Sunteți pe pagina 1din 1

Primavara araba

Pe 17 decembrie 2010, vanzatorul de strada Mohammed Bouazizi, de origine tunisiana, s-a incendiat ca forma de protest. Acest incident a condus la o serie de intamplari in Tunisia care, ulterior au generat demisia presedintelui Zine El Abidine Ben Ali. Astfel de evenimente urmand sa se desfasoare in mai multe state arabe, intregul fenomen fiind denumit de Primavara Araba. Primavara Araba a fost considerata drept o revolta politica a maselor care cereau o reforma democratica si ca aceasta rascoala sustinuta de democratiile din vest va produce o schimbare politica in lumea araba. Un semn de intrebare referitor la aceste regimuri inca mai exista, deoarece in urma unor revolte de asemenea anvergura, ele ar fi trebuit sa piarda din putere. Insa, nici un regim din lumea araba nu s-a prabusit si nici nu a suferit schimbari, chiar daca personalitati ca Ben Ali si Hosni Mubarak au fost inlocuite. Regimuri, precum cel din Libia, Siria au fost atacate si cu toate acestea nu s-au prabusit. De exemplu, presedintele Egiptului, Mubarak a fost demis si adus in instanta,insa regimul din aceasta tara inca este intact. Dar Egiptul are ca principal arbitru, armata reprezentata printr-o comisie de comandanti, care au guvernat statul si in perioada in care Mubarak inca era presedinte. Am putea spune ca revoltele din Tunisia, Libia si Egipt reprezinta consecintele evolutiilor din interiorul statului: problemele economice, sociale cat si o pierdere a capacitatii de contestare interna a regimurilor oficiale, conduse de niste sefi de stat imbatraniti. In viitorul apropiat, Orientul Mijlociu va infrunta o perioada de tranzitie dar si o serie de constrangeri, care se vor manifesta in anumite moduri de la o tara la alta. Desi au existat asimilari ale acestui fenomen de Primavara Araba cu prabusirea regimului comunist din anul 1989, in lumea araba lucrurile s-au manifestat diferit. Mai mult, schimbarile care ar putea fi generate de razboaiele civile din Libia si Siria nu vor fi considerate victorii clare, iar cele care vor fi totusi triumfatoare nu vor fi strict democratice, iar cele democratice nu vor fi in nici un caz liberal. La un an de la prima revolta in lumea araba, tranzitia spre democratie este departe de a fi asigurata. In Egipt, protestele sunt tot mai violente, in Siria, regimul lui Bashar alAssad sfideaza Liga Araba i Occidentul, continuand reprimarea violenta a opozantilor.