Abordarea si contentia animalelor Lucrari obisnuite = pansaj, inhamare, muls Lucrari special = marcarea, cantarirea, masurarea animalelor, examinarea

exteriorului Prin abordare se intelege modul in care omul se apropie si ia contact cu animalele respective. Prin contentie se intelege modul in care trebuie facuta imobilizarea partiala sau totala a unui animal. 1.Abordarea animalelor Animalele pot fi abordate cand sunt legate in grajd sau cand sunt libere in padoc sau pe pasune. In cazul in care abordarea se face in grajd, examinatorul se apropie de animal pe partea stanga a acestuia, strigandu-l pe nume, daca se cunoaste, sau spunandu-i primeste si se plaseaza in dreptul membrului anterior (in dreptul spetei). De aici examinatorul poate observa miscarile pe care animalul le face cu membrele posterioare (taurinele lovesc lateral) sau cu capul si se pot lua masurile corespunzatoare pentru a fi evitate accidentele. La cai, in cazul in care devin nelinistiti, ciulesc urechile sau se intorc cu crupa catre noi, inseamna ca au intentia de a musca, sau sa loveasca; cand nu se lasa abordat se ridica membrul anterior. La abordarea animalelor pe pasune, ne rezumam la observarea lor de la distanta asupra comportamentului, atitudinii. Observand in permanenta modul de a reactiona al animalului, examinatorul se va apropia de el, cu prudent, linistit, dar cu curaj pt a examina regiunea care intereseaza, dupa ce se va atinge in prealabil usor cu palma, regiunile grebanului, spinarii, salelor, timp in care animalului i se vorbeste cu balndete. 2.Contentia animalelor Contentia animalelor difera dupa specie si caracterul lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate: pt lucrarile cu character zootehnic, contentia se face in mod obisnuit in statiunea patrupeda. 2.1.Contentia taurinelor se face prin diferite mijloace in functie de animal sau scopul lucrarii. Cel mai simplu mijloc de contentie al taurinelor consta in legarea unei franghii sau a unui lant in jurul coarnelor sau a gatului, iar capatul acesteia se leaga la jgheab sau la stalp. Pt contentionarea taurinelor greu de stapanit se folosesc anumite instrumente de contentie: mucarnita, clestele mucarnita, inelul nazal. Taurii se contentioneaza prin aplicarea unui inel metallic prin septumul internazal, de care apoi se prinde un baston cu carabina cu ajutorul caruia se conduce animalul. Pentru examenul dentitiei, in vederea determinarii varstei, apropierea de animal se face fie pe partea stanga, fie pe partea dreapta, in vecinatatea gatului, se prinde cu mana stanga cornul stang, iar cu mana dreapta trecuta printer coarne, se mangaie regiunea fruntii, a fetei si apoi se introduce degetele (mare si aratator) in cavitatile nazale, prinzand septumul. In acest moment se apasa in jos cornul stang si se ridica botul. Cu mana stanga se desfac buzele si se pot examina incisivii. Contentia pt examenul ugerului se face legand animalul la iesle cat mai strans, spre a-i limita miscarile. Abordarea se face pe partea dreapta, in dreptul ultimei coaste, coada fiind legata sau tinuta de un ingrijitor. Acest examen se mai poate face contentionand animalul cu ajutorul iavasalei, care se aplica la gamba. 2.2.Contentia cabalinelor Pt contentia cailor se folosesc gatarul si capastrul. Caii naravasi se contentioneaza cu ajutorul iavasalei, care se aplica la buza superioara sau la

ureche. Iavasaua se aplica cu multa atentie, numai pe mijlocul buzei superioare, fara a fecta orificiile nazale. 2.3.Contentia porcinelor Porcinele adulte se contentioneaza cu ajutorul unei franghii cu ochi de lat, care se aplica la maxilarul superior, inapoia caninilor. In acelasi scop se poate folosi bastonul de contentie. Pt tineret, categorii mici, contentia se poate face prinzand membrele posterioare deasupra regiunii jaretului si ridicand animalul a.i. membrele anterioare sa nu atinga solul. Pt cantariri individuale, porcii sunt condusi pana la cantar, in grupuri de 3-4 indivizi, urmand ca pe cantar sa fie dirijati individual. Pt masuratori corporale se abordeaza individual, intr-o boxa limitata ca spatiu. 2.4.Contentia ovinelor Oile se prind cu carligul (carliban), cu care se apuca de unul din membrele posterioare, imobilizand astfel animalul, contentia se poate face cu gatarul sau manual. 2.5. Contentia pasarilor In vederea masuratorilor corporale, contentia se face prinzand cu mana stanga fluierele, iar cu mana dreapta baza aripilor. Individualizarea animalelor Inividualizarea (marcarea) = fiecare animal primeste un numar, un semn conventional sau o marca speciala. In functie de scopul urmarit, marcarea se poate face pe grupe de animale sau individual. Marcarea trebuie sa indeplineasca anumite conditii: -sa nu produca dureri animalelor -marca sa poata fi usor citita -sa fie durabila si sa nu poata fi inlocuita. In functie de durata ei, marcarea poate fi de scurta durata si de lunga durata (permanenta ). Marcarea de scurta durata se foloseste cand marca trebuie sa persiste putin timp, se poate efectua prin mai multe procedee: legarea de gat, de parul din mot sau de coada animalului a unei placute; tunderea parului din anumite regiuni corporale; aplicarea se substante colorate pe par sau lana. Marcarea de lunga durata se foloseste in scopul obtinerii unei individualizari care sa pesiste un timp cat mai lung. Procedee de marcare de lunga durata: -Marcarea prin infierare se realizeaza prin arderea (cauterizarea) pielii, copitelor, coarnelor cu ajutorul unui fier inrosit, numit fier danga, care reprezinta un semn conventional (cifra sau litera). Acest tip de marcare se foloseste la individualizarea cabalinelor, la care dangaua se aplica pe piele (pe laturile gatului, coapsa) sau pe copite. La taurine infierarea pe piele se foloseste mai putin, deoarece se depreciaza pielea, dar se poate folosi infierarea pe coarne, dangaua aplicandu-se pe fata superoanterioara a cornului, la o distant de minim 5 cm de la baza lui. -Marcarea prin cresterea sau peducirea urechilor se foloseste pt marcarea taurinelor, porcinelor si ovinelor. Consta in crestarea sau peducirea urechilor animalului cu un cleste special sau un foarfece drept, dupa un anumit sistem conventional care poarta numele de cheie de preducire. La palmipede se foloseste o varianta a acestei metode si consta in perforarea membranei interdigitale. -Marcarea animalelor prin tatuare consta in imprimarea diferitelor semne prin perforarea pielli din anumite regiuni, cu ajutorul unor ace subtiri de otel fixate pe placi metalice, care se monteaza pe un cleste special de tatuat.

Marimea cifrelor difera dupa specia si varsta animalelor la care se foloseste tatuajul. Marcarea prin tatuaj se face la ureche, fie pe fata interna (la taurine), fie pe ambele fete (la porcine, ovine si iepuri), de regula la mijlocul pavilionului urechii, intr-un loc mai putin vascularizat. La porcinele din rase depigmentate se poate aplica tatuajul si pe suprafata corpului. Cabalinele pot fi tatuate pe fata interna a pliului iei, iar gainile pe fata interna a membranei brahiale. Tehnica marcarii: se tunde parul de pe suprafata de marcat, pilea se curata, apoi se dezinfecteaza, si se aplica clestele de tatuat a.i. sa perforeze pielea numai pe suprafata de marcat, dupa care se aplica tus special si se freaca bine locul perforat. Avantaje: este economic, foloseste o tehnica simpla si rapida, marca are durabilitate mare. -Marcarea animalelor prin aplicarea de marci metalice Marcile metalice se confectioneaza din materiale inoxidabile, rezistente si cat mai usoare pt a nu jena animalul prin greutatea lor. Tipuri de marci metalice: -Marci metalice de tip crotalie -Marci metalice de tip buton -Marci metalice de tip inel acest procedeu de marcare se foloseste la gaini, gaste, curci. Dupa sistemul de fixare exista 2 tipuri de inele: fixe si detasabile. -Marci metalice sau de material plastic, care se aplica la aripa pasarilor in membrana branhiala (in dreptul articulatiei humero-radio-cubitale). Pt a putea aplica marca trebuie perforata membrana brahiala cat mai in adancimea ei, aceasta se poate efectua cu ajutorul unui buton, agrafa sau nituire. -Cryomarcarea (cryos - frig) sau marcarea prin frig se bazeaza pe utilizarea temperaturilor scazute cu ajutorul unor agenti chimici de racire (azotul lichid - N2 sau ghiata carbonica CO2 solid). Acest tip de marcare se aplica mai ales la taurine. Se aplica numai la animalele cu parul pigmentat Materiale si ustensile necesare: 2 seturi de matrite metalice cu cifre 0-9, foarfece sau masina de tuns, alcool sau acetona (36% pt degresare), agent de racire (N2 lichid sau CO2 solid). Culorile la animalele domestice Importanta practica a cunoasterii culorilor la animalele domestice consta in recunoasterea raselor si varietatilor in cazul speciilor la care culoarea constituie un caracter de rasa (taurine, porcine, ovine, iepuri, unele specii de pasari), da indicatii asupra puritatii de rasa, asupra gradului de metisare si serveste la identificarea animalelor. Culorile animalelor se datoreaza pigmentilor care se gasesc in straturile pielii si ale parului. Dupa compozitia pigmentara si dupa felul combinatiei intre perii de culori diferite sau penele de culori diferite, se deosebesc culori simple si culori compuse. Culorile simple se caracterizeaza prin faptul ca intreg corpul animalului este acoperit cu peri de o singura culoare, adica parul de acoperire (de pe corp) si parul de protectie (din coama, coada si extremitatile membrelor) au aceeasi baza pigmentara. Culorile compuse sau combinate sunt alcatuite din fire (pene) pigmentate diferit. Dupa repartitia pigmentara pe suprafata corpului, culorile compuse pot fi: -zonale sau regionale, cand parul de acoperire este de o culoare, iar parul de protectie de alta culoare.

-culori azonale sau amestecate, cand firele de par de culori deosebite sunt amestecate in proportii deosebite. Aceste culori pot fi binare, cand sunt alcatuite din doua culori diferite sau trinare, cand sunt alcatuite din trei culori diferite. -culori baltate sau pestrite, cand pe corp exista zone intinse sau pete mici de o culoare, repartizate pe un fond de alta culoare. Culorile la cabaline La cabaline culoarea nu este un caracter de rasa. Culori simple: neagra (mat, moarat,degradat), alba (--> albinosi), roiba (inchisa, deschisa, aramie,aurie, castanie, cafenie, visinie, pamantie, caramizie, socolatie) si izabela (galben deschis, galben inchis roscat). Culori compuse zonale: murga, sarga, soricie. Culori compuse azonale sau amestecate: vanata, piersicie si deresa. Culori compuse baltate se intalnesc mai rar la cabaline si se caracterizeaza prin prezenta unor pete albe mai mici sau mai mari, pe un fond negru, rosu sau galben. Culorile la taurine La taurine culoare este caracter de rasa. Se intalnesc culori simple si culori compuse. Culori simple: neagra (Aberdeen Angus), bruna (Schwytz, Bruna de Maramures) si rosie (Rosie dobrogeana, Rosie daneza), care se intalnesc mai frecvent si culorile alba si galbena, care se intalnesc mai rar. Culorile compuse sunt in majoritate culori baltate si mai putin culori amestecate. La unele rase , baltaturile au un desen caracteristic (Pinzgau, Holstein Friza), la altele rase desenul este variat (Baltata romaneasca). Culorile compuse amestecate la taurine pot fi: piersicie, deresa sau sura (la rasa Sura de stepa). Culorile la ovine Culorile la ovine pot fi simple sau compuse. Culori simple: alba uniforma (bela) (Merinos, Tigaie), neagra (Caracul, Tigaie, Turcana) si cafenie (Carnabat). Culori compuse: alb neuniform (Tigaie), brumarie. Culorile la porcine La porcine culoarea este caracter de rasa si pot fi simple si compuse. Culori simple: alba (Marele alb, Landrace), neagra (Marele negru, mangalita, porcul negru de strei), rosie (caramizie) (Durok, varietatea rosie a rasei Mangalita). Culori compuse: se intalnesc la rasele Wessex, Hampsire, porcul de Bazna. Culorile la pasari La pasari se intalnesc culori simple si compuse. Culori simple: alba (Leghorn, Plymouth), neagra (Minorca, Orpinghton), rosie (Rhode-Island, Sussex), galbena (Orpinghton). Culori compuse: culoarea porumbaca (Plymouth), culoarea colombina (herminata) (Sussex, Brahma). Culorile pestrite ale penajului sunt rezultatul amestecului de pene de culori diferite, cel mai adesea de culoare alba si neagra. Particularitatile de culoare - constituie toate abaterile de la culorile de baza. Constau in pete, puncte sau semne albe dispuse pe un fond pigmentat sau invers. Petele localizate la cap se numesc brezaturi, iar cele localizate la membre pintenogeli. Brezaturile: inspicat in frunte,tinta, stea, steluta, brezatura sau linie, felinar sau lanterna, stranutul, buze albe sau de lapte, bot de broasca. Pintenogelile: copite albe, coronat, pintenog, incaltat sau inciorapat. Aprecierea exteriorului la animalele domestice

-examenul analitic al exteriorului -examenul de sinteza al exteriorului Regiunile corporale la taurine: 1 reg fruntii, 2 reg fetei, 3 reg oglinzii, 4 reg obrajilor, 5 reg ochiului, 6 reg tamplei, 7 reg cornului, 8reg urechii, 9 reg gurii, 10 reg cefei, 11 reg parotidiana, 12 reg gatului, 13 reg grebanului, 14 reg spinarii, 15 reg salelor, 16reg crupei, 17 reg abdominala, 18 reg pieptului, 19 reg cozii, 20 reg coastelor, 21 reg flancului, 22 reg soldului, 23 reg spetei, 24 reg bratului, 25 reg antebratului, 26 reg genunchiului, 27 reg fluierului, 28 reg gleznei, 29 reg chisitei, 30 reg coroanei, 31 reg copitei, 32 reg coapsei, 33 reg fesei, 34 reg gambei, 35 reg jaretului. Regiunile corporale la cabaline: 1 reg fruntii, 2 reg fetei, 3 reg varfului nasului, 4 reg barbiei, 5 reg ganaselor, 6 reg ochiului, 7 reg obrazului, 8 reg gurii, 9 reg solnitei, 10 reg tamplei, 11 reg urechii, 12 reg cefei, 13 reg parotidiana, 15 reg gatlejului, 16 reg grebanului, 17 reg spinarii, 18 reg salelor, 19 reg crupei, 20 reg trecerii chingii, 21 reg abdominala, 22 reg coastelor, 23 reg flancului, 24 reg soldului, 25 reg pieptului, 26 reg cozii, 27 reg spetei, 28 reg bratului, 29 reg antebratului, 30 reg genunchiului, 31 reg fluierului, 32 reg tendonului, 33 reg gleznei, 34 reg chisitei, 35 reg coroanei, 36 reg copitei, 37 reg coapsei, 38 reg fesei, 39 reg gambei, 40 reg jaretului, 41 reg grasetului. La taurine, corpul animalului poate fi impartit in: -cap si gat care contin elementele esentiale ale sistemului nervos. -trunchi care adaposteste elementele esentiale ale vietii si reproducerii. -membre care sunt organele de sustinere si miscare ale animalului. Capul Ca aspect general poate fi: -uscativ (la vacile din rasele de lapte si animalele cu o constitutie fina) -gros sau afanat (la taurinele din rasele de carne) -grosolan sau butucanos Profilul capului poate fi drept, convex sau concav. Ca defecte se pot intalni: cap descusut sau cap placat. Principalele regiuni ale capului sunt: crestetul, coarnele, urechile, ochii, fruntea, nasul, botul, narile, gura, obrajii, fruntea, tampla, reg parotidiana, gatul. Trunchiul reprezinta segmentul corporal cel mai voluminos si are ca baza anatomica scheletul axial propriu-zis, alcatuit din coloana vertebrala, stern, coaste si oasele coxale. Trunchiul are 4 fete (2 laterale, una superioara, una inferioara) si 2 extremitati. Pe fata superioara a trunchiului sunt regiunile: grebanul, spinarea, salele, crupa, pieptul. Pe fetele laterale ale trunchiului sunt regiunile: coastele, flancul ( scobitura flancului, coarda flancului, tesitura) si abdomenul (situat atat pe partea inferioara cat si pe partile laterale). Pe partea inferioara se intalnesc: abdomenul, testicolele si penisul la taur si ugerul la vaca. Defecte de conformatie a ugerului: ugerul etajat, ugerul divizat, ugerul salbatic. Defecte de asezare a ugerului: uger prins prea jos, uger prins prea sus. La extremitatea posterioara a trunchiului se intalnesc: coada, anusul, vulva. Regiunile membrului anterior sunt: spata, bratul, antebratul, genunchiul, fluierul, tendonul, glezna, chisita, coroana, ongloanele (copitele, unghiile). Regiunile membrului posterior sunt: coapsa si fesa, gamba, jaretul +. Aplomburile Defectele aplomburilor membrelor anterioare: Din fata: larg jos dinainte, stramt jos dinainte, membre in x, membre in o, panardism, scalciere (conios).

Din profil: campat dinainte, sub el dinainte, genunchi arcat, genunchi sters sau de oaie. Defectele aplomburilor membrelor posterioare: Din fata: larg jos dinapoi, stramt jos dinapoi, coate de vaca, panardism, canios. Atunci cand membrele anterioare si posterioare sunt campate, animalul este proptit. Cand membrele anterioare si posterioare sunt sub el animalul este adunat. Din profil: campat, sub el dinapoi. Masuratorile la animale Instrumentele care se folosesc la efectuarea masuratorilor: -bastonul de masurat (zoometru), cu care se masoara dimensiunile mari (lungimile si inaltimile). -compasul, cu care se masoara dimensiunile mici mai ales largimile. -panglica, cu care se masoara perimetrele. -goniometrul, cu care se masoara unghiurile formate de diferite raze osoase. Dimensiunile care se masoara: Masuratorile de inaltime: inaltimea la greban sau talia, inaltimea la spinare, inaltimea la crupa, inaltimea la baza cozii, inaltimea toracelui sau adancimea toracelui. Masuratori de lungime: lungimea trunchiului, lungimea crupei, lungimea capului. Masuratori de largime: largimea pieptului, largimea toracelui, largimea crupei la solduri, largimea crupei la articulatiile coxo-femurale, largimea crupei la ischii, largimea capului (a fruntii). Masuratori de perimetre: perimetrul toracic, perimetrul fluierului. Masuratorile de unghiuri se fac numai la cabaline. Rasele de taurine Dupa provenienta, grad de ameliorare si specializare, rasele de taurine se clasifica astfel: Rase locale Primitive: Sura de stepa, Rasa de munte. Ameliorate: -de lapte: Rosia dobrogeana, Baltata de munte -mixte: Baltata romaneasca, Bruna de Maramures, Pinzgau de Transilvania. Rase din alte tari (perfectionate): -de lapte: Friza, Rosie daneza, Jersey. -mixte: Simmental, Schwytz, Pinzgau, Red Polled. -de carne: Hereford, Aberdeen Angus, Santa Gertrude, Charolaise, Shorthorn, Alb Albastra belgiana, Limousine, Chianina. Rase si varietati de ovine In functie de origine si importanta economica rasele de ovine se pot clasifica in: Rase locale -lana-carne: Merinosul de palas, Merinosul transilvanean, Spanca. -lana-lapte-carne: Tigaie, Turcana, Stogosa. -pielicele-lana-carne: Karakul de Botosani. Rase din alte tari: -lana: Merinosul Australian -lana-carne: Merinosul de Stavropol -carne-lana: Ile de France, Texel -lapte-carne: Awassi -pielicele: Karakul Rasele de suine Clasificarea raselor tine seama de o serie de criterii, cum sunt: criterii de natura biologica, economica, tipul morfoproductiv si directia de specializare. Cele biologice au in vedere: marimea taliei si a urechilor, culoarea parului si originea

raselor. Criteriile economice permit clasificarea raselor in: primitive, ameliorate si perfectionate. In raport de tipul morfoproductiv putem diferentia rase pentru carne, la care ponderea carnii in carcasa este de peste 65-75%, mixte, cu 5560% carne si pentru grasime, cu 50 carne, respectiv grasime. De asemenea deosebim grupa I sau grupa raselor materne, care sunt utilizate la incrucisari birasiale si grupa a II-a, grupa raselor paterne, folosite la incrucisari trirasiale. Grupa raselor materne Detine cea mai mare pondere in structura efectivului de rase si se caracterizeaza prin prolificitate mare si capacitate buna de alaptare. Se folosesc in scopul obtinerii scrofitelor metise F1, care alcatuiesc matca industriala in complexele industriale de crestere a suinelor. Din aceasta grupa fac parte urmatoarele rase: Marele Alb, Landrace, Yorkshire, Cornwall (Marele Negru), Alb de Rusetu. Grupa raselor paterne Detine o pondere mult mai redusa in efectivul total de rase porcine crescute in rasa curata, folosindu-se doar vierii de reproductie, care sunt utilizati in incrucisarile industriale. La aceste rase insusirile de reproductie sunt inferioare raselor materne, insa insusirile de productie, respectiv calitatea carcasei si a carnii sunt superioare. Din aceasta grupa fac parte urmatoarele rase: Duroc, Hamphire, Chester White, Landrace belgian, Pietrain, Bazna, Mangalita. Rasele de cabaline In decursul timpului s-au utilizat numeroase criterii de clasificare a raselor de cabaline, in functie de insusirile caracteristice, directia de exploatare, teritoriul de raspandire. In prezent se practica urmatoarele criterii de clasificare a raselor: -dupa gradul de ameliorare: rase culturale, naturale si de tranzitie. -dupa dezvoltarea corporala: hipermetrice, eumetrice, hipometrice. -dupa directia de exploatare: rase de calarie, de tractiune si de port samar. -dupa modul de deplasare: de galop, de trap sau buestru. -dupa insusirile de interior: rase pur sange si jumatati de sange, precum si rase cu sistem nervos sensisbil si limfatic. -dupa zona geografica de formare, rasele se clasifica in orientale si occidentale. Gh. E. Marginean, in tratatul de hipologie, propune urmatoarea clasificare araselor de cabaline: -rase de importanta mondiala: Araba, Pur sange englez -rase pentru calarie si tractiune usoara: Gidran, Nonius -rase pentru tractiune grea: rasa Ardeneza si Semigreul romanesc -rase hipometrice si de ponei: Hutula, Falabella -rase in devenire si tipuri de tranzitie: Calul de bucovina, Poneiul romanesc.