce la cresterea 'coeficientului de frecare ca urmare a aparitiei
oxizilor primari pe suprafata piesei, oxizi duri cu proprietati abrazive. Cresterea
temperaturii peste 700 - SOOC determina aparitia oxizilor secundari mai moi si din ce n
ce mai plastici pe masura ce temperatura se mareste, avnd chiar si un rol de lubrifiere,
conduce la micsorarea coeficientului de frecare.
In functie de intervalul de temperatura n care are loc' cresterea si respectiv
micsorarea valorilor coeficientilor de frecare, se poate admite, att pentru otel ct si
pentru metale si aliaje neferoase n general, ca la deformarea la cald, cresterea temperaturii
conduce la micsorarea coeficientului de frecare, n timp ce la deformarea la rece, cresterea
temperaturii conduce la marirea coeficientului de frecare.
105
S-a constatat de asemenea ca absenta completa a peliculei de oxizi conduce la
cresterea mai accentuata a coeficientului de frecare ca urmare a aparitiei mai usoare a
fenomenului de aderenta ntre scula si semifabricat.
- Viteza de deformare ct si viteza relativa de alunecare dintre scula de presare si
semifabricat influenteaza de asemenea asupra coeficientului de frecare. S-a constatat ca pe
masura ce viteza de deformare creste ( si deci si viteza de alunecare creste ), valoarea
coeficientului de frecare scade.
{'
,
9
l'\..


0"tezo de lam/hore
Fig. 7.3. Variatia coeficientului de frecare
n functie de viteza de Iamin are.
Concret, pentru cazul laminarii att la cald ct si la rece, s-a constatat ca marimea
vitezei de laminare conduce la reducerea continua a coeficientului de frecare. Daca n
cazul la cald pentru un interval de viteze cuprins ntre 2 - 3 m / s ( fig. 7.3. ) se
constata o scadere brusca a coeficientului de frecare ( de circa doua ori ), n
la rece micsorarea coeficientului de frecare este mai n intervalul de viteze de
pna la 25 m / s, dupa care influenta vitezei asupra variatiei coeficientului de frecare este
practic nesemnificativa. Micsorarea coeficientului de frecare pe ce viteza de
laminare creste, se explica prin faptul ca se micsoreaza durata contactului pe una si aceeasi
suprafata dintre laminat si cilindri si astfel, fortele de interactiune ale celor
doua corpuri n contact sunt mult mai mici.
In urma unor alte s-a constatat dependenta f = qJ ( v ) prezinta si un
maxim n zona de nceput a curbei, ca rezultat al proprietatilor elastico-vscoase ale
sttaturilor de contact ale corpurilor. In aceasta situatie, pozitia maximului depinde si de
valoarea presiunii normale. Astfel, la presiuni mici, maximul apare n domeniul vitezelor
mari, iar la presiuni mari apare n domeniul vitezelor mici.
Dintre procedeele de deformare plastica, la larninare, fenomenul de alunecare ntre
cele doua corpuri n contact este mai pronuntat. Astfel, s-a constatat ca la intrarea
laminatului ntre cilindri, viteza acestuia este mai mica dect a cilindrilor de laminare, iar la
iesirea laminatului dintre cilindri, viteza cilindrilor este mai mica dect a laminatului. Acest
fenomen are ca efect o alunecare continua si pe lungimea zonei de deformare dintre
laminat si cilindri.
Viteza relativa de alunecare la laminare se exprima prin relatia:
( 7.8 )
n care: V
c
este viteza cilindrilor; Ci. este unghiul de prindere; Ci.=1 ; Ll.h este
absoluta; h este grosimea laminatului dupa deformare.
La laminare la rece, unde Ci. este mic, iar A. = ( laminare rara liitire ) relatia
devine:
(7.9 )
In cazul trefilarii sau tragerii, unde v
c
= Vi A., viteza medie de alunecare este:
(7.10)
n care: ve este viteza de iesire a produsului deformat din zona de deformare, egala si cu
viteza de tragere Vtrag; Vi - viteza de intrare a semifabricatului n zona de deformare.
Din cercetarile efectuate s-a constatat ca variatia coeficientului de frecare n functie
de viteza relativa de alunecare prezinta un maximum ( fig. 7.4. ) plasat n jurul valorilor
vitezelor de alunecare de 0,2 - 0,4 m / s care corespunde unei viteze de laminare de 0,5 -
1,5 m / s sau a unei viteze de trefilare de 0,2 - 0,41 m / s. Avnd nsa n vedere ca n
conditii industriale vitezele acestor procese de deformare sunt mai mari dect cele
maximului diagramei prezentate n figura 7.4., rezulta pe masura ce
viteza. relativa de alunecare creste, coeficientul de frecare se micsoreaza. In cazul altor
procese de deformare cum sunt extrudarea si refularea, variatia vitezei relative de
alunecare nu factorul principal de influenta asupra valorii coeficientului de
frecare.
Fig. 7.4. Variatia coeficientului de frecare n functie de viteza relativa de alunecare.
107
f'


"'--
r-
1t!iJ 200 .JIX}
Pre$liJneo />fNj,,'
Fig.7.5. Variatia coeficientului de frecare n functie de presIUne la laminarea cu ungere
a cuprului.
Dupa cum se vede din figura 7.5. la laminarea la rece, cresterea de circa 20 de ori a
presiunii, produce o micsorare de 2 - 2,5 ori a coeficientului de frecare si ca urmare forta
creste de 8 - 10 ori.
In acelasi timp, vscozitatea unsorii tehnologice, trebuie sa fie mare pentru a
asigura o rezistenta ct mai ridicata a filmului de lubrifiant pe masura ce presiunea de
deformare creste. Avnd n vedere ca vscozitatea unsorii tehnologice trebuie sa aiba n
acelasi timp si valori mici si valori mari, trebuie gasita pentru fiecare tip de unsoare, o
valoare optima a vscozitatii pentru fiecare proces de deformare, astfel ca sa satisfaca ct
mai bine conditiile concrete n care are loc procesul respectiv de presare.
Fiecare unsoare tehnologica este eficienta pna la o anumita valoare a presiunii,
peste care avnd loc ruperea filmului de lubrifiant, coeficientul de frecare creste.
Influenta vitezei de alunecare n cazul frecarii fluide, asa cum rezulta din relatia
(7.11) este total opusa influentei pe care aceasta o are n cazul frecarii uscate.
Deci, n cazul frecarii lichide, cresterea vitezei relative de alunecare produce
cresterea fortei de frecare. In acelasi timp, cresterea vitezei relative de alunecare asigura o
cantitate mai mare de unsoare tehnologica antrenata n zona de presare care are ca efect
cresterea grosimii filmului de unsoare si respectiv forta de frecare se micsoreaza.
De asemenea, se cunoaste faptul ca procesul de frecare se desfasoara n conditii
mult mai bune n cazul n care grosimea filmului de unsoare tehnologica este ct mai mica.
Astfel, s-a constatat ca forta de frecare practic nu variaza n functie de viteza chiar daca
aceasta variaza ntr-un interval larg, daca grosimea peliculei de unsoare este mai de
0, 1
Prezenta unsorii tehnologice pe suprafetele de contact modifica modul de
influenta si a altor factori de care depinde valoarea si variatia coeficientului sau fortei de
frecare. Asfel, micsorarea influentei rugozitatii suprafetelor sculelor de presare asupra
valorii coeficientului de frecare ca urmare a cresterii gradului de deformare, este
accentuata de prezenta unsorii tehnologice pe suprafetele n contact.
Cercetndu-se variatia coeficientului de frecare n' intervalul temperaturilor joase
care apar n cazul deformarii ia rece cu unsoare telmologicii, s-a constatat ca n conditiile
unei lubrifieri corespunzatoare, grosimea si proprietatile stratului de oxizi existent sau
care se formeaza pe suprafata corpului deformat, nu influenteaza practic valoarea
coeficientului de frecare.
108
7.3. FOLOSIREA UNSORII TEHNOLOGICE LA DEFORMAREA

In ultimul timp, se folosesc tot mai frecvent, pentru micsorarea valorii
coeficientului de frecare de pe suprafetele de contact ale corpurilor supuse deformarii att
la cald ct si la rece diferite unsori tehnologice. Acestea formeaza un strat intermediar
ntre suprafata corpului deformat si suprafata sculelor de presare, realizndu-se astfel
conditiile fluide, semifluide sau n film de ulei.
Pentru ca unsoarea tehnologica n conditiile specifice ale zonei de deformare
rolul de lubrifiant trebuie asigurati cel putin doi din parametrii ce
o unsoare respectiv activitatea si vscozitatea.
Prin activitatea unei unsori tehnologice, se ntelege proprietatea de a forma pe
suprafata de contact un film continuu si rezistent la presiunile ce apar n timpul
Activitatea unsorilor tehnologice depinde de cantitatea de acizi grasi pe care acestea o
contin. Astfel, o unsoare este mai deci are o activitate mai mare, cu
ct procentul de acizi grasi din componenta sa este mai mare.
La rndul ei, vscozitatea unei unsori tehnologice rezistenta acesteia la
fenomenul de a ei din zona de deformare sub actiunea presiunilor ce apar n
timpul
In cazul fluide, forta necesara nvingerii interne din stratul de
lubrifiant este de relatia lui Newton;
v . V
F = rri,S ; respectIv 1: = llh; (7.11)
n care: II este vscozitatea unsorii tehnologice; V - viteza de alunecare ntre suprafetele
de contact; h - grosimea filmului de lubirifiant; S - sectiunea suprafetei de contact.
Din relatie forta de frecare sau tensiunea de frecare nu depind de
forta sau presiunea nominala de deformare. Insii, vscozitatea unsorii tehnologice, care
trebuie sa fie ct mai mica, pentru forta de frecare fie de asemenea ct mai
depinde exponential de valoarea presiunii de deformare:
11=11
0
a
P
(7.12)
n care: 17
0
este vscozitatea unsorii telmologice la presiunea atmosferica; a ce
depinde de tipul de unsoare ( pentru uleiuri
minerale a= 1.002-1.004, iar pentru uleiuri grase a=1.001-1.0015);p - presiunea de
deformare.
Deci si n cazul frecarii fluide,: conditiile de frecare depind, nsa ntr-o mai
de presiunea de deformare.
109
In ceea ce priveste influenta vitezei de defonnare asupra variatiei coeficientului de
frecare, s-a constatat ca pe masura ce viteza creste, coeficientul de frecare scade. In
ansamblu, aceasta influenta este mai pronuntata la viteze mici, pe cnd la viteze ridicate
influenta este practic neglijabila, cu att mai mult cu ct si reducerile sunt mai mici.
Daca reducerile la laminarea la rece, cresc peste 25 - 30%, se poate constata chiar
o oarecare crestere a valorii coeficientului de frecare. [ 26 1
Asupra eficientei unsorii tehnologice, o influenta are si schema starii de tensiune
cu care se efectueaza presarea. Astfel, (din experientele lui Gubkin) a rezultat ca n cazul
extrudarii, folosirea unui lubrifiant a condus la scaderea presiunii de la 270 la 55 MPa, n
timp ce la trefilare, n aceleasi conditii, scaderea a fost doar de la 99,7 la 42 MPa,
ruperii peliculei de lubrifiant la eforturile de tractiune.
In cazul la rece cu grade de reducere si viteze de deformatie ridicate,
efectul tennic al se manifesta mult mai pregnant, producnd att a
sculelor ct si materialului presat. In aceste conditii, unsoarea pe lnga rolul
ei principal de a asigura coeficienti de frecare trebuie realizeze si celor
corpuri n contact. Din acest motiv, unsoarea la deformarea
a materialelor metalice, trebuie sa aiba si un coeficient de transmitere a ct
mai ridicat.
In afara de aceste doua caracteristici de baza ale unsorilor tehnologice pentru
defonnarea plastica - micsorarea coeficientului de frecare si racirea sculelor si corpului
defonnat - acestea trebuie sa asigure si o serie de cerinte cu caracter tehnologic si anume:
- sa se depuna usor pe suprafetele active ale sculelor si corpului deformat;
- sa fie pasiva din punct de vedere chimic pentru a nu avea actiune asupra
sculelor de presare si a corpului defonnat ;
- sa nu sau reziduuri, care depunndu-se pe suprafata corpului
defonnat ar calitatea acestuia;
- sa arda complet n timpul tratamentului termic si sa nu produca reziduuri n
timpul arderii, care de asemenea ar calitatea suprafetei corpului deformat;
- sa nu fie pentru .
- sa un punct de inflamabilitate ct mai ridicat pentru a se evita auto aprinderea
n timpul ;
- fie si din punct de vedere economic;
La deformarea plastica, n functie de starea lor de agregare, se folosesc
unnatoarele tipuri de unsori tehnologice:
- unsori lichide, cum sunt uleiurile minerale, vegetale si animale, ct si amestecuri
de uleiuri, acizi grasi etc. Unsorile tehnologice lichide se pot folosi practic la
toate procesele de defonnare plastica.
- emulsii, care un sistem compus din faze lichide din care una se
disperseaza sub forma de picaturi fine n cealalta. Astfel se folosesc emulsii de uleiuri n
apa, sau de apa n ulei, la care pentru asigurarea stabilitatii n timp, se introduc anumite
substante numite emulgator. .Emulsiile de asemenea se pot folosi la toate procedeele de
defonnare plastica. .
- unsori solide, cum sunt sapunuri, grafit, bisulfitul de molibden, parafina,
stearina, silicati etc. Aceste materiale se pot folosi ca atare sau n unele cazuri sub fonna
de suspensii n uleiuri sau apa.
110
Unsorile solide se folosesc de obicei la procedeele de deformare prin extrudare la
cald ( grafitul, sticla ), la tragerea otelurilor greu deformabile , sapunuri ) si chiar
la laminarea la cald ( silicati );
_ unsori consistente produse n special din uleiurile minerale n care se
diferite sapunuri pentru marirea vscozitatii si implicit pentru rezistentei peliculei
la presiunile de deformare. In general unsorile consistente contin 10 - 20 % cteva
procente de pentru marirea stabilitatii unsorii, iar restul, ulei mineral cu vscozitate

_ metale moi si plastice, cum ar fi plumbul sau cuprul cu care se corpul
supus deformarii. Folosirea metalelor moi si plastice ca unsoare este
recomandata n special n cazul presarii materialelor metalice foarte greu deformabile.
7.4. METODE DE DETERMINARE EXPERIMENTALA A
COEFICIENTULUI DE FRECARE LA PRESARE.
Cunoasterea valorii coeficintului de frecare la operatiile de presare este necesara
deoarece pe baza lui se fortele necesare pentru presare, n functie de care se
alege utilajul de deformare, se modul n care are loc deformarea si n functie de
acesta se stabileste tehnologia de deformare, se apreciaza eficacitatea unsorilor
tehnologice pentru deformarea
Determinarea coeficientului de frecare, se efectueaza direct sau indirect pe baza
diferitelor procese de presare sau pe dispozitive speciale de modelare a procesului de
frecare.
Metodele ce fac parte din prima au avantajul ca permit obtinerea
coeficientilor de frecare caracteristici conditiilor proceselor de presare prin care s-au
determinat. Acest lucru nu se nsa la metodele de determinare a coeficientilor de
frecare utiliznd dispozitive de modelare.
La rndul lor, dispozitivele de modelarea proceselor de frecare au avantajul ca
permit varierea conditiilor de frecare pentru studiul influentei diferitilor factori asupra

In cazul metodelor directe de determinare a coeficientului de frecare la diferite
procese de presare, se masoara simultan forta normala si forta de frecare pe suprafata de
contact, corespunzatoare momentului de ncepere a procesului de alunecare.
Dintre acestea se pot mentiona: metoda deplasarii unei probe n timpul refularii,
iar pentru metoda clestelui a lui Pavlov.
Metodele indirecte de determinare a coeficientului de frecare se bazeaza pe
efectele pe care le au conditiile de frecare asupra proceselor de presare. Astfel, se ntlnesc
urmatoarele grupe de metode pentru determinarea coeficientului de frecare:
- metode bazate pe infl uenta coeficientului de frecare asupra valorii fortelor de
deformare. Coeficientul de frecare n acest caz, se din valoarea presiunii de
deformare cunoscuta fiind directa proportionalitate ntre presiune si coeficientul de frecare
la toate procesele de presare la rece. Pentru aceasta se forta de presare cu
111
ajutorul captorilor de forta, iar din relatiile cunoscute pentru determinarea presiunii se
calculeaza coeficientul de frecare n functie de valoarea presiunii si a celorlalti parametri
tehnologici.
- metode bazate pe influenta coeficientului de frecare asupra schimbarii corpului
metalic n timpul deformarii, respectiv asupra producerii neuniformitatii deformatiei.
Dintre aceste metode se pot mentiona determinarea coeficientului de frecare n functie de
valoarea latirii la laminare sau n functie de gradul de butoiere a probelor refulate.
- metode bazate pe influenta conditiilor de frecare asupra diferitilor parametri ai
proceselor de presare. Astfel, n cazullaminarii se poate determina valoarea coeficientului
de frecare n functie de urmatorii parametri: unghiul de prindere n faza initiala a
procesului, avansul la laminare, variatia grosimii minime posibile de laminare, etc. Toate
metodele indirecte au dezavantajul ca simplificarile admise n formulele folosite pentru
determinarea coeficientilor de frecare se rasfrng si asupra valorii acestora.
In continuare, se va prezenta o singura metoda directa de determinare a
coeficientului de frecare. Aceasta metoda se bazeaza pe provocarea alunecarii ( deplasarii
n planul suprafetelor de contact ) unei probe aflate sub actiunea fortei de refulare
(fig.7.6.). In momentul nceperii alunecarii se masoara valoarea fortei normale ( N ) si a
fortei cu care s-a produs alunecarea ( T ) egala cu greutatea pusa pe platou. In acest caz,
coeficientul de frecare se determina din relatia data de Coulomb:
f=T/N
T
B=T
Fig. 7.6. Principiul determinarii directe a
coeficientului de frecare la refulare.
'f,
112
8. STAREA DE TENSIUNE LA DEFORMAREA
PLASTICA
8.1. TENSIUNE,
TANGENTIALA
TENSIUNE NORMALA SI TENSIUNE
Se considera un corp, (fig. 8.1.) dintr-un material continuu, omogen si izotrop
asupra caruia actioneaza un sistem de forte exterioare, alcatuit din sarcinile
F; , F, ' F, ,F4' din sarcinile distribuite CJ, si CJ, si din momentele concentrate M, si M,.
Sistemul de ncarcare mentine corpul n echilibru. La echilibru, corpul opune sarcinilor o
rezistenta data de fortele sale interioare care sunt dependente de conditiile n care se afla
(starea structurala, compozitie chimica, temperatura, etc.). 1"6
It
.JtVZ1
1=0
"'-...
M2.
"'-...
:tI
Fig. 8.1. Determinarea elementelor torsorului fortelor de legatura ntr-o sectiune oarecare.
Punerea n evidenta a sarcinilor ntr-o sectiune oarecare A - A se poate face
considernd ca se nlatura o parte a corpului dupa aceasta sectiune.
n
Fig. 8.2. Vectorul tensiune si tensiunile ce apar ntr-o sectiune.
Pentru a ramne n echilibru o parte a corpului sectionat trebuie introduse fortele
de legatura care erau n masa corpului nainte de sectionare.
x
113
Conditia de echilibru static a partii sectionate este ca elementele torsorului
sistemului de forte interioare fata de un punct oarecare sa fie egale si de sens contrar cu
componentele torsorului fortelor exterioare aplicate partii izolate, fata de acelasi punct. .
Fie aria elementara AA continuta n sectiunea A - A si rezultanta fortelor de
echilibru AF; aplicata n punctul M al ariei AA.
Raportul dintre rezultanta fortelor interioare AF; si aria AA se numeste tensiune
medie Pnm iar limita acestui raport cnd AA tinde catre O
din punctul M al sectiunii de normala n.
defineste tensiunea reala
AF dF
Pn = Iim Pnm = Iim -' =-' (8.1)
OA-,O OA-,O AA dA
Vectorul APn se numeste vector tensiune n punctul M pentru un element de arie
de normala n.
Vectorul tensiune poate fi descompus dupa directia n si dupa o directie din planul
tangent la sectiunea A - A. Cele doua componente se definesc ca tensiunea normala CT SI
n
tensiune tangentiala T .
n
In afara de rezultanta AF;, n punctul M mai poate aparea si un moment AM ..
I
Micromomentul m n, caracterizat prin relatia
mn = Iim AMi = dMi ( 8.2 )
OA-,O AA dA
poate fi descompus ntr-un moment normal si un moment tangential. In majoritatea
cazurilor de prelucrare prin deformare plastica, examinarea conditiilor de echilibru se face
cu neglijarea micromomentelor.
Vectorul tensiune Pn nu este functie numai de punctul M considerat, ci si de
orientarea sectiunii reprezentata prin tensorul normalei il, adica Pn = f (M, il).
Pentru definirea tensorului tensiune ntr-un punct al unui corp, acesta se
raporteaza la un sistem de axe Oxyz. Din acesta se separa un paralelipiped elementar,
orientat dupa axele de coordonate, de trei laturi infinit mici dx, dy, dz si avnd unul din
Vrfilri ntr-un punct curent al corpului M (x, y, z).
1 ~ . ~
/
l!1 /
iS" Io.9J /
_>st_f--
Fig.8.3. Tensiunile ce apar ntr-un punct material M.
111,
Pe cele trei fete reciproc perpendiculare ce trec prin punctul M apare cte un
vector tensiune care are o componenta normala o: si doua componente tangentiale 'f. ..
I U
Exista deci urmatoarele noua componente ale tensiunilor pe toate cele trei fete ale
paralelipipedului elementar, care trec prin punctul M ( fig. 8.3. ):
- pe fata perpendiculara pe Ox: CT T T
x ~ xy' xz'
- pe fata perpendiculara pe Oy: CT
y
' T yx' T
yz
;
- pe fata perpendiculara pe Oz: CT
z
' T zx' T
zy
;
Prin conventie se admite drept pozitiva tensiunea normala care exercita o actiune
de ntindere, iar negativa tensiunea normala ce produce o actiune de compresiune.
Tensiunea tangential a se considera pozitiva cnd este orientata n sensul pozitiv al
axei de coordonate cu care este paralela, cu conditia ca tensiunea normala pe planul n
care actioneaza tensiunea tangentiala luata n studiu sa fie pozitiva.
Cnd lungimile dx, dy si dz ale paralelipipedului elementar tind spre zero, cele
noua componente mentionate mai sus caracterizeaza starea de tensiuni n punctul M,
definind un tensor T cr numit tensorul tensiune n acest punct.
( 8.3 )
Daca se presupune ca ariile fetelor cubului sunt suficient de ITIJCI, astfel nct
variatiile de tensiune pe aceste suprafete sa fle neglijabile se poate scrie:
T =='f. . T ==T T ==T .
zx xz, yx xy' zy yz
Aceasta egalitate a tensiunilor tangentiale se obtine din conditia de echilibru static
al fortelor date pe fetele cubului de aceste tensiuni. Prin urmare starea de tensiuni dintr-un
punct al corpului supus deformarii plastice este complet definita daca se cunosc trei
tensiuni normale ( CT , CT , CT ) si trei tensiuni tangentiale (T T T).
x y z xy' yz' zx
Starea de tensiuni dintr-un punct al corpului supus defomiarii poate fi omogena
sau neomogena.
Se considera ca o stare de tensiune este omogena atunci cnd toate punctele
corpului asupra caruia actioneaza apar tensiuni identice. Daca tensiunile nu sunt identice
starea de tensiune se considera neomogena.
115
Practic, datorita neuniformitatii distributiei fortelor pe suprafata corpului supus
deformarii, ct si datorita neuniformitatii compozitiei chimice, structurii si temperaturii
acestuia, procesele de deformare sunt relizate prin stari de tensiune neomogene ..
Cu toate acestea, pentru calcule practice, prin studiul deformarii la nivelul
volumelor elementare, considerate infinit mici si izotrope, starea de tensiune poate fi
admisa omogena.
8.2. VECTORUL TENSIUNE PE O SUPRAFATA NCLINATA.
TENSIUNI SI DIRECTII PRINCIPALE.
Cele sase componente distincte ale tensorului tensiune, definite pe trei suprafete
plane reciproc perpendiculare ce trec prin punctul M( X, y, z ), sunt suficiente pentru a
determina componentele vectorului tensiune pe orice sectiune plana ce trece prin acest
punct.
In acest scop se considera tetraedrul MABC, obtinut prin sectionarea
paralelipipedului elementar definit anterior cu un plan nclinat, cu normala exterioara
definita prin parametrii directori 1, m, n (fig. 8.4. ).
~
I
I
Figura 8 .4 Vectorul tensiune si tensiunile pe o suprafata inclinata
Pe fetele laterale ale tetraedrului elementar MABC, actioneaza cele sase
componente ale tensorului tensiune.
Atunci cnd distanta de Ia punctul M la planul ABC tinde catre zero, vectorul
tensiune Pv si componentele sale (j si r reprezinta vectorul tensiune pe sectiunea de
v v
normala V, oarecare, si care. trece prin punctul M ( x,y,z).
Vectorul tensiune n functie de componentele sale Px, Py si Pz pe axele de
coordonate se poate scrie:
Pv= P''(I +Py]+Pzk.
Valorile lui Px, Py si Pz pot fi exprimate n functie de tensiunile ce lucreaza pe
fetele tetraedrului elementar si de cosinusurile directoare ale sectiunii n care actioneaza
vectorul tensiune P, scriind ecuatiile de echilibru ale elementului de volum.
116
Ecuatia de proiectii pe axa x:
= eY MAC + r MAC + r MAB.
. x yx zx
Exprimnd ariile fetelor perpendiculare ale tetraedrului n functie de aria sectiunii
AEC si normala acesteia la care se mai adauga si ecuatiile de proiectii pa axa y si z se
obtine:
Px=/eY +l1lr +nr
. x yx zx
py=/r +l1leY +nr (8.4)
xy y zy
P. = lr +111 r +neY
xz yz z
Se observa ca aceste componente depind numai de componentele tensorului
parametrii directori ai sectiunii.
Relatia ( 8.4 ) mai poate fi scrisa:
{P} = [Ta] {V} sau
Px x

xy Y zy
Pz Ci
xz yz z
m
n
tensiune si
Componenta normala eY V a vectorului P veste proiectia acestui vector pe
directia V si are relatia de calcul:
eY V= lPx +I1lPy +IlPz
(8.5 )
Marimea componentei tangentiale este diferenta geometrica dintre marimea P si
componenta eY V .
2+P 2+P 2_(IP +mP +nP )2
y- - X Y z X Y z
(8.6 )
S-a aratat astfel ca vectorul tensiune pe orice suprafata plana ce trece prin punctul
M( x, y, z ) poate fi exprimat prin componentele tensorului tensiune definit pe trei sectiuni
plane reciproc perpendiculare, care trec prin acest punct.
Daca planul AEC se considera ca este un plan principal pe care vectorul tensiune,
P V ' esttjhormal iar tensiunea tangentiala , r V ' este nuIa, vectorul tensiune poarta
denumirea de tensiune principala si P V = eY V = eY
p
'
:117
In acest caz componentele tensiunii principale CY pe cele trei axe de coordonate
P . .
Px =ICY
P
vor fi: 1); = 111 CY
p
( 8.7)
P. = nCY
~ p
Inlocuind componentele P x' Py si Pz date de relatia ( 8.4 ) se obtine:
(CY -CY )/+l11r +l1r =0
x p )IX zx
r I+(CY - CY )m+nr = O
xy y P .ry
(8.8 )
r 1+ r m+(CY - CY )//= O
xz yz z p
Considernd necunoscutele 1, m si n, pentru ca sistemul de ecuatii ( 8.8 ) sa admita solutii
diferite de cea banala, este necesar ca determinantul sau principal sa fie nul.
(8.9 )
Conditia il = O reprezinta o ecuatie de gradul trei n CY
p
ca necunoscuta, care se poate
scrie sub forma:
3
CY
p
-/,CY
p
+1
2
CY
p
-1
3
=0
unde coeficientii 1], IZ si 13 au expresiile:
I,=CY+CY+CY
x y z
1,=cycy+cycy+cycy-(r 2+r 2+r 2)
- X Y Y z z X xy yz zx
CY r
rzx
x )IX
13 =
r CY r
:ry y .ry
r r CY
xz yz z
( 8.10)
( 8.11)
ll8
Cele trei radacini ale ecuatiei ( 8. 10 ) reprezinta valorile tensiunilor normale
principale ale starii de tensiune si se noteaza n ordine descrescatoare a marimii prin 0"1
(tensiunea principala maxima), 0"2 ( tensiunea principala intermediara) si (}3 (tensiunea
principala minima ). Aceste tensiuni depind numai de solicitarea corpului si nu de sistemul
de coordonate la care se raporteaza.
Rezulta ca nici coeficientii II, 12 si 13 din ecuatia ( 8.10 ) nu depind de sistemul
de coordonate ales si ca urmare se numesc invarianti ai starii de tensiune.
Inlocuind pe rnd cele trei valori ale tensiunilor principale 0"1> 0"2 > 0"3 n
sistemul ( 8.8 ) se obtin trei serii de cte doua ecuatii independente cu trei necunoscute ( 1,
m, n).
Adaugnd la fiecare serie de ecuatii si relatia de legatura dintre parametrii directori
F + m' + n
2
= 1, rezulta trei sisteme de cte trei ecuatii avnd ca necunoscute parametrii
directori ai directiilor principale.
Fiecare sistem corespunde cte unei tensiuni normale principale, asa nct solutia sa
reprezinta cosinusurile directoare ale directiei pe care apare aceasta tensiune.
Se obtin astfel solutiile 11' mI si nI pentru directia lui 0"1 ' 1
2
, m
2
si n
2
pentru
directia lui 0"2 si 1
3
, m
3
si n
3
pentru directia lui 0"3'
Deoarece directiile principale sunt reciproc perpendiculare, sistemul de coordonate
se poate alege cu axele paralele cu aceste directii; n acest caz tensiunile tangentiale pe
fetele paralelipipedului elementar sunt nule, iar tensorul starii de tensiune poate fi scris sub
forma:
0"1 O O
TO"= O 0"2 O ( 8.12 )
O O 0"3
Invariantii starii de tensiune capata n acest sistem de coordonate expresiile:
0"1 O O
13 = O 0"2 O (8.13 )
O O 0"3
In_mod similar, fata de un sistem de axe principale se poate defini o suprafata de
normala V ( 1, m, n ) n care componenta tangentiala a vectorului sa aiba valoarea
maXIma.
119
Componenta normala a vectorului tensiune poate fi definita cu relatia:
(J V= P V V= l ~ +171P, +/Ip'
n care ~ , P 2 si p, sunt proiectiile vectorului tensiune pe directiile principale. . L
Tinnd seama de relatiile ( 8.4 ) si de faptul ca axele de coordonate sunt directii
principale (tensiunile tangentiale ce actioneaza pe suprafetele normale la aceste axe sunt
nule) se poate scrie:
( 8.14 )
Folosind relatia ( 8.6 ) n care se nlocuiesc componentele ~ ,p' si P, cu valorile
corespunzatoare date de relatiile ( 8.4 ) se obtine:
( 8.15 )
In particular sectiunea considerata poate fi paralela cu una din directiile principale (axa 3)
n = O ( fig. 8.5. ) si relatia ( 8.15 ) devine:
r V
2
= f2m
2
( a; - (J,)2 sau
'T" a; - a:, .
"V= 2 -sm2a
1
,
I
3
Fig. 8.5. Sectiunea cu un plan paralel cu axa principala 3.
(8.16)
2
Pentru o stare de tensiune data, caracterizata prin valori cunoscute ale tensiunilor
normale principale a; si (J, tensiunea tangential a r V variaza cu unghiul a, atingndu-
. 1 . ' 1C 31C
SI va oarea maxima pentru a ="4 si a = 4'
Aceasta rezulta din derivarea relatiei ( 8.16) si egalarea acesteia cu zero.
sau (O:, - a:,) cos2 a = O din care rezulta a = 1C si a = 31C
- 44'
120
Valoarea maxima a tensiunii tangentiale este
7" =7"=+0;-0",
"1' "3 - 2
( 8.17 )
Indicele utilizat pentru r indica directia principala cu care este paralela sectiunea
considerata ( n = O ). Rezulta ca pe o sectiune plana, paralela cu una din directiile
principale, apar tensiuni tangentiale maxime ca marime atunci cnd planul de sectiune
bisecteaza interior sau exterior unghiul diedru format de planele de coordonate care se
intersecteaza dupa directia principala considerata, aceste tensiuni se numesc tensiuni
tangentiale principale si sunt egale cu semidiferenta tensiunilor normale principale care
actioneaza pe planele principale bisectate.
Se observa ca 1'; + r, + T, = O.
Planele n care apar aceste tensiuni tangentiale principale sunt puse n evidenta pe
cuburile elementare, raportate la directiile principale, prezentate n figura 8.6.
2 2.
2
3
Fig. 8.6. Schemele planelor pe care actioneaza tensiunile tangentiale principale.
Daca tensiunile normale principale ndeplinesc conditia CT. > CT. > CT. atunci
1 2 3'
tensiunea tangentiala maxima cu valoarea cea mai mare dintre cele trei perechi va fi:
7" T. O; - CJ,
"max = "= + ---'----"-
- 2
( 8.18 )
Tensiunea tangentiala maxima r, prezinta importanta pentru definirea conditiilor de
plasticitate.
1.21.
8.3. TENSIUNI OCTAEDRICE
In teoria deformatiilor plastice o importanta deosebita o prezinta componentele
vectorului tensiune pe o sectiune egal nclinata fata de directiile principale ale starii de
tensiune.
Reprezentnd aceste sectiuni n cele opt cadrane ale sistemului principal de
coordonate se obtine un octaedru, de unde si numele componentelor mentionate mai sus
de tensiuni octaedrice.
Deoarece o fata a octaedrului este egal nclinata fata de axele de coordonate ( fig.
8.7. ), parametrii directori ai normalei ei sunt egali si au valoarea:
1
l=m=II= J3'
Pe o suprafata nclinata, componenta normala a vectorului tensiune va avea relatia
de calcul data de expresia ( 8.5 )
CJ" V= 1Px +mpy +IIPz
n care
Pz = P, = IICJ", sau
CJ" V = f2 a; + 111
2
CJ"2 + 11
2
CJ", .
Pe suprafata unui octaedru
(8.19 )
3
Fig. 8.7. Octaedrul si tensiunile de pe suprafata octaedrica.
Tensiunea tangential a pe o suprafata nclinata are relatia de calcul data de expresia
(8.15 ):
122
Pe suprafata unui octaedru aceasta capata forma:
( 8.20)
Se constata ca tensiunea normala octaedrica, C5
u
este egala cu media aritmetica a
tensiunilor normale principale, adica reprezinta componenta hidrostatica a starii de
tensiune ( a;, = = CJjl ).
Tensiunea tangentiala octaedrica, tinnd seama de relatia ( 8.17 ) mai poate fi
scrisa sub forma:
(8.21)
Fata de un sistem oarecare de coordonate, tensiunea normala octaedrica ramne egala cu
tensiunea hidrostatica (a;, = il ) iar tensiunea tangentiala octaedrica ia forma:
3
Tu sau
Tu = + (a:\: - O"y)2+( O"y - O"z )2+( O"z - O"x)2+6( 2+ T
yz
2+ Tzx 2)
(8.22 )
Se va demonstra ulterior ca tensiunea tangentiala octaedrica este direct
proportionala cu energia specifica modificatoare, nmagazinata n unitatea de volum.
8.4. ABATEREA MEDIE PATRATICA A
TENSIUNE DATE, FATA DE STAREA
ECHIAXIALA CEA MAI APROPIATA.
UNEI
DE
STARI DE
TENSIUNE
In teoria plasticitatii, la studierea conditiilor de apantle si dezvoltare a
deformatiilor plastice ocupa un rol esential principiul imposibilitatii aparitiei lor n cazul
unei stari de tensiune echiaxiala uniforme a; = a; = a; = O" de orice intensitate.
Acest principiu este justificat de faptul ca n cazul starii echiaxiale nu exista
tensiuni tangentiale pe nici o fata a elementului de volum infinit de mic si deformarea
materialului are loc fara forfecare. In aceasta situatie este evident ca posibilitatea aparitiei
deformatiilor plastice ale materialului trebuie sa fie determinata de valoarea abaterii starii
de tensiune respective fata de starea de tensiune echiaxiala.
Aceasta abatere poate fi car,!-cterizata prin media patratelor diferentelor dintre
tensiunile principale ale celor doua stari de tensiune considerate astfel:
(8.23 )
12)
n care: a;, a;, a; sunt tensiunile principale ale unei stari de tensiune; CY este o tensiune
echiaxiala oarecare.
Sa determinam din relatia 8.23. valoarea lui CY pentru care abaterea medie
patratica este minima.
Valoarea corespunzatoare a lui CY reprezinta starea de tensiune echiaxiala cea mai
apropiata de starea de tensiune data.
Prin derivarea relatiei{8.23) si egalarea cu O a acesteia se obtine:
d/1 2
--=-(3CY-(a:,+CY,+a:
3
) =0
dCY 3 -
1
cy=-(a;+O":,+a;)=a;=cy
3 - /Il
(8.24 )
(8.25 )
Derivata a doua a expresiei ( 8.24 ) este pozitiva si prin urmare CY= a;
corespunde unui minim al expresiei ( 8.23 ). Cu alte cuvinte, valoarea lui CY determina
starea de tensiune echiaxiala cea mai apropiata.
Substituind aceasta valoare a lui CY n relatia C 8.23 ) se obtine urmatoarea valoare
a abaterii medii patratice minime:
( 8.26 )
Aceasta marime poate fi folosita n teoria plasticitatii drept criteriu al aparitiei si
dezvoltarii starii plastice n punctul considerat al corpului deformat.
De asemenea valoarea minima a abaterii medii aritmetice /1
a
a unei stari de
tensiune date, fata de starea de tensiune triaxiala egala cea mai apropiata este
proportionala cu valoarea tensiunii tangentiale maxime n punctul considerat.
Daca se noteaza /1
a
cu relatia:
( 8.27)
n care CY este tensiunea principala a unei stari de tensiune echiaxiala oarecare Si
a; ~ a; ~ a; o stare de tensiune data.
Valoarea minima a lui /1
a
se obtine pentru CY= CY
2
Sa presupunem de exemplu
ca a; < CY< a;
(a; - O) >0; ca; - O) <O si ca; - O) <O.
Prin urmare:
la; - 0(= a; - CY; la; - 0(= CY- a; SI 1(7, - 0(= CY- a;.
Prin nlocuirea n relatia ( 8.27 ) se obtine:
1 '
/1a = 3[ a; - a; - a; + aJ
Valoarea minima a lui /1
a
se obtine pentru CY= (7,.
In mod analog se arata si pentru a; < CY < a;.
124
Prin urmare, valoarea minima a abaterii medii aritmetice este:
(8.28) .
8.5. TENSORUL TENSIUNE. DEVIATORUL SI INVARIANTII
DEVIATORULUI TENSIUNE
Dupa cum s-a aratat anterior, starea de tensiune ntr-un punct al corpului supus
deformarii este caracterizata de trei tensiuni normale si sase tensiuni tangentiale egale doua
cte doua.
Ansamblul acestora formeaza un tensor de ordinul doi simetric - tensorul tensiunii
- care se scrie sub forma:
O:'C
Lyx LZX
7'0- = Lxy
(}y
L2)!
(8.29 )
L.'Cz
Lyz
(}z
Daca starea de tensiune este data prin tensiunile principale a;, ()" 0;, tensorul
tensiunii se simplifica, avnd forma:
(}1 O O
7'cr= O (}2 O
(8.30)
O O (}3
Cnd asupra punctului material actioneaza o stare de tensiune caracterizata de
tensiuni principale egale ntre ele ( a; = a; = O; = ()) pe orice suprafata nclinat a fata
de axele de coordonate va actiona numai o tensiune normala (), tensiunile tangentiale
fiind nule.
Tensorul tensiune corespunzator acestui caz se numeste tensor sferic al tensiunii:
() O ~
T(r' = O () O
O O
( 8.31 )
Tensorul sferic corespunde starii de tensiune prin care se poate realiza schimbarea
volumului corpului supus deformarii, fara schimbarea formei sale ..
Un exemplu practic de defortnare sub o stare de tensiune caracterizata printr-un
tensor sferic este introducerea unui corp de forma sferica ntr-un lichid ce se afla sub
presiune. In toate punctele de pe suprafata exterioara a corpului sferic vor actiona forte
care dau tensiuni egale cu presiunea la care se gaseste lichidul.
125
Daca asupra corpului sferic aflat sub presiune hidrostatica se actioneaza si n sensul
comprimarii sale ,ntre doua suprafete paralele, corpul sferic se va transforma n elipsoid.
In felul acesta, starea de tensiune sub care se afla corpul permite att schimbarea
volumului ( prin presiune hidrostatica ) ct si schimbarea formei sale ( prin tensiunile de
comprimare suplimentare),
Aceasta stare de tensiune prin care se poate schimba forma corpului se exprima
printr-un tensor ce poarta numele de deviator al tensiunii:
11 - T - T o ( 8.32 )
u- u u
Altfel spus, o stare de tensiune definita prin trei tensiuni normale si sase tensiuni
tangentiale egale doua cte doua se poate descompune ntr-o componenta sferica T
u
o
si o
noua stare de tensiune caracterizata de 11 u.
Tensorul ce actioneaza n cazul starii de tensiuni sferice fiind tensiunea medie
aritmetica a tensiunilor normale ( sau tensiune octaedrica ) ce defineste starea de tensiune:
( 8.33 )
rezulta deci ca o stare de tensiune n general, poate fi exprimata astfel:
O"X Tyx Tzx
O" O O O"x - O"
Tyx Tzx
/Il /Il
T
xy O"y
T
zy
O O" O +
-Z:yY
O"y - O" T
zy
(8.34)
/Il /Il
T
xz
T
yz
O"Z O O O" T
xz
T
yz
0". - O"
m
~ /Il
G i - ~
I ~
~
(Drr)
Fig. 8.8. Reprezentarea grafica a deviatorului starii de tensiune.
Tensorul nou obtinut prin scaderea din tensorul initial a tensorului sferic este
tensorul deviator exprimat grafic n figura 8.8 ..
In mod similar cu invariantii starii de tensiune ( 11, 12, 13 ) definiti prin relatiile
(8.11) se definesc si invariantii deviatorului de tensiune:
d
1, = ( O"x - O"/Il) + ( O"y - o;n) + ( O"Z - O"/Il)
d .
1, = ( O"x - 0;/1)( O"y - 0;/1) + ( O"y - 0;/1)( o"z - O"/Il) + ( O"Z - O"/Il)( o"x - o;n)-
_(T
xy
2+ T
yz
2+ T
ZX
2)
126
o:'C - Oin r yx r ::x
l,d = r:y:
y
O"y - Oin r
zy
(8.35 )
r
xz
r
yz
o"z - Oin
Daca axele la care se raporteaza corpul coincid cu axele principale relatiile ( 8.35 )
capata forma:
11d = (O"I - Oin)+( 0"2 - Oin) +( 0"3 - Oin) = 11 - 30in
(8.36)
doilea
In teoria matematica a plasticitatii se foloseste mult cel de-al invariant al
d
l' "1 1 d
eVlatoru Ul tenSIUnI or 2 .
Acesta poate fi considerat ca o generalizare matematica a caracteristicilor starii de
tensiune ntr -un punct al unui corp deoarece patratul tensiunilor tangentiale octaedrice r;,
patratul valorii medii a tensiunilor tangentiale din jurul unui punct si abaterea medie
patratica minima, Ll
min
', sunt proportionale cu cel de-al doilea invariant al deviatorului
tensiunilor.
Astfel, expresia lui 1
2
d din relatiile ( 8.35 ) prin transformare, tinnd seama ca:
devine:
1/ = ~ ( ( o:'C - O"y)2+( O"y - O"z)2+{ O"z - o:'C )2+6( r
xy
2+ r
yz
2+ rzx 2)) (8.37)
Intr-un sistem de coordonate avnd drept axe directiile principale, cel de-al doilea
invariant obtine forma:
( 8.38 )
Comparnd relatia ( 8.38 ) cu expresia lui rO' (relatia 8.20 ), cu r
m
2 si Ll
min
(relatia 8.26 ) toate acestea sunt proportionale cu
127
In teoria plastici tatii o importanta deosebita o are marimea denumita intensitatea
tensiunilor care se noteaza cu Oj; aceasta marime este proportionala cu radacina patrata
din cel de-al doilea invariant al deviatorului tensiunilor:
Oj= ~ 3 1 / = Jz (O"x - O"y)2 + (O"y - O"z)2+(O"z - O"x)2+6( Txy 2+ T
yz
2+ T
zx
2)
(8.39)
Este evident ca daca luam drept axe de coordonate directiile tensiunilor principale
(relatia 8.39 ) capata forma:
(8.40)
8.6. STAREA PLANA DE TENSIUNE.
o stare de tensiune caracterizata de lipsa tensiunilor paralele cu o axa de
coordonate poarta denumirea de stare plana de tensiune. Daca axa pe care nu apar
componente ale starii de tensiune este axa z, atunci tensiunile O" , T si T de pe fata
z xz zy
paralelipipedului sunt nule.
Conform principiului dualitatii tensiunilor tangentiale sunt nule si tensiunile
T si T . Starea de tensiune ramne caracterizata numai de tensiunile O" O" si T xy
xz zy x' y .
continute ntr-un plan perpendicular pe axa z (fig. 8.9. ).
x.
o
Fig. 8.9. Starea plana de tensiune.
Tensorul tensiune ( 8.3 ) se reduce n acest caz la un tensor de ordinul unu:
( 8.41 )
128
Componentele vectorului tensiune n acest caz se determina din particularizarea
relatiilor ( 8.4 ), astfel:
Px=lo- +1117:
. x yx
Py =17: +mo-
:IJI y
Tensiunea normala la sectiunea considerata O-v se obtine din proiectia vectorului
tensiune Pv pe directia V:
O-v= Pv V= W'C + 111Py.
Marimea tensiunii 7: v se obtine mai simplu proiectnd componentele Px si Py pe
planul sectiunii si rezulta:
relatii:
7: v = mp''C -Il}
Exprimnd parametrii directori I si m n functie de unghiul a., se obtin urmatoarele
1\ = o-x cosa+ 7:)"JI sin a
Py = o-y sin a+ 7:
xy
cosa
o-x + 0j, o-x - o-y
- ~ - - " ' - - +' cos2 a + 7:xy sin 2 a
2 2 "
( 8.42 )
( 8.43 )
Procednd ca si la starea spatiala de tensiune se obtin tensiunile normale principale
si tensiunile tangentiale principale:
(8.44)
Un caz particular al starii plane de tensiune este forfecarea pura sau tractiunea -
compresiunea biaxiala.
F orfecarea pura este starea 'plana de tensiune la care sunt nule toate tensiunile
normale ( fig. 8.10).
129
lG
"i
<:; :t'

""J
1<'
M
OI
~ z .
\li
C ; : : J ~
",-=:!L
Fig. 8.10. Starea plana de forfecare pura.
Tensorul tensiune are n acest caz urmatoarea forma:
o
Valorile tensiunilor normale principale se determina cu relatia ( 8.44 ) n care
CJ'.'C = O"y = O si se obtine:
0;., =Txy
( 8.45 )
Starea de tensiune de forfecare pura este echivalenta cu o stare plana de tensiune n
care tensiunile normale principale sunt egale ca marime dar de semne opuse.
Componenta sferica a tensorului starii de tensiune este nuIa si deci tensorul sferic
este nul, asa nct prin aceasta stare de tensiune nu apare o modificare a volumului
corpului.
8.7. ECUATIILE DIFERENTIALE DE ECHILIBRU.
Se prezinta ecuatiile diferentiale de echilibru a elementului de volum, n coordonate
carteziene, cilindrice sau sferice, coordonate ce se aleg n functie de operatia tehnologica
de deformare plastica.
In coordonate carteziene. Considernd n volum elementar de forma
paralelipipedica de dimensiuni dx, dy, dz, tensiunile de pe suprafetele paralelipipedului se
vor deosebi ntre ele prin marimi egale cu diferentialele partiale ale componentelor lor (fig.
8.11. )
Considernd elementul n echilibru si neglijnd fortele de inertie proprii, suma
fortelor care actioneaza pe fiecare directie este nula:
1)0
Scriind n mod asemanator ecuatiile de echilibru si pe directiile y si z, reducnd
termenii asemenea si mpartind la dx, dy, dz se obtin ecuatiile:
acr
x
Ot xy Ut" xz
--+--+--=0
(]x Uy z
Ut" yx acr
y
Ut" yz
--+--+--=0
ax Uy z
Ot zx Ot zy [}(Jz
--+--+--=0
dx Uy z
(8.46)
Ecuatiile ( 8.46.) mai poarta denumirea de ecuatiile Cauchy n coordonate
carteziene.
!J
Fig. 8.11. Echilibrul unui element de
volum n coordonate carteziene.
de;;, .
0;.+ f:dy
'1 r: ~ J ..
Fig. 8.12. Echilibrul unui element
de volum n coordonate cilindrice.
In coordonate cilindrice.
131
Considernd un element de volum situat ntr-un corp cilindric, raportat la un sistem
de coordonate cilindrice p, e si z ( fig.8.12.), suma proiectiilor fortelor ce actioneaza pe
directia p va fi:
.. ., . d8 d8
In aceasta ecuatIe se consIdera pentru cazul elementulUI de volum studIat SIn ""2'" ""2 .
Dupa unele transformari se ajunge la forma ecuatiei de echilibru pe axa p , la care
se adauga ecuatiile pentru axele e si z, deduse n mod analog:
acr ar a1:
p 1 p8 'zp 1
-+---+--+-(c> -a )=0
appa8 az pp 8
(8.47)
1)2
Ecuatiile de echilibru ale elementului de volum n coordonate cilindrice se pot
utiliza n studiul analitic al problemelor de plastici tate, ndeosebi la prelucrarea prin
deformare a pieselor care au forme de revolutie n raport cu o axa. Astfel se poate obtine
o simplificare a relatiilor de calcul.
In cazul n care starea de solicitare este axial simetrica ( e z = pe = o ) ecuatiile
( 8.47 ) se pot scrie sub o forma mai simpla si anume:
()(J ar
p zp 1
-+--+-(Ci -Ci: )=0
ap az ppe
ar ()(J
zp z zp
--+--+--=0
ap az p
(8.48)
Pentru problemele de solicitare plana, sistemul de coordonate cilindrice se
transforma ntr-un sistem de coordonate polare, n care ecuatiile ( 8.47 ) se scriu sub
forma:
()(Jp 1 ar pe 1
-+---+-(Ci -Ci: )=0
appae pp e
ar ()(J
pe 1 e 2
- - + - - - + - = o
ap paS p ep
( 8.49 )
In cazul unei stari plane de tensiune, axial simetrice ( '['pe = o ) relatiile ( 8.49 ) se
scriu ntr-o singura ecuatie astfel:
( 8.50 )
Cip si Ci
e
fiind n acest caz tensiuni principale.
In coordonate sferice. In cazul unor probleme spatiale simetrice, starea de tensiune
se poate studia cel mai comod n coordonate sferice.
In acest sistem de referinta, pozitia unui punct oarecare, este data de raza p si de
cele doua unghiuri e si rp ( fig. 8.13. ).
z
CI
a'
Fig. 8.13. Sistemul de coordonate sferice
Ca si ncazul anterior, se scriu ecuatiile de echilibru n coordonate sferice sub
forma:
( 8.51 )
ar 1 are 1 acr 1
_!:...P(LP + ---Ql + Ql + - (3't + 2't ctge) = o
ap p cE psine a<p p PQl e(p
Pentru cazul solicitarii rudal simetrice (cnd T e = T = Te = o ) sistemul de
p prp rp
ecuatii ( 8.51 ) se scrie:
(8.52 )
cr
p
SI cre fiind n acest caz tensiuni principale.
l34
8.8. SCHEMELE STARILOR DE TENSIUNE.
Prezentarea grafica prin tensiuni principale a unei stari de tensiune ntr-un punct,
porta numele de schema a starii de tensiune.
In general, n timpul procesului de deformare plastica are loc nu numai o schimbare
a valorilor tensiunilor aplicate n infinitatea punctelor materiale ale corpului ci si semnul si
directia acestor tensiuni. Insa n mai multe cazuri se poate admite ca schema tensiunilor
principale este aceeasi pentru toate punctele materiale ale corpului si caracterizeaza starea
de tensiune a ntregului corp supus deformarii prin presiune.
Cnd toate tensiunile principale sunt diferite de zero apare o stare de tensiune
spatiala, care poate fi de patru tipuri. Cnd una dintre tensiunile principale este nuIa, iar
celelalte diferite de zero, apare o stare de tensiune plana, care poate fi de trei tipuri. De
asemenea, cnd doua dintre tensiunile principale sunt nule, va apare o stare liniara, care la
rndul ei poate fi de doua tipuri. Deci se ntlnesc noua tipuri de scheme ale starilor de
tensiune prezentate n tabelul 8.1. si figura 8.14.
Tabelul 8 1 Caracterizarea schemelor starii de tensiune ..
al
- + - - + - - - +
a2
O O - + + -
- + +
a3
O O O O O
- + + +
Simbolul schemei LI L2 Pl P2 P3 SI S2 S3 S4
Tipul schemei Liniara Plana Spatiala
Fig. 8.14. Reprezentarea grafica a schemelor starii de tensiune.
135
Din examinarea tabelului 8.1. se constata ca schemele starii de tensiune se pot
mparti si n alte doua grupe mari n functie de semnul pe care l au tensiunile principale:
- scheme de tensiune cu acelasi semn al tensiunilor principale: .
- scheme de tensiune cu tensiunile principale negative: LI, P 1, SI.
- scheme de tensiune cu tensiunile principale pozitive: L2, P3, S4.
- scheme de tensiune cu semne diferite ale tensiunilor principale: P2, S2, S3.
Schemele de tensiune liniare se ntlnesc mai rar n cadrul proceselor de prelucrare
prin deformare plastica. Totusi, n anumite conditii, pot apare si scheme Iiniare ale starii de
tensiune. Astfel, la deformarea prin ntindere a lungime mult mai mare dect
dimensiunile sectiunii transversale ( ntinderea srmelor de exemplu ) apare schema de
tensiune L2. Schema de tensiune L2 apare si cnd se supune o proba ncercarii la
tractiune n domeniul de tensiuni care nu produc aparitia gtuirii probei.
De asemenea schema de tensiune L2 mai apare la ndreptarea tablelor si benzilor pe
masini cu role ct si zonal la ambutisarea tablelor ( fig.8.15. zona B ).
In ceea ce priveste schema de tensiune LI ( comprimare uniaxiala ), aceasta poate
apare n corpul supus deformarii n doua cazuri:
- la comprimarea unei epruvete n lipsa frecarii pe suprafetele de contact cu sculele
de deformare ( caz teoretic ).
- la comprimarea unei epruvete cu ajutorul unor scule conice ( fig.8.16. ) la care
unghiul conurilor ( a. ) este egal cu unghiul de frecare rp= n care Il este
coeficientul de frecare pe suprafetele de contact dintre epruveta si sculele de deformare.
Fig. 8 .15. Schemele de tensiune ce apar n diferite zone ale unui semifabricat ambutisat
Fig.8.16. Comprimarea unei epruvete
prin schema de tensiune L1 folosind
.scule conice.
1)6
In acest caz, egalitatea dintre a si rp conduce la anularea efectului frecarii pe
suprafetele de contact.
Pentru starea de tensiune plana, se dau urmatoarele exemple practice:
- schema de tensiune P 1 ( comprimare biaxiala ), apare n cazul comprimarii unei epruvete
paralelipipedice ntre doua scule n forma de pana, la care de asemenea, unghiurile penelor
a sunt egale cu unghiul de frecare <p.
In acest caz, deformarea trebuie sa se efectueze ntr-un dispozitiv care sa asigure
sprijinirea laterala a epruvetei (fig.8.17.) .
In felul acesta tensiunea pe directia z este data de forta de deformare ( F ),
tensiunea pe directia x este data de reactiunea dispozitivului la presiunea exercitata de
corpul deformat pe peretii acestuia, iar pe directia y tensiunea va fi nuia ca urmare a
anularii efectului frecarii. Aceeasi stare de tensiune P 1 se poate realiza si prin comprimarea
probei paralelipipedice n lipsa dispozitivului de sprijinire laterala, dar n acest caz
tensiunea pe directia x este mult mai mica dect n cazul studiat anterior, deoarece aceasta
se datoreste numai fortelor de frecare de pe suprafetele de contact care se opun deformarii
pe directia x.
Schema plana de tractiune biaxiala P3 cu o oarecare aproximatie se poate admite
ca apare n peretii recipientilor aflati sub presiune ridicata. In acest caz, daca se studiaza o
portiune oarecare din peretele recipientului, aceasta va fi solicitata la tractiune pe ntreg
conturul ei ( figura 8.18. ), ceea ce da nastere la tensiuni principale doar pe directiile x si y.
Aproximatia se datoreste faptului ca pe directia z presiunii din recipient i se opune
presiunea atmosferica, aparnd astfel si pe aceasta directie o tensiune. Diferenta mare
dintre presiunea din recipient si presiunea atmosferica va da nastere unei tensiuni cu o
valoare neglijabila n comparatie cu valorile tensiunilor ce apar n planul xOy.
Realizarea practica a schemei P2 se cunoaste numaipentru.un singur caz teoretic.
Acesta consta n comprimarea unei ,probe de forma celei prezentate n figura 8.19.
Tensiunea a din zona nclinata aprobei ( produsa de forta de deformare) se descompune
n doua componente, din care a
z
cu actiune de comprimare, iar ax cu actiune de tractiune
a punctului material.
-v:
"',
~ . , I
137
, I'
f.::::-+ - ti' I AI
_--./ I 7\
I""'--h'r . _.,..U.. ._.-
o O r-..c- I
. /..,:y.1
I ..... / I
.J- ' 1
_,..J
.... .,.,. .... .-....
Fig. 8.17. Comprimarea unei epruvete prin
schema de tensiune P 1.
/1 I
"j ,
Fig.8.18. Realizarea schemei de tensiune
P3 ntr-o zona a peretelui unui
recipient aflat sub presiune.
x
/..<, 01 .
" \ '}'-
'-'-
"y'
/.
,/,,,
. I
" /
J..-----
Fig. 8.19. Realizarea schemei de tensiune P2 (caz teoretic).
Pentru schemele de tensiune spatiale exemplele practice sunt foarte multe, avnd n
vedere ca marea majoritate a proceselor de deformare plastica se realizeaza prin stari de
tensiune spatiale.
Astfel, schema de tensiune cu comprimare triaxiala ( SI) se ntlneste n procesele
de deformare plastica prin refulare, laminare si extruziune.
In cazul refularii ( comprimare ntre doua suprafete plane sau profilate ) tensiunea
principala al este data de forta de deformare, iar tensiunile a
z
si a
3
n planul
transversal al corpului deformat sunt date de catre fortele de frecare Ff de pe suprafetele
de contact, forte ce se opun deformarii ( figura.8.20).
Acelasi mod de aparitie a tensiunilor se ntlneste si n procesul de laminare, unde
deformarea poate fi asimilata cu o succesiune de comprimari din aproape n aproape pe
lungimea zonei de contact dintre laminat si cilindri. Astfel, tensiunea principala al este
138
data de forta de laminare ( F ) iar tensiunile 0"2 si 0"3 sunt date de fortele de frecare pe
directia transversala ( Ft ) si respectiv longitudinala ( FI ), care se opun deformarii (figura
8.21. ).
Fig. 8.20. Realizarea schemei de tensiune
SIla refularea unui corp cilindric.
Fig. 8.21. Realizarea schemei de tensiune
SI la procesul de laminare.
La procesul de deformare prin extruziune, comprimarea triaxiala se realizeaza n
zona de deformare ( din interiorul orificiului calibrat) sub actiunea fortei de extrudare ( F )
n directie axiala, care da nastere tensiunii principale 0"1 si a fortelor de reactiune date de
peretii orificiului calibrat n plan transversal, care produc tensiunile principale 0"2 si 0"3
( fig. 8.22 ).
In toate aceste exemple simbolizarea folosita pentru tensiuni, corespunde
acceptiunii generale conform careia 0"1 > 0"2 > 0"3'
Fig. 8.22. Realizarea schemei de tensiune SI
la procesul de extruziune.
I't' u
7 I tr::-rQ
Fig. 8.23. Realizarea schemei de tensiune
S2 la procesul de trefilare - tragere.
1?h
139
Schema de tensiune cu comprimare pe doua directii a axelor de coordonate si
tractiune pe cea de-a treia ( S2 ) se ntlneste la:
- trefilarea si tragerea srmelor si barelor, la care tensiunea principala 0"1 (de tractiune)
este data de forta de tragere ( F ), iar tensiunile 0"2 si 0"3 ( de comprimare ), ca si la
extruziune sunt date de catre fortele de reactiune ale orificiului calibrat la apasarea pe care
o primeste din partea materialului supus deformarii ( fig. 8.23. ).
- laminarea cu tractiune n laminat, practicata n special la fabricarea tablelor si benzilor la
rece, unde pe directia longitudinala aplicndu-se o forta de tragere, tensiunea 0"3 de la
laminarea conventionala si schimba semnul devenind pozitiva n timp ce tensiunile
celelalte ramn neschimbate ( negative ).
Schema de tensiune cu tractiune pe doua directii si comprimare pe cea de-a treia
directie a axelor de coordonate ( S3 ) se ntlneste zonal tot n procesul de ambutisare a
tablelor (fig. 8.1S.zona C). .
Ultima schema de tensiune spatiala ( S4 ) cu tractiune triaxiala se ntlneste n
cazul epruvetelor supuse ncercarii de tractiune dupa aparitia gtuirii. In zona gtuirii,
forta ce produce solicitarea la tractiune a probei da nastere la o tensiune nclinata fata de
directia fortei, care se descompune pe cele trei directii ale axelor de coordonate n
tensiunile principale 0"1,cr
2
si cr
3
ce actioneaza n punctul material de concurenta al
axelor de coordonate.
In legatura cu existenta celor noua scheme ale starii de tensiune se subliniaza ca
indiferent de tipul schemei de tensiune, caracterul acesteia nu se va schimba daca se
schimba directia tensiunilor principale cu conditia nsa a se mentine numarul si sensul
acestora corespunzator unei anumite scheme de tensiuni. Pentru exemplificare n figura
8.24. se prezinta schema de tensiune S2 n toate variantele ei posibile.
@

,

,
"
U, If, Uz
2t ,
A, A-,
)" .

@

ji"
. 13

i,ki\
r:::
If.

.
cs",
t -:>
k,
/uz . "
.. '
/o,
Fig. 8.24. Variantele posibile ale schemei de tensiune S2.
140
9. STAREA DE DEFORMARE IN PROCESELE DE
PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICA.
9.1. STAREA DE DEFORMARE NTR-UN PUNCT AL
CORPULUI SUPUS DE FORMARII.
Prin starea de defonnare a unui corp supus actiunii unor forte exterio' re se.
exprima fenomenele geometrice ale procesului, determinndu-se criteriile care
caracterizeaza schimbarea formei corpului n timpul defonnarii sale.
In procesele de defonnare plastica, toate punctele unui corp metalic se
deplaseaza, schimbndu-si astfel pozitiile lor reciproce.
Avnd n vedere neuniformitatea distributiei fortelor pe suprafata corpului
supus defonnarii, ct si neunifonnitatea compozitiei chimice, a structurii si temperaturii
sale, defonnatiile nu vor fi aceleasi in toate punctele corpului.
Pentru a se asigura totusi studierea proceselor de defonnare in conditii izotrope
se recurge, ca si n cazul starii de tensiune la studiul deformatiilor volumelor
elementare infinit mici. Pentru ca defonnarea sa fie compatibila din punct de vedere
geometric, este necesar sa nu existe doua particule care sa ocupe acelasi loc n
spatiu si de asemenea sa nu se produca spatii goale n interiorul corpului. Pentru
satisfacerea acestor cerinte componentele deplasarilor pe cele trei directii ale axelor de
coordonate trebuie sa varieze continuu de la un punct la altul al corpului.
Se considera un corp solid raportat la un sistem triortogonal de axe Oxyz, un
punct curent al acestuia M, fiind detenninat de vectorul de pozitie r ( fig. 9.1.).
Acestui corp i se aplica un sistem echilibrat de forte Fl, F2, F3 .... Fn care nu
modifica cinematic pozitia corpului, acesta se defonneaza, punctele sale materiale
ocupnd alte pozitii.
z
o
x
Fig.9.1. Schimbarea pozitiei punctelor materiale ale unui corp supus defonnarii
plastice.
Punctul M, considerat mai sus, ocupa n starea defonnata o noua pozitie M', de
vector. de pozitie r'. Vectorul li = f' -r se numeste vectorul deplasare al punctului
curent M.
U = ul+vj+wk
unde u, v, w reprezinta componentele vectorului deplasare U=f ( x,y,z ). .
In acelasi corp daca se considera initial doua puncte oarecare M si N, aflate la
distanta I unul de altul, dupa deformare, punctele considerate ocupa pozitiile M' si N',
distanta dintre ele fiind notata cu 1'.
Diferenta dintre distanta l' si distanta l se numeste lungire sau scurtare, dupa
cum L'.I este pozitiva sau negativa.
L'.I = l' - I
( 9.1 )
Raportul dintre variatia de lungime L'.I si lungimea 1 poarta numele de lungire
sau scurtare specifica medie, C ,ntre punctele M si N.
111
C = M (9.2)
111 I
Limita acestui raport atunci cnd distanta initiala dintre puncte tinde la zero se
numeste lungire sau scurtare specifica n punctul M, pe directia MN.
Marimea C poate fi definita si pe directiile axelor de referinta, obtinndu-se
deformatiile c ,c si c .
x y z
In procesul deformarii corpul capata nu numai deformatii liniare cum sunt
definite cele de mai sus, ci si deformatii unghiulare.
Pentru definirea lor se considera un unghi oarecare a facut de doua segmente
MN si ML, care n urma deformarii se modifica, devenind a '.
Diferenta L1 a ntre valoarea initiala si cea finala a acestui unghi se numeste
111
lunecare medie.
L'.U =U-U' (9.3)
m
Limita acestei diferente cnd punctele L si N tind spre M poarta numele de
lunecare:
(9.4 )
Se defineste lunecarea specifica, notata de obicei prin y, ca fiind lunecarea unui
unghi drepl. Conform relatiei ( 9.4 )ea este pozitiva atunci cnd prin deformare unghiul
drept scade si negativa n caz contrar.
Lunecarea specifica y se identifica prin doi indici, ce reprezinta directiile initiale
care formeaza unghiul drept. Conform relatiei ( 9.4 ) ea este pozitiva atunci cnd prin
deformare unghiul drept scade si negativa n caz contrar.
Lunecarea specifica y se identifica prin doi indici, ce reprezinta directiile initiale
care formeaza unghi drept.
Astfel, lunecarile specifice care apar ntr-un punct oarecare al corpului ntre trei
directii paralele cu axele sistemului de referinta se noteaza cu r xy, r yz si r zx.
Daca se considera n corpul deformat un paralelipiped elementar de laturi dx,
dy si dz, avnd unul din vrfuri n M(x, y, z), n urma deformarii corpului punctul M se
deplaseaza ntr-o noua pozitie M' ( x+u, y+v, z+w ) iar paralelipipedul se deformeaza,
modificndu-si att laturile ct si unghiurile drepte.
Modificarile dimensionale ale laturilor se apreciaza prin lungirile specifice
llJ2
Cy si Cz pe directiile de coordonate:
c,=l:J.dy; Ez=l:J.dz
} dy dz
iar variatiile unghiurilor drepte prin lunecarile specifice r xy, ryz SI rzx
z
-- Q'
" Ib
Fig. 9.2. Reprezentarea detbrmarii "intr-un punct n planul xOy.
(9.5 )
Relatia dintre componentele deformatiei si componentele deplasarii se poate
obtine scriind legatura dintre deplasarile punctelor N, P si Q si deplasarea punctului M
si dezvoltarea n serie Taylor a expresiei deplasarilor U, V si W n vecinatatea
punctului M cu neglijarea infinitiilor mici astfel:
au au au
U(x + dx, y + dy, z+ dz) = U(x, y, z) + -;::-dx +-;-dy -I--dz
. (Jy az
av av av
V(x+dx,y+dy,z+dz) = V(x,y,z)+ ax dx+ ay dy+ az dz (9.6 )
aw aw aw
W(x+dx,y+dy,z+dz)=W(x,y,z)+ ax dx+ ay dy+ az dz
Tinnd seama de pozitiile particulare ale punctelor N, P si Q fata de M ( pentru
N, dy = dz =0, pentru P, dx = dz = O si pentru Q, dx = dy = O ) din relatiile ( 9.6 )
rezulta deplasarile lor:
au
UN =U+-dx
ax
av
VN=V+-dx
ax
aw
WN=W+-dx
ax
au
U =U+-dy
p ay
av
V
p
=V+-dy
ay
aw
Wp=W+-dy
ay
au
Uo=U+-dz
az
av
Vo=V+-dz

Wo=W+-dz
az
(9.7 )
l.lf 3
Lungirile muchiilor MN = dx, MP = dy si MQ = dz pe directiile axelor x, y si z
se obtin din relatiile:
au
MX=UN-UM=UN-U= ax
dx
av
My = Vp - V
M
= Vp - v = ay dy
aw
b.dz = W
o
- W
M
= W
o
- W = f)z dz
Expresiile lungirilor specifice li
x
, li
y
si li
z
rezulta nlocuind valorile lui b.dx, b.
dy si b.dz n relatia de definitie a acestora ( 9.5 ):
au av Ow
1:: =_.1:: =_.1:: =-
x ax' y ay' z f)z
(9.8 )
Pentru stabilirea legaturii dintre lunecarile specifice si componenetele deplasarii
se considera proiectiile a cte doua muchii ale paralelipipedului elementar, care trec
prin punctul M, pe planul de coordonate cu care ele sunt paralele initial.
Astfel, daca se noteaza cu a si ~ unghiurile dintre proiectiile A'B' si A'C' si
directiile axelor Ox si Oy, lunecarea specifica r ' definita ca variatie a unghiului
xy
drept BAC este:
(9.9 )
In triunghiurile A'B"B' si A'C"C' se pot scrie relatiile:
BB' V
N
- V
M
tga = A' B" = dx + b.dx
In ipoteza deformatiilor mici, lungi riIe specifice li si li sunt mult mai mici
x y
dect unitatea, iar unghiurile a si ~ sunt si ele foarte .mici nct tangenta poate fi
aproximata prin unghi.
Astfel, relatia ( 9.9 ) se poate scrie:
av au
y --+-
xY-ax ay
Considernd n acelasi mod si proiectiile muchiilor ce trec prin M pe celelalte
plane de coordonate se obtin si celelalte relatii diferentiale ntre deformatiile specifice
unghiulare si deplasari:
DV au DW av au aw
( 9.10)
Yxy= Dx + ay; Yyz= ay + Uz; Yzx= Uz + Dx
Ecuatiile ( 9.8 ) si ( 9.10 ) poarta lui Cauchy pentru
deformatii. .
Daca se presupun cunoscute componentele deformatiilor liniare si unghiulare
ntr-un punct curent M(x, y, z) al unui corp, definite fata de un sistem ortogonal
oarecare 0xyz se poate exprima lungirea specifica fata de o directie oarecare
11/,111,11) precum si lunecarea specifica dintre aceasta directie si o alta directie
____ ____
Fig. 9.3. Deformarea distantei dintre. doua puncte infinit apropiate ale unUl corp
deformat plastic.
In acest scop, se considera n solidul deformat doua puncte infinit vecine, aflate
pe directia v(1, 111, 11) , M( x, y, z) si R ( x+dx, y+dy, z+dz) ( fig. 9.3 ).
In urma deformatiei, punctul M trece n M' capatnd deplasarile u,v si w
paralele cu axele de coordonate, iar punctul R trece n R', deplasndu-se pe axe cu
UR,vR si W;,.
Marimile acestor deplasari se obtin cu relatiile ( 9.6 ). Lungirea specifica c pe
v
directia MR se calculeaza cu relatia:
d's-ds
Ev= ds
(d's-ds)(d's+ds) '" d'S2-ds
2
=2(d'S2 -1J
ds(d's+ds) 2ds
2
2lds
2
Scriind marimile lui d's si ds n functie de proiectiile lor pe axele de
coordonate, tinnd seama de relatiile (9.6), (9.8) si (9.10) se obtine:
c v = PC
x
+1I1
2
Cy +1I'C
z
+1111 r xy +1I1n ryz +lIlrzx (9.11 )
Pentru determinarea lunecarii specifice dintre directiile perpendiculare
V si VI' r se scrie conditia de ortogonalitate dintre acestia
VV
1
= O sau './, +111'/11, +/1'/1, = O.
In urma deformatiei, elementele ds si dSI devin d's si d'sl (fig. 9.4. ) formnd
ntre ele un unghi dat de relatia:
cos(d's d'sl ) = /'.1', +/11"/11', +11"11\ = cost 7r -r ) = sin r "" r
2 VV, VV, VV,
/,", ')
Fig. 9.4. Lungirea specifica si lunecarea specifica de pe o directie n raport cu alta
directie.
CaIculnd parametrii directori l' ,1', ,m' ,111', ,11' si 11\ dupa unele transformari si
neglijnd infinitii mici se obtine:
r)ljl = 2( cx", + C
y
1l1/11, + cz/m,) + r xy (/11/, + 1/11,) + ryz (11111, + 11111,) +
,
+ r zx (11/, -/- / 11,)
9.2. DEFORMATII SPECIFICE PRINCIPALE.
(9.12 )
Lungimea specifica c si lunecarea specifica r definite cu ajutorul unei
l' . Vl'l
corectii arbitrare V, depind de parametrii directori 1, ITI, n, ai acestei directii si variaza
atunci cnd directia se roteste n jurul acestui punct.
Ca si la starea de tensiune, exista, pentru o stare data de solicitare, anumite
directii pe care lungi rea specifica atinge valori extreme si ntre care lunecarea specifica
este nuIa.
Aceste directii poarta numele de directii principale de deformatie iar lungirile
specifice corespunzatoare se numesc lungiri specifice principale.
Pentru determinarea acestor directii principale se pleaca de la relatia:
CII = f2cx -!-//1
2
Cy -!-11
2
C
Z
-!- Im r xy +/1111 r yz +l1l r zx n care se considera ca
c este o lungire specifica principala.
11
c (f2+ liP +112) = f2cx +m
2
cy +11
2
C
Z
+/111 r xy +lIlIi ryz +l1lr zx
unde 1, m si n sunt parametrii necunoscuti ai directiilor principale.
Conditia de extremum pentru E este echivalenta cu determinarea solutiei de
extremum liber pentru functia:
146
F( 1, m, n ) = P( C", - C ) +1112( Cy - C ) +n
2
( Cz - C )+1/11 Yxy +11117 Yyz+ IIIYzx
Prin egalarea cu zero a derivatelor parti ale ale lui F n raport cu 1, m si n, se
obtine sistemul:
2(cx-&)I+II1Yxy+llYn: =0
IYxy +2(c.v - &)111 + "Yzy = O
IYxz +111 Yyz +2(cz - &)17 = O
( 9.13 )
Pentru ca sistemul sa admita solutie diferita de solutia banala este necesar ca
determinantul principal al sistemului sa fie nul.
Ex-
E
Yxy
Yxz
2 2
Ll=
Yxy
Ey-E
Yzy
=0
(9.14 )
2 2
Yxz
Yyz
Ez-E
2 2
Aceasta conditie reprezinta o ecuatie de gradul trei n E care poate fi pusa sub
forma:
li' - .f,e> + .foc -.f
3
= O
(9.15 )
unde .1
"
.1
0
si.l
3
sunt dati de relatiile:
.I, =C+C+C
x Y z
Cx
Y ~ y
Yxz
2 2
J,=
Yxy
Cy
Yzy
( 9.16 )
2 2
Yxz
Yyz
Cz
2 2
Ca si n cazul starii de tensiune, directiile principale de deformatie depind numai
de corpul considerat si de sarcinile la care este supus, nedepinznd de alegerea
sistemului de referinta, deci coeficientii 11)2 si J3 sunt invarianti si se numesc
invariantii starii de deformare.
Ecuatia ( 9.15 ) are trei radacini reale care reprezinta lungirile specifice
principale, notate prin C ,c si C ; C > C > C .
1 2 3 1 2 3
Pentru determinarea directiilor principale de deformatie se considera doua din
ecuatiile sistemului ( 9.13 ) la care se ataseaza relatia de interdependenta a parametrilor
147
directori, I"+m"+n'= 1, obtinndu-se un sistem neomogen de trei ecuatii, n l,m si n
necunoscute.
Inlocuind pe rnd pe c cu valorile sale C" C, si C, se obtin trei seturi de
solutii ale sistemului ',,111, ,17,'/, ,111, ,17, si ',,111
3
,/13' Aceste solutii reprezinta parametrii
directori ai celor trei directii principale de deformatie.
In raport cu directiile principale, deformatiile specifice pe o directie oarecare
date de relatiile ( 9.11 ) si ( 9.12 ) devin:
c v = c/' + c
2
111' + C
3
/1'
( 9.17 )
r vv, = 2( c/', + C,II1I11, + C
3
1111,)
Pentru directiile perpendiculare pe planele octaedrice ( planele de egala
nclinare, fata de axele principale ) pentru care
deformatie specifica liniara:
1
l=m=n=-
.fi
se obtine urmatoarea
1 J
c
ll1
= c" ="3(c, + C, + c')=i= C
x
+c
y
+c
z
(9.18)
Lunecarile specifice din punctul curent M ( x,y,z ) au valori extreme pe planele
ce bisecteaza diedrele principale si sunt determinate de relatiile:
r, = (c, - c,); r, = (c, - c,); r, = (&; - c,) (9.19)
Pe directiile ntre care apar lunecarile specifice principale apar urmatoarele
lungiri specifice:
9.3.TENSORUL DEFORMATIE SI ANALOGIA CU TENSORUL
TENSIUNE
S-a aratat ca vectorul deplasare U de componente u,v,w poate servi la
determinarea deformatiilor liniare cx, c
y
si C
Z
SI a celor unghiul are
r xy' r yz, r zx, ryx, rzy si r xz ntr-un punct al unui corp deformat.
Se observa ca lunecarile specifice se noteaza cu doi indici ca si tensiunile
tangentiale.
Ordinea de scriere a indicilor este data de directia de rotatie produsa de
deplasare: astfel daca o muchie, paralela initial cu axa x se roteste spre axa y,
alunecarea se noteaza r ,iar daca prin deformare, muchia paralela initial cu axa y se
xy
roteste spre axa X, lunecarea specifica se noteaza r . Daca unghiul de rotire al
)IX
l48
elementului de rotire este acelasi, atunci deformatiile r si r si prin urmare
xy yx
de tensiune rezultante sunt si ele egale n cele doua cazuri mentionate, deoarece-
este usor sa se treaca de la un caz la altul printr-o rotatie rigida, care nu presupune
deformatie asa cum se prezinta n figura 9S
x x
Fig.9S Rotatia rigida a unui element de volum n planul xOy.
In felul acesta fiecare lunecare specifica r sau r poate fi considerata
xy yx
compusa din doua componente egale 1/2 r ,1/2 r . ( 1/2 r. =1/2 r ).
:1]1 yx xy yx
Din cele prezentate rezulta ca deformarea ntr-un punct al unui corp aflat ntr-o
stare de tensiune poate fi determinata prin noua componente: trei deformatii specifice
liniare si sase deformatii specifice unghiulare, egale doua cte doua.
Aceste noua componente prezentate sub forma unei matrice, poarta numele de
tensorul deformatiei:
Ex
1
2 ryx
1
2 rzx
T
e
=
1
'2
rxy
Ey
1
'2
rzy
(9.21 )
1
'2
rxz
1
'2
ryz
Ez
Starea de deformare ntr-un punct va fi deci pe deplin determinata daca se
cunoaste tensorul deformatiei n punctul respectiv.
Proprietatile tensorului deformatiei sunt analoage cu cele ale tensorului
tensiune. Fata de un sistem de axe principale de deformare, carora le corespund
deformatiile principale li., , E2' E" teniorul deformatiei se prezinta astfel:
E, O O
O E
2
O ( 9.22 )
O O E,
Lipsa deformatiilor unghiulare conduce n cazul deformarii unui cub cu laturile
pe directiile principale, la obtinerea unui paralelipiped.
'1"
'li!
149
Aplicnd legea constantei volumului la defonnarea unui paralelipiped elementar
cu dimensiunile initiale dx,dy si dz, si dimensiunile finale dX+8
x
dx, dY+8J'dy; dZ+8,dz
rezulta:
dv-dv'=dxdydz- dx( 1+ 8.Jdy( 1+ 8,. )dz( 1 + 8,)=0
sau dxdydz=dx(1+8.,)dy(I+8
y
)dz(1+8,); de unde:
(l + &x)(1 + &y )(1 + &z) = 1
(9.23 )
Rezovnd ecuatia (9.23 ) si neglijnd tennenii infinit mici de ordinul doi si trei,
se obtine:
&x+&y+&z =0
respectiv: ( 9.24 )
(9.25 )
Deci n cazul deformarii plastice, cu mentinerea constanta a volumului deformat
suma defonnatiilor specifice liniare pe cele trei directii principale este egala cu zero.
Rezulta ca defonnatia specifica liniara medie este egala cu zero, deci si tensorul
specific al defonnatiei va fi tot egal cu zero.
&m O
1',," = O &/11
O O
O
O =0
&/11
(9.26 )
Cunoscndu-se ca = O, va rezulta ca valoarea deviatorului defonnatiei, care
caracterizeaza schimbarea fonnei corpului supus defonnarii, este egala cu valoarea
tensorului defonnatiei:
&, O O &m O O O O

O
&, O O &111 O &2-&m O
O O
&J O O &111 O &J - &111
Deci /::;8 = (9.27)
Prin analogia dintre tensorii tensiunilor si ai defonnatiilor exprimati n raport cu
directiile principale se poate scrie:
0'.
_0;+0;+0;
0-
3
T
o
- (}.,)2+111
2
17
2
((}., - 0:)2+17 212(0'. - 0'.)2
1 _ _ 3 1 3
(9.28 )
ro = ~ ~ ( li, -li, f + (li, - li,)2 -1- (li, - li
,

.J
T=+o;-o:,
3 2
T - + _0:---,,_-_0:-,,-3
2- 2
T = + o:, - 0",
,- 2
r" = r, = ( li, -li
3
)
( 9.29 )
(9.30)
marime numita intensitatea deformatiilor, atunci deformarea specifica unghiulara din
planuloctaedric, ro, mai poate fi exprimata si prin relatia:
( 9.31 )
9.4. SCHEMELE STARII DE DEFORMARE.
Tinnd seama ca la deformarea plastica a corpurilor se considera ca n mod
practic volumul acestora nu se modifica, rezulta ca nu pot exista stari de deformare
caracterizate de deformatii specifice principale cu acelasi semn, deoarece n acest caz
suma acestora nu va mai fi egala cu zero. Rezulta deci, ca ntotdeauna deformatia
specifica principala maxima va fi egala cu suma celorlalte deformatii specifice
principale.
In consecinta, variantele posibile pentru schemele de deformare vor fi analoage
celor trei scheme de tensiune caracterizate de tensiuni principale cu semne diferite (P2,
S3 si S2 ).
~ I
Qchl:ITJO {}If
Fig. 9.6. Schemele starii de deformare.
15
1
Astfel poate exista o schema de deformare plana si doua scheme de deformare
spatiala.
Aceste scheme pot fi caracterizate astfel (fig. 9.6. ):
- schema .DoI - (schema spatiala) este caracterizata de micsorarea dimensiunii
corpului pe o directie ( deformatie specifica negativa) si cresterea corespunzatoare a
dimensiunilor pe celelalte doua directii ale axelor de coordonate ( deformatii specifice
pozitive );
- schema .Do
11
- (schema plana) este caracterizata de doua deformatii specifice
egale si de semne contrare respectiv micsorarea dimensiunii corpului pe o directie
corespunzator cu cresterea dimensiunii pe a doua directie, n timp ce deformatia
specifica pe cea de-a treia directie a axelor principale va fi nuIa;
- schema .Do
111
- (schema spatiala ) este caracterizata de micsorarea
dimensiunilor corpului pe doua directii ( deformatii specifice negative ) si cresterea
corespunzatoare a dimensiunii pe cea de-a treia directie a axelor principale ( deformatie
specifica pozitiva ).
La aceste scheme de deformare, prin sageti se indica directiile n care au loc
deformarile, respectiv directiile n care se deplaseaza particulele corpului n timpul
deformarii sale.
Dintre procesele de deformare plastica prin care se pot realiza aceste trei
scheme ale starii de deformare se mentioneaza urmatoarele:
- pentru schema .DoI: refularea, latirea, calibrarea n matrita,umflarea, laminarea
benzilor si profilelor nguste, etc.
- pentru schema L\ Il: matritarea n matrite cu latimca cavitatii egala cu latimea
semifabricatului, laminarea tablelor si benzilor late, etc.
- pentru schema .Do III : extruziunea, trefilarea si tragerea, etc.
9.5.VITEZA DE DEFORMATIE.
Viteza de deformatie reprezinta variatia deformarii specifice a unui corp supus
unor forte exterioare, n unitatea de timp, sau variatia volumului specific al unui corp
deformat, n unitatea de timp:
de dv
e = dt = vdt [5-
1
] (9.32)
Valorile absolute ale deformatiilor specifice pe cele trei directii nu pot
caracteriza viteza de defonnatie, deoarece acestea n diferite etape ale procesului de
prelucrare pot fi egale, iar vitezele de deformatie diferite ca urmare a diferentei ce
poate exista ntre dimensiunile de referinta ale corpului deformat n etapele de
deformare respective. Din aceasta cauza pentru caracterizarea vitezei de deformatie se
folosesc deformatiile specifice, care dau valori relative si pentru vitezele de deformatie.
ou
Plecnd de la relatia ex = ax si nlocuind n expresia ( 9.32 ) se obtine:
l52
d (DU) dVx
-----
dx Dt - dx
(9.33)
n care
aU
Dt = dv
x
' reprezinta variatia n timp a componentei pe axa x a vectorului
deplasare a unui punct material al corpului deformat si denumirea de viteza de
deformare. Aceasta n unele procese de prelucrare prin deformare este egala cu viteza
sculei ( cum ar fi de exemnlu la refulare ).
Din relatia ( 9.33 ) rezulta ca viteza de deformatie depinde direct proportional
de viteza de deformare SI invers proportional de dimensiunea corpului pe directia
defomlatiei.
In mod similar si pentru celelalte directii ale sistemului de coordonate se obtin
viteze de deformatie:
dv
y
. dv
z
E =--5IE =--
Y dy z dz
In cazul unei deformari uniforme relatia (9.24) se poate scrie:
. E
E=-
t
iar relatiile ( 9.25 ) si ( 9.26 ) obtin forma:
(9.34)
( 9.35 )
. Vx . v
y
. Vz (9
EX = X
o
; Ey = Yo EZ = Zo . .J
Starea de deformare fiind caracterizata si de deformatii specifice unghiul are,
acestora din urma le vor corespunde de asemenea sase componenete ale vitezei de
deformatie unghiulare egale doua cte doua:
( 9.37 )
In concordanta cu relatiile (9.10 ) rezulta ca vitezele de deformatie unghiul ara
depind de vitezele de deformare si dimensiunile corpului supus deformarii plastice:
. dyxy d (ou aVJ dv
x
dvy 1. 1 .
Yxy = -cit = dt ay + ax = dy + dx = 2 Yxy + 2 Yyx
respectiv:
153
_ dy
yz
dv
y
dV
z
1 _ 1 .
yyz =---cit=dz+dy= 2 yyz+ 2 Yzy
. dyzx dV
z
dv
x
1. 1 . (9.38)
yzx = ---cit = Tx+ dz = "2
YZX
+ 2 Yxz
Rezulta ca viteza de deformatie ntr-un punct al unui corp supus deformarii se
poate determina tot prin noua componente ( trei liniare si sase unghiul are, egale ntre
ele doua cte doua) care de asemenea pot fi prezentate, prin analogie cu starea de
deformare sau cu starea de tensiune, printr-o matrice care poarta numele de tensorul
vitezei de deformatie:
1 .
1 _
Ex
2 Yyx 2 Yzx
1 . 1 .
(9.39)
TE =
2 Yxy
Ey
2 Yzy
1 .
"2
Yxz
1 .
2 Yyz
Ez
Tensorul vitezei de deformatie este identic n acelasi timp cu deviatorul vitezei
de deformatie, avnd n vedere ca deformarea are loc cu mentinerea volumului
constant, caruia i corespunde:
1
e
o
= e
m
= 3(e
l
+ e, + e
3
) = O
respectiv 1'" 6=0
Si pentru vitezele de deformatie, prin analogie cu starea c1r..t"rnsiune si starea de
d fc
. d' .. . 1 d d fc !InglllU are
e oonare pot eXista Irectll pentru care vIteze e e e ormahe " , c:orespunzatoare
sunt nule. In acest caz vitezele de deformatie liniare corespunzatoare vor fi viteze de
deformatie principale EllE2,E3' pentru care tensorul vitezei de deformatie se prezinta
astfel:
(9.40)
De asemenea pot apare si viteze de deformatie unghiulare principale pe plane a
caror normala formeaza cu una din directiile axelor de coordonate un unghi de 90, iar
cu celelalte doua directii unghiuri de 45.
Intre aceste viteze de deformatie unghiulara si" vitezele de deformatie liniara
principala exista relatiile: .
Y,2 = (E, -e
2
); '\'23 = (E
2
-g3); '\"3 = (S,- E3)
(9.41 )
Analogia ntre starea de deformare si viteza de deformatie, ntr-un punct al
corpului supus deformarii, se poate extinde si pentru determinarea invariantilor
tensorului vitezei de deformatie octaedrica liniara si unghiul ara, a intensitatii vitezei de
deformatie ct si la reprezentarea grafica a schemelor vitezelor de deformatie
principale (fig. 9.7).

CI
Fig. 9.7. Schemele vitezelor de deformatie principale.
9.6. ECUATIILE DE COMPA TIBILITATE ALE
DEFORMATII LOR.
In afara de ecuatiile fundamentale de echilibru stabilite ( 8.4 6 ) starile de
tensiune si deformatie trebuie sa satisfaca si asa numitele conditii de compatibilitate sau
de continuitate.
Conform acestora, deformatiile specifice si derivatele lor trebuie sa fie functii
continue ( derivabile ) n interiorul corpului pentru ca n timpul deformarii sa nu apara
discontinuitati de material n punctele acestuia.
In aceasta idee daca se scriu derivatele partiale de ordinul doi ale lunecarilor
specifice n raport cu directiile ntre care se produc ele se obtine:
riyxy
Dxfly
(9.42)
Prin derivarea de doua ori a lungi rilor specifice n raport cu cele doua directii
perpendiculare pe directia lungirii si prin gruparea convenabila a termenilor se obtin
relatiile:
155
2ii8y iJ (UYyz UYxy UYZXJ
--l-+---
axaz - iJy iJx az iJy
( 9.43 )
2iJ
2
8 z = ~ ( l U Y zx + uy yz _ uy xy lj
iJxiJy az iJy iJx az
Ecuatiile (9.42) si I (9.43) reprezinta ecuatiile de compatibilitate ale
deformatiilor si se ma! numesc si ecuatule continuitatii ale lui Saint- Venant.
Conform acestor ecuatii un corp compact si continuu nainte de deformare
ramne compact si continuu si dupa deformare. Primul grup de relatii exprima
continuitatea curburilor fibrelor corpului deformat iar al doilea grup continuitatea
unghiurilor relative de rasucire .
10. LEGATURA DINTRE TENSIUNI SI DEFORMATII LA
PRELUCRAREA PRIN DEFORMARE PLASTICA.
10.1. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZUL
STARII SPATIALE DE TENSIUNE.
In cazul deformarii elastice
legatura dintre tensiunea principala
legea lui Hooke:
a unui corp printr-o schema de tensiune liniara,
(J, si deformatia specifica produsa 5, este data de
5=(J (10.1)
E
n care E reprezinta modulul de elasticitate longitudinal, care caracterizeaza rigiditatea
materialului, adica proprietatea de a se opune deformarii.
Cnd corpul se deformeaza si pe celelalte doua directii din planul transversal, sub
actiunea unei stari de tensiune liniare, raportul dintre deformatiile secundare din planul
transversal ( 5
2
sau 5
3
) si deformatia principala de pe directia perpendiculara pe acest
plan (5, ), se numeste coeficient de deformatie transver-sala sau coeficientul lui Poisson
( V):
sau
5)1 = 5
7
= V5 = V(Jx
- x E
( 10.2 )
Coeficientul lui Poisson pentru cazul unui material metalic perfect elastic este egal
cu V= 0.25, iar pentru un material metalic real V= 0.33.
Prin actiunea simultana a trei tensiuni principale ( stare spatiala de tensiune )
asupra unui punct dintr-un corp, n acest punct vor apare trei deformatii specifice
principale 5,,5
2
si 5
3
' care se exprima n functie de tensiunile principale prin legea
generalizata a lui Hooke. Aceasta lege sustine ca pentru un element dintr-un corp aflat sub
o stare de tensiune, deformarea specifica n lungul unei axe principale se datoreaza actiunii
directe a tensiunii de pe axa respectiva, ct si actiunii indirecte a deformatiilor de pe
celelalte doua axe principale:
Ex = ~ x -E
2
-E
3
= ~ [ ax - v'{cry +az)J
In mod analog pentru celelalte directii principale se va obtine:
Ey = ~ [ a
y
- V(a
x
+cr
z
) ]
Ez = ~ [ a
z
- V(a
x
+ay)J ( 10.3 )
157
Pentru deformatiile specifice unghiulare se poate scrie
T
yz
Yyz =Yzy =0
Y
- Y _ Tzx
zx- xz-
o
Legea generalizata a lui Hooke mai poate fi scrisa si sub forma:
Ei = ~ [ ()1- V\()2 +()3)]
E
2
= ~ [ ()2 - V(()1 +()3)]
E3 = ~ [ ()3 - V(()1 +()2)]
( 10.3')
( 10.4 )
Adunndu-se ntre ele relatiile ( 10.4 ) se obtine relatia deformatiei specifice de volum n
domeniul deformatiei elastice:
de unde:
Cl' = ~ [ ()1- V\()2 + ()3)]+ ~ [ ()2 - V\()1 +()3)] + ~ [ ()3 - V\()1 +()2) ] =
30;
=--lR(1-2V)
E
( 10.5 )
Pentru stabilirea relatiilor dintre tensiuni si deformatii, pentru domeniul deformatiilor
plastice este necesar a se impune urmatoarele conditii:
- directia deformatiilor specifice liniare sa coincida cu directia corespunzatoare a tensiunii
normale principale;
- volumul corpului sa nu varieze n timpul procesului de deformare, respectiv
Cl' = C, + C" + c,=c, + c
2
+ C, = O.
In aceste conditii relatia ( 10.5) devine:
3()m
-E-(1-2V) =0 sau 1-2 V=O.
Rezulta deci ca pentru cazul deformarii plastice coeficientul lui Poisson V= 0.5.
Daca relatiile ( 10.4 ) se scad'doua cte doua se obtine:
sau
0;-0'2 = ~
C
1
-C
2
I+V
In mod analog se obtin si relatiile ntre tensiuni si deformatii corespunzatoare celorlalte
directii principale:
1+ V
c., - &3 =--;;;(0; - 0;)
1+ V
&" - &, = -.-( a:, - (J3)
- . E -
In final rezulta
0;-0;
&'-&3
0;-0;
E
sau
1+ V &,-&,
(J" - (J, li
sau
1+ V &2 -&,
E (J2 - (J3
&2 -&,
--=ct.
1+ V
(10.5')
( 10.6 )
Coeficientul de proportionalitate al relatiei reprezinta tocmai dublul modulului de
elasticitate transversal ( G ):
E
--=2G
l+V
( 10.7 )
Pentru cazul deformarii plastice, considernd V = 0.5 relatia ( 10.7 ) devine:
E
p
=3G
Pentru a determina componentele tensiunilor atunci cnd se cunosc componentele
deformatiilor specifice, se pot folosi relatiile obtinute din relatiile ( 10.3 ) si ( 10.7):
V
o:'C = 2G[ &x + 1-2 V(&X + &y + &z)]; Z'Cy = Grxy
V
(Jy = 2G[ &y + 1-2 V(&X + &y + &z)]; Tyz = Gryz
( 10.8 )
V
(Jz=2G[ &z+I_2V(&X+&Y+&z)]; Tzx=Grzx
Daca relatiile ( 10.8 ) se scad doua cte doua dupa efectuarea calculelor se obtine:
(Jy - (Jz (Jz - (Jx
&y-&z &z-&x
2G= ct. ( 10.9 )
Att relatiile ( 10.6 ) ct si relatiile. ( 10.9 ) ce exprima o legatura dintre tensiuni si
deformatiile specifice sunt folosite n rezolvarea cu oarecare aproximatie a unor probleme
de plasticitate.
De asemenea, n domeniul deformatiilor elastice, ntre tensiuni si deformatii se pot
usor stabili ntre tensiuni si deformatii relatii de forma:
1
c:, - C/II = -( a; - CT,n)
2G
1 .
C
2
- C/II = 2G (}2 - (}/II)
1
c
3
- ctII =-(0; - CT,n)
2G
159
( 10.10 )
Relatiile ( 10.10 ) arata proportionalitatea dintre deviatorii starii de deformare cu
cei ai starii de tensiune. Acestea se pot folosi pentru domeniul plastic, prin nlocuirea lui G
cu G
p
, iar cm = O.
In aceasta situatie relatiile ( 10.10 ) devin:
1
C, = --( o:, - a:",)
- 2G -
P
(10.1'1)
n care G
p
este modulul de plasticitate transversaL
Dm relatiile ( 10.11 ) se obtine o relatie ntre tensiuni si deformatii n domeniul
deformatiilor plastice:
sau
__ C-,-I_ = __ c--'2'---_
c, a;-O'm.
c
2
= 0'2 - O'm '
(), - ()
.) ]11
C
2
_ eY,.-CT,n.
c
3
- (}3 - CT,n '
C
3
O; - (}m
-=
C, a, - CT,II
( 10.12)
T
, d n- n- a:, + o:, + 0:
3
,
man seama ca Vm = Vo = - SI nlocumd n (10.12) se obtine:
3
1 1
c, =-(a:,--(), + 0:
3
))
3G 2-
P
1 1
c, =-(0:, --(a: + 0:))
- 3G - 2 ' 3
P
( 10.13 )
1 1
&, = --( 0:, --( a:, + 0:,))
. 3G
p
. 2 -
.Daca se nlocuieste 3G
p
= E
p
n relatiile ( 10.13 ) se obtin relatiile Levy - Mises,
respectIv:
160
l l
c" = -( 0:, --(a:, + 0:
3
))
IIp 2 - -
l l
&, = -( a:, --( 0:, + 0:
3
))
- A
p
- 2
1 1
&3 =-( 0:
3
--( 0:, + a:,))
- E
p
- 2 -
(10.14)
Aceste relatii deriva din legea generalizata a lui Hooke n care s-a nlocuit E cu E
p
SI V= 0.5.
Intre modulele de elasticitate longitudinal si transversal ( E si G ) pe de o parte si
modulele de plasticitate ( E
p
si G
p
) de cealalta parte, exista deosebiri n sensul ca primele
sunt considerate constante, caracteriznd materialele, iar celelalte au valori variabile n
functie de momentul n care se afla procesul de deformare plastica. Aceasta rezulta si din
figura 10.1 unde E = tg CI. = ct. iar E
p
= tg Cl.
p
oF ct. deoarece valoarea unghiului Cl.
p
variaza si totdeauna E > E
p
.
O ~ ~ ~ - - ~ - - - - - L - - - - - - - - - - _
Fig. 10.1. Domeniile deformatiilor elastice si plastice pe curba 0'- &.
161
10.2. RELATII INTRE TENSIUNI SI DEFORMATII IN CAZUL
STARII PLANE DE TENSIUNE.
Starea plana de tensiune se caracterizeaza prin prezenta a doua tensiuni diferite de
zero si o a treia nuIa ( O; '" O; O; '" O; a; = O).
Relatiile ( 10.14 ) din domeniul plastic dintre tensiuni si deformatiile specifice
devin:
&.=_I_(cr._o;) &,=_I_(]:,_o;) &'3=_1_(0;+0;) (10.15)
1 E
p
1 2 - E
p
- 2 E
p
2
Aceste valori ale deformatiilor realizate de starea plana de tensiune corespund
celor doua scheme spatiale ale starii de deformare ( DI si DU ).
In cazul n care starea plana de tensiune va realiza o stare plana de deformare, una
din deformatiile specifice principale &1 sau &2 vatrebui sa fie egala cu zero. In aceasta
situatie relatiile ( 10.15 ) vor deveni:
&, = O sau a: - O; = O de unde (J, = O; .
- 2 2' - 2
Inlocuind aceasta conditie n relatiile ( 10.15 ) se obtine:
c _ 30;
&1 -
4E
p
li. =_ 30;
3 4E
p
(10.16 )
de unde rezuIta n final ~ = - &3'
Pentru ca o stare de tensiune spatiala sa poata realiza o stare plana de deformatie
legatura dintre tensiunile principale se obtine tot din egalarea cu zero a uneia dintre
deformatiile principale. Daca se admite de exemplu ca &2 = O, rezulta ca o conditie
valoarea tensiunii principale O; = ~ (O; + a;).
In aceste conditii, aplicndu-se asupra unui corp o stare de tensiune spatiala
caracterizata de tensiunile O; , (J2 = k (O; + a;) si a; si folosind relatia ( 10.14 ) vor
rezulta deformatiile principale &1 si &, egale ntre ele dar de semn contrar:
(10.17)
162
10.3. SCHEMA MECANICA A DEFORMA TIEI
In situatia n care se cunoaste schema starii de deformare si chiar valorile
deformatiilor pe directiile principale, nu se poate determina schema starii de tensiune si
nici nu se pot obtine indicatii privind valorile tensiunilor sau valorile rezistentei la
deformare si plasticitatii corpului supus deformarii.
Daca se cunoaste nsa schema starii de tensiune, ct si valorile tensiunilor
principale, atunci este posibila determinarea schemei de deformare si deci schema
mecanica a procesului de deformare plastica.
Schema mecanica da sub forma grafica, pentru un volum elementar dat din corpul
supus deformarii, o imagine completa despre prezenta si semnul tensiunilor si
deformatiilor principale.
Deci schema mecanica a deformatiei reprezinta combinarea celor noua scheme ale
starii de tensiune, cu cele trei scheme ale starii de deformare, obtinndu-se 27 de
combinatii, respectiv 27 scheme mecanice ale deformarii.
Schemele mecanice ale deformarii pot defini procesele de deformare plastica mult
mai bine dect schemele starii de tensiune sau schemele starii de deformare luate separat,
deoarece, una si aceeasi schema de tensiune poate realiza scheme de deformare diferite
(de exemplu, schema de tensiune SI poate realiza att schema de deformare Dr-refulare ct
si schema de deformare DIIr - extruziune ), sau una si aceeasi schema de deformarepoate
fi realizata prin scheme de tensiune diferite (de exemplu, schema de deformare DIn poate
fi realizata att prin schema de tensiune SI -extruziune, ct si prin schema de tensiune S2
- trefilare sau tragere ).
Din cele 27 scheme mecanice posibile ale deformarii un numar de patru scheme
snt imposibile. Din cele 23 de schemeposibile (fig .9.9) 14 scheme snt usor realizabile,
iar restul de noua scheme snt greu de realizat sau nu au sens fizic.
Fig. 10.2. Combinatiile posibile ale schemei mecanice a deformarii.
Cele patru scheme mecanice imposibile sunt combinatii ale schemelor de tensiune
liniare. Astfel, sunt imposibil de realizat practic urmatoarele combinatii: LI - Dn; LI - D
Ill
;
L, -D[; L, -Du.
In ceea ce priveste schemele mecanice usor realizabile, acestea se prezinta n figura
10.3
1.6J
,
A+-
ir

@
b[
D!i
LI
L.
t$-
dr
!lI
D[
Fi
p.





Fig, 10.3. Schemele mecanice usor realizabile.
Exemple practice pentru schemele mecanice ale deformarii usor realizabile sunt
date n tabelul 10.1.
In ceea ce priveste determinarea schemei starii de deformare si respectiva schemei
mecanice a proceselor de deformare plastica atunci cnd se cunosc schema starii de
tensiune si valorile tensiunilor principale, este determinarea componentelor
deviatorului tensiunii si reprezentarea sa grafica, care este identica cu schema starii de
deformare ( datorita faptului ca deviatorul tensiunii. caracterizeaza schimbarea formei
corpului aflat sub stare de tensiune ).
Astfel, daca se cere determinarea schemei starii de deformare cnd asupra unui
corp actioneaza o stare de tensiune caracterizata de urmatoarele tensiuni principale:
a; =-15 daN/mm'; ()= -19 daN/ mm'; si ()= -32 daN/ mm' (schema de tensiune
, 3
SI), componentele deviatofUlui tensiunii vor fi:
1 1
(}m = 3( a; + (), + (}3)= 3( - 15 - 19- 32) = - 22 daN / mm
2
a; - (}m = + 7 daN / mm'
o:, - (}m = + 3 daN / mm'
(}J - CJ,n = - 10 daN / mm'
Reprezentarea grafica a deviatorului cu componentele calculate este:
+7 O O
D()= O +3 O
O O -10
si caracterizeaza o comprimare pe o directie ( componenta negativa) si tractiune pe cele
doua directii ( componentele pozitive) ceea ce corespunde schemei de deformare Dr ( fig.
IOA. ).
Schellle de
rll'fol'lll ntic
]),
fr
DII
fJ;-
DJ/I

Tabelul 10.1
Exemple IlcI:tlnl schemeI!! mecanice ale delorm:irii usor l'caliznhlle
.. .. Scheme eIe 1cmiunc
Lininra . Plana
Sp:qia1c
i, L}
P, '1 'P,
5, S, 5,
I
'.
t!P
[j.
Ee-

fr
I
Bt U-
,
- refulare - imposi-
I p!u se cunosci Nu se cunoscl - lumina- - lnminn- - In 31111 Nu se cunosc
frecare bil
prin . defOr-1Pl'oeese de de-procese de de-rea ; rea simplrl Cli bulisarc procese de de-
- refulare
mure cu o iarmar'c formare (upa-! - refula- formare (apa-
cu scu1e con-
fi' re In materi-.ren;
- re in zona
vexe(eonice) . unghi
alul recipien- - Intinde- ftu':1 mai
a unghi este egal eu sub rea prin pre- ghidaj in le- rece, a, semi-
este egal cu unghiul de presiune) sare rior fabricatelor
unghiul de frecnre
-
supuse
frecare
zirii)
- imposi-
- i1.nposi- - idem Nu se cunosc Nu se cunosc - lamina- - laminn-] Nu se cunosc Nu se cunosc
bil bil semifabricate'
procese de de- procese de de- rea benZilOr(ea eu trac\i- procese de de- procese de de
foarte la te
fOl'mare formare late; line fi benzilor furmare formare (apa-
- forjarea laic: re in zona cen-
In matrHe eul - illlpri- mai rece
cavi- marC:l filctn- a semifabri-
cu lui prin pre- eatelor supuse
a semifauri.lsillne;
-
calului - tragerea
\evilo ..
(D - d= est)
- imposi- - Nu se cunosc
Nu se cunosc
l
Nu se cunosc - exlruzi- - trcfil3re; Nu se cunoscl - intinde-
hil rea de procese de de- procese de de- procese de de- tlnej - tragerea procese de de- ren unei epru-
unea la formare formare formare - forjare barelor formare vete a-
gitu-
in ; vilor (cu sau pari lin gltui-
irii ; - ,
-
lamina- ghidaj in- , rii
-: laambu-
rea In calibre terior) ;
tisarl
de spintecare - la ambu-
- indrep-
(In aripi) tisarc
tarea tablelor
la cu
role
1-'
0'\
.;:-
a
b.
Fig. IOA. Reprezentarea grafica a schemei starii de tensiune ( a ) a deviatorului tensiunii
(b) si a schemei starii de deformare rezultate. (c).
166
11. CONDITII DE PLASTICITATE.
11.1. STARI LIMITA.
Plasticitatea reprezinta capacitatea materialelor metalice de a-si schimba forma
geometrica si dimensiunile prin deformare plastica, schimbare ce are loc sub influenta
fortelor exterioare a caror valoare nu trebuie sa conduca la distrugerea integritatii.
structurii. Prima conditie ca materialul sa fie ncadrat n categoria celor caracterizate de
plasticitate este legata de aparitia n volumul sau a deformarii plastice.
Pentru practica prezinta o mare importanta stabilirea conditiilor n care ncep
deformatiile plastice sau are loc distrugerea lui.
Prin aplicarea unei stari de tensiune crescatoare asupra unui corp, acesta va
trece prin doua stari limita:
- prima stare limita - cnd corpul trece, datorita cresterii tensiunilor, din starea elastica
n starea plastica;
- a doua stare limita - prin cresterea n continuare a tensiunilor se va produce la un
moment dat distrugerea integritatii structurii materialului ( ruperea ).
Prezinta importanta conditiile n care are loc deformarea plastica a corpului
metalic si rezistenta pe care acesta o va opune deformarii, corespunzator diferitelor
scheme ale starilor de tensiune.
La ntinderea liniara, starea plastica se considera ca se atinge atunci cnd
tensiunea principala (CY ) de ntindere ajunge egala cu limita de curgere a materialului
1
( (J ). Prin cresterea n continuare a tensiunii
2
cresc si deformatiile pna se atinge si
o a doua stare limita si are loc ruperea materialului.
Marimea tensiunii dupa prima stare limita se determina n cazul ntinderii liniare
cu ajutorul diagramelor tensiune - deformatie specifica. In cazul ideal cnd nu ar exista
ecruisare, dupa atingerea limitei de curgere deformarea ar avea loc la tensiuni
constante ( figura 11.1 ).
\i;:"eal
C
IJ
leo
)
c
II
~
e,
~
~
l"...
-.Ar
It
o
O
C
D
Fig. 11.1. Diagrama tensiune - deformatie Fig. 11.2. Schematizarea curbelor de
pentru un material plastic fara ecruisare. ecruisare.
Pentru cazurile reale, materialele solicitate la ntindere monoaxiala peste limita
de curgere se ecruiseaza si comportarea lor va trebui analizata cu ajutorul curbelor de
ecruisare. In mod schematizat, diagrama tensiune - deformatie specifica se poate
prezenta ca n figura 11.2.a , n care se considera ca mai nti materialul este elastic si
apoi plastic, cu ecruisare, sau ca n figura 11.2.b. la care se neglijeaza domeniul
deformatiilor elastice.
Procesele de prelucrare prin deformare plastica se produc cu stari de tensiune
complexe, stari ce se modifica chiar n decursul procesului.
Cunoscnd ca starea de tensiune dintr-un punct al unei sectiuni a corpului este
determinata daca se cunosc elementele tensorului tensiune raportate la un sistem de
axe oarecare, va prezenta un interes deosebit conditiile n care materialul deformat din
acel punct va trece din starea elastica n starea plastica.
Aceste conditii se numesc conditii de plasticitate sau ipoteze de plasticitate.
Aceste conditii ( criterii ) de plasticitate vor indica ce relatii trebuie sa existe ntre
tensiunile din acel punct si proprietatile mecanice ale materialului, pentru ca
deformarea plastica sa fie posibila.
11.2. LUCRUL MECANIC DE DEFORMARE
Lucrul mecanic necesar realizarii ntr-un corp a unei stari spatiale de deformare
cu o stare spatiala de tensiune se poate stabili relatia:
L = 2
1
m(O' E +0' E +0' E +1' Y +1' Y +1' Y )dxdydz (11.1)
xx yy zz xyxy yzyz zxzx
Lucrul mecanic necesar deformarii unei unitati de volum ( dx dy dz ) sau lucrul
mecanic specific se calculeaza cu relatia:
1
LO=2(O'xEx+O'E +O'E +1' y +1' Y +1' Y )
yy zz xyxy yzyz zxzx
( 11.2 )
Folosind relatiile ( 10.3 ), relatia ( 11.2) se mai poate scrie:
1 2 2 2 V
LO=2E(O'x+0' +0' )-E(O' O' +0'0' +0'0')+
12 2
Y
2
Z
xy yz zx (11.3)
+ 2G (1' + l' + l' )
xy yz zx
In functie de tensiunile normale principale, relatia ( 11.3 ) are urmatoarea
forma:
( 11.4 )
168
11.3. CONDITIA DE PLASTICITATE HUBER-MISES-HENCKY
(ENERGETICA)
Potrivit acestui criteriu, starea plastica In orice punct al corpului deformat,
apare si se mentine daca este satisfacuta urmatoarea relatie dintre tensiunile normale
principale si limita de curgere:
~ ( O; - 0',)'+(0; - 0;)2+(0; - 0;)' = ..fiO'c ( 11.5)
Relatia ( 11.5 ) poarta numele de ecuatia plasticitatii. Tinnd cont de relatia
( 8.20 ), expresia ( 11.5 ) va fi de forma:
..fi
'ro = - O'c "" 0.472 O'c ( 11.6 )
~
Conform acestei expresii matematice, starea plastica apare In corpul deformat
In momentul cnd tensiunea tangentiala octaedrica devine egala cu aproximativ
0.472O'c .
O alta forma a ecuatiei plasticitatii se obtine daca relatia ( 11. 5 ) se ridica la
patrat si se tine seama de legatura dintre tensiunile tangentiale principale si tensiunile
normale principale:
(11.7)
care exprima conditia de plasticitate In functie de tensiunile tangentiale principale.
Tinnd seama de conventia O; > O; > O; se pot considera urmatoarele cazuri:
a) O; = O; si expresia ( 11.5) devine O; - O; = O'c;
b) 0', = 0'3 si relatia ( 11.5 ) se transforma In O; - O; = O'c;
c) a:, = O; + 0'3 si va rezulta o alta forma a ecuatiei plasticitatii:
- 2
2
O; - O; = ..fi O'c '" 1.l55 O'c ( 11.8 )
In general cnd O; ia o valoare oarecare Intre O; si O; ecuatia ( 11.5 ) se
poate scrie
sau
O; - O; = j3O'c (11.9)
O'max - 0'. = j3CJ:
c
mm
(11.10)
n care j3 este un coeficient ce vari<\Za ntre 1+ 1.155 si anume' cnd O; = O; sau
O; = 0;, se obtine j3 = 1, cnd a:, = O; + O; coeficientul j3 = 1.155.
- 2
Pentru restul cazurilor se poate folosi cu suficienta aproximare j3 = 1,1.
Cu aceste valori ale coeficientului j3 relatia ( 11.10 ) care este aproximativa,
dar mai simpla, se poate folosi cu bune rezultate n studiul proceselor de prelucrare
prin deformare plastica. .
Daca starea de tensiune este data de relatia generala exprimata cu ajutorul celor
sase componente ale tensorului tensiune, criteriul Huber-Mises-Hencky se exprima ~
prin relatia:
Of = (o:'C - O"yF+( Oj, - O"z)2+( O"Z - O"x)'+ 6( Lxy 2+ Lyz2+ LZX 2) = hO"c
(ll.ll)
Pentru starea plana de tensiune, respectiv pentru cazul cnd O"Z = O, LyZ= O si
LZX = O se obtine:
(O"x -O"y)2+<Yx +<Yy + 6 ~ y = 2cfc
sau
(11.12 )
O"x+ O"y
Daca nsa deformatia are loc n plan, repectiv daca O"z = 2 ,LyZ= O
SI LZX = O, relatia ( 11.11 ) devine:
(11.13)
In cazul starii axial - simetrice, respectiv pentru cazul LpB = L B z = O, ecuatia
de plasticitate scrise n coordonate cilindrice ( p, e, z) se exprima cu relatia:
(11.14)
Daca n timpul deformarii se creaza conditii ca O"p = O" B relatia ( 11.14 ) se
simplifica la forma:
11.4. SENSUL FIZIC AL CONDITIEI DE PLASTICITATE
HUBER - MISES - HENCKY
Lucrul mecanic specific de deformare ( Lo ) se poate considera compus din
doua parti: - lucrul mecanic specific de schimbare a volumului ( Lv ) si lucrul mecanic
specific de schimbare a formei ( Lf):
Lo = Lv + Lf ( 11.16)
S-a aratat anterior ca o stare de tensiune spatiala poate fi descompusa ntr-o
componenta sferica ( tensorul sferic al tensiunilor ) si un deviator al tensiunilor
(paragraful 8.5 ).
Deoarece experimentarile au scos n evidenta faptul ca tensorul sferic al
tensiunilor nu determina schimbarea formei corpului, deoarece pe toate suprafetele
elementului de volum tensiunile sunt egale ntre ele, rezulta ca numai deviatorul
l70
tensiunilor va produce modificarea formei. Deci lucrul mecanic pentru schimbarea
formei corpului va fi determinat de catre deviatorul starii de tensiune.
Din relatia (1 1.16), lucrul mecanic specific pentru schimbarea formei va fi:
Lf=Lo-L" (11.17)
Lucrul mecanic specific de deformare ( LO ) se poate scrie n functie de
tensiunile normale principale conform relatiei 11.4.
Lucrul mecanic specific pentru schimbarea volumului va fi scris, tinnd seama
de relatia generala ( 1 1.2 ) si de tensorul sferic al tensiunilor si deformatiilor specifice,
adica:
1 3
~ , = - ( a & +a& +a&)=-a& (11.18)
200 00 00200
Inlocuind relatiile ( 1 1 .4 ) si ( 11.18 ) n relatia ( 11.17 ) se obtine:
1 V 3
Lr = 2E (a; +<Y, +<Ya) - E (0",0"2 +O"P3 +O"P')-"2O"o8
o
(11.19)
Relatia ( 1 1 .18) . se mai poate scrie sub forma:
3(0", +0"2 +0"3 Y8, +82 +83J 1
LV =2 3 .A 3 =S(O"'+0"2 +0"3)(8, +82 +83)
( 11.20 )
Din nsumarea relatilor ( 1 1. 4 ), se obtine:
( 11.21)
Inlocuind relatia ( 11 .21 ) n ( 11.20 ) si acestea n ( 11.19 ) si ordonnd termenii se
obtine:
( 11.22 )
Pentru o stare liniara de tensiune prima stare limita se atinge atunci cnd O; = ac si
relatia ( 11.22 ) devine:
1+ V
Lfl = 3E ac 2
Prin egalarea relatiei ( 11.22 ) cu relatia ( 11.23 ) se obtine:
(O; - 0;)2+( O; - ay+( a; - 0;)2 = 2 a
c
2
sau
(11.23)
( 11.24 )
( 11.25 )
care reprezinta tocmai conditia de plasticitate Hubre-Mises-Hencky (relatia 11.15).
Aceasta interpretare fizica a fost efectuata de Hencky.
Calculnd energia specifica de modificare a formei a ajuns la ecuatia
plasticitatii. De aceea, aceasta conditie mai poarta numele de conditia energetica a
plasticitatii si se poate enunta astfel: la deformarea plastica, marimea energiei specifice
de modificare a formei este o marime constanta pentru conditiile de deformare date
(grad de deformare, viteza de deformare, temperatura de deformare ). Ea nu depinde de
schema mecanica a deformatiilor ci numai de proprietatile corpului deformat
171
determinate n conditiile reale de prelucrare. Deci, conform acestei conditii de
plasticitate, trecerea unui corp din starea elastica n starea plastica are loc numai atunci
cnd, n unitatea de volum a acestui corp, energia specifica de schimbare a formei
atinge o anumita valoare, bine determinata, caracteristica pentru materialul
respectiv. Daca n relatia ( 11.24 ) se pun conditiile corespunzatoare solicitarii de
forfecare pura ( r = O" , deci re = a;; O; = O; - re = O; ) rezulta:
O"e
2
= 3 r
e
2
sau re = 0.577 O"e ( 11.26)
Conform relatiei ( 11.6) si ( 11.26 ), n functie de pozitia planelor de alunecare,
tensiunea tangential a maxima, la trecerea corpurilor din starea elastica n starea
plastica, poate sa ia valori n limitele:
0.472 O"e < r < 0.577 O"e ( 11.27 )
11.5. CONDITIA DE PLASTICITATE TRESCA-SAINT-VENANT.
Conform acestei conditii, trecerea de la starea elastica la cea plastica se
produce atunci cnd tensiunea tangential a maxima atinge o valoare critica, egala cu
tensiunea tangentiala de curgere re . Acesta este constant pentru un anumit material,
indiferent de valoarea absoluta a tensiunilor a; , O; si 0;.
Conform relatiei ( 8.18 ) conditia de plasticitate va fi
r
max
= a; - O; = re = k ( constant) ( 11.28 )
2
Pentru starea de tensiune liniara exista conditiile O" = O" O" = 0", n care
1 c' 2 3
O" este limita de curgere la solicitarea de ntindere monoaxiala. Inlocuind n relatia
e .
( 11.28 ) se obtine:
r = 0,50"
e e
( 11.29 )
sau folosind relatiile dintre tensiunile normale principale si cele tangentiale principale se
poate scrie:
( 11.30 )
Deoarece O"e este pozitiv, s-a luat semnul pentru a tine seama ca diferenta
dintre. doua tensiuni normale principale poate fi pozitiva sau negativa n functie de
marimea lor. Pentru a se produce trecerea de la starea elastica la starea plastica este
necesar si suficient, conform acestei conditii, sa fie ndeplinita numai una din relatiile
(11.30) .Daca n (11.30) se: introduc valorile tensiunilor tangentiale principale rezulta:
1; =0,50"e; r; =0,50"e; r
3
=0,50"c (11.31)
Conform relatiei ( 11.31 ) conditia Tresca - Saint - Venant arata ca starea plastica
apare si se mentine daca oricare dintre cele trei tensiuni tangentiale principale ajunge
sa aiba marimea egala cu jumatate din limita de curgere la ntindere monoaxiala.
l72
11.6. VERIFICAREA EXPERIMENTALA A CONDITIILOR DE
PLASTICITATE
Att din punct de vedere teoretic ct si aplicativ, verificarea experimentala a
conditiilor de plasticitate prezinta interes pentru rezolvarea multiplelor probleme
practice care apar n domeniul prelucrarii metalelor prin deformare plastica.
In legatura cu trecerea unui corp de prima stare limita se pun urmatoarele
probleme importante:
a - daca depinde trecerea unui corp din starea de deformare elastica n cea de
deformare plastica, de manmea tensiunii principale intermediare
(}2 (considernd O; > (}2 > (}3);
b - daca sunt valabile conditiile de plasticitate care au fost obtinute pentru toate
metalele si aliaj ele.
Conform criteriului de plasticitate Tresca - Saint - Venant, prima relatie din
(11.30), tensiunea normala principala intermediara (}2 cu valoarea cuprinsa ntre
(}1 si (}3' nu are efect asupra trecerii de prima stare limita ( nceperea curgerii ),
aceasta deoarece, din relatie rezulta ca a; - (}3 1.
(}c
Prin cercetarile intreprinse de catre Lode asupra tevilor cu pereti subtiri, supuse la
sarcina axiala si la presiune hidrostatica de la interior, a rezultat ca relatia generala a
criteriului energetic al lui Huber - Mises - Hencky, exprimata sub forma(l1.9 ).poate fi
scrisa si astfel:
0;-0;
()
c
- fi 20:,-(0;+0;)
mcare = -
U 0;-0;
( 11.32 )
( 11.33)
Reprezentnd grafic relatia (1l.32) se obtine diagrama din figura 11.3. , pe
care au fost trecute si o serie de rezultate experimentale. Rezulta ca, trecerea unui corp
de prima stare limita depinde de marimea tensiunii normale principale (}2. In urma
unei solicitari combinate de tractiune cu torsiune asupra unei tevi cu pereti subtiri,
tensiunile normale principale ramn paralele cu axa tevii si respectiv cu directiile
radiala si tangentiala la perete.
Deoarece (}y = O, tensiunile hormale principale pot fi scrise sub forma:
( 11.34 )
t
ir:'
/, !)U
173
V,-a- 3
CJ
c
',2
'Il!'!:
f-
0
0 o. :..:
.....
".
o. o
i'o..
;:,
-: f,1
o
.......
i', o
l/'
"
J
........
-...:::.
F
13 V .. . .. (0;-0"3)"
Ig. 1 .. anatm manml1 In
(J
functie de i .
CT
C
Folosind criteriul tensiunii tangentiale maxime si relatia ( 11.34 ) se obtine:
(11.35 )
Utiliznd criteriul energetic ( relatia 11.5 ) SI nlocuind relatiile ( 11.34 )
rezulta:
(11.36 )
Relatiile ( 11.35 ) si ( 11.36 ) sunt ecuatiile unor elipse. Ele sunt reprezentate
grafic, mpreuna cu rezultatele experimentale n figura 11 A.
Din analiza figurii 11.4 se observa ca rezultatele experimentale concorda mai
bine cu relatia ( 11.3 6 ), stabilita cu criteriul energetic.
In general, diferentele dintre cele doua relatii stabilite pe baza celor doua
criterii de plasticitate sunt mai mari numai pentru starea plana de deformare. Pentru
cazul starii spatiale aceste diferente sunt neglijabile.
Pentru punerea n evidenta a valabilitatii conditiilor de plastici tate pentru
diferite materiale au fost efectuate ncercari experimentale prin care s-au determinat
valorile raportului dintre limita de curgere la rasucire si limita de curgere la tractiune
din care au rezultat urmatoarele concluzii:
1:
- fierul si aliajele sale n stare recoapta, cu structura stabila au raportul --....f.. '" 0.5, deci
(J
c
se pot aplica ecuatiile de plasticitate si se obtine o concordanta buna cu modul de
comportare n timpul deformarii.
:-
r--.....
v-r-
......
Ia,e
f
/
"""
['\
2
""-
ro..."
"-
~
,
o 0,6 t2,8 \i;. {
---'-- -
\iC
Fig. 11.4. Comparatie ntre criteriul
tensiunii tangentiale maxime ( 1 ) si
criteriul energetic ( 2 ).
Otelurile n stare calita si revenita, cu structuri mai instabile, au valori mal
ridicate pentru raportul considerat (
ecuatiile de plastici tate.
7:
7:
~ > 0.5 ) obtinndu-se abateri mai mari de la
a-
c
- valorile raportului ~ , pentru acelasi tip de aliaj, sunt cu att mai ridicate cu ct
a-
c
acesta este adus prin tratament termic naintea deformarii ntr-o stare mai instabila din
punct de vedere termodinamic.
- Aluminiul si aliajele sale cu Mg, Zn si Cu au valori mai scazute pentru raportul
7:
considerat ( ~ < 0.5 ); aceste aliaje se vor comporta diferit la deformarea plastica
a- :
C
fata de aliajele feroase;
- n general se poate aprecia ca abaterile n comportarea la deformare plastica a
metalelor si aliajelor sunt cu att mai mari cu ct starea structurala a acestora este mai
instabila.
Ca o concluzie generala rezulta faptul ca prin folosirea ecuatiilor de plasticitate
se obtin ntotdeauna rezultate aproximative si deci la deformarea plastica sunt necesare
verificari amanuntite pe cale experimentala.
1':f-
D
175
12. METODE TEORETICE FOLOSITE LA ANALIZA
PROCESELOR DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE
PLASTICA
12.1. METODA REZOLVARII ECUATIILOR DE ECHILIBRU.
Rezolvarea unor probleme de cUrgere plastica pe cale analitica se face n
general pe baza metodelor matematice ale teoriei plasticitatii. Aceste metode se
bazeaza n special pe analiza relatiilor de echilibru, a unui element de volum infinit mic
supus deformarii mpreuna cu de plasticitate.
Aceasta cale de rezolvare a problemei este laborioasa si uneori greu de aplicat
pentru o serie de cazuri concrete.
Pentru studierea deformarii plastice a unui corp se folosesc:
-ecuatiile diferentiale de echilibru ale elementului de volum (8.46.), (8.47),
(8.51.) sau alte forme particulare ale lor.
-ecuatiile de plasticitate exprimate prin relatiile: (11.5) sau (11.30.) ori forme
particulare ale acestora;
-ecuatiile deformatiilor ( 9.8 ), (9.10 ), ( 9.42 )si ( 9.43 ) j
-legea constantei volumului;
-relatiile dintre tensiuni si deformatiile specifice.
Folosirea relatiilor mentionate este legata de necesitatea obtinerii unui sistem
determinat de ecuatii din care sa se obtina expresiile de calcul ale tensiunilor si
deformatiilor specifice.
Pentru aceasta este necesar sa se foloseasca o serie de conditii la limita care sa
tina seama de elementele particulare ale fiecarui caz studiat.
Datorita dificultatilor ntmpinate n rezolvarea ecuatiilor de echilibru, n
cazurile practice, se accepta unele simplificari cum ar fi asimilarea unei probleme de
deformare spatiala cu o problema de solicitare plana sau cu o problema de solicitare
axial- simetrica.
Ecuatiile de echilibru trebuie sa corespunda cazului concret de solicitare si a
conditiilor de contur.
Prin rezolvarea ecuatiilor de echilibru mpreuna cu o ecuatie de plasticitate, pe
baza conditiilor limita, se determina tensiunile normale la suprafata corpului supus
deformarii. .
Cunoscndu-se tensiLinile pe suprafetele de contact ale corpului cu suprafetele
active ale sculelor de deformare se pot determina fortele ce trebuie aplicate n vederea
prelucrarii prin presare.
In general studierea starii de tensiuni si deformare prin metoda ecuatiilor de
echilibru mpreuna cu o ecuatie de plasticitate precum si cu utilizarea relatiilor dintre
tensiuni si deformatiile specifice se aplica cu cele mai bune rezultate fiind preferata n
comparatie cu alte metode.
12.2. METODA LUCRULUI MECANIC (ENERGETICA)
Calculul fortei necesare pentru defonnare pe baza teoremei lucrului mecanic
porneste de la faptul ca lucrul mecanic al fortelor exterioare ( Le ) care realizeaza
defonnarea plastica a unui corp este egal cu lucrul mecanic al fortelor interioare ( Li ).
Deci: Le=Li ( 12.1 )
Lucrul mecanic al fortelor de rezistenta interioare dintr-un element de volum dV n
functie de tensiunile nonnale si defonnatiile specifice principale este:
( 12.2)
Pentru starea plastica, ntre componentele tensiunilor principale si ale defonnatiilor
specifice se pot scrie unnatoarele relatii:
1 r 1 1
E3 = El ()3 -2"(()' +()2) J
p
n care Ep este modulul de plasticitate.
( 12.3 )
Prin analogie cu solicitarea din starea elastica de solicitare Ep se poate scrie ca
este raportul dintre intensitatea tensiunii si intensitatea defonnatiei din acel punct.
G;
E
__ 1
p-
&i
( 12.4 )
n care Oi si &i au expresiile ( 8.40 ) si ( 9.22 ):
1
Oi = - 0",)2+(0; - 0"3)'+(0"3 - 0',)'
&i = -8,)2+(&, - &3)'+(&3 - &,)2
Inlocuind valoarea deformatiilor specifice principale date de relatiile ( 12.3 ) si
modulul de plasticitate dat de relatia ( 12.4 ) se obtine:
1 &.
dL = __ 1 [(a: - a: )'+(a: - a: )'+(a: - a:)2]
1 20'_: 1 2 2 3 3 1
1
(12.5)
Daca nlocuim si valoarea lui (T. data de relatia ( 8.40) n ( 12.5 ) se obtine:
1
dL = G;&'dV
111
( 12.6 )
177
Conform ecuatiei de plasticitate Oi = eTc' relatia ( 12.6) se transforma n:
dL
i
= eTccidV ( 12.7)
Din relatia ( 12.7 ) .se poate determina lucrul mecanic consumat n procesul
deformarii plastice cu relatia:
L. = O:cff f EdV
I I
( 12.8 )
Lucrul mecanic al fortelor exterioare Fx, Fy, Fz se calculeaza n functie de
deplasarile volumului elementar n directiile acestor forte ax, ay, az, astfel:
( 12.9)
n care dA este suprafata elementara pe care actioneaza fortele date.
Conform teoremei lucrului mecanic expresiile ( 12.8) si ( 12.9) sunt egale.
Din aceasta conditie se determina fortele exterioare ce trebuie aplicate n vederea
deformarii corpului studiat.
In marimile Fx, Fy, Fz din relatia ( 12.9 ) de calcul al lucrului mecanic pot fi
luate n considerare sau nu fortele de frecare.
Prin aceasta metoda se poate calcula forta sau presiunea medie ce actioneaza
pe suprafata corpului pentru a produce o intensitate a deformatiei Ci . Atunci cnd se
neglijeaza fortele de frecare se obisnuieste ca pentru a micsora eroarea de calcul sa se
introduca un anumit coeficient de corectie.
De cele mai multe ori lucrul mecanic produs de fortele exterioare de
deformare se poate determina cu relatii simple fara a fi nece,ar sa se integreze relatia
(12.9 ).
Un exemplu de acest fel va fi prezentat n continuare.
Calculul fortei necesare rasfrngerii marginilor unui orificiu circular ( fig.12.1 ).
Fig. 12.1.Rasfrngerea marginii unui orificiu circular si schema mecanica a deformarii.
Lucrul mecanic al tensiunilor interioare se calculeaza cu relatia ( 12.8) :
(12.10 )
n care p, e si z sunt axe principale.
Din legea constantei volumului pentru deformatiile principale reale rezulta:
( 12.11 )
178
Daca se neglijeaza frecarea dintre semifabricat si scula de deformare se poate
considera E ~ O. Rezulta ca Ee = - E .
p z
n care:
E = In.e
e r
si E =ln
lL
z go
S-au notat:
p - raza curenta a unui punct de pe semifabricat;
r - raza orificiului perforat;
gO _ grosimea initiala a semifabircatului folosit;
(12.12 )
(12.13)
g - grosimea semifabricatului ntr-un punct curent dupa rasfrngere.
Conform relatiilor ( 12.12) si ( 12.13 ) rezulta:
E = In
lL
= -In.e sau In lL = -ln(l_
p
-
r
)
z 1'0 r 1'0 r
si prin delogaritmare se obtine:
r
g=go-
p
( 12.14 )
Inlocuind relatiile ( 12.13 ) n relatia ( 12.10 ) si tinnd seama de ( 12.12 ) se
obtine:
E.= .,fi
1 3
(12.15)
Daca se noteaza:
dV = g jXljXIe si se tine seama de relatia ( 12.14) si se inlocuieste n relatia
( 12.8) se obtine:
2 f p 2 2f 1 P
Li = r;:; O'c9ord8In-dp= r;:;O'c9or Jd8 In-dp
,,3 v r ,,3 o r r
Efectund calculul prin integrare rezulta:
(12.16 )
Lucrul mecanic al fortei de deformare Fz considernd rasfrngerea efectuata cu
un poanson cilindric este:
Le=Fzh=Fz(R-r) (12.17)
Din egalitatea celor doua lucruri mecanice se obtine:
2
Fz= .J3O'c9027r(R-r)
sau
Fz = 1,150'c907r(D - d)
(12.18); (12.19)
179
12.3. METODA LINIILOR DE ALUNECARE
12.3.1. GENERALITATI.
Metoda liniilor de alunecare este o metoda generala, utilizata pentru rezolvarea
problemelor cu ecuatii diferentiale parti ale de tip hiperbolic, cu doua variabile
independente.
Pentru rezolvarea starilor de tensiune din corpurile supuse deformarii plastice,
metoda ia n considerare cmpulliniilor de alunecare si proprietatile acestor linii.
Majoritatea metodelor aproximative pentru calculul fortelor de deformare si a
tensiunilor se pot utiliza numai pentru corpuri simple din punct de vedere al geometriei
formei, n ipoteza simplificatoare a deformariiomogene a acestora sau a neglijarii
tensiunilor tangentiale care apar n timpul deformarii neomogene.
Metoda liniilor de alunecare se poate utiliza pentru corpuri de forma oarecare,
supuse unei stari de tensiune plane, neomogene, realizate din materiale ideale ,
izotrope, plastice si tenace. La asemenea materiale se face ipoteza ca modulul lor de
elasticitate are o valoare infinit mare, ceea ce corespunde unei deformari elastice egala
cu zero si ca n timpul deformarii nu se ecruiseaza;
Simplitatea metodei liniilor de alunecare consta n aceea ca fata de conditiile
reale de deformare se neglijeaza influenta ecruisarii, a vitezei de deformatie si a fortelor
de inertie asupra distributiei tensiunilor.
In procesele de deformare plastica care se realizeaza cu grade mari de
deformare se neglijeaza de asemenea efectul termic ca rezultat al frecarilor.
Cu toate simplificarile, metoda liniilor de alunecare poate fi utila ca modalitate
pentru calculul tensiunilor si fortelor de deformare n cazul proceselor reale de
prelucrare prin deformare.
Intr-un corp aflat n stare plana de tensiul'j, n orice punct care se gaseste pe o
suprafata nclinata fata de un sistem de axe Oxy, starea de tensiune I este
definita daca se cunosc cele doua tensiuni normale si doua tensiuni tangentiale egale.
In functie de pozitia suprafetei fata de axele de coordonate, tensiunile
tangentiale pot capata valori n intervalul (O ....... k), unde k este tensiunea tangential a
maxima.
Pentru o anumita pozitie a tensiunea tangentiala poate avea valoarea
zero, iar cele normale valori extreme - numite tensiuni normale principale.
Dupa cum s-a vazut, pentru orice punct care se afla n interiorul unui corp
supus unei stari plane de tensiune, exista doua directii perpendiculare ntre ele pe care
actioneaza tensiunile normale principale ( a 1 si a2 ) si doua directii nclinate fata de
primele la 45, dupa care actioneaza tensiunile tangentiale principale ( T
max
= le ).
La trecerea de la un punct la altul pe suprafata considerata, directia tensiunilor
normale principale se schimba si ca urmare se va schimba si directia tensiunilor
tangentiale principale.
Determinnd directiile tensiunilor normale principale, corespunzatoare
diferitelor puncte, se obtine o retea formata din doua sisteme de curbe la care
tangentele au directia tensiunilor principale.
180
Fata de acestea, exista nca doua sisteme de curbe, la care tangentele coincid cu
directiile tensiunilor tangentiale maxime. Acestea sunt liniile de alunecare ( fig. 12.2 ).
Ele formeaza doua sisteme ortogonale de curbe, n lungul carora tensiunile tangentiale
au valoarea maxima.
Liniile de alunecare mai poarta denumirea de linii Liiders.
Calculul tensiunilor prin metoda liniilor de alunecare presupune deducerea
relatiilor de calcul a tensiunilor normale medii.
r - K.
IOmox -
/.
CiI
__ CI)
x
Fig.12.2. Traiectoriile tensiunilor normale principale si liniile de alunecare.
Tensiunile ntr-un punct pe o suprafata nclinata pot fi calculate cu relatiile
( 8.43 ):
O'
v
l' '"
li
O'x + O'y O'x - O'y
2 cos2rp+ 1'xy sin2rp
iar tensiunile principale cu relatiile ( 8.44 ):
O'x +O'y 1 r-----:;--
0',.2 '" 2
'r:
max

Tensiunile dintr-un punct al corpului exprimate fata de directiile principale au
expresiile:
O:-(J.
, 2 cos2rp
2
( 12.20)
'T" 0:, - 0', .
".x)'''' -sm2rp
2
fIG
181
(j =0;+0;
med 2
rT' 'T"=k=+o;-o;
V
o
SI <-
Tinnd seama ca :
si rp= a_
lC
4
a:y = (j d +ksin2a
. lne
(j), = (j f -ksin2a
mei
T
xy
=-kcos2a
2
Tangentele la liniile de alunecare ntr-un punct oarecare coincid cu directiile
tensiunilor tangentiale care intersecteaza axa Ox sub unghiurile cx si cx+rrl2 asa nct
directiile acestora sunt date de catre relatiile:
(
d
Y
) = tgU
dx 1
SI
(
d
Y
) Te
- =tg(U+-)
dx 2 2
( 12.22 )
Aceste relatii reprezinta ecuatiile diferentiale ale liniilor de alunecare. Relatiile
de calcul ale tensiunilor se pot deduce si cu ajutorul cercului lui Mohr (fig. 12.3 ).
r.- _ li'; T \IL
\lb - 2..
o
Fig. 12.3. Diagrama lui Mohr n cazul deformarii cu o stare plana de tensiune.
1.82
12.3.2. INTEGRALA ECUA TIEI PLASTICIT A TII.
In punctul O al unui corp deformat se considera doua linii de alunecare
ortogonale ~ si 11 reprezentate n figura 12.4.
Fig.12.4. Elementul de volum de grosime egala cu unitatea de forma triunghiulara
dintr-un corp supus deformarii.
Unghiul dintre directia liniei de alunecare ~ n punctul O si axa Ox este a. si se
masoara n sensul trigonometric.
Din corpul deformat se considera un element de volum, de forma triunghiulara
ABC si grosimea egala cu unitatea, avnd ipotenuza tangenta la linia de alunecare ( ce
coincide cu T ). Conform conditiei de plasticitate a lui Tresca - Saint - Venant se poate
afirma ca n lungul liniilor de alunecare tensiunea tangentiala maxima ramne
constanta.
Proiectnd fortele aplicate pe triunghiul ABC pe directia normalei la linia de
alunecare ~ , se obtine:
C5" i = C5" sin 2a+ C5" cos
2
a- T sin2a
mel x Y xy
( 12.23 )
Legea de variatie a tensiunii normale medii de-a lungul liniei de alunecare ~ se
obtine din:
dC5"
med (C5" - C5" ) sin 2a-2 T cos2a
da x Y : xy
Dar tinnd seama de relatiile ( 12.21 ) relatia ( 12.24) devine:
dC5"
med =2Ksin22a+2Kcos22a=2K
da
saudC5" d=2Kdo:.
Il1e
( 12.24 )
18)
In cazul n care ipotenuza triunghiului elementar ABC coincide cu directia liniei
de alunecare 11, se va obtine:
d(J d = -2Kda.
ll1e
Deci, n general:
d(J d =2Kda
me
( 12.25 )
Lund pe o linie de alunecare doua puncte a si b si integrnd ecuatia ( 12.25 ),
rezulta:
(J -(J =2K(aa-a
b
) sau
med
a
med
b
(J - (J = 2Ka ( 12.26)
med
a
med
b
ab
n care: - (J d SI
me a
sunt tensiunile normale medii corespunzatoare
punctelor a si b;
- a ab - unghiul de rotatie ( deviatie ) a liniei de alunecare la trecerea de la
punctul a la punctul b.
Relatia ( 12.26 ) mai poarta numele de intregrala plasticitatii sau integrala lui
Hencky.
Conform relatiei obtinute, valoarea tensiunii normale medii ntr-un punct
((J d ) se poate determina daca se cunoaste tensiunea normala medie dintr-un alt
me a
punct de pe aceeasi linie de alunecare ((J d) si unghiul de rotatie al liniei de
me b .
alunecare (a ab) la trecerea de la primul punct la cel de-al doilea ( de exemplu, de la a
la b).
Cunoscnd tensiunea normala medie n punctul luat n considerare ( a ) si
folosind conditiile de plasticitate, se poate determina si valoarea tensiunilor normale
principale n punctul respectiv (Oj si (Jz.).
a Il-
12.3.3. PROPRIETATILE LINllLOR DE ALUNECARE.
Reteaua de linii de alunecare, corespunzatoare ecuatiilor diferentiale de
echilibru, conditiei de plasticitate si conditiilor de la limita unei sectiuni ntr-un corp
deformat plastic poseda o serie de proprietati care permit sa poata fi construita pentru
o serie de -cazuri concrete.
184
Pe baza relatiei
(j' - (j' = 2K( a - a )
med
a
med
h
a h
se poate scrie, daca se noteaza (j' d = (j' s.a.m.d.; variatia tensiunii normale
me a a
medii ntre punctele a si d la trecerea prin punctul c (fig. 12.5. ):
(j'-(j'
a d
2K
dar
((j' - (j' )+((j' - (j'd)
a c c
2K
lf lf
ac = ac +- SI a
d
= a, +-
q ~ 2 q l ~ 2
( 12.27 )
( 12.28 )
(j'-(j'
a da -
2a
c+
a
(12.29)
?K G; ~ d ~
- ,
Variatia tensiunii normale medii ntre a si d la trecerea prin punctul b, va fi:
(j'-(j'
a d
((j' -(j' )+((j' -(j')
a b b d =-(aa -a )+(a -a )
2K 2K
"b bo do
'1 '" '"
sau:
(j'-(j'
a d 2a
b
-aa -a,
2K .:.: lI;
Egalnd relatiile ( 12.29) si ( 12.30) se obtine:
sau
aac
o
= a
b
I
, ~ I ;
La fel va rezulta si:
a = a
ah" cd"
( 12.30 )
( 12.31 )
( 12.32 )
( 12.33 )
( 12.34 )
n care aac, a
hd
, aab SI a d reprezinta unghiurile de rotatie. ale tangentelor la
.; .; '1 C'1
liniile de alunecare la trecerea de la a la c, de la b la d, s.a.m.d.
Pe baza relatiilor ( 12.33 ) si ( 12.34 ) rezulta ca unghiurile dintre tangentele
duse la doua linii de alunecare ale unui sistem n punctele de intersectie cu liniile celui
de - al doilea sistem, ramne constant pe toata ntinderea acestor linii. Aceasta poarta
numele de prima teorema a lui Hencky.
Liniile de alunecare trebuie sa satisfaca si conditiile de la limita corpului
deformat. Aceste conditii se obtin din faptul ca directia liniilor de alunecare n fiecare
punct, inclusiv de pe conturul exterior al corpului, trebuie. sa coincida cu directia
tensiunilor tangentiale principale.
In concluzie, din cele prezentate, rezulta urmatoarele proprietati mai
importante ale liniilor de alunecare:
1 - sunt curbe continue;
2 - formeaza doua sisteme ( familii) de curbe reciproc perpendiculare;
3 - intersecteaza traiectoriile tensiunilor normale principale sub un unghi de 45;
4 - variatia tensiunii normale medii, de-a lungul fiecarei linii de alunecare, este
proportionala cu unghiul de rotatie ( deviatie ) a acestei linii; daca liniile de alunecare
sunt rectilinii, tensiunea normala medie corespunzatoare ramne constanta;
5 - unghiul de nclinare al liniilor de alunecare fata de conturul' corpului deformat
depinde de conditiile de contur si anume:
a - cnd nu exista frecare pe suprafata de contact sau pe o suprafata libera,
tensiunea tangentiala este nuIa, deci din relatia ( 12.21 ) rezulta ca a. = 45, adica
liniile de alunecare sunt nclinate fata de contur la un unghi de 45;
b - cnd frecarea pe suprafata de contact atinge valoarea maxima
T
max
= k, din relatia ( 12.21 ) rezulta ca U
1
= O si U
2
= ~ ,adica o linie de
alunecare coincide cu. suprafata c o r p u l u ~ iar alta este perpendiculara la aceasta
suprafata.
Aceste doua situatii reprezinta cazuri limita. In practica, o serie de probleme de
deformare plastica sunt cazuri intermediare ntre acestea.
6 - unghiul dintre tangentele la doua linii de alunecare ale unui sistem n punctele de
intersectie cu liniile celui de-al doilea sistem, ramne constant pe toata ntinderea
acestor linii ( teorema lui Hencky ).
In situatii reale de prelucrare, deformarea plastica se produce cu frecare ntre
semifabricat si elementul activ ( scula de deformare ). In acest caz, linia de alunecare
va intersecta suprafata de contact considerata ( frontiera) la un unghi /3 dat de relatia:
( 12.35 )
Unghiul de rotatie al tangentei la linia de alunecare n acest caz va fi:
,
a ab= aab +(jJ
( 12.36 )
,
n care: - a ab este unghiul de rotatie al liniei de alunecare n prezenta frecarii;
- a ab este unghiul de rotatie cnd se neglijeaza frecarea;
T
- m=arclg-
't' k
( 12.37 )
Cmpul liniilor de alunecare poate fi construit n sisteme ortogonale, circulare,
cilindrice, spirale, logaritmi ce sau alte curbe complexe.
Forma acestor curbe depinde de conditiile la limita ale problemei date.
Exemplele tipice de linii de alunecare folosite n analiza proceselor de
deformare plastica sunt prezentate n fig.12.6.
H ~ 6
<X.1d
OL-______________________________ ~ x
Fig.12.S. Reteaua liniilor de alunecare.
b
c
a) b) c)
Fig.l2.6. Diferite tipuri de linii de alunecare.
Reteaua din fig.12.6.a, corespunde starii de tensiuni omogene, iar cea din
figura l2.6.b , starii de tensiune cu componenta tensiunii medii constanta de-a lungul
fiecarei traiectorii.
Pentru rezolvarea cazurilor concrete de deformare plastica, alegerea unuia sau
a altui tip de retea depinde de experienta si de rezultatele ncercarilor identice sau
asemanatoare. Punctele nodale ale retelei anexe se construiesc prin metoda numerica
sau grafica.
187
12.3.4. EXEMPLE DE CONSTRUIRE A RETELELOR LINIILOR.
DE ALUNECARE SI DE DETERMINARE A TENSIUNILOR
NORMALE IN ABSENTA FRECARII.
a) Presarea unui poanson ntr-un corp masiv.
Se considera ca poansonul 1 se preseaza pe suprafata corpului masiv 2, ca n
fig. 12.7. :J
)(
Fig.12.7. Reteaua liniilor de alunecare la presarea unui poanson ntr-un corp masiv.
Reteaua ortogonala a liniilor de alunecare este reprezentata corespunzator cu
conditiile teoremelor amintite si cu cele de limita, caracterizate prin lipsa frecarii pe
suprafata de contact. .
Se vor determina tensiunile n punctele a si b, adica la capetele unei linii de
alunecare.
La suprafetele libere, n punctul a, tensiunea normala la suprafata, (Jya este
nuia, iar dupa axa x va actiona tensiunea (Jxa. Din conditia de plasticitate ( 11.28 )
pusa sub forma:
rezulta:
(Jxa =- 2k
Tensiunea medie n punctul a, va fi :
O'.'Ca + (Jya
(Ja = -k
2
adica n punctul a solicitarea este de compresiune.
In punctul b, tensiunea medie va fi :
(Jxb + (J b
,..-- Y
vb - 2
Conditia de plasticitate ( 11.28 ) va fi scrisa sub forma:
(J b- (J b= -2k
Y x
( 12.38 )
( 12.39 )
( 12.39' )
( 12.40 )
( 12.41 )
lundu-se semnul minus deoarece dupa directia principala y actioneaza o compresiune.
188
Deci:
Ci/J = Ci
yh
+k
Folosind relatiile ( 12.26 ), ( 12.39) si ( 12.42) rezulta:
Ci I =-2k(l+a h)
)'J a
Pentru cazul din figura 12.7., a h = 7r, deci:
a 2
( 12.42 )
( 12.43 )
(12.44)
Daca se noteaza Ci
yb
cu p si se tine seama de faptul ca tensiunea tangential a
maxima ( Il.3D ) este k = 0.5 Ci
e
se va obtine:
( 12.45 )
b) Constructia retelei liniilor de alunecare la ambutisarea unei piese cilindrice.
In figura 12.8 este prezentata schema ambutisarii cu retinere a unui semifabricat
circular.
Experimental s-a stabilit ca presiunea inelului de retinere a semifabricatului este
inferioara limitei de curgere a materialului prelucrat, asa nct se poate considera cu
suficienta aproximatie ca n zona inelara a semifabricatului ( R - r ) exista o stare plana
de tensiuni.
Razele trasate n portiunea inelara coincid cu directia tensiunii normale
principale Ci (tensiune radial a ), iar tangentele corespunzatoare, cu tensiunea
p
normala principala Ci
e
( tensiunea tangentiala ). Liniile de alunecare se vor intersecta
sub un unghi de 45.
Din figura 12.8. rezulta:
dp= pde , deci de= dp
p
( 12.46 )
Prin integrare se va obtine ecuatia liniilor de alunecare
e= Inp+C ( 12.47)
Aceasta, n. cazul analizat, reprezinta cele doua familii de spirale logaritmi ce
ortogonale.
Unghiul de rotatie al tangentei fata de o linie de alunecare va fi:
al=Bb=lnD=ln
R
ai a d r
(12.48)
Folosind relatiile ( 12.26 ) si ( 12.48 ), faptul ca Ci > Ci rezulta'
l11ed /l1ed ' .
a b
1
Q
Q
3
/"'---. 4
Fig.12.8. Schema ambutisarii cu retinere.
1 - poanson; 2 - inel de retinere; 3 - semifabricat; 4 - placa activa; Q - forta de retinere.
R
(j' - (j' = 2k In -
med
a
med
b
r
( 12.49 )
In punctul b, tensiunea nonnala la circumferinta (O' pb) este nuIa, asa nct
tensiunea medie va fi:
( 12.50)
190
Conditia de plasticitate ( 11.28 ) n punctul b, va fi:
G
Sb
= -2k ( 12.51 )
(Jb = -k ( 12.52 )
Conditia de plasticitate n punctul a, va fi:
G
pa
-GSe) = 2k ( 12.53 )
asa nct va rezulta valoarea tensiunii medii:
Ga=Gpa-k (12.54)
Din relatiile ( 12.52), ( 12.54) si ( 12.49) se obtine:
R
G
pa
= 2kln
r
( 12.55 )
Considernd ca se calculeaza tensiunea normala principala pentru o anumita
raza p, n interiorul portiunii inelare ( R - r ) si ca tensiunea tangentiala maxima este
k = 0,5 (Jc se va obtine:
R
(Jp=(Jcln- (12.56)
/'
n care: R este raza semifabricatului plan; p este raza curenta pentru care se calculeaza
tensiunea radiala necesara ambutisarii.
191
13.METODE EXPERIMENTALE UTILIZATE LA
ANALIZA PROCESELOR DE PRESARE LA RECE.
Dupa cum se poate constata, rezolvarea unor probleme importante din domeniul
presarii la rece, devine posibila prin utilizarea metodelor experimentale de analiza a
modului de desIasurare a proceselor de deformare plastica prin presare.
Metodele experimentale din domeniul presarii Ia rece trebuie sa aiba n vedere
urmatoarele aspecte mai importante:
_ analiza materialelor prelucrate si a modului de comportare a acestora n timpul
prelucrarii;
- analiza comportarii stantelor si matitelor ( a echipamentului tehnologic );
- analiza comportarii utilajului.
In principal, acestea vor defini prelucrabilitatea materialelor prin presare Ia rece si
trebuie privite ntr-o strnsa interdependenta: material prelucrat - comportare Ia deformare
- echipament tehnologic de prelucrare ( stante si matrite ) - utilaj.
Pentru deformarea plastica, prezinta o mare importanta att caracteristicile initiale
ale materialelor ct si modificarea acestora n timpul procesului de prelucrare, tinnd cont
de conditiile concrete de desIasurare ale acestuia.
13.1. APRECIEREA
MATERIALELOR
C A P A C I T T I I DE DEFORMARE
Pentru aprecierea capacitatii de deformare a materialelor se folosesc:
-metode generale, carg1>ot aplica pentru orice material si orice prelucrarare;
A
-metode speciale, ce se aplica pentru anumite tipuri de materiale ( forma de semifabricat)
si anumite prelucrari.
Informatii generale privind aprecierea capacitatii de deformare a metalelor se pot
obtine pe baza proprietatilor mecanice (limita de curgere crc ( R
p
), rezistenta la rupere
Rm, alungirea relativa la rupere Er, gtuirea relativa Ia rupere \I'r, etc. ). In functie de
specificul prelucrarii se pot efectua ncercari la tractiune sau Ia compresiune pe epruvete
standardizate. Acestea nsa nu sunt suficiente. In general, se poate aprecia ca materialele
care prezinta o alungire uniforma mare, limita de curgere de valoare mica, rezistenta Ia
rupere ridicata, au proprietati mecanice favorabile pentru o buna comportare la deformare
plastica Ia rece.
Cu ct diferenta dintre rezistenta Ia rupere si limita de curgere este mai mare, cu
att creste capacitatea de ecrUisare a materialului. Materialele care au o buna capacitate de
a se ecruisa, au si o alungire uniforma mare si deci vor avea o comportare buna n timpul
deformarii la rece.
192
13.1.1. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A
TABLELOR SUBTIRI
Dintre materialele prelucrate prin presare la rece, tablele pentru ambutisare
sunt acelea este necesar li se diferite pe baza unei metodologii
bine determinate, pentru aprecierea de deformare. In acest caz, pe
metodele generale ( ncercarea la tractiune, duritatea, etc. ) se vor aplica si metode
speciale de apreciere a de deformare.
Metodele speciale de apreciere a de deformare cuprind:
1-. incercari indirecte - care permit se date asupra de ambutisare cu
ajutorul unor care de reale Ia care este supus materialul n
timpul
2 - incercari directe - la care solicitarile sunt mai apropiate de procesul real de prelucrare;
3 - incercari pentru dete1711inarea ullor parametri legati de proprietatile intrinseci ale
materialului ambutisat.
Dintre indirecte ( vezi tabelul 13.1 ) se pot mentiona
ncercarea de ntindere ncercarea Erichsen; ncercarea de ( KWI );
ncercarea epruvetei - pana la tractiune. Din categoria directe fac parte ( vezi
tabelul 13.1) ncercarea de ambutisare Swift; ncercarea de ambutisare Fukui;
ncercarea de ambutisare Engelhardt - Gross.
Incercarea Erichsen este n multe n tara executndu-
se STAS 2112 si STAS 7569 pentru cazul benzilor de la 90 mrn. Datele
obtinute n urma ( indicele Erichsen lE, egal cu adncimea caloteisferice
II, n mrn, n momentul aparitiei primei fisuri) se vor com,parta cu valorile recomandate ca
admisibile pentru calitatea si grosimea a materialului.
Cu toate la ncercare, epruveta este Ia ntindere si are
loc o subtiere a sa ( aspecte ce de solicitarea la ambutisare ) totusi
metoda Erichsen este larg costului redus, a timpului scurt
pentru ncercare si a rapide a rezultatelor.
Incercarea Swift , foloseste o care este sub
de ntr-o de ambutisare cu inel plan de retinere.
Efectund repetate asupra unor semifabricate circulare cu diferite
diametre D, se stabileste valoarea a diametrului Dcr , care se poate ambutisa sub
de avnd diametrul d, ca materialul se fisureze n timpul
Drept criteriu de apreciere a capacitatii de ambutisare, se gradul
de ambutisare Gd = Dcr I d , care are valoare
Pentru reducerea de se poate folosi constatarea, conform
dependenta dintre forta de ambutisare Fa si diametrul semifabricatului D, are un
caracter liniar, iar din momentul n care apare ruperea probei, forta (fig.
13.1).
Pentru stabilirea pozitiei dreptelor din figura 13.1., si a punctului de intersectie,
care corespunde diametrului Dcr , se epruvete cu diametre diferite D 1 si
19'J
D2 ' care se se fisureze si doua epruvete cu diametrele D3 si D4 la
care materialul n timpul ambutisarii se .
Dintre metodele speciale prezentate n tabelul 13.1 se recomanda utilizarea
metodelor Erichsen si Engelhardt, care vor fi completate cu metoda UGAL
la Universitatea din Galati ), cu determinarea modulului de ecruisare, a indicelui
de anizotropie si a curbei limita.
4200
F,40
[daN) 1
o
4[1XJ
39
38
370
36
35
(1)
"'"
O
nr
(1)
I
i '/
-/

!
/ IeD
1/
0
60 62 64 66 68
Q{mrn]
Fig. 13.1. Variatia fortei de ambutisare ( 1 ) si de rupere ( 2 ) n functie de diametrul
semifabricatului ncercat.
Metoda UGAL urmareste solicitarea semifabricatului conform procesului real de
ambutisare, executndu-se doua grupe de :
a) ambutisarea unor semifabricate plane sub de proba cilindricii, n matrita cu
retinere
b) ambutisarea unor semifabricate plane sub forma de proba cilindrica n matrita cu
retinere combinata si determinarea capacitatii de ambutisare.
La ambele grupe de se obtin probe cu diametrul d= 50 mm si se
determina coeficientul de ambutisare m = d I D, sau gradul de ambutisare Gd =D/d, iar n
cazul ambutisarii cu retinere combinatii, n plus, folosind sistemul de blocare cu care este
matrita, se determina rezerva capacitatii de ambutisare % T (vezi metoda
Engelhardt, tabelul 13.1 ).
In comparatie cu metoda Engelhardt, la care nu se putea determina dect rezerva
capacitatii de ambutisare, la o valoare a gradului de ambutisare (Gd = 1,75 ), cu
ajutorul metodei UGAL se poate determina gradul de ambutisare Gd, sau
coeficientul de ambutisare m , n diferite conditii de lucru, iar rezerva capacitatii de
ambutisare se poate determina la diferite grade de ambutisare, n functie de materialul si
complexitatea piesei ce se prelucreze.
Aceste grade de deformare, la care se rezerva capacitatii de ambutisare
n cazul acestei metode, sunt mult mai mari ( Gd = 2,1 - 2,3 ) de cel de la metoda
Engelhardt. Astfel, prin metoda UGAL, materialul' se . n conditii de lucru
extrem de grele si este posibil se stabileasca daca materialul prelucrat are o capacitate
de deformare, precum si o a capacitatii de ambutisare .
. Metoda curbelor ( eL ) se pe dependenta ce se poate stabili ntre
deformatii principale reale sau logaritmice ( OI - si 02 din planul
1.
Nr./
erl.
DCl1umire, sehemtl lIIlirimc
c:lrndcrislk:l
ERICIISEN
ntindere hiaxiuli"L cu poanson sferic
Indicele Erichsl:!l1: " = J E
2 JOVIGNOT
IulilH1crc lJiaxiali'i
AtlillciUlca de
3 Incercnrea de Ii"lrgin:: K. W.I.
(8IElJIlL l'UM1')
. 1
""j

F
-Inain!e de
ncercare
Dupa
incercarE
Amuulisarca uuei epruvcle prc'vl1-
.mtc cu orificiu centml.
Adincimen ue umbulisare: "
Aluugirea
% Ac
d,
Nuta/ii
tlillluclrui orificiului iu proba
umbulisata, m11sllmt iu mo-
mentul fisurii lu
murginca ncestuia
diamclrul inil"ial al orificiului
194
11. 1IInUlJB JJIREC'1'B
/
Nr./
crt.
Dt!11I1lllire, miirimc
C:lTlu:tl:risticll
SWIFT
__ '0_
AmlJ utiSflTC pwbit dlilHlrid"t cu
lJlUllchnl critic de omlmthmrc Der.
Rap ortul de mllimtisnre (gradul de
dcforlll:m:)
2 l'UKUY
Al111mlisarc:L unei probe cililulricc. in mn-
iri\:l rurtL Cit placa aclhn
Se ponle flllmli pmulsull plaI: (n) SitU
sClIIi!iIerit.: "(lJ)
Dhll1lclru erilic ele fimbutisnrc Der
Du
- Rnpurlul de ulIIlmlisnrc RQ = -
D
- de umbulisarc
lJ
rr
R" = - (tii' - tliallll!lrui ponu-
<il>
slJllulni)
3 ENGELHARD'l'

____ L .-
C/Jrsa
Amhuli:;are proh!t cilindridt cu re-
elllslieii. pc phlllU (II)
rigiclit pc cca de rtlcoruare (b)
Rezerya de IUllbulisnrc:
F -F
%T=-'--.!!.lOO
F,
dilllllctrui muxim al scmifuhri-
calului pIna Cllre se puate umllll-
"lisn cumplet si'i fisuri
sau rupere la probe
la care apare ruperea prooei
mtlximl1 ue am!lllslisarc
19'5
semifabricatului solicitat n conditii diferite de ambutisare sau ntindere, la aparitia
unei deformatii locale mari ( subtiere gtuire ) sau la rupere SI
comportarea materialului n procesul real de ambutisare.
Deformatiile logaritmice din planul tablei pot fi ambele pozitive, egale sau neegale,
precum si una si cealalta acoperind domeniile 1 si II din figura 13 .2.
17 ", I.
_ nHndere 'i- camprio'une - /nnndere
_ liniuni
o
- - - fnut'nle de de-(arrmre
--Dupa de/armare
Fig. 13 .2. Solicitari n planul semifabricatului
pentru determinarea curbelor ( schema).
e,
__ _ ac la
I
eLB la rupere
r-....
I
i"- i'..
{),O
['\.

['-1'\ /'
f.--"
.-
JE-

",o
,,'
...'rl-
-
It

-
0,2

--
1- "
,-
!?"
q5 -q, -q] -q; -al O 01 a2 a3 q4 q5
-"2
Fig. 13.3. Curbe la gtuire si
la rupere.
Ele se vor determina cu ajutorul retelelor de divizare si se vor calcula cu relatiile:
o. = In it. - o. = In /,
1 l' 2 1 .
o o
n care 11 si 12 sunt dimensiunile maxima si ale elementului retelei de divizare, iar
10 este dimensiunea initiala a acestuia. Determinnd 6
1
si 6
2
n zona n care apare
ruperea sau gtuirea pe probele supuse la diferite se obtine diagrama
6
1
= f (6
2
), care curba limita la rupere ( CLR ) si respectiv la gtuire ( CLG)
reprezentate n figura 13.3. Curba limita la gtuire ( CLG ) este mai greu de trasat,
deoarece deformatia gtuirea, este mai dificil de sesizat att la pe
epruvete, ct si n cazul pieselor reale.
Pentru realizarea unei game largi de deformatii logaritmice, se folosesc diferite
tipuri de epruvete pentru tractiune, cu latimi diferite sau cu crestaturi, precum si diferite
de ambutisare.
CL prezinta un interes deosebit, deoarece nici. o pe piesa nu se
produce n domeniul deformatiilor amplasate sub se prin calcul
valorile 6
1
si 6
2
pentru piesa ce a se prelucra, se stabileste pozitia punctului
de CL si se poate prevedea raportul este sau nu realizabil. Se
poate stabili piesa ce trebuie are sau nu zone cu deformatii critice. Se
poate stabili modul n care se modifice anumite deformatii la pentru a
pericolul ruperii la ambutisare.
Modulul de ecruisare n, de valoare mare, permite se deformatii din ce n
ce mai mari, atunci cnd ambutisarea are loc cu o micsorare a grosi mii
materialului, aspect care este specific la ambutisarea pieselor pentru caro serii auto.
Pentru a defini modulul de ecruisare n, se foloseste ecuatia curbei de ecruisare sub
una din formele (vezi capitolul 6):
(Jreal = GEn sau (Jreal = G
1
\jP (vezi capitolul 6 ).
Cu ct valoarea lui n este mai mare, cu att valoarea deformatiei uniforme maxime
pe care o poate atinge materialul este mai mare. La o valoare mare a lui n, deformatiile
sunt repartizate mai uniform pe piesa, deformatiile locale maxime sunt mai reduse, iar
zonele nvecinate vor fi atrase mai mult n procesul de deformare. Ca metodica generala,
pentru determinarea lui n se recomanda logaritmarea relatiilor curbelor de ecruisare sub
forma exponentiala, obtinndu-se ecuatiile unor drepte. Pentru trasarea acestor drepte sunt
necesare 4 - 5 puncte de pe curba de ecruisare situate n domeniul de a1ungiri cuprins ntre
0,1 - 0,2 , pentru care se calculeaza (j' 1 si &.
. rea
Coeficientul de anizotropie r se determina astfel:
Pe o epruveta de latime initiala bO se traseaza un interval de lungime LO. Se alungeste
epruveta cu ajutorul unei masini de ncercat la tractiune la o valoare a deformatiei specifice
cuprinsa ntre 0,15 - 0,20 . Se masoara valorile finale b si L si se determina r, cu relatia:
In b
o
In b
o
r=_b_= b
In
go

g b
o
Lo
Valoarea coeficientului de anizotropie caracterizeaza proprietatea unui material de
a opune o rezistenta mai mare sau mai mica la curgere n directia grosimii lui. Cnd
coeficientul de anizotropie are valori ridicate, materialul curge mai mult din latimea tablei
care se ambutiseaza dect din grosimea sa. In acest caz, suprafata pe care se transmite
efortul de deformare este mai mare si deci la o aceeasi rezistenta la tractiune a materialului
rezulta o forta mai mare care poate fi transmisa. Deci un coeficient mai mare de
anizotropie mbunatateste proprietatile de ambutisare adnca.
Pentru determinarea rapida a valorilor n si r, se recomanda utilizarea epruvetei
prezentata n figura 13.4. Orificiul are diametrul d, n functie de grosimea materialului
(tabelul 13.2).
35'
Lo=<I
r
Ol
l l
-+--"
ci
t-.j--._.-+

r."r
IOQ
I
-
2&J
Fig. 13.4. Epruveta pentru determinarea rapida a parametrilor n si r .
197
Tabelul 13.2.
Valori ale
d'
. fi . l . d' fi
4 Iametrului on ClU Ul m 19ura 13 ..
Grosimea g ( mm ) Diametrul d ( mm )
0.7 - 0.8 0.7
1 0.8
1.5 1
La distanta de 35 mm de acest orificiu se traseaza un segment LO;'
Epruveta se fixeaza n masina de ncercat la tractiune si este ntinsa cu viteza constanta
(cca 5 mrn/min ) pna la rupere. Dupa rupere se masoara valorile L si b, pe segmentul
trasat nainte de ncercarea la tractiune. Cu valorile L si LO se detennina modulul de
.- . L. b d .. fi :-1 d
ecruisare n cu nomograma din figura 13.5 , Iar cu - SI - se etennma coe IClentu e
Lo b
o
anizotropie r cu nomograma din figura 13.6 .
2!1,L
22,6
22,7-

2Zg
2),0
flJ.l

P ..p

2.""
23$
2,!7
2J8
2J,9
24,0 -
24/7 -
2M
;,9
25,0

2$2
2),.7 .

2,,5 -
1 _
25,1i
2<7
2$J .

26;&
Fig.13.5.Nomograma pentru detenninarea
valorii modulului de ecruisare n.
,'2C7
,272
am
aaJ2
L.
mAO
20,35
= 211;30
, 20,25
-211,2&
_ 2/1,"
2fJ,10
2{J,{i,

-/9,95
19,90
Isas
Ill,au
($75
19,7&

I!l,GO
Fig. 13.6.Nomograma pentru detenninarea
valorii coeficientului de anizotropie r.
,050
,070
1,1180
1,090
1,100
1,/10
f,/20
I,IJO
1,/40
(,t:1J
Pentru a se putea calcula valorile medii ale lui n si r, se executa epruvete la 0, 45 si 90
fata de directia de laminare, iar cu valorile obtinute se calculeaza nmed si r med (care se
noteaza si cu f si r ) cu ajutorul relatiilor:
II",," =f = ~ (/1
0
" + 21l
45
o + 11
90
")
_ I
1 ~ " l ! d = J' ="4 (/o + 21
45
" + 'gOD )
13.1.2. DETERMINAREA CAPACITATII DE DEFORMARE A
SEMIFABRICATELOR MASIVE
In aceasta categorie intra semifabricatele sub forma de bare, table groase, care sllnt
considerate masive n comparatie cu tablele subtiri.
Si n acest caz unele indicatii se pot obtine cu valorile rezultate din metodele
generale de ncercare ( tractiune, rezilienta ) nsa acestea vor trebui completate cu valori
rezultate din ncercarea la compresiune si la rasucire. In aceste cazuri, conditiile de
ncercare pot deveni mai favorabile sau mai putin favorabile, din punct de vedere al starii
'de . tensiune n timpul deformarii, atunci cnd gradul de deformare si temperatura se
modifica.
Avnd n vedere ca, n numerroase cazuri, asfel de semifabricate se prelucreaza la
semicald, este necesar sa se stabileasca un maxim pe curba de deformare - temperatura, n
intervalul specific aliajului respectiv, care va determina temperatura optima de prelucrare.
Pentru a se putea aprecia capacitatea de deformare, se propune notiunea de
deformabilitate conventionala corectata, data de relatia:
DO = Dx + C
x
f ( x )
n care: DO este deformabilitatea conventionala corectata ( tine seama de factorii care se
schimba n timpul deformarii); Dx - deformabilitatea masurata direct; Cx - coeficient de
proportionalitate; f( x ) - functia ce tine cont de influenta factorilor care se modifica n
timpul deformarii (de exemplu: h/d si D/d la compresiune, n care h - este naltimea
epruvetei dupa deformare;
d si D - diametrele la baza respectiv diametrul maxim al piesei dupa deformare:
Fa I M
r
-Ia rasucire; unde Fa este forta axiala si M
r
momentul de rasucire)
Profesorul I. Dragan a propus urmatoarea relatie de corectie care a fost stabilita
pentru ncercarea la rasucire:
(J
Ilo = Il
x
(1 + C -:z::>
n care: Ilo este numarul de rasuciri pna la rupere, care exprima deformabilitatea
corectata; n
x
- numarul de rasuciri pna la rupere masurat direct; C - coeficient de
199
proportionalitate, avnd valoarea ntre 2,5 - 3 ; CY tensiunea axiala medie n timpul
rasucirii; 'f- tensiunea tangentiala medie, calculata cu valoarea momentului de rasucire.
Trebuie precizat nsa, ca, la ncercarea de rasucire, anizotropia materialului joaca
un rol complex, n comparatie cu alte ncercari, deoarece structura fibroasa ( texturata ) a
epruvetei si schimba directia n timpul deformarii, n raport cu directia tensiunii
tangentiale maxime.
13.2. APRECIEREA COMPORTARII MATERIALULUI N TIMPUL
DE FORMARII
In afara ncercarilor care se efectueaza nainte de prelucrarea materialului
semifabricatului este necesar sa se analizeze si urmatoarele aspecte principale n timpul
procesului de deformare:
- determinarea influentei unor factori tehnologici asupra distributiei deformatiilor si
caracterului curgerii materialului;
- determinarea variatiei rezistentei caracteristicilor de rezistenta si de plasticitate n diferite
zone:ale piesei deformate;
- determinarea tensiunilor, fortelor si lucrului mecanic de modificare a formei la diferite
operatii de presare.
Aceasta analiza, ce caracterizeaza comportarea materialului semifabricatului n
timpul prelucrarii, va fi realizata prin ncercari efectuate asupra unor piese reale ( n
marime naturala) sau pe modele, la care se va aplica legea similitudinii.
a - Metode pentru determinarea caracternlui deformatiilor.
In timpul proceselor de deformare plastica, deformatiile sunt neuniforme datorita
mai multor cauze: structurii neuniforme a materialului prelucrat; frecarilor interne din
material; formei semifabricatului, frecarilor exterioare; cmpului termic neomogen, etc.
Neuniformitatea deformatiilor duce la cresterea presiunii medii de deformare,
reduce plasticitatea si creeaza n corpul deformat tensiuni
De cele mai multe ori, tensiunile n diferite puncte ale corpului deformat nu se pot
masura experimental. In aceste cazuri, neuniformitatea tensiunilor se apreciaza dupa
marimea si caracterul repartizarii deformatiilor. Astfel, pentru stabilirea modului de
repartizare a deformatiilor se folosesc urmatoarele metode: metoda retelelor de divizare;
metoda stifturilor; metoda surubului; metoda analizei micro structurii; metoda duritatii;
studiul macro structurii fibroase.
1. Metoda retelelor de divizare. Retelele de divizare ortogonale se pot trasa att
la suprafata exterioara a semifabricatului ( mai ales n 'cazul tablelor subtiri ) precum si
ntr-un plan de sectionare al probei n cazul semifabricatelor masive. In acest din urma caz,
este necesar ca suprafata de sectionare sa ramna plana n tot timpul deformarii, deci n
aceasta suprafata nu trebuie sa actioneze eforturi unitare normale.
200
Retelele de divizare pot fi: circumferentiale si radiale ( la ambutisare ); sisteme de
linii paralele si perpendiculare, trasate la distante egale ntre ele; sisteme de cercuri
tangente avnd acelasi diametru de valoare mica.
Retelele de divizare se pot aplica prin zgrierea ( adncimea urmelor de 0,5 - 2
mm), prin imprimare cu procedee e1ectrochimice sau cu ajutorul unor vopsele sau emulsii
fotosensibile.
In cazul n care, vopseaua se aplica ntr-un plan de sectionare, proba trebuie
sectionata n doua jumatati. Pe una dintre suprafetele de contact a celor doua jumatati se
executa reteaua, iar pe cealalta suprafata se aplica un lubrifiant care nu permite lipirea sau
sudarea partilor probei n timpul deformarii.
1
lcDl" ~
.... ~
.... i - # . ~
a b
Fig. 13.7. Reteaua de divizare.
a - nainte de deformare; b - dupa deformarea prin ambutisare.
Apoi cele doua jumatati se asambleaza cu ajutorul a trei puncte de sudura, se
deformeaza n conditiile ncercarii reale sau pe model, iar apoi se desfac si se analizeaza
reteaua de divizare. In cazul n care reteaua de divizare n planul de sectionare, s-a
executat prin zgriere, se recomanda sa se umple urmele lasate pe suprafata cu grafit, oxid
de zinc, caolin, etc., pentru a se pune mai bine n evidenta dimensiunile lor.
Masurarea dimensiunilor dintre retele se face cu ajutorul microscopului de atelier.
Daca patratele elementelor retelelor de divizare se transforma, dupa deformare, n
dreptunghiuri, se poate aprecia ca directia axelor principale de deformare a coincis cu
laturile patratului. In cazul n care axele principale de deformare au o alta directie, patratul
elementar se transforma n paralelogram, iar cercul nscris n el ntr-o elipsa (fig. l3.8.). In
acest caz, axeJa principale de deformare coincid cu directiile axelor elipsei.
Fig. 13.8. Deformarea patratului
elementar al retelei de divizare.
201
2. Metoda stifturilor. Aceasta metoda consta n introducerea n metalul de baza a
unor stifturi care sa formeze un ajustaj presat. Stifturile se executa dintr-un material de alta
culoare, nsa cu proprietati fizico-chimice apropiate de cele ale metalului piesei de
prelucrat. Se pot folosi si metale sau aliaje de aceeasi culoare cu a metalului de baza, cu
conditia sa reactioneze diferit la atacul cu acelasi reactiv. In figura13.9: s&a'Jn exemplu de
amplasare a stifturilor n semifabricat si modul n care acestea se deformeaza prin
extrudare. Pentru a putea pune n evidenta modul de deformare al metalului cu ajutorul
stifturilor se face o sectiune longitudinala prin proba.
3. Metoda surubului. Se bazeaza pe modificarea pasului initial al filetului unui
surub introdus n proba ce se deformeaza. In functie de valoarea modificarii pasului
surubului, se poate caracteriza deformatia longitudinala n planul care trece prin axa
surubului. Dezavantajul metodei c o n t a n faptul ca prin introducerea surubului, se
distruge integritatea probei (figura 13.10)
4. Metoda analizei microstructurii. Consta n recristalizarea probei dupa
deformare plastica la rece si examinarea micro structurii. Pentru acelasi material
nedeformat, se traseaza diagrama de recristalizare.
,
?
5
Q b CI b
a 6
c
Fig. 13.9. Determinarea neuniformitatii
deformatiilor prin metoda stifturilor.
a- nainte de deformare; b- dupa
extrudare fara lubrifiere; c- dupa
extrudare cu lubrifiere.
fi Fig. 13.10. Caracterizarea deformatiei
prin modificarea pasului surubului.
Dupa examinarea Ia microscop a probei deformate si recristalizate, se compara
dimensiunile medii ale grauntiJor cristalini masurati, cu valorile corespunzatoare din
202
diagrama de recristalizare. In acest fel, se obtine o imagine asupra gradului de deformare
n diferite zone ale probei deformate.
5. Metoda duritatii. Aceasta consta n masurarea duritatii ntr-osectiune
longitudinala ( uneori si transversal a ).De obicei se masoara duritatea Vickers n cazul
probelor cu dimensiuni mici. In celelalte cazuri se masoara duritatea Rockwell sau Brinell,
n functie de natura aliajului prelucrat si de gradul de deformare aplicat .Masurnd
duritatea, se poate obtine o imagine privind rezistenta medie a meterialului metalic la
deformare plastica precum si asupra gradului de neuniformitate a deformatiilor.In figura 13.] 1
'!htr)

(J.///I
I ",
\ \"'
>. 1U ...... 2/O .....
, -80-":'''.:-..
.... -, \,\;, ' .....
/80
--, \\""
Fig. 13 .11. Curbele de duritate egala
n sectiunea longitudinala, dupa
extrudarea la rece.
se prezinta curbele de duritate egala trasate n sectiunea longitudinala a unei probe care a
fost extrudata la rece.
6.Studiul macrostructurii fibroase. Consta n sectionarea longitudinala a probei
deformate si efectuarea analizei macroscopice.Aceasta metoda permite sa se obtina o
imagine destul de clara a caracterului curgerii materialului metalic, n diferite stadii ale
procesului de deformare plastica .Totusi cu ajutorul acestei metode, nu se pot stabili valori
absolute care sa caracterizeze neuniformitatea deformatiilor.
b - Determiuarea neuniformitatii deformatiiIor.
Pentru a se determina neuniformitatea deformatiilor se obisnuieste sa se determine
alungirile locale n directie longitudinala si atunci cnd este necesar si n directie
transversala, dupa care se reprezinta grafic variatia acestora cu pozitia pentru care s-au
determinat.
De asemenea, se poate determina si valoarea alungirii relative folosind raportul Ai
/ Am , n care Ai = li / 10 si Am = Lf / Lo. Notatiile utilizate au urmatoarea semnificatie: li
este distanta dintre liniile retelei de divizare dupa deformare; 10 - distanta dintre liniile
retelei de divizare nainte de deformare; Lf -lungimea finala a zonei deformate a piesei,
sau a ntregii piese; La - lungimea initiala corespunzatoare a semifabricatului; Ai -alungirea
determinata n fiecare pozitie a liniilor retelei de divizare; Am - alungirea medie a
ntregului semifabricat.
c - Determinarea tensiunilor.
In cadrul starii planlJl:le tensiunii daca sunt cunoscute deformatiile specifice,
se pot determina tensiunile normale principale. Aceasta situatie se poate considera ca este
valabila n cazurile de deformare plastica la care una din tensiunile normale principale este
foarte mica n comparatie cu celelalte.
Din capitolul IOse cunosc relatiile:
0", - a;
&, -&)
203
Daca se considera ca a; = O , relatia devine:
a; - 0", a; De unde de obtine: a; = a; ~ I = i
&1-&' &,-&, , 3
Utiliznd conditia energetica a plasticitatii se pot scrie relatii[e:
SI
a: =j3a: ~ - &3
1 C<,_&
G
2
3
Valoarea tensiunii O"c, se va lua din diagrama reala (curba de ecruisare) a
materialu[ui respectiv, iar valorile deformatiilor specifice vor fi obtinute, de exemplu, din
analiza retele[or de divizare, si d[pa deformare.
d - Determinarea fortei si a lucrului mecanic de modificare a formei.
Masurarea fortelor [a operatiile de presare la rece, este mai dificila dect la alte
tipuri de prelucrari mecanice, de cele mai multe ori, aceste forte au valori mari si foarte
mari si sunt aplicate cu viteze ridicate (nu mai corespund conditiilor de solicitare statica).
Totusi determinarile experimentale trebuie efectuate, deoarece n multe cazuri nu
exista posibilitati qilrecte de determinare prin calcul a valorii fortei .De
asemenea,determinarea valorii fortei, este impusa si de necesitatea stabilirii valorii reale a
rezistentei la deformare a materialului n conditiile specifice prelucrarii, care reprezinta un
indicator important al prelucrabilitatii.
In principiu, valoarea fortei va trebui determinata chiar n conditiile reale de
prelucrare, cu ajutorul echipamentului tehnologic respectiv.In cazul pieselor mari,
determinarea va fi facuta pe model si apoi va fi folosita legea similitudinii.
Dupa modul de masurare,pentru determinarea fortei se pot folosi aparate
mecanice, hidraulice, pneumatice sau electrice.
Aparatele mecanice, care au la baza deformarea cu valori mari a unor elemente
elastice (arcuri elicoidale, arcuri taler etc .) si masurarea directa a acestei deformatii, sunt
putin utilizate si numai pentru forte mici.
Aparatele pneumatice si hidraulice permit stabilirea fortei prin masurareapresiunii
la manometru, sau indirect prin deformarea unui element elastic mecanic (arc e\icoida[ ,
lamelar etc.). Si aceste sisteme sunt utilizate numai pentru forte mici.Ele necesita
constructii complicate, care nu asigurade cele mai multe ori sensibilitate ridicata si nu
permit stabilirea si nregistrar.ea variatiei fortei de deformare la vitezele reale de lucru .
Aparatele cele mai utilizate sunt acelea care au diferite tipuri de traductoare ce
masoara o marime electrica. Aceasta, dupa etalonare, este transformata n marime
mecanica: forta moment etc.
20h
Se pot utiliza urmatoarele tipuri de traductoare : piezoelectrice, inductive,
capacitive, magnetoelastice si rezistive. Utilizarea cea mai larga au capatat-o traductoarele
tensometrice rezisti ve, care se monteaza n punti alimentate n curent continuu, alternativ
sau n punti alimentate cu impulsuri.
Traductorul tensometric rezistiv ( marca )se lipeste pe un element elastic al presei,
al dispozitivului de presare ( stanta sau matrita ) sau pe un inel dinamometric, special
executat n acest scop.
Pentru a se putea determina lucrul mecanic de deformare, este necesar sa se
traseze diagrama forta- cursa, si apoi se determina aria de sub curba.
13.3. ANALIZA COMPORTARII STANTELOR SI MATRlTELOR
Pentu a se aprecia comportarea echip amentului tehnologic ( stante si matrite ) n
timpul prelucrarii prin presare la rece este necesar sa se analizeze modul n care se uzeaza
elementele stantei sau matritei, n special elementele active ( sculele ), precum si rigiditatea
elementelor constructive determinante pentru buna functionare a ansamblului.
Metodele ce se pot utiliza pentru determinarea uzurii elementelor active se clasifica
astfel:
1 - Metode directe, cu ajutorul carora se masoara prin diferite procedee, gradul de uzura
al elementului respectiv dupa ntreruperea procesului de deformare;
2 - Metode indirecte, prin care, dupa stabilirea unei relatii ntre gradul de uzura si un alt
parametru ce este influentat de uzura, se stabileste o relatie sau o curba de etalonare, si
apoise determina numai variatia acestui parametru, fara a se ntrerupe procesul de
prelucrare.
Fig. 13.12. Masurarea uzurii folosind o metoda mecanica (cu palpator).
a - schema dispozitivului; b - elemente ce se pot masura ( h
u
- deplasarea muchiei; Su -
suprafata de uzura ). . .
flOD
J .
205
Ca metode directe se utilizeaza:
- metode optice, care folosesc diferite tipuri de microscoape, n special de atelier sau
microscoape metalografice;
- metode de palpare ( mecanice) la care se utilizeaza n general aparate pentru masurarea
rugozitatii suprafetelor;
- metoda mulajelor care se poate folosi fara demontarea elementelor active ale stantei sau
matritei; aceasta consta n masurarea asperitatilor imprimate pe negativul unui mulaj
ridicat de pe suprafata uzata;
In figura 13.12. se prezinta modul de masurare a marimii globale a uzurii la
elementele active ale stantelor si matritelor folosind o metoda mecanica.
Metodele indirecte ce se pot utiliza se bazeaza pe:
- variatia fortei de deformare cu uzura elementelor active ale stantelor si matritelor;
- masurarea uzurii stantelor si matritelor cu ajutorul izotopilor radioactivi; metoda nu
permite nsa evidentierea formelor caracteristice de uzura si nici modul lor de repartitie;
- masurarea marimii bavurilor aparute, mai ales la piesele stantate, precum si determinarea
zonelor si a calitatii suprafetelor taiate.
0,1
I

V
1/
V
) b
-
V
,/

10 20.30 5060 70><1(J3
de flonjr</e)
Fig. 13.l3. Variatia uzurii muchiilor
active ale placii de taiere ( a ) si a
marimii bavurii ( b ) n functie de
numarul de piese stantate ( h
u
-
manmea uzurii; hb - marimea
bavurii ).
Ultima metoda se poate utiliza cu bune rezultate n special la taiere, fara a se
ntrerupe procesul de prelucrare.
La un element activ ascutit, naltimea bavurii initiale da o indicatie asupra valorii
jocului dintre poanson si placa activa. In general, marimea bavurii creste odata cu
cresterea gradului de uzura a elementelor active.
Dupa datele prezentate n literatura de specialitate, rezulta ca variatia marimii
bavurii n functie de numarul de piese prelucrate are o lege asemanatoare de variatie cu
marimea uzurii elementelor active (.fig. 13.13. ).
Pentru masurarea marimii bavurii se pot folosi metode optice, mecanice si
electrice, dintre care cele mai utilizate sunt cele optice.
206
13.4. ANALIZA COMPORTARII UTILAJULUI
Analiza comportarii utilaj ului este necesar sa fie efectuata, att pentru stabilirea
domeniului de utilizare a acestuia ct si pentru a determina modul de solicitare a unor
elemente de baza ale sale, si n final, deformatiile si deci rigiditatea lor.
In ST AS 6915 sunt date prescriptii de precizie ce trebuie respectate Ia presele cu
excentric cu actiune simpla, cu batiu deschis.
Pentru o analiza corespunzatoare, trebuie sa se tina seama de faptul ca, sub
actiunea fortelor de prelucrare, presa se deformeaza elastic, iar aceste deformatii elastice
modifica pozitiile diferitelor parti ale presei si ca urmare si a diferitelor elemente ale stantei
sau matritei. Modul de deformare si valoarea deformatiilor depind de: marimea si viteza de
aplicare a fortei, tipul presei, forma si dimensiunile batiului, materialele din care este
executat batiul precum si celelalte elemente mai solicitate ale presei.
Deformatiile si deplasarile elementelor presei influenteaza esential asupra
urmatorilor parametri: preciziei si calitatii pieselor prelucrate prin presare, durabilitatii
stantelor si matritelor, bilantului energetic al preselor, gradului de exploatare a preselor,
etc.
Fig. 13 .14. lnstalatie utilizata pentru
solicitarea statica a presei.
1 - placa superioara
2 - placa intermediara
3 - piston
4 - cilindru de lucru
5 - manometru
6 - pompa
Solicitarile statice si dinamice se pot studia direct pe prese sau pe modele. In
general, cu ajutorul modelelor se pot stabili zonele cele mai solicitate, variante
constructive pentru batiuriJ;i alte elemente de importanta deosebita, iar apoi pe presele
reale se fac determinarile si verificarile care vor constitui apoi caracteristici ale utilajului.
Pentru solicitarile statice se recomanda sa se utilizeze o instalatie de ncarcare a
presei, de obicei de tip hidraulic, si apoi se masoara deformatiile si deplasarile n diferite
zone ale batiului, mesei presei, culisoului, etc. (fig. 13 .14 ). Pentru solicitarea dinamica se
folosesc instalatii care cuprind o stanta sau o matrita care n timpul prelucrarii asi!,'Ura
ncarcarea corespunzatoare a presei soi aparatura necesara pentru masurarea deformatiilor
elementelor utilajului.
Pentru masurarea deformatiilor elementelor elastice ale presei se utilizeaza, cel mai
des, instalatiile cu traductori tensometrici rezistivi aplicati n locurile cele mai solicitate.
207
14.PRELUCRABILITATEA PRIN DEFORMARE
PLASTICA LA RECE
Dintre materialele metalice folosite pentru deformare plastica la rece, conditii
deosebite de prelucrabilitate, se impun pentru tablele ce se ambutiseaza precum si pentru
semifabricatele utilizate la prelucrarea prin presare volumica.
Astfel, pentru materialele ce se ambutiseaza cu grade mari de deformare, este
necesar ca limita de curgere si rezistenta la rupere sa fie ct mai mici iar aIungirea relativa
si gtuirea relativa Ia rupere sa fie ct mai mari. De asemenea, raportul dintre limita de
curgere si rezistenta la rupere sa fie ct mai mic, altfel spus, ca diferenta dintre rezistenta
Ia rupere si limita de curgere sa fie ct mai mare.
In tabelul 14.1 sunt date caracteristicile mecanice de baza pe diferite clase, ale
tablelor si benzilor destinate ambutisarii, fabricate n tara.
Tabelul 14.1
Caracteristicile mecanice pentru table de ambutisare.
Tipul STAS Limita de Rezistenta A1ungirea IE HRB
tablei curgere la rupere la rupere Fig.14.1.
(MPa) (MPa) A5min[%]
AI ----- 270 - 410 26
A2 9485 260 270 - 390 30
A3 240 270 - 370 34
A4 ----- 270- 370 curba 1 57
A5 10318 220 270 - 340 curba 2 50
Observatii: Marca A.4 este destinata pieselor pentru caroserii auto obtinute prin
ambutisare adnca iar A5 pentru ambutisare foarte adnca. Pentru marcile Al; A2; A.3,
alungirea Ia rupere este determinata pentru epruvete cu Lo = 80 mrn.
Tinnd seama de gradul de deformare si continutul de carbon al otelurilor carbon
laminate la cald, s-au stabilit urmatoarele relatii pentru determinarea limitei de curgere
(pentru %C = 0.058 - 0.72):
- pentru grade mici de deformare, B = 0.1 - 0.2%:
ac = 80C - 25 + 36 qO.23 ( 14.1 )
- pentru grade de deformare mijlocii si mari, c > 0.2:
ac = 38 -\- 80C -\- 0.45q ( 14.2)
n care q este gradul relativ de deformare la compresiune:
q = ( S - So ) / S = ( h
o
- h ) / h
o
( 14.3 )
208
Elementele de ali ere ca: Ni, Si, Mn, Mo, Cr, V, determina cresterea limitei de
curgere, deci si a rezistentei la deformare. Cu cresterea gradului de deformare, influenta
elementelor de ali ere asupra limitei de curgere se micsoreaza.
La compresiunea otelurilor carbon de constructie, recoapte complet, limita de
curgere se poate calcula n functie de continutul n elemente de aliere, pentru diferite grade
de deformare, cu relatiile:
- pentru grade de deformare mici, E: ~ 0.2:
cr
c
= 52.JC + 16Mo + 5Cr+ 3Ni + llSi + 3Mn + 31 ( 14.4)
- pentru grade de deformare mijlocii, E: ~ 0.5:
cr
c
= 57 .JC + 9Mo + 2.7Cr + 4Ni + llSi + 3.2Mn + 41 ( 14.5 )
- pentru grade de deformare mari, E ~ 0.8:
n care C si celelalte elemente de ali ere sunt date n procente de masa.
La metalele neferoase, valoarea limitei de curgere se micsoreaza cu cresterea
concentratiei adaosurilor. Astfel, curbele de ecruisare pentru AI 99.99 sunt amplasate
deasupra celor corespunzatoare pentru AI 99.5 %.
14.1. PRELUCRABILITATEA PRIN AMBUTISARE A TABLELOR
SUBTIRI
Prin ambutisare, se executa o gama larga de piese pentru constructia de masini,
att ca forma ct si ca dimensiuni. Aceasta gama larga de piese, ( ambutisate ) simple si
complexe, impune ca semifabricatele utilizate la prelucrarea lor sa satisfaca anumite
conditii de prelucrabilitate ( generale si speciale ).
In continuare, se vor prezenta marimile ce caracterizeaza prelucrabilitatea tablelor
subtiri pentru ambutisare, obtinute prin metode speciale ( vezi si cap. 13 ). Modulul de
ecruisare n, si indicele de anizotropie r, sunt marimi legate de proprietatile intrinseci ale
materialului prelucrat.
Astfel, pentru semifabricatele sub forma de table pentru ambutisarea caro seriilor
auto, nmed este n corelatie ( fig. 10 .2 ) cu limita de curgere cr c rezistenta la rupere RIn,
alungirea relativa A5%si indicele Erichsen IE.
In. cazul tablelor pentru caroserii auto, utilizate pentru executia unor repere de
complexitate medie si ridicata, s-au stabilit urmatoarele relatii:
nmed = 0.30 - 0.00056cr
c
( 14.6)
nmed = 0.49 - 0.00097cr
c
( 14.7)
Intre valoarea produsului si indicele de rebut, se poate stabili o corelatie (fig. 14.2)
din care rezulta ca, pentru a lucra cu un procent redus de rebuturi, este necesar sa se
utilizeze semifabricate cu valoare mare a produsului respectiv. Pentru tabla din otel feritic
rezistent la coroziune, ntre nmed si compozitia chimica, exista refatia:
nmed = 0.199 - 0.062C - 0.016Mn + 0.014Si - 0.0005Cr - 0.21Mo +
+ 1.12 (C - 0.097)2 - 0.33 (Nb - 0.50)2 + 0.089 (C - 0.097)( Cr - 17.05)
0.0067Nb +
( 14.8)
fi 01\

209
Pentru oteluri carbon si slab aliate sub forma de table, ntre modulul de ecruisare si
diametrul mediu al grauntilor cristalini, exista relatia:
il
ta
s
Y
'1
6
./""
vY
/"
K's
8
q5
1,0 1;;

Fig. 14.1 Variatia indicelui Erichsen
cu grosimea pentru table A4 (1) si A
I
5(2)
""Z
L<
-"

l
I
"'
qili'.-
o ""'f"'" -+
r- nu R.epe" 8
[li R. e !,,,-,, C
o,lO
, rn Reper !J
o.2B
'12
6
q24
IJZZ r- -
{'%"
( 14.9)
Fig. 14.2. Corelatia ( nmed x rmed ) cu
cantitatea rebuturiloL
Valori ale lui n pentru diferite tipuri de oteluri si structuri sunt date n tabelul 14.2.
Pentru aprecierea prelucrabilitatii prin ambutisare a tablelor subtiri se recomanda sa
se foloseasca si coeficientul de utilizare a plasticitatii materialului care se calculeaza cu
relatia:
( 14.10)
Tabelul 14.2
Valori ale modulului de ecruisare n.
Tipul otelului Tioul structurii n
Otel cu continut redus de C Feritica 0.27 - 0.276
Otel nalt aliat tip l2Cr 130 ( STAS 3583 ) Feritica 0.094 -
0.107
Otel de constructie aliat Perlitica 0.135 -
0.225
Otel de scule tip OSC 10 ( STAS 1700) si Perlito-carburica 0.16 - 0.165
VCW85 (STAS 3611 )
Otel de scule tip Rp3 ( STAS 7382 ) Carburica 0.135 -
0.142
Otel nalt aliat lOTi NiCrl80 (STAS 10322) Austenitica 0.54 - 0.60
n care B I este deformatia echivalenta:
ee 1
210
Iar Ber este intensitatea critica a deformatiilor:
2.Jl +a+a
2
B = '11
er 2-a
Rezulta deci ca:
n care:
(2 - a ) ~ 8 ~ + 8 ~ + 8
1
8
2
11= .j3.n.J1+a+a2
a:
a=-.l.
al
(14.11)
(14.12)
(14.13)
(14.14)
In concluzie, pentru ambutisarea cu bune rezultate a pieselor pentru caro serii auto, se
recomanda sa se utilizeze semifilbricate ( table sau benzi) pentru care parametrii n si p au
valori mari, iar D.r are valori ct mai mici. De asemenea, cu ct deformatiile echivalente din
piesa i'n timpul prelucrarii sunt mai mici dect intensitatea critica a deformatiilor ( la care
se produce ruperea) adica valoarea coeficientului 11 este mai mica ( sub 0,8 ) cu att
materialul se poate prelucra mai bine prin ambutisare.
14.2. PRELUCRATIBILlTATEA PRIN PRESARE VOLUMICA LA
RECE.
In cazul ]Jresarii volumice la rece, problemele care se pun sunt legate de stabilirea
rezistentei la deformare si a unui raport limita naltime / diametru pentru care deformarea
poate avea loc.
In general, acest raport se poate determina n functie de n cu relatia:
h
o
/ do = 2, 24.Jn / m ( 14.15)
n care m este un coeficient ce depinde de modul de fixare a capetelor semifabricatului.
In cazul refularii probelor cu capetele plane, m=0,5 , iar la refularea
semifabricatelor cu capete plane si degajari frontale, cu lubrifiant,m= 0,74 - 0,765.
La cresterea continutului de carbon n otel, se reduce n , fenomen intens la otelurile
cu continut redus de carbon, sub 0,6%, adica tocmai la cele deformabile. Influenta unor
elemente de aliere si impuritati din oteluri asupra lui n, prezentata sintetic n figura 14.3 ,
arata ca, odata cu cresterea continutului acestora, valoarea lui n scade.
211
n
l'r--l< C
0--<10
\
~ . s
l!.-------A p
~
~
r-......
A'O-
-...
'"
O,l'3
o , 2 ~
0,25
r-::
f....- .
020
I O 0,02 ap6 0,1 C"",t,/l%
Fig. 14.3. Influenta unor elemente chimice
asupra indicelui n.
Adaugarea n cantitati mici a unor elemente de aliere ca: Mn, Cr, Ni, Si, Mo, Cu,
micsoreaza valoarea lui TI, astfel ca otelurile aliate de constructii au un modul de ecruisare
mai redus dect otelurile carbon de constructii. Influenta elementelor de aliere asupra lui n,
se poate determina cu relatia:
n= 0,22 0,14 Mo . 0.04 Cr 0,09Si . 0,02Mn O,OlNi +0,03 C ( 14.16 )
n care elementele de aliere sunt date n procente de masa.
Asupra parametrului n, influenteaza semnificativ si tratamentul termic aplicat. De
exemplu, pentru un otel tip OLC45, recopt la I040C, timp de 14 ore, rezulta valoarea lui
n= 0,283 la ntindere. La acelasi otel, normalizat, n= 0,264, iar calit n apa de la 920C n=
0,145. De asemenea, prin mbatrnirea otelului, valoarea lui n se reduce. La cresterea
temperaturii de revenire, apar valori maxime si minime pentru n, datorita mbatrnirii
artificiale sau transformarilor alotropice. Spre exemplu, .la aliajul AlCu Mg 1, apare un
maxim ntre 200 si 230C si un minim ntre 270 si 350C. Valori ridicate ale lui n se mai
obtin ntre 15 si 70C si peste 400C.
Pentru fier tehnic pur, oteIuri ferito - perlitice, aluminiu si a1iaje, etc, odata cu
modificarea temperaturii de deformare de la 20C pna la 150 - 200C, n creste, dupa care
se reduce ( fig. 14.4. - pentru fierul tehnic pur). Cu cresterea vitezei de deformare,
maximul se deplaseaza spre temperaturi mai ridicate.
Valoarea lui n depinde si de structura cristalina.
Modulul de ecruisare descreste n urmatoarea ordine a tipului de retea cristalina:
c.fc. - h. c. - C.v.C.
fi
0,4
o,
3
1
/
2. o
'-100 a
/
j-...
--"
'\
1'\
Fig. 14.4. Variatia indicelui n cu
temperatura de deformare.
212
_: ., -,
Pentru calcule energeti;:e, la defom1area plasica la rece, precum si pentru aprecierea
preluqabilitatij, estQ necesar sa S ~ determine rezistenta la deformare la diferite grade de
!, .dcfom:lare. Acest lucru se poate stabili prin calcul, utiliznd relatia:
.';'
(14.16)
n care CI = 1,83 Rm+4 (14.17 )
. iar indicele n se stabileste confonn cdor prezentate n capit. 6 sau dupa indicatiile din
:tabelele si diagramele din prezentul capito1.
. Extrapolnd curba de ecruisare, se poate determina o valoare initiala (extrapolata)
'U limitei de curgere cr
co
care se calculeaza cu relatiile:
'_ pentru ficr tehnic pur, oteluri carbon cu C sub 1 %, oteluri aliate de constructii si oteIuri
. austeniticc:'
crco=15 + 0,90 Rm
a- = 2,25+0.34HB
ca .
- pentru cupru si aliaj ele sale:
a- =2,25+1,38R
n1
ca .
a- = 0,802HB-2
ca
- pentru aluminiu si aliajele sale:
a- = 1, 325R
m
-2
ca .
a- =0,48HB-2
ca
Rezistenta la defon'1are se Vi< determina cu relatia:
( 14.18)
( 14.19)
(14.20)
(14.21)
(14.22)
(14.23)
Rd=a- +kc
ca (14.24)
n care 'O:co se stabi!este cu relatiile de mai sus si k este un coeficient ce caracterizeaza
panta curbelor de ecruisare, fiind dat 'n tabelul 14.3.
Tabelul 14.3.
Valori ale coeficientului k
Grupa otelului Tratament termic k
Otel carbon %C < 0.3 recopt 0.13 - 0.17
Otel carbon %C - 0.35 - 0.7 recopt 0.2 - 0.24
Otel carbon %C < 0.35 normalizat, laminat la cald 0.22 - 0.27
Otel carbon %C - 0.35 - 0.7 normalizat, laminat la cald,
calit si revenit 0.35-0.37
Otel de constructie, aliat recopt 0.18 - 0.27
Otel de constructie, aliat laminat la cald 0.25 - 0.30
--
Otd de constructie, aliat normalizat, calit si revenit 0.30 - 0.4
21)
Pentru a se putea determina relativ usor rezistenta la deformare n functie de
duritate, n figurile 14.5. a si b, sunt prezentate legaturile de dependenta Rd'= f] (HB )
pentru alama Cu-Zn 37, figura a si pentru otel tip OL 37 figura, b,:.-.Ja difeIiiegradede
deformare si temperaturi. Exemple de curbe de ecroisare sunt dattfn figura 14:0 'pentru
unele oteluri carbon si aliate.
In cazul cnd materialul prelucrat a fost supus n prealabil unei deformari la rece,
curba de ecruisare se modifica n mod corespunzator. Figura 14.7 reprezinta curbele.,de
ecruisare pentru otelul OLC 45: 1 - laminat la cald; 2- de defoIT,f!are egal
cu 0,13; 3 - tras (trefilat) cu un grad de deformarede
de bara, destinate deformarii plastice la rece (de 2880 si
otel rotund tras destinat fabIicaIii suruburilor si.,piulitelc;>rprinpresru;e, la rece . .)
necesar sa se execute si ncercarea de refulare la,receconfori:n,STAS,2233, ..
1/3 ... 2/3 din naltimea initiala. La diametre mai mici de 5 - 10 mm, functi(l.,de"nllWra
materialului, se va efectua ncercarea de rasucire, conform STAS f 750.
1 ________

0,0 C o(l. 0,1

o
o
Ha

Sa
?a
/ Cu-31 37/ '
IL
2000c
/
{
.. \
.-<"

'/
go't;
..
,
, .' - J', ,.'
'.
C. 0,2. 0,1 a b 200 {joCJ
" . . R.J [MFIJ . .. .
Fig. 14.5. Variatia rezistentei la deformare si alungirii cu duritatea materialului la diferite
temperaturi. .
I?J
[fii!',,]
/000
800
600
400
200
V
I
III'
....
/
:
-L
A I
1..

k-"

1-
\.
. : r VLe 10 J
. '-"1
O' 40' 80 f2-cJ {fiO 200 :.
. C .. /pc' [%} ,
o.
"
214
R.d
[NPoJ
Jooo
800
601]
400
200
-
40 Gr!OI
I 18Mne.,. (01
\ ..,- - / ./'
)
V
V
V
//
t:<-
I--
'1
1"1 {5C.- lA'J I
o 40 80 120 160 200
6 E . roG ['/o]
Fig. 14.6. Curbe de ecruisare pentru bteluri carbon (a) si aliate (b).
. ". . -' . .
, .
",' .
""i
KJ
[MpoJ
<'J()O
60C)
.'5
/
1(;
V
:, '.,
2-
-'
1/


-,..
o q;<
:':
'." , ,
"'f
>-,
e---
"
1.0
.e
Fig. 14.7. Curbe de ecruisare pentru
OLC 45 cu diferite grade de
deformare prealabila.
215
',; -J '-.r. :' ; . ','
'\.- --; , -, ,-'
: "\>\. t
: ""'1' :
- ,.'- . - --- "1
BIBLIOGRAFIE
i '\, ;
"'---... ' .. - . ,. '\
'''w '
, 'i _' '.
1. ADRIAN M., BADEA S., Bazele proceselor qe gefQrmare
Bucuresti, Editura Tehnica, 1983. ,. C' .' .
2. CAZIMIROVICI E., Teoria defonnarii plastice, Editura
Didactica si Pedagogica, 1981. . .
3. CHALAVOUX M., Defonnation plastique,4e metmpc,
Universitaire de technologie II, Lyon 1;'1980,', .... .. ..
4. CIACIN V. N. i dr., Elektrogidroimpulsnaia obrabotka materialov v
masinostroenii, Minsk, " Nauka i telmica II, 198.7. .,,;' ,.,', . .,.'
. ',".' ,-- .. ";
5. CIOCARDIA Constantin, s.a., Tehnologiapresarii la rece, Bucuresti,
Edihlra Didactica si Pedagogica, R. A., 1991.
6. CIRILLO Adrian, s.a., Tehnologia matritarii si stantarii la rece, Bucuresti,
Edihlra Didactica si Pedagogica, 1966.
7. CLEJA S., CRISTESCU N., Teoria plasticitatii si apliGatii la prelucrarea
, ' - I ' "
metalelor, Litografia Universitatii BUCllresti:;.198S;,,\i
8. DIACONESCU E. N., Rezistenta I.I.S. Suceava,
1981.
.
' \ .', ,
___ . ,' __ 1. . ".r .,',
9. GERU N.,Teoria struchlrala a proprietatiloLmetalelbr, Bucuresti, Edihrra
. Didactica si Pedagogica, 1980.' '.
10. IACOB D. M., Cercetari teoretice si experimentale privind defonnarea
plastica la rece a semifabricatelor metalice utiliznd energia acmnu1ata
n condensatoare, Teza de doctorat, Universitatea Telmica
"Gh. Asachi" Iasi, 1994.
Il. KATCHANOV L., Elements de la theorie de la plasticite, Edition de
Moscou, 1975.
12. MASTEROV V., BERKOVSKY V., Theory of plastic defonnation and
metal working, Mir publishers, Moskow, 1975.
13. OLSZAK W., s.a., Teoria plasticitatii, Bucuresti, Edihrra Telmica, 1970.
(traducere din limba poloneza)
14. PONOMARIOV S. D., s.a., Calcul de rezistenta n constructia de masini,
Bucuresti, Edihlra Tehnica, 1960. .
15. SEVERIN L. V., Detenninarea relatiei de calcul a fortei de rasfrngere a
marginilor prin metoda energetica, Al IV -lea simpozion TEHNOMUS,
Universitatea "Stefan cel Mare" Suceava, 1993.
216
16.T APALAGA Iosif, s.a., Extmdarea metalelor la rece, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1986.
17. TEODORESCU M., ZGURA Gh., tehnolol,>ia pres arii la rece, Bucuresti,
Editura Didactica si Pedagogica, 1980.
18.TEODORESCU M. Al., s.a., Prelucrari prin deformare plastica la
rece,vol. 1, Bucuresti, Editura Telmica, 1987.
19. ZGURA Gh., s.a., Prelucrarea metalelor prin deformare la rece,
Bucuresti, Editura Tehnica, 1977.