1.1Marxismul n sens larg desemneaza conceptia social-politica, economica si filosofica elaborata de K.Marx (1818-1883) si Fr.Engels (1820-1895).

Ignorat la nceput, temut si criticat apoi n mod vehement de reprezentatii gindirii economice din tarile occidentale, marxismul a constituit doctrina economica si suportul ideologic al unor procese social-istorice majore, evalund n doua directii diametral opuse: al cresterii popularitatii sale n rndurile paturilor sociale dezavantajate si a intelectualitatii cu vederi contestatare pna la esecul experimentelor social-politice si economice facute n mod propagandistic. Marxismul a aparut si evoluat intr-un complex de factori social-istorici cum ar fi: -cresterea si afirmarea proletariatului ca forta social-politica de sine statatoare, opusa prin interese burgheziei de la mijlocul sec.al XIX-lea; -aparitia conceptiei filosofice a materialismului dialectic si extinderea sa la cercetarea societatii, oferind astfel proletariatului conceptia si instrumental teoretic-metodologic adecvat ideologiei, intereselor si telurilor sale; -maturizarea capitalismului si evolutia sa spre forma monopolista n a doua jumatatea sec. al XIX-lea a dat nastere la crize, convulsii social-politice precum si la mari dispute teoretice, economice n contextul carora se pune tot mai mult problema crearii unor noi paradigme economice; -nmultirea. repetarea si amplificarea crizelor economice la scara nationala si mondiala va pune problema restructurarii, reconceptualizarii gndiri economice si necesitatea afirmarii unor noi paradigme n stiinta economica; -critica permanenta si vehementa a vechii gndiri economice si a economiei de piata formulata de socialisti si teoria promovata de acestea privind schimbarea prin forta violenta a societatii burgheze a pus si ea problema nnoirii substantiale a gndirii economice; -erodarea paradigmei liberalismului clasic prin numeroase critici care i-au fost aduse, att din interior ct si din afara impuneau tot mai stringent faurirea unor noi paradigme economice. ntradevar, la distanta de doua decenii, n ultima jumatate a secolului al XIX-lea au fost elaborate doua mari paradigme economice diferite cea marxista (1859) si cea neoclasica(1871-1874).Din punct de vedere metodologic, ntelegerea si aprecierea corecta a gndirii economice marxiste trebuie facuta numai n strnsa legatura cu formarea si dezvoltarea conceptiei social-filosofice a materialismului dialectic si istoric. Pornind n cercetare de la particular la general, de la concret la abstract,Marx si Engals au fundamentat metoda materialismului dialectic pe care au aplicat-o la studiul economiei si societatii si au cercetat procesele si fenomenele, legile si categoriile economice n procesul aparitiei, dezvoltarii, transformarii si disparitii lor istorice. Metodologia doctrinei marxiste a mbinat cercetarea logica cu abordarea istorica a conceptelor economice opernd preacumpanitor cu concepte generale la scara sociala (forte de productie, relatii de productie, baza economica, clase sociale etc.). Din aceste motive, desi demersul teoretic marxist apare ca o logica formala riguroasa, ca un sistem coerent, totusi n cadrul sau apar inadeverente sau incompatibilitati ntre diferite teze ale sale. Asa de exemplu cercetare economica porneste de la premiza discutabila a primordialitatii

intereselor si mobilurilor sociale, de clasa, fata de cele economice, personale, ale indivizilor. Marxismul a ignorant individul, l-a pulverizat pur si simplu n conceptele sociale, de aceea marxismul s-a afirmat ca doctrina excesiv ideologizata si politizata De aici a rezultat intransigenta, critica violenta si radicalismul sau exclusivist, absolutizat,toate justificate si legificate n numele intereselor clasei muncitoare. Opera economica a lui K.Marx considera: J.A. Schumpeter "un analist economic nnascut" s-a constituit din numeroase manuscrise, majoritatea elaborate ntre 1857-1865. Lucrarea lui economica fundamentala este Capitalul cu subtitlul ''Critica economiei politice'' care se compune din patru volume si anume: -vol I Procesul de productie a capitalului (1867); -vol II Procesul de circulatie a capitalului (1885); -vol III Procesul de ansamblu al productiei capitaliste (1894); -vol IV Teoria asupra plusvalorii. n anul 1859 Marx a publicat lucrarea "Contributii la critica economiei politice", celebra prin "Prefata " sa n care exprima pe scurt metoda sa de cercetare ct si analiza istorica si teoretica a categoriilor economice de marfa si bani.

1. Primul a a-zis ,,mister al economiei capitaliste, adev rata piatr filosofal a ntregii gndiri economice a fost reprezentat de teoria valorii. ntr-o bun tradi ie a colii clasice, mai precis pe linia smithiano-ricardian , Karl Marx a f cut distinc ia ntre valoarea de ntrebuin are i valoarea de schimb a unui anumit bun, care n unitatea lor dialectic dau con inut analizei conceptului de marf (bun economic). Valoarea de ntrebuin are constituie n esen utilitatea bunului respectiv ce depinde de calit ile intrinseci ale acestuia, dar i de mprejur rile de ordin cantitativ i calitativ n care s-a desf urat munca pentru producerea acestuia. Valoarea de schimb este definit prin propor ia raporturilor n care diferite valori de ntrebuin are se schimb ntre ele i nu poate exista dect n leg tur direct cu utilitatea unui bun, pe care un cump r tor dore te s -l achizi ioneze. Dac prin absurd s-ar produce un bun inutil, f r valoare de ntrebuin are, desigur c acesta nu ar poseda nici valoare de schimb. n viziunea lui Marx, munca omeneasc era cea care fundamenta valoarea de schimb a unui produs, iar valoarea de ntrebuin are ce determin utilitatea unui anumit produs, se diferen ia de la o persoan la alta. n acest fel, Marx a gndit c pentru a putea compara valorile diferitelor produse ce puteau intra n circuitul schimbului era nevoie de luarea n considerare a unui singur element, de preferin stabil, comun

tuturor acestor produse n discu ie i anume: munca. Aceat munc pe care Karl Marx a luat-o n calcul la determinarea valorii unui bun i care ea ns i reprezenta o marf , avea un pre al ei, exprimat n bani, la fel ca i celelalte m rfuri, pre n care se concretiza de fapt valoarea de schimb a bunurilor avute n vedere, 2.Teoria plusvalorii s-a cristalizat din dorin a de a da r spuns unei ntreb ri cruciale privind mecanismul de func ionare al economiei capitaliste i anume ,,de unde provine profitul capitalistului?. Fiind derivat din precedenta teorie a valorii munc , sigur c i acesat teorie enun at de Marx se nscrie n seria ,,misterelor capitalismului ce trebuiau dezlegate. n acest scop, demersul metodologic se pune n mi care cu prima etap considerat i anume enun area formulei circula iei simple de m rfuri: M pB pM vnzare cump rare n care cu banii (B) ob inu i din vnzarea m rfii M, se putea achizi iona o marf nou (M), diferen a ntre extremele formulei fiind de ordin calitativ (atribut legat de substan a valorilor de ntrebuin are). Derivnd din prima formul , ob inem nc una, de forma: B pM pB

Teoria capitalului n primele dou volume ale Capitalului, Marx analizeaz produc ia,circula ia m rfurilor i a capitalului, reparti ia i consumul. n cel de-al treileavolum al lucr rii este examinat procesul de ansamblu al produc iei capitaliste, cu oobservare atent a interdependen elor din diversele sfere ale vie ii economice dar iefectele faptului c la comanda economiei se afl capitalul, att la nivel micro ct imacroeconomic.La nivelul macroeconomic Marx realizeaz teoria reproduc iei capitalului i schemele reproduc iei simple i l rgite.Circula ia capitalului cuprinde trei etape. Prima e reprezentat deaprovizionarea cu mijloace de produc ie, printre care i cump rarea de for demunc . Raportul dintre suma destinat cump r rii de alte mijloace de produc ie isuma destinat pl ii for ei de munc reprezint compozi ia organic a capitalului.Astfel Marx, diferen iaz componentele capitalului, dup rolul ndeplinit nprocesul de produc ie, n capital constant, format din mijloacele materiale i capitalvariabil.A doua etap este cea de produc ie, cnd se consum factorii de produc ie i se ob in m rfuri de o valoare mai mare dect cea a elementelor consumate. Iar atreia etap a circula iei capitalului o reprezint vnzarea produselor ob inute.Undeva n acest proces de circula ie al capitalului acesta se multiplic .ncercarea de a prezenta schimbul ca surs a plusvalorii se bazeaz pe confuziantre valoarea de ntrebuin are i valoarea de schimb. C ci n schimb nu are cum s apar plusvaloarea, deoarece fiecare c tig valoare de ntrebuin are. Dar n ceea ceprive te valoarea de schimb ea trebuie s fie egal pentru a echilibra schimbul. ichiar dac un capitalist reu e te s - i p c leasc partenerii n schimb, ceea cec tig el pierd ceilal i, deci nu apare plusvaloare.Pentru a ap rea plusvaloarea este necesar s existe pe pia o marf cu

gradului de exploatare.La sfr itul capitalismului, lumea ar fi trebuit s fie compus dintr-o p tur sub ire de capitali ti i mari mase de proletari fl mnzi i descul i, care vor r sturnaopresorii i vor lua n propriile mini conducerea economiei. 8.5.3 Critica teoriei valorii-munc Marx a descoperit la Aristotel ideea c schimbul nu poate exista f r egalitate, iar egalitatea nu poate exista f r comensurabilitate. De aici aparereprezentarea schimbului ca o ecua ie n care valoarea m rfurilor este m surat printr-un criteriu comun. Marx deja, probabil, avea credin a ferm c singura surs a valorii este munca. Ideea valabil n anumite circumstan e. Toate acestea fac casingurul criteriu valabil care i apare lui Marx s fie munca investit n produceream rfurilor.Pentru a argumenta acest punct de vedere care i apare ca evident, Marxexclude implicit din rndul bunurilor care se schimb cele care nu sunt rodulmuncii ci sunt daruri ale naturii, precum solul, lemnul din p dure sau puterea apei.Eliminarea lor nu poate fi f cut f r a gre i grav, deoarece aceste bunuri suntobiecte importate ale propriet ii i schimbului. Dar n cazul acestora, cantitatea demunc depus pentru producerea lor nu mai poate fi sursa valorii acestora.n acest punct Marx se confrunt cu dificult ile generaliz rii. ntlne tesitua ii n care legea sa nu are nici o aplicabilitate. Cum reac ioneaz ? Le trece subt cere. Pentru a n elege aceast atitudine s nu uit m componenta ideologic aoperei sale care l oblig s i conving cititorii de adev rul absolut al doctrineisale.Pe lng restrngerea no iunii de marf la cea de artefact Marx mai arenevoie i de o alt modificare a realit ii. E vorba de separarea complet a valoriide schimb de cea a utilit ii. Ca valori de ntrebuin are, m rfurile sunt n primulrnd de calitate diferit ; ca valori de schimb ele nu pot avea dect deosebiricantitative i nu con in nici un atom de valoare de ntrebuin are. n rela ia deschimb a m rfurilor caracteristic este faptul evident c se face abstrac ie devaloarea lor de utilitate. De ce are nevoie de aceast separare complet ? Pentru aputea elimina orice al i competitori la rolul de factor comun care s determinevaloarea de schimb a m rfurilor. Dac facem abstrac ie de valoarea dentrebuin are, a m rfurilor nu le mai r mne dect o singur nsu ire, aceea de a fiproduse ale muncii. Datorit acestei separ ri calit ile fizice ale bunurilor,deoarece influen eaz numai valoarea de utilitate a unui bun, nu pot sta nicidecumla baza valorii de schimb a acestora. Odat eliminat valoarea lor de folosin ,Marx proclam triumf tor c nu le mai r mne dect o singur calitate, cea de a fiproduse ale muncii. Evident pentru noi este c ele au mult mai multe calit i printrecare aceea de a fi relativ rare n raport cu cererea pentru ele sau aceea de a cauzacheltuieli celor care le produc.Dar asta nc nu e totul c ci pentru a conchide definitiv c la baza valoriist cantitatea de munc depus pentru producere Marx e nevoit s abstractizez