Sunteți pe pagina 1din 41

Curs 1 06.10.2011 Legea nr.

. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat Cartea 7 / Noul Cod Civil dispozitii de drept international privat Cartea 7 / Noul Cod de procedura civila procesul civil international Dreptul international privat e o disciplina ce prezinta o particularitate: faptul ca studiaza raporturile juridice de drept privat, cu un element de extraneitate. Elementul de extraneitate este acea parte a raportului juridic aflata in strainatate sau sub incidenta unei legi straine. Elementul de extraneitate nu este un element nou introdus in raportul juridic, pe langa subiecte, continut si obiect, putandu-se regasi in oricare din cele trei elemente. De ex: resedinta, domiciliu, religia, cetatenia pot reprezenta elemente de extraneitate, dar si nationalitatea, sediul, fondul de comert, clientela, ceea ce defineste o persoana juridica. Pt. obiectul derivat al obiectului juridic, bunul trebuie sa se afle in strainatate. In legatura cu continutul (drepturile si obligatile partilor), actul juridic ce da nastere unor astfel de drepturi, poate el insusi genera acest element de extraneitate, prin faptul ca, spre ex, locul incheierii actului sau dupa caz, locul executarii actului sau contractului se afla in strainatate, iar pt un fapt juridic, locul savarsirii faptului juridic ilicit se afla in strainatate sau, dupa caz, locul producerii prejudiciului se afla in strainatate. In cazul in care intr-un raport juridic constatam ca a aparut un element de extraneitate, pt cel ce trebuie sa solutioneze aspectele juridice se naste o problema specifica dreptului international privat numit CONFLICT DE LEGI. Conflictul de legi este susceptibil de 2 definiri: pe de o parte putem sa oferim o definitie stiintifica, dar pe de alta parte, putem da si o definitie metaforica. Def stiintifica = conflictul de legi este o institutie ce apare in cazul in care intr-un raport juridic de drept privat exista un element de extraneitate si care consta in aceea ca acelui raport juridic ii devin susceptibile de aplicare 2 sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite. Def metaforica = conflictul de legi este acea problema care se pune in mintea celui care trebuie sa solutioneze o problema juridica si care consta intr-o intrebare: care este sistemul de drept ce urmeaza a se aplica?. De exemplu: un CVC intre Ro si Fr, incheiat la Varna, marfa urmand a fi livrata din Albania in Roma; intre parti apare un litigiu legat de neexecutarea obligatiei de catre partea franceza; instanta romana este sesizata cu solutionarea litigiului; deci, ce sistem de drept va guverna litigiul? Elementele definitorii ale conflictului de legi Izvorul conflictului de legi este elementul de extraneitate. !! foarte important (1) !!: conflictul de legi nu trebuie sa ne duca cu gandul la un conflict de suveranitate intre state; acest tip de conflict nu are nicio legatura cu dreptul international public. Conflictul de legi urmeaza a fi solutionat prin prisma sistemului de drept al instantei sesizate, astfel incat se considera ca aceasta sintagma trebuie inteleasa ca un concurs de legi, in sensul ca s-ar putea aplica ambele sisteme de drept susceptbile sau altfel spus: cele 2 sistemele de drept aflate in conflict sau in concurs pot contine pe fond exact aceeasi reglementare; !! foarte important (2) !!: desi conflictul se numeste de legi, acest concurs exista intre sistemele de drept ale statelor respectiv. Raporturile juridice de drept international privat Conflictul de legi poate sa apara numai in legatura cu un raport juridic de drept privat sau altfel spus numai in raporturile juridice de drept privat o instanta nationala poate aplia legea straina. Care sunt ramurile de drept in care poate sa apara un conflict de legi? drept civil, drept comercial, dreptul familiei, dreptul transporturilor, dreptul muncii, dreptul procesual civil, dreptul comertului international. Aceste domenii de reglementare le gasim reglementate in art. 2557 alin. 2 Nou Cod civil: n nelesul prezentei carti, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, precum si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. - Per a contrario, raporturile de drept public (de exemplu: drept penal, drept financiar, drept fiscal, drept administrativ, drept procesual penal) nu dau nastere la conflicte de legi, desi uneori si in aceste raporturi juridice pot interveni elemente de extraneitate. Solutionarea conflictului de legi se face cu o norma juridica specifica dreptului international privat, numita NORMA CONFLICTUALA. Norma conflictuala este acea norma specifica dreptului international privat care solutioneaza conflictul de legi, in sensul ca ea indica care din sistemele de drept in prezenta devine aplicabil acelui raport juridic concret. Norma de drept material si norma de drept procesual. Norma conflictuala, spre deosebire de norma materiala, nu carmuieste raportul juridic pe fondul sau, ci arata/indica sistemul de drept aplicabil. Astfel, norma conflictuala este o norma de fixare, de trimitere, spre deosebire de normele materiale, ce au ca scop solutionarea pe fond a litigiului. Normele conflictuale au o aplicare prealabila normelor materiale. Ele influentand pana la urma solutia pe fond, prin indicarea uneia sau alteia din normele materiale susceptibile. Derularea logica: elementul de extraneitate conflictul de legi norma conflictuala norma conflictuala ce indica sistemul de drept aplicabil instanta sesizata, ajutata de norma conflictuala, urmeaza ca, in sistemul de drept pe care norma conflictuala ni l-a indicat, sa descopere norma materiala corect aplicabila. Normele conflictuale influenteaza normele materiale, pt. ca dupa cum trimite la un sistem de drept sau altul si solutia pe fond poate fi diferita. Structura normei conflictuale Strucuta unei norme obisnuite este ipoteza, dispozitie si sanctiune. Structura normei conflictuale are 2 elemente: 1. continutul normei conflictuale: este reprezentat de categoria de raporturi juridice la care norma conflictuala se refera; 2. legatura normei conflictuale: coincide cu dispozitia unei norme juridice obisnuite si este acea parte a normei conflictuale care indica sistemul de drept aplicabil raportului juridic ce intra in continutul normei conflictuale. Astfel, putem afirma ca legatura normei conflictuale este cea care plaseaza continutul (raportul juridic) in sfera unuia sau celuilalt sistem de drept in prezenta, susceptibil de a se aplica. Legatura normei conflictuale se

materializeaza printr-un element concret care se numeste PUNCT DE LEGATURA. (!! legatura dintre obiect si continut: obiectul raportului juridic materializaza continutul !!). Art. 2572 din Noul Cod Civil: Legea aplicabil strii civile i capacitii. (1) Starea civil i capacitatea persoanei fizice sunt crmuite de legea sa naional, dac prin dispoziii speciale nu se prevede altfel. Art. 11 din Legea 105/1992: starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, afara daca numai prin dispozitii speciale nu se prevede altfel. Continutul acestei norme conflictuale este starea civila si capacitatea persoanei fizice. Legatura acestei norme conflictuale este: sunt carmuite de legea sa nationala. Punctul de legatura este elementul concret prin care se materializeaza legatura normei conflictuale. Art. 2568 Noul Cod Civil: Legea naionala. (1) Legea naional este legea statului a crui cetenie o are persoana fizic sau, dup caz, legea statului a crui naionalitate o are persoana juridic. Punctul de legatura este cetatenia. Art. 2580 Noul Cod Civil (art. 40 din Legea nr. 105/1992): Legea aplicabil statutului organic.(1) Statutul organic al persoanei juridice este crmuit de legea sa naional. continutul: statutul organic al persoanei juridic; legatura: este carmuit de legea sa nationala. Art. 2571 Noul Cod Civil: Naionalitatea persoanei juridice. (1) Persoana juridic are naionalitatea statului pe al crui teritoriu i-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. punctul de legatura: sediul social al persoanei juridice. Art. 2613 Noul Cod Civil: Legea aplicabil bunurilor. (1) Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanii reale, sunt crmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se afl, afar numai dac prin dispoziii speciale se prevede altfel. continut: posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanii reale; legatura: legea locului; punctul de lagatura: locul situarii bunului. Curs 2 13.10.2011 Carui sistem de drept ii apartin normele conflictuale?? normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei sesizate, intotdeauna!! Regulamentul 44/2001 stabileste norme de competenta, insa doar pt. statele UE . Sistemul de drept al instantei sesizate poarta numele de LEGEA FORULUI (LEX FORI). Aceasta regula se justifica prin: 1. faptul ca tine de forta juridica a normei conflictuale normele conflictuale sunt de regula norme imperative si deci judecatorul sesizat cu o problema de drept trebuie sa le aplice ca atare si cu prioritate; 2. normele conflictuale vor apartine legii forului pt ca in momentul in care se pune problema aplicari lor numai legea instantei sesizate este cunoscuta, in timp ce legea ce ar urma sa guverneze fondul litigiului va fi indentificata ulterior prin trimiterea facuta de norma conflictuala; 3. faptul ca se bazeaza pe un principiu de drept roman: cine alege instanta alege si legea (si dreptul) - qui eligit iudici, eligit ius; Exceptii: 1. in cazul arbitrajului comercial international ad-hoc nu exista o lex fori, astfel incat arbitrii vor aplica pe fondul litigiului legea desemnata de catre normele conflictuale pe care ei le vor considera potrivite in speta; precizare: nu trebuie sa se confunde faptul ca partile unui raport juridic pot sa aleaga legea aplicabila fondului cu faptul ca arbitrii pot opta pt norme conflictuale (sau altfel spus - partile nu pot alege normele conflictuale); 2. in cazul retrimiterii de gradul 1, atunci cand normele conflituale romane trimit la un sistem de drept strain, instanta romana va aplica norma conflictuala straina care retrimite la dreptul roman; Norma de aplicatie imediata pe care Noul C. civ a reglementat-o in art. 2566: Normele de aplicaie imediat. (1) Dispoziiile imperative prevzute de legea romn pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate se aplic n mod prioritar. n acest caz, nu sunt incidente prevederile prezentei cri privind determinarea legii aplicabile. (2) Pot fi aplicate direct i dispoziiile imperative prevzute de legea altui stat pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, dac raportul juridic prezint strnse legturi cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale prilor o impun. n acest caz, vor fi avute n vedere obiectul i scopul acestor dispoziii, precum i consecinele care decurg din aplicarea sau neaplicarea lor. Spre deosebire de normele conflictuale ce nu dau solutia pe fond, normele de aplicatie imediata sunt norme materiale. Totusi, ele apartin ramurii de drept international privat, datorita consecintelor pe care le produc. Definite: normele de aplicatie imediata sunt acele norme materiale ce aparin sistemului de drept intern al statului forului care, dat fiind gradul lor inalt de imperativitate, se aplica imediat unui raport juridic cu element de extraneitate, atunci cand acel raport juridic are un anumit punct de legatura cu tara forului, excluzand in acest fel conflictul de legi si implicit aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale. Legea nr. 105/1992 Art. 19: (1)Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza. (2)Casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatii locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei, fie al statului celuilalt viitor sot. (3)Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al Romaniei este supusa conditiilor de forma a legii romane.

Art. 2587 Noul C. civ.: Legea aplicabil formalitilor cstoriei. (1) Forma ncheierii cstoriei este supus legii statului pe teritoriul cruia se celebreaz. (2) Cstoria care se ncheie n faa agentului diplomatic sau a funcionarului consular al Romniei n statul n care acesta este acreditat este supus formalitilor prevzute de legea romn. Art. 19 alin. 2 se interpreta: norma de aplicatie imediata pt a potrivit lu, se instituia un principiu, anume ca casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata doar in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor diplomatici sau functionarilor consulari, fie ai Romaniei, fie ai statului celuilalt viitor sot. norma materiala pt ca stabileste in mod concret competenta sau autoritatea competenta sa oficieze casatoria unui cetatean roman in strainatate. Casatoria reprezinta un raport juridic de drept privat, ceea ce ar fi insemnat ca trebuie sa i se aplice o norma conflictuala. Norma conflictuala era cea care trebuia sa ne indice sistemul de drept aplicabil. Prin urmare, cum casatoria urma sa se incheie in strainatate, ar urma ca se aplice normele conflictuale din strainatate, normele conflictuale urmand sa indice normele materiale ce vor guverna forma incheierii casatoriei. Cu toate acestea, legiuitorul roman de la 1992, considera casatoria cetatenilor romani in strainatate drept o problema de maxima importanta si prin urmare, a reglementat-o printr-o norma materiala directa, norma ce se aplica cu prioritate in fata normelor conflictuale. Elementele definitorii ale normei de imediata aplicare: 1. sunt norme materiale; 2. sunt norme ce apartin sistemului de drept intern; 3. sunt norme imperative, in sensul ca nu se poate deroga de la ele; 4. se aplica imediat unui raport juridic cu element de extraneitate, atunci cand acel raport juridic are un forului; 5. inlatura norma conflictuala, pt. ca norma de aplicatie imediata inlatura insasi conflictul de legi, adica conflictual;

punct de legatura cu tara intreg rationamentul

EXAMEN: COMPARATIE INTRE NORMA CONFLICTUALA SI NORMA DE APLICATIE IMEDIATA Asemanari: 1. ambele privesc raporturi juridice cu element de extraneitate, raporturi juridice ce au legatura cu tara forului; 2. ambele apartin sistemului de drept al instantei sesizate; Deosebire: in timp ce norma conflictuala este o norma de trimitere, de fixare, norma de aplicatie imediata este o norma materiala ce ofera o solutie imediata pe fondul cauzei; Principalele feluri de conflicte ce pot aparea in legatura cu raportuirle de drept privat Dreptul international privat este un drept conflictual, pt ca el este chemat sa solutioneze mai multe tipuri de conflicte, conflicte ce apar in cazul in care intr-un raport juridic apare un element de extraneitate. I. conflictul de jurisdictii: il constituie competenta instantelor sesizate. Acest tip de conflict este rezolvat de normele procedurale ale instantei sesizate; II. conflictul de legi aplicabil procedurii: In general, se rezolva destul de simplu, dupa legea instantei sesizate; III. conflictele de calificari: normele conflictuale au in structura lor 2 elemente: continutul si legatura. Ambele sunt exprimate firesc prin notiuni juridice, ca de exemplu: (continutul) starea, capacitatea, relatiile de familie, statutul organic, regimul bunurilor, conditii de forma ale casatoriei, ale actului jur, de fond ale casatoriei, ale actului juridic. Legatura poate fi exprimata prin termeni ca: legea nationala, cetatenie, domiciliu, sediu, locul situarii bunurilor, locul producerii prejudiciuliu, locul savarsirii faptului ilicit, etc. Nu au aceleasi acceptiuni in diferitele sisteme de drept. De exemplu: in dreptul anglo-saxon, prescriptia este interpretata ca o problema de procedura, spre deosebire de dreptul romanesc, ce considera prescriptia drept o problema de fond. Concluzie: pt a rezolva aceasta problema data de acceptiunile diferite ale elementelor din structura normei conflictuale, devine necesara calificarea institutiei juridice respective. In Noul C. civ. in art. 2558: Calificarea. (1) Cnd determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaz s fie dat unei instituii de drept sau unui raport juridic, se ia n considerare calificarea juridic stabilit de legea romn.(2) n caz de retrimitere, calificarea se face dup legea strin care a retrimis la legea romn. (3) Natura mobiliar sau imobiliar a bunurilor se determin potrivit legii locului unde acestea se afl sau, dup caz, sunt situate. (4) Dac legea romn nu cunoate o instituie juridic strin sau o cunoate sub o alt denumire ori cu un alt coninut, se poate lua n considerare calificarea juridic fcut de legea strin. (5) Cu toate acestea, cnd prile au determinat ele nsele nelesul noiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noiuni se face dup voina prilor. Calificarea poate fi definita in 2 moduri: 1. pornindu-se de la norma conflictuala catre situatia/starea de fapt; 2. pornindu-se dinspre situatia de fapt spre norma conflictuala; Definitie 1: Calificarea este operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si complet al notiunii juridice care intra in continutul si legatura normei conflictuale, pt. a vedea daca un raport juridic, adica o situatie de fapt concreta se include sau nu in acele notiuni. Definitie 2: Calificarea poate sa ne apara ca operatiunea logico-juridica de interpretare a unui raport juridic, pt. a descoperi/a vedea/a constata in continutul sau legatura carei normei conflictuale intra respectivul raport juridic. Definitie: Conflictul de calificari este acea situatie care apare atunci cand o notiune din continutul sau legatura unei norme conflictuale are intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui raport juridic. De exemplu: speta leader in domeniu: Testamentul olandez: un cetatean olandez a intocmit in Franta un testament olograf. C. civ. olandez din acel moment interzicea cetatenilor olandezi sa faca/sa redacteze testamente olografe si prevedea aceasta interdictie si pt. testamentele intocmite in strainatate. Dupa decesul olandezului a aparut un litigiu intre succesorii acestuia.

Problema: litigul a fost dedus in fata instantelor franceze, care au avut de rezolvat, pt. inceput, problema calificarii notiunii de testament olograf. Instantele franceze au constatat ca in dreptul francez si in dreptul olandez testamentul olograf era interpretata diferita. Astfel, in dreptul francez, testamentul olograf era calificat ca o problema de forma, de exteriorizare a vointei si fiind o problema de forma, potrivit normei conflictuale franceze, urma sa fie supusa legii locului intocmirii respectivului testament. In schimb, dreptul olandez califica aceeasi notiune de testament olograf ca o problema de capacitatea a persoanei fizice, a testatorului. Fiind o problema de capacitate, norma conflictuala privind capacitatea persoanei fizice trimitea la legea nationala a testatorului, in cazul nostru, legea nationala era legea olandeza. Astfel, de modul in care se solutiona conflitul depindea solutia pe fond: daca era calificat drept o problema de forma cf. dreptului francez, urma sa fie supus legii locului, adica a legii franceze, ce considera testamentul valabil, in schimb, daca ar fi fost interpretata ca o problema de capacitate a cetateanului olandez, atunci urma sa fie supusa legii nationale a testatorului, adica legii olandeze, lege care interzicand expres testamentul olograf, chiar si in strainatate, ar fi dus la nulitatea testamantului, urmand a se aplica dispozitiile mostenirii legale. CONCLUZIE: instanta prima sesizata este instanta franceza si ea aplica legea locului, adica legea franceza. Importanta solutionarii conflictului de calificari Importanta este data de efectul/efectele pe care il/le produce. Astfel, calificarea produce efecte diferite, dupa cum vorbim de calificarea continutului sau a legaturilor. Prin urmare, atunci cand obiectul calificarii il constituie continutul unei normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului de calificari determina insasi norma conflictuala aplicabila si, prin urmare, va determina sistemul de drept aplicabil si, in final, va determina solutia pe fond. In schimb, atunci cand calificarea priveste legatura normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului de calificari nu influenteaza norma conflictuala, dar va influenta sistemul de drept aplicabil si apoi solutia pe fond. - care este legea dupa care se solutioneaza conflictul de calificari? Art. 2558 alin. 1 Noul C. civ.: Calificarea. (1) Cnd determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaz s fie dat unei instituii de drept sau unui raport juridic, se ia n considerare calificarea juridic stabilit de legea romn. traducere: regula este ca calificarea se face dupa legea instantei sesizate, adica dupa lex fori; Argument: Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Prin urmare, este firesc ca notiunile din norma conflictuala sa fie interpretate tot dupa acel sistem de drept din care face parte norma conflictuala. eius este interpretari cuius est condene Norma conflictuala este cunoscuta. Legea aplicabila pe fond (lex causae) nu este cunoscuta in acest moment, ea urmand a fi stabilita in urma calificarii si trimiterii, operata de catre norma conflictuala. prima exceptie - Art. 2558 alin. 2 Noul C. civ.: n caz de retrimitere, calificarea se face dup legea strin care a retrimis la legea romn. a doua exceptie - Art. 2558 alin. 3 Noul C. civ.: Natura mobiliar sau imobiliar a bunurilor se determin potrivit legii locului unde acestea se afl sau, dup caz, sunt situate. a treia exceptie Art. 2558 alin. 4 Noul C. civ.: Dac legea romn nu cunoate o instituie juridic strin sau o cunoate sub o alt denumire ori cu un alt coninut, se poate lua n considerare calificarea juridic fcut de legea strin. a patru exceptie - Art. 2558 alin. 5 Noul C. civ.: Cu toate acestea, cnd prile au determinat ele nsele nelesul noiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noiuni se face dup voina prilor. Curs 3 20.10.2011 Conflictul in spatiu al normelor conflictuale si institutia retrimiterii Exista acest tip de conflict atunci cand cele 2 sau mai multe sisteme de drept in prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite. Acest tip de conflict sustinem noi ca este in spatiu, pt. ca sistemele de drept coexista in spatiu. Acest conflict de legi in spatiu al normelor conflictuale poate fi de 3 feluri: 1. pozitiv: exista atunci cand fiecare norma conflictuala trimite la propriul sistem de drept. De exemplu, se pune o problema de stare civila sau de capacitate a persoanei: varsta ceruta pt a se casatori a unui cetatean roman cu domiciliu in S.U.A. Daca in legatura cu aceasta problema este sesizata instanta americana, acestea vor aplica normele conflictuale proprii, iar potrivit sistemului de drept respectiv starea civila a persoanei este guvernata de legea domiciliului acelei persoane, adica punctul de legatura pt acea norma conflictuala era domiciliul. Daca insa instanta sesizata ar fi instanta romana, aceasta va aplica norma conflictuala romana din materia starii civile a persoanei fizice, norma al carei punct de legatura este cetatenia, ceea ce inseamna ca norma conflictuala romana a trimis la sistemul de drept romanesc. Prin urmare, in acest caz, fiecare norma conflictuala a trimis la propriul sistem de drept; Acest conflict nu duce la retrimitere. Acesta se solutioneaza de catre fiecare autoritate prin aplicarea propriului sau sistem; 2. negativ: exista atunci cand nici una din normele conflictuale in prezenta nu trimite la propriul sistem de drept, ci fiecare trimite la dreptul celuilalt stat sau chiar mai mult la sistemul de drept al unui stat tert.; Prima conditie pt a exista notiunea de retrimitere este data tocmai de existenta acestui conflict negativ de norme conflictuale. Aceasta este o conditie necesara, dar nu si suficienta, pt ca mai trebuie intrunita si o a 2-a conditie, care tine de aceasta data de sensul trimiterii, pe care legea forului o face la un sistem de drept strain. Aceasta trimitere poate fi in 2 sensuri: 1. trimiterea se face numai la normele materiale ale sistemului de drept strain, caz in care se va aplica direct acel drept material, fara a mai exista posibilitatea retrimiterii; 2. trimiterea se poate face la intregul sistem de drept strain, adica inclusiv la normele conflictuale acelui sistem de drept. In aceasta situatie putem vorbi de indeplinirea celei de-a 2a conditii pt a exista retrimitere; Sensul retrimiterii este stabilit (in mod discretionar) de catre dreptul forului, fiind in ultima instanta, o problema de calificare. Art. 2559 alin. 1 Noul C. civ: Retrimiterea. (1) Legea strin cuprinde dispoziiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu excepia unor dispoziii contrare.

In concluzie, pentru a exista retrimiterea, trebuie indeplinite cumulativ 2 conditii: 1. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale; 2. normele conflictuale ale forului sa trimita la intregul sistem de drept strain, adica atat la normele materiale, cat si la normele conflictuale. Definitie: RETRIMITEREA este acea situatie juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, asadar inclusiv la normele sale conflictuale, iar sistemul de drept strain, prin normele sale conflictuale in materie fie trimite inapoi la sistemul de drept al forului, fie trimite mai departe la legea unui stat tert. Aceasta operatiune a retrimiterii, operatie logico-juridica, se deruleaza exclusiv in mintea judecatorului sau a autoritatii solicitate cu rezolvarea respectivei spete. !! Niciodata nu trebuie confundata institutia retrimiterii cu declinarea de competenta !! Si in aceasta materie avem o speta leader Speta Forto??: un cetatean bavarez a trait cel mai mult timp in Franta, unde insa nu a dobandit cetatenie franceza, nici domiciliu legal, avand doar un domiciliu de fapt. La moarte sa, a lasat o succesiune mobiliara importanta, iar rudele colaterale dupa mama au intentat in fata instantelor franceze o actiune in revendicarea succesiunii. In fata instantei franceze, s-a pus o problema: DUPA CE SISTEM DE DREPT VA FI SOLUTIONATA SUCCESIUNEA?? Potrivit normei conflictuale franceze, succesiunea mobiliara era supusa legii cetateniei defunctului, astfel ca se trimitea la legea bavareza. Instanta franceza a constat ca in dreptul bavarez exista o norma conflictuala cf. careia succesiunea mobiliara urma a fi supusa legii domiciliului de fapt al defunctului. Cu alte cuvinte, dreptul francez a timis la sistemul de drept bavarez in intregul sau, dar acesta, prin normele sale conflictuale, nu a primit trimiterea, ci a retrimis la sistemul de drept francez. Solutia pe fond, cf. legii franceze, sfera rudelor era mult mai restransa decat in dreptul bavarez, astfel incat rudele colaterale care introdusesera actiunea nu erau considerate succesori si, prin urmare, succesiunea a devenit vacanta, urmand a fi culeasa de statul pe pe teritoriul caruia se aflau bunurile. Felurile retrimiterii Exista 2 tipuri: 1. retrimiterea de gradul I retrimitere simpla, trimitere inapoi este acea retrimitere ce intervine atunci cand norma conflictuala straina trimite la legea forului; 2. retrimiterea de gradul II retrimitere complexa, trimitere mai departe este acea forma a retrimiterii atunci cand norma conflictuala straina trimite la dreptul unui stat tert; Retrimiterea in dreptul roman Retrimiterea este reglementata in art. 2559 Noul C. civ sau in art. 4 Legea nr. 105/1992: (1) Daca legea straina, determinata potrivit dispozitiilor ce urmeaza, retrimite la dreptul roman, se aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel. (2) Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect. Art. 2559 Noul C. civ.: Retrimiterea. (1) Legea strin cuprinde dispoziiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu excepia unor dispoziii contrare. (2) Dac legea strin retrimite la dreptul romn sau la dreptul altui stat, se aplic legea romn, dac nu se prevede n mod expres altfel.; rezulta 2 situatii/solutii: 1. sistemul nostru de drept admite retrimiterea de gradul I, adica admite trimiterea pe care norma conflictuala straina o face inspre dreptul material roman; 2. sistemul de drept romanesc nu admite retrimiterea de gradul II, pt. ca exista un risc, si anume, exista riscul unor trimiteri succesive. Prin urmare, retrimiterea facuta de legea straina catre dreptul unui stat tert ramane fara efect; Cf. alin. 2 din art. 2559 Noul C. civ., si in cazul retrimiterii de gradul I dar si retrimiterii de gradul II, care a ramas fara valoare, pe fond urmeaza a se aplica legea romana. Cf. alin 2 din art. 4 Legea nr. 105/1992, se prevedea ca: Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect., fara insa a se preciza ca se va aplica legea romana, pr. ca interpretarea corecta a acestui text de lege este ca in stituatia in care nroma conflictuala straina la care norma conflictuala romana trimisese nu a primit trimiterea, ci a trimis mai departe la legea unui stat tert, trimitere ramasa fara efet, dupa cum spune legea, inseamna ca urma sa se aplice normele materiale straine. Care sunt argumentele pt acceptarea retrimiterii de gradul I? 1. trimiterea facuta de norma conflictuala romana la un sistem de drept strain este o oferta facuta acestuia de a se aplica si nu o obligatie. Prin urmare, daca dreptul strain, prin normele sale conflictuale, nu primeste trimiterea, ci trimite inapoi, se va tine cont de aceasta solutie; 2. acest argument tine de unitatea sistemului de drept strain: daca norma conflictuala romana trimitere generic la legea straina, adica la sistemul de drept strain, acesta trebui privit intotdeauna in ansamblul sau, adica incluzand atat normele materiale, cat si normele conflictuale. 3. retrimiterea de gradul I putem spune ca asigura o coordonare a sistemelor de drept in prezenta, in sensul ca normele conflictuale din ambele sisteme de drept devin deopotriva aplicabile. Totusi, cf. Noului C. civ., retrimiterea de gradul I nu este admisa in anumite situatii. Art. 2559 alin 3 Noul C. civ.: Prin excepie de la prevederile alin. (1), legea strin nu cuprinde i normele ei conflictuale n cazul n care prile au ales legea strin aplicabil, ( adica intr-un contract, partile au determinat, prin vointa lor, pe baza principiului autonomiei de vointa ( posib de a intra sau de a iesi dintr-un anumit raport juridic), ca aplicabil un sistem de drept, chiar daca ele nu au prevazut expres, se prezuma clar ca trimiterea s-a facut la dreptul material.), n cazul legii strine aplicabile formei actelor juridice i obligaiilor extracontractuale, precum i n alte cazuri speciale prevzute de conveniile internaionale la care Romnia este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.

Aplicarea legii straine ca lex causae Norma conflictuala romana poate trimite la legea romana, care se va aplica ca lex causae, situatie in care instanta romana va aplica legea romana, exact ca si in cazul unui raport juridic fara element de extraneitate. In schimb insa, atunci cand norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain ce urmeaza a se aplica pe fond problemei respective, pot sa apara anumite probleme specifice dreptului international privat. In cazul in care urmeaza a se aplica dreptul strain, acesta se aplica tocmai datorita faptului ca norma conflictuala romana a trimis la el, astfel incat am putea spune ca neaplicarea de catre instanta sesizata a sistemului de norme materiale straine ar coincide de fapt cu o nerespectare a norelor conflictuale romane. In cazul in care norma conflictuala romana a trimis la un sistem de drept strain acel sistem de drept este privit in totalitatea izvoarelor sale de drept, urmandu-se a se aplica, prin urmare, toate izvoarele de drept din acel sistem. Titlu cu care se aplica dreptul strain Spre deosebire de alte sisteme de drept (francez, englez, american), unde dreptul strain este considerat un element de fapt, conceptia juridica romaneasca considera dreptul strain la care norma conflictuala a trimis ca un element de drept. Prin urmare, dreptul strain va fi aplicat in RO exact cu acelasi titlu, cu aceeasi putere/forta ca si dreptul national. Consecinte: 1. cine poate invoca legea straina in fata autoritatii? datorita faptului ca legea straina este considerata un element de drept, ea poate fi invocata atat din oficiu de instanta de judecata, cat si de partea interesata . Astfel, instanta de judecata, in temeiul principiului rolului activ, poate invoca din oficiu legea si de asemenea poate pune in discutia partilor aplicarea unei legi straine atunci cand norma conflictuala a trimis la ea. Cand norma conflictuala romana este imperativa, instanta romana este chiar obligata ca prin intermediul normei conflictuale sa invoce dreptul strain, la care, evident, norma conflictuala a trimis. Pe de alta parte insa, oricare parte interesata din proces poate invoca in fata instantei un drept strain in temeiul principiului disponibilitatii. In sistemele de drept care considera dreptul strain un simplu element de fapt, invocarea legii straine in fata instantelor forului, poate fi facuta numai de catre partea interesata. Instanta neavand obligatia ca din oficiu sa invoce legea straina. Concluzie: dreptul roman imbina, sub acest aspect al invocarii legii straine, principiul rolului activ al instantei cu principiul disponibilitatii partilor. 2. cui incumba sarcina probei? in sistemele de drept care privesc dreptul strain ca pe un element de fapt, sarcina probei continutului legii straine revine in exclusivitate partii interesate. In dreptul roman, sarcina probei legii straine se imparte intre judecator si parti, astfel incat instanta de judecata datorita/din cauza caracterului obligatoriu al aplicarii dreptului strain (cand norma conflictuala romana), precum si in temeiul principiului rolului activ va trebui sa depuna toate diligentele pt aflarea continutului si intelesului concrete si complete ale legii straine. In acest scop, instanta romana poate dispune, chiar din oficu, administrarea tuturor mijloacelor de proba pe care le considera adecvate. Trebuie sa precizam insa ca, sub acest aspect, exista totusi o mare deosebire intre aplicarea de catre instanta romana a dreptului strain si a dreptului roman, deosebire constand in aceea ca pt. dreptul strain nu se aplica prezumtia ca judecatorul cunoaste legea. Pe de alta parte, sarcina probei nu incumba exlusiv judecatorului, ci este impartita intre acesta si parti. In acest sens, avem art. 2562 Noul C. civ. Coninutul legii strine. (1) Coninutul legii strine se stabilete de instana judectoreasc prin atestri obinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. obligatia judecatorului de a proba; (2) Partea care invoc o lege strin poate fi obligat s fac dovada coninutului ei. Interpretarea legii straine la care norma romana a trimis se face in principiu, dupa regulile de interpretare existente in sistemul de drept respectiv. Aceasta interpretare, pe taramul dreptului international privat, este cunoscuta de fapt si sub denumirea de calificarea secundara. Aceasta prin urmare, poate fi privita si ca o exceptie de la regula generala ca calificarea se face dupa lex fori. 3. care sunt caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicari a legii straine? in cazul gresitei interpretari/aplicari a legii straine caile de atac sunt in principiu aceleasi cu cele aplicabile pt. dreptul national, cu exceptia: astfel calea de atac ordinara a apelului se poate aplica si pt. gresita aplicare a legii straine. Mai mult, pot fi folosite de catre parti si celelalte cai de atac extraordinare (recursul, contestatia in anulare si revizuirea). In ceea ce priveste recursul in interesul legii, ce nu este o cale de atac la indemana partilor, pt. ca doar procurorul general al RO, din oficiu sau la cererea Min Jus, are dreptul de a formula in scopul asigurarii, interpretarii si aplicarii unitare a legii si, deci, de a cere ICCJ, sa se pronunte asupra chestiunilor de drept ce au primit o solutionare diferita din partea unor diferite instante judecatoresti din tara. Solutiile pronuntate intr-un asemenea recurs, se pronunta numai in interesul legii, ele neavand efect asupra hotararilor examinate sau asupra situatiei partilor din acel proces. RIL nu poate fi promovat in cazul gresitei aplicari sau interpretari a legii straine pt urmatoarele argumente: 1. rolul instantei supreme romane este acela de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii romane pe intreg teritoriul tarii, iar nu a legii straine a carei posibila interpretare unitara ar putea sa cada in sarcina partilor; 2. din moment ce solutiile date de ICCJ nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din respectiele procese, rezulta faptul ca nu exista niciun interes al partilor de a solicita in a promova un asemenea tip de recurs; 3. R.I.L. poate fi promovat pt. gresita interpretare sau aplicare a normei conflictuale romane. Curs 4 27.10.2011 Mijloacele de proba a legii straine Legea romana, Noul C. civ consacra libertatea instantei si a partilor in ceea ce priveste alegerea mijloacelor de proba a legii straine. In acest sens, art. 2562 alin. 1: Continutul legii straine. Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului ce au evitat-o prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. Mijloacele de proba sunt: 1. directe: constau in culegeri de legi sau de jurisprudenta; 2. indirecte: procurate fie de la autoritatile competente din statul strain, fie de la diferite rganisme reprezentative ale acestuia, aflate in RO. Astfel, ca mijloace de proba provenite de la autoritatile statului strain, se utilizeaza anumite certificate eliberate de Min. Justitiei din statul strain, certificate de cutuma sau alte atestari provenite de la notari publici sau de la Camerele de Comert si Industrie, etc.

Iar dintre sursele de documentare procurate pe plan intern, pot fi date ca exemple certificatle eliberate de Ambasadele sau de catre Consulatele statelor respective in RO, informatiile obtinute de la organizatiile de cult din RO. Noul C. civ. mentioneaza expres posibilitatea dovedirii/probarii continutului legii straine si prin apelarea la expertiza. Daca se va opta pt avizul unui expert, proba aceasta va fi dispusa si administrata ca orice alta proba, cf. legii romane. Forta probanta a mijloacelor de proba a legii straine In principiu, aceste mijloace de proba trebuie asimilate celor prevazute de legea romana, adica beneficiaza de aceeasi forta probanta. Instantele romane nu sunt abilitate sa ia legatura in mod direct cu instantele statului strain sau cu ambasadele sau alte organisme sau institutii de reprezentare, ci trebuie sa ceara sprijinul Min. Justitiei care va contacta respetivele organisme, prin Min. Afacerilor Externe. In acest sens, RO este parte la Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain, conventia adoptata la Londra pe 7 iunie 1968 si la Protocolul Aditional la aceasta conventie de la Strasbourg din martie 1978, RO aderand in anul 1991 prin intermediul H.G nr. 153/1991. Aceasta conventie prevede obligatia statelor memebre de asi transmite reciproc informatii privind dreptul lor national. Aceste informatii urmeaza a fi transmise printr-un organ national de legatura, pe care fiecare stat il desemneaza. Cererea trebuie sa emane de la o instanta judecatoreasca, iar prin intermediul aceste cereri trebuie sa se dovedeasca in primul rand, existenta unui proces pe rol. Raspunsul la aceasta cerere trebuie sa fie obiectiv si impartial, urmand sa contina texte de lege, dar si, daca este cazul, lucrari doctrinare sau comentarii explicite. Statul solicitat poate refuza transmiterea respectivei informatii atunci cand interesele sale sunt afectate de litigiul care a ocazionat fomularea cererii sau atunci cand considera ca raspunsul ar fi de natura sa aduca atingere securitatii sau suveranitatii sale. Raspunsul la cerere este dat in limba statului solicitat. Consecintele imposibilitatii de probare a legii straine Cf. alin. 3 al art. 2562 Noul C. civ.: In cazul imposibilitatii de a stabili intr-un termen rezonabil continutul legii straine se va aplica legea romana. Aceasta imposibilitatea de probare trebuie sa fie una absoluta, in sensul ca instanta trebuie sa faca dovada ca s-au depus toate diligentele pt. indentificarea continutului legii straine. O simpla dificultate de probare a legii, generata de aspecte precum distanata geografica sau de necunoasterea chiar totala a dreptului respctiv in RO sau de existenta izvoarelor scrise, nu justifica aplicarea imediata a legii romane. Aplicarea legii romane trebuie sa fie doar un subsidiar in cazul in care intr-un termen rezonabil (analizat in functie de circumstantele cauzei) nu se poate face proba legii straine. Argumente: 1. litigiul nu poate ramane la nesfarsit nejudecat, actiunea reclam neputand fi respinsa, pt. ca nu exista culpa nimanui pt. faptul ca legea straina nu a putut fi probata (adica continutul sau); 2. in cazul in care legea straina nu poate fi dovedita intr-un termen rezolnabil se aplica prezumtia relativ prin sintagma cine alege instanta, alege si dreptul. !! Instanta de judecata, cat legiuitorul nu o face, va stabili ce inseamna termen rezonabil. Cazurile care inlatura de la aplicare legea straina In cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, in principiu, acesta urmeaza a se aplica. Exita, insa, situatii prevazute de lege expres cand legea straina nu se va aplica. Art. 2564 noul C. civ.: Inlaturarea aplicarii legii straine. (1) Aplicarea legii strine se nltur dac ncalc ordinea public de drept internaional privat romn sau dac legea strin respectiv a devenit competent prin fraudarea legii romne. n cazul nlturrii aplicrii legii strine, se aplic legea romn. 2 situatii Noul C. civ., spre deosebire de Legea nr. 105/1992, mai adauga in art. 2565 o alta situatie: nlturarea excepional a legii aplicabile. (1) n mod excepional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei cri poate fi nlturat dac, datorit circumstanelor cauzei, raportul juridic are o legtur foarte ndeprtat cu aceast lege. (a 3-a situatie) n acest caz, se aplic legea cu care raportul juridic prezint cele mai strnse legturi. (2) Dispoziiile alin. (1) nu sunt aplicabile n cazul legilor privind starea civil sau capacitatea persoanei, precum i atunci cnd prile au ales legea aplicabil. pt . ca partile stiu cel mai bine care este legea care are cele mai stranse legaturi. In aceasta situatie, legea care o va inlocui pe cea la care norma conflictuala a trimis, va fi legea cu care raportul juridic are legaturile cele mai stranse. Ordinea publica de drept international privat roman Ordinea publica de drept international privat roman este formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman, aplicabile in raporturile juridice cu element de extraneitate. La aceasta modalitate, trebuie sa adaugam un lucru interesant pe care il face Noul C. civ., in alin. 2 al art. 2564: (2) Aplicarea legii strine ncalc ordinea public de drept internaional privat romn n msura n care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului romn ori ale dreptului Uniunii Europene i cu drepturile fundamentale ale omului.. Sub aspect procedural, ordinea publica de drept international privat roman se materializeaza prin/in exceptia de ordine publica de drept international privat. Elementele definitorii ale ordinii publice de drept international privat roman Continutul este reprezentat de principiile fundamentale ale dreptului roman, ale dreptului U.E. si ale drepturilor fundamentale ale omului. Acesta este un continut abstract. Concret, el este stabilit in 2 moduri. In primul rand, ca regula, continutul este determinat de catre instanta de judecata, in sensul ca aceasta va fi cea care va stabili cand o norma din sistemul de drept romanesc sau european consacra un principiu juridic fundamental fie al statului roman fie al U.E., astfel incat incalcarea de catre legea straina norma competenta, in seta, poate sa justifice inlaturarea ei de la aplicare. In al doilea rand, legiuitorul poate stabili implicit anumite norme juridice a caror incalcare constituie un temei pt invocarea ordinii publice de drept international privat roman si implicit pt. ilaturarea de la aplicare a legii straine competente, dar contrara acelor nrome juridice.

Exceptia de ordine publica are exprima pe plan procedural aceasta institutie, este o exceptie de fond, care poate fi invocata, in principiu, in limine litis, de catre orice parte interesata sau de catre instanta din oficiu. In cazul in care exceptia este admisa, se impiedica producerea pe teritoriul RO a efectelor legii straine. Legea straina ale carei efecte sunt impiedicate a se produce era competenta, pt ca norma conflictuala romana a trimis la ea. Legea straina ca atare, prin ea insasi, nu va fi afectata prin faptul ca judecatorul roman constata ca este contrara ordinii publice romane. Comparatia intre ordinea publica de drept intern si ordinea publica de drept international privat I. Cele 2 institutii se aseamana prin faptul ca inlatura de la aplicare o lege cu precizarea ca ordinea publica de drept intern inlatura de la aplicare legea partilor, in timp ce ordine publica de drept international privat inlatura de la aplicare o lege straina. Ambele institutii isi au izvorul in dreptul intern al forului. II. Deosebiri: A. au functii diferite: 1. ordinea publica de drept intern care este data de asambla normelor imperative ale sistemului de drept respectiv are ca scop impiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme. Asadar, exprima limitele autonomiei de vointa a partilor in raporturile juridice interne. 2. ordinea publica de drept internationa privat roman are ca scop impiedicarea aplicarii pe teritoriul RO a efectelor unei legi straine, lege straina normal competenta a se aplica, pt. ca norma conflictuala a trimis la ea. Asadar, ea exprima limitele aplicarii legii straine in tara forului. B. au sfere de aplicare diferite: Ordinea publica de drept international privat rman are o sfera mai restransa decat ordinea publicade drept intern roman. Altfel spus, nu tot ce este de rdine publica in dreptul intern este de rdine publica si in dreptul international privat. Spunem acest lucru, pt ca statele reglementeaza c mai multa fermitate raporturile juridice de drept intern, unde prin aceste principii fundamentale se limiteaza autonomia de vointa a partilor decat in raporturile juridice de drept international privat, pt. ca, in cazul acestora, sistemul de drept al forului intra intr-o corelatie cu un sistem de drept strain, iar incompatibilitatile dintre cele 2 sisteme evidentiate prin aceasta ordine publica trebuie pe cat posibil inlaturate. Exemplu: termenele de prescriptie extinctiva, desi sunt de ordine publica in dreptul intern, in sensul ca partile nu pot deroga de la ele, in schimb, nu sunt de ordine publica n dreptul international privat rooman, astfel inca, daca norma conflictuala romana inclusiv lex voluntatus trimite la un sistem de drept strain, iar acesta contine alte termene de prescriptie decat cele din drept roman, aceste termene se vor aplica de catre instanta romana. Prevederile de ordine publice de dr international privat roman pot fi cuprinse atat in acte normative, dar pot fi extrase si din practica, astfel incat, judecatorul este cel care fixeaza/identifica/stabileste continutul ordinii publice de dret international privat. Exemplu: art. 2586 Noul C. civ.: Legea aplicabil condiiilor de fond ale cstoriei. (1) Condiiile de fond cerute pentru ncheierea cstoriei sunt determinate de legea naional a fiecruia dintre viitorii soi la momentul celebrrii cstoriei. (2) Dac una dintre legile strine astfel determinat prevede un impediment la cstorie care, potrivit dreptului romn, este incompatibil cu libertatea de a ncheia o cstorie (de ordine publica), acel impediment va fi nlturat ca inaplicabil n cazul n care unul dintre viitorii soi este cetean romn i cstoria se ncheie pe teritoriul Romniei. Caracterele ordinii publice de drept international privat roman I. d.p.d.v. spatial 1. caracter national, in sensul ca ea se interpreteaza prin prisma sistemului de drept roman. Fiecare stat are propriile sale reglementari imperative/fundamentale, care formeaza ordinea publica de drept international privat al statului respectiv. cand instanta sesizata prima este instanta romana; 2. d.p.d.v. temporal 2. caracter actual, in sensul ca se tine seama de ordinea publica din mom pronuntarii unei hotarari, iar nu de ordinea publica existenta in mom incheierii raportului juridic 3. dpdv material/pe fond 3. caracter de exceptie de la regula ca legea straina normal competenta trebuie sa se aplice acelui raport juridic cu element de extraneitate. Aceste caracter genereaza 2 consecinte: a. ordine publica este de stricat interpretare, in sensul ca nu poate fi intrepretata extinctiv, ci doar restrictiv; b. ordine publica impiedica producerea pe teritoriul RO numai a acelor efecte care sunt strict contrare principiilor fundamentale de drept al forului, toate celelalte efecte urmand a fi recunoscute si executate. Curs 5 03.11.2011 Efectele ordinii publice de drept international privat Avem 2 efecte: 1. efectul negativ: consta in faptul ca se inlatura de la aplicare legea straina la care norma conflictuala romana trimisese. In acest sens, art. 2564 alin. 1 Noul C. civ.: Aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea publica de drept international privat roman; 2. efectul pozitiv: art. 2564 alin. 1 teza a II-a Noul C.civ.: in cazul aplicarii legii straine se va aplica legea romana;

Sferele ordinii publice de drept international privat roman Sferele notiunii de ordina publica de drept international privat roman difera in fucntie de conflictul de legi, in legatura cu care se aplica ordinea publica. Astfel, ordinea publica din aceasta perspectiva poate fi invocata fie in cazul conflictului de legi in spatiu, fie in cazul conflictului de legi in timp si spatiu.

Conflictul de legi in spatiu care se creeaza in momentul nasterii modificarii sau stingerii unui raport juridic, atunci cand cu privire la acel raport juridic sunt susceptibile de a se aplica 2 sau mai multe sisteme de drept diferite (pt . ca avem element de extraneitate). Acest conflict de legi in spatiu se numeste astfel, pt. ca cele 2 sisteme de drept sau mai multe, susceptibile de a se aplica coexista in spatiu. Conflictul de legi in timp si spatiu se creeaza/apare in cazul in care un raport juridic s-a nascut sub incidenta unui anumit sistem de drept, iar ulterior se cere ca efectele acelui raport juridic sa fie recunoscute intr-un alt stat. Acest conflict de legi se considera ca este in spatiu, pt. ca sistemele de drept coexista spatial. Este in timp, pt. ca intre momentul in care s-a nascut raportul juridic si momentul in care se cer a-i fi recunoscute efectele, s-a scurs un interval de timp. Sferele ordinii publice in cazul celor 2 conflicte In cazul conflictului de legi in spatiu, ordinea publica are mai multe situatii de aplicat. Sfera ordinii publice este mai larga in cazul conflictului de legi in spatiu decat in cazul conflictului de legi in spatiu si timp. Cu alte cuvinte, nu toate principiile care sunt de ordine publica atunci cand sunt invocate in cadrul conflictului de legi in spatiu (adica in mmentul nasterii modificarii sau stingerii unui raport juridic), sunt de ordine publica si atunci cand privesc drepturile deja dobandite in strainatate. Ex: o casatorie intre o romanca si un cetatean libian, care mai este casatorit in tara sa de vreo 2/3 ori nu se poate incheia in RO, chiar daca legea nationala a cetateanului strain permite casatoria poligama. In acest caz suntem in cazul unui conflict de legi in spatiu, ordinea publica inlaturand de la aplicare legea libaneza. Ex2: Daca insa aceleasi persoane s-au casatorit in Liban si ulterior incheierii casatoriei romanca solicita pe teritoriul RO sa i se recunoasca efectele patrimoniala si nepatrimoniale ale sale, acele efecte vor fi recunoscute. Astfel, suntem in cazul unu conflict de legi in timp si spaitu. punandu-se problema drepturilor dobandite de un cetatean roman in strainatate. Concluzie: Ordinea publica de drept international privat roman are 3 sfere de cuprindere: 1. sfera cea mai larga - o are ordinea publica de drept intern roman; 2. ordinea publica in cazul conflictului de legi in spatiu; 3. ordinea publica in cazul conflictului de legi in timp si spatiu; Frauda legii aplicabile in dreptul international privat Art. 2564 alin. 1 teza II: aplicarea legii straine se inlatura daca legea respectiva a devenit conpetenta prin fraudarea legi romane. Frauda la lege in dreptul international privat exista atunci cand partile unui raport juridic folosesc intr-un scop fraudulos/ilicit un mijloc de drept international privat si fac aplicabil acelui raport juridic alt sistem de drept decat cel care ar fi fost competent daca nu exista frauda respectiva. Modalitatile de fraudare a legii De regula sunt 2 modalitati: 1. intr-un raport juridic de drept intern care in mod normal/natural nu are/nu ar trebui s aiba nici un element de extraneitate, se introduce un element nou, in mod fraudulos, care declanseaza artificial un conflict de legi, iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente se va trimite la un alt sistem de drept (sistem strain) decat dreptul intern care ar fi fost in mod firesc competent sa se aplice acelui raport juridic. Ex: la o S.C, legata in mod normal prin elementele sale definitorii, de dreptul roman, partile stabilesc prin actul constitutiv ca sediul sa fie situat in strainatate in scopul ilicit/fraudulos de a eluda legile fiscale romanesti. Astfel, partile au creat artificial un conflict de legi, elementul de extraneitate fiind dat de sediul social alfat in strainatate, iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente se va face aplicabil acelei societati dreptul strain, in detrimentul celui roman, care ar fi fost firesc a se aplica. 2. intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate, deci este un raport de drept international privat, partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura, facand astfel aplicabil acelui raport juridi prin intermedul normei conflictualae normal competente, potrivit noului punct de legatura, un alt sistem de drept decat cel normal competent, cf. normei conflictuale initiale. Ex: un cetatean strain isi schimba cetatenia, doar pt. c efectele noii cetatenii ii sunt mult mai favorabile. Conditiile fraudei la lege: indeplinite cumulativ 1. trebuie sa existe un act de vointa a partilor, in sensul deplasarii punctului de legatura privitor la un anumit raport juridic. Cu alte cuvinte, frauda la lege implica o activitate volitiva a partilor raportului juridic, activitate de schimbare a punctului de legatura. Rezulta ca frauda la lege poate interveni numai in cazul raporturilor juridice carora le sunt aplicabile norme conflictuale cu puncte de legatura mobile sau variabile, adca cu puncte de legatura care pot fi deplasate. Nu toate punctele de legatura sunt mobile. Ex: punct de legatura mobil: cetatenia, domiciliul, sediul, locul unde se afla un bun mobil punct de legatura fix: locul unde se afla imobilul 2. partile trebuie sa utilizeze/sa intrebuinteze un mijloc de drept international privat, care prin el insusi este licit/corect/legal. Ex: operatiunea efectiva de stabilire a sediului in strainatate este prin ea insasi o operatiune licita, ea putandu-se transforma in una ilicita doar din cauza scopului in care a fost facuta. 3. scopul urmarit de parti sa fie ilicit. Prin urmare, frauda la lege presupune in mod esential existenta acestui element subiectiv, constand in intentia frauduloasa a partilor. Rezulta ca frauda la lege reprezinta o incarcare indirecta a normei conflictuale a forului si deci a sistemului de drept normal competent sa se aplice acelui raport juridic. 4. rezultatul obtinut de parti sa fie ilicit. Acest caracter ilicit este dat de caracterul ilicit al scopului. Prin ipoteza, rezultatul urmarit si realizat de catre parti trebuie sa fie mai favorabil pentru acesta decat cel ce s-ar fi obtinut daca s-ar fi aplicat sistemul de drept normal competent. Sanctiunea fraudei la lege in dreptul international privat roman In functie de obiectul fraudei, avem 2 situatii (legea zice doar de 1):

1. I sit apare atunci cand este fraudat dreptul roman in favoarea unui sistem de drept strain art. 2564 alin. 1 Noul C. civ.: inlaturarea legii straine va opera atunci cand a devenit competenta prin frauda art. 2564 alin. 1 Teza a II-a Noul C. civ.: in cazul inlaturarii aplicarii legii straine se va aplica legea romana sanctiunea fraudei la lege in dreptul international provat roman implica 2 efecte: I. efect negativ: inlaturarea de la aplicare II. efect pozitiv: aplicarea sistemul de drept romanesc; Pe planul actului juridic incheita fraudulos de parti, efectul negativ al sanctiunii fraudei la lege se materializeaza prin 2 situatii: a. inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane, in sensul ca actul juridic incheiat in strainatate sau sub incidenta unei legi straine este considerat ca inexistent in fata autoritatilor romane; !!!!!!! dar actul ramane valabil in strainatate; b. declararea nulitati actului juridic de catre instantele romane in aceatsa situatie, actul juridic respectiv nu va mai produce efecte nici in tara, nici in strainatate Frauda le lege trebuie sacntionata chiar si in situatia in care aceasta problema apare pe taram contractual, acolo unde functioneaza autonomia de vinta a partilor, deoarece ceea ce se sanctioneaza este intentia frauduloasa, iar nu simpla incalcare a normei conflictuale romane competente a se aplica. 2. II sit apare atunci cand este fraudat dreptul strain fie in favoarea dreptului roman fie in favoarea unui alt drept strain Nici noul c. civ. nu reglementeaza aceasta situatie se va sanctiona frauda din aceasta situatie?? atunci cand constatam existenta fraudei, indiferent de directia din care provine, aceasta trebuie sanctionata si prin urmare, vom avea de a a face cu exaat aceeasi sanctiune. Adica inlaturarea de la aplicare a sistemului de drept strain sau roman devenit competent prin frauda si se va aplica sistemul de drept strain ce ar fi fost competent daca nu ar fi existat demersul partilor de a schimba punctul de legatura. Argumente: 1. dreptul strain este considerat un element de drept si prin urmare trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie; 2. prin fraudarea dreptului strain se fraudeaza implicit si nroma conflictuala romana ce ar fi trimis la el; 3. ceea ce se sanctoneaza este frauda ca atare; Domeniile in care poate sa apara frauda la lege Exista anumite domenii predilecte in care intervine frauda la lege. De asemenea, atat legea 105/1992, cat si Noul C. civ. au prevazut anumite reglementari care incearca sa indeparteze sau cel putin sa limiteze posibilitatea fraudei la lege in acele domenii. Exemplu I domeniu: statutul persoanei fizice (starea civila, capacitatea, etc.) frauda consta in faptul ca de regula, persoana fizica isi putea schimba i mod fraudulos domiciliu, cetatenia, etc. Speta leader: Bertola 2 soti italieni ce domiciliau in Buc introduc o actiune de divort in fata instantelor romane. Aplicand norma conflictuala romana lex patriae, instanta romana le-a respins actiunea, pt. ca legea italiana la care nrma conflictuala romana trimisese nu permitea divortul. In aceasta situatie, cei 2 soti italieni au indeplinit conditiile care, cf. legii italiene, duceau la pierderea cetateniei, astfel incat au devenit apatrizi. Ulterior, au introdus din nou actiune de divort in fata instantelor romane, care de aceasta data le-a admis actiunea, pt. ca, fiind apatrizi, instanta le-a aplicat legea romana ca lege a domiciliului comun, la care trimisese norma conflictuala romana, lege ce le permitea divortul. Legea nr. 105/1992 prevazuse in art. 22 un remediu: daca sotii au o lege nationala comuna sau domiciliul comun, acea lege le ingaduia divortul, chiar daca unul isi schimba cetatenia sau domiciliul. Art 2597 Noul C. civ.: sotii pot alege de comun acord una dintre urmatoarele legi aplicabile divortului. Exemplu II domeniu: statutul organic al persoanei juridice: S.C isi plaseaza sediul (adica puntul de legatura) intr-un paradis fiscal. Noul C. civ., in art. 2571 alin. 2: In cazul in care o persoana juridica isis are sediile in mai multe state, e va lua in considerare legea sediului real (adica centrul principal denducere si gestiune). Exemplu III domeniu: regimul juridic al bunurilor mobile: un bun din patrimoniul cultural national etse transferat fraudulos in strainatate, int-un stat in care nu exista restrictii in legatura cu vanzarea bunului respectiv. Si legea nr. 105/1992, cat si art. 2617 Noul C. civ. precizeaza: constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a schimbat asezarea, continua sa fie carmuite de legea locului unde acesta se afla in momentul cand s-a produs faptul juridic ce a generat, modificat sau a stins dreptul respectiv. Exemplu IV domeniu: forma exterioara a actului juridic: donatia in RO este un act autentic, deci partile incheie un contract de donatie intr-o tara in care forma nu este ceruta ad validitatem. Si aici avem o masura: art. 2639 alin. 3 Noul C. civ.: in cazul in care legea aplicabila fondului actului juridic impune sub sanctiunea nulitatii o anumita forma solemna, nicio alta lege nu poate inlatura aceasta cerinta, indiferent de locul incheierii actului Comparatie frauda la lege - alte institutii asemenatoare I. comparatie frauda la lege in dreptul international privat - frauda la lege in dreptul intern - asemanari: - frauda la lege in dreptul international atunci cand partile la un anumit raport juridic de drept international aplica o dispozitie legala, prin deturnarea ei de la scopul firesc pt. care a fost edictata de legiuitor, eludand astfel prevederile unei alte legi interne care le era insa defavorabila; - cele 2 instituii se aseamana prin faptul ca ele trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii (un act de vointa al partilor, un mijloc licit si un scop si rezultat ilicit); - deosebiri: 1. sub aspectul obiectului fraudei astfel: in timp ce in cazul dreptului international privat se fraudeaza un sistem de drept in favoarea altui sistem de drept, in dreptul intern se fraudeaza o lege in favoarea unei alte legi 2. sub mecanismul fraudarii: in cazul dreptului intern se schimba continutul faptic al raportului juridic, facand astfel aplicabila o alta norma juridica, in timp ce in cazul dreptului international privat se schimba punctul de legatura, adica continutul faptic conflictual, ceea ce duce la aplicarea altui sistem de drept decat cel competent.

II. frauda la lege ordinea publica - asemanare: 1. amandoua reprezinta cazuri de inlaturare de la aplicare a sistemelor de drept normal competente sa se aplica in cauza; - deosebiri: 1. din punctul de vedere al cauzei neaplicarii legii, la ordinea publica de drept international privat, aceasta cauza este de natura obiectiva, legea straina incalcand principiile fundamentle de drept ale statului forului; la frauda la lege cauza este de natura subiectiva, constand in acea activitate fraduloasa a partii 2. d.p.d.v. al sanctiunii aplicabile, la ordinea publica de drept international privat sanctiunea consta in inlaturarea acelor efecte ale legii straine care contravin principiilor fundamentale si aplicarea in locul lor a legii forului; la frauda la lege sanctiunea consta in inlaturarea sistemului de drept devenit competent prin frauda si inlocuirea acestuia cu sistemul de drept care ar fi fost competent daca nu exista actul fraudulos si cu cele 2 reflexe pe teritoriul actului juridic: inopozabilitatea si nulitatea. 3. din perspectiva rolului instantei judecatoresti: in cazul ordinii publice de drept international privat, instanta judecatoreasca trebuie sa ia act, sa cunoasca continutul legii straine pt ca numai astfel va putea sa isi dea seama in ce masura acea lege straina incalca sau nu principiile fundamentale ale dreptului forului, prin urmare, rolul judecatorului/instantei ne apare mult mai important decat in cazul fraudei la lege, unde legea straina nu este necesar sa fie cunoscuta de instanta, in continutul sau, pr. ca aceasta va fi inlaturata daca se dovedeste ca s-a ajuns la aplicarea ei prin frauda;

Comparatie ntre frauda la lege n dreptul international privat si simulatie: asemnri: ambele presupun un act de voint a prtilor; ambele creeaz sau modific n mod artificial un raport juridic; ambele presupun un mijloc licit; ambele atrag dup sine inopozabilitatea actului fraudulos. deosebiri: simulatia presupune dou acte juridice: un act real si unul aparent. Frauda la lege presupune existenta unui singur act juridic de deplasare a punctului de legtur dintr-un sistem de drept n altul. n cazul simulatiei, operatiunea este fictiv, exprimat prin actul aparent, dar mincinos. Operatiunea real este exprimat prin contranscris. Frauda la lege presupune o operatiune real, efectiv de mutare a punctului de legtur, o operatiune material a prtilor. frauda la lege presupune o intentie ilicit a ptilor care atrage dup sine un rezultat ilicit. Simultia ns poate conduce si la un rezultat licit, bazat pe un scop ilicit. consecinta pe care cele dou operatiuni o produc frauda la lege implic inopozabilitatea n fata autorittilor romne sau nulitatea actului juridic. Simulatia face ca actul ascuns s fie valabil ntre prti si fat de succesorii universali si cu titlu universal. Simulatia nu produce niciun efect fat de terti. 1. mprejurri exceptionale de nlturare de la aplicare a legii strine art. 2565 C.Civ. Art. 2565 C.Civ. n mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit dispozitiilor de drept international poate fi nlturat dac, datorit circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legtur foarte ndepratat cu aceast lege. n acest caz, se aplic legea cu care raportul juridic prezint cele mai strnse legturi. Aceast dispozitie are un caracter exceptional, de strict interpretare. Aceast nlturare a legii mult prea ndeprate de raportul juridic nu este obligatorie. Ea se poate efectua, dar nu este imperativ necesar. Aceast prevedere comport si un efect pozitiv, de aplicare a legii cu care raportul prezint cele mai strnse legturi. Cu titlul de exceptie la exceptie, art. 2565 alin. 2 C.Civ. prevede c asemenea nlturare nu opereaz n cazul legilor privind starea civil sau capacitatea persoanei, precum si atunci cnd prtile au ales legea aplicabil. CONFLICTUL DE LEGI N TIMP SI SPATIU = teoria recunoasterii drepturilor cstigate n strintate Exist conflict de legi n timp si spatiu n cazul n care efectele unui raport juridic nscut, modificat sau stins sub incidenta sistemului de drept al unui stat se cer a fi recunoscute ulterior pe teritoriul altui stat. De exemplu ipoteza n care un romn se cstoreste n strintate cu un cettean al unui alt stat, cernd ulterior ca actul de cstorie s fie recunoscut pe teritoriul Romniei. Exist conflict n spatiu pentru c cele dou sisteme de drept (cel n care s-a nscut raportul si cel n care se cere a fi recunoscut raportul) coexist n spatiu. Exist conflict de legi n timp deoarece ntre momentul nasterii, modificrii sau stingerii raportului juridic si momentul n care se cer a fi recunoscute n strintate efectele acestuia exist un interval de timp. Comparatie ntre conflictul de legi n timp si spatiu cu conflictul de legi n spatiu: conflictul de legi n spatiu apare n momentul nasterii, modificrii sau stingerii unui raport juridic, cnd, datorit elementului de extraneitate, sunt susceptibile de aplicare mai multe sisteme de drept. Conflictul de legi n spatiu se solutioneaz n

baza legii conflictuale. Conflictul de legi n timp si spatiu presupune recunoasterea efectelor raportului juridic nscut n strintate. Cele dou, asadar, se aseamn prin faptul c sistemele de drept coexist n spatiu. Deosebirea dintre cele dou conflicte const n faptul c, n timp ce, la conflictul n spatiu, sistemele de drept susceptibile de aplicare comport tocmai aceast posibilitate de aplicare n mod simultan, la conflictul n timp si spatiu, sistemele de drept se aplic succesiv asupra raportului juridic. Formele conflictului de legi n timp si spatiu: n cazul n care raportul juridic se naste n dreptul intern al unui stat strin, ulterior cerndu-se a fi recunoscut n Romnia; n cazul n care raportul juridic se naste avnd de la momentul nasterii un element de extraneiate aceast form comport dou subsituatii: cazul n care la momentul nasterii raportul juridic nu prezint nicio legtur cu Romnia; cazul n care chiar de la momentul nasterii raportului juridic exist o legtur cu Romnia. Domeniile n care poate aprea conflictul n timp si spatiu: n domeniul dreptului material cu privire la un drept subiectiv dobndit n strintate; n domeniul dreptului procesual cu privire la un drept dobndit n temeiul unei hotrri judectoresti pronuntate n strintate. Temeiul juridic al recunoasterii n Romnia a drepturilor dobndite n strintate se regseste la art. 2567 C.Civ. drepturile cstigate n tar strin sunt respectate n Romnia, cu exceptia cazului n care sunt contrare ordinii publice de drept international privat romn. Conditiile recunoasterii n Romnia a drepturilor dobndite n strintate: dreptul care se cere a fi recunoscut n Romnia trebuie s fi fost corect nscut, modificat sau stins sub incidenta legii strine care i este aplicabil dou consecinte rezult din aceast conditie: un drept valabil nscut potrivit legii strine care i este aplicabil produce n Romnia toate efectele pe care legea strin i le recunoaste; un drept dobndit n strintate nu poate produce n Romnia mai multe efecte dect n tara n care s-a nscut. dreptul nscut, modificat sau stins n strintate s nu fie contrar ordinii publice de drept international privat. CONFLICTUL MOBIL DE LEGI Exist conflict mobil de legi n cazul n care un raport juridic este supus succesiv la dou sisteme de drept diferite ca urmare a deplasrii punctului de legtur a normei conflictuale. De exemplu doi soti, cetteni francezi, si schimb cettenia, devenind cetteni romni. Ce lege se va aplica efectelor cstoriei celor doi? Comparatie ntre conflictul mobil de legi si conflictul de legi n timp si spatiu: asemnare: ambele presupun coexistenta spatial a dou sisteme de drept si incidenta succesiv a celor dou sisteme de drept asupra raportului juridic; deosebire: conflictul n timp si spatiu nu implic o deplasare a punctului de legtur, prin urmare nu se pune nici problema modificrii legii aplicabile. Conflictul n timp si spatiu presupune numai nasterea unui raport juridic ntr-un sistem de drept si cererea recunoasterii efectelor sale n altul. Conflictul mobil ns, presupune deplasarea elementului de extraneitate, implicnd nssi schimbarea legii aplicabile raportului juridic. Comparatie ntre conflictul mobil de legi si conflictul n timp a legilor interne ale unui stat: asemnare: ambele implic aplicarea cu privire la acelasi raport juridic a dou legi n mod succesiv. deosebiri: conflictul mobil exist ntre dou sisteme de drept apartinnd unor state diferite; conflictul n timp al legilor interne ale unui stat intervine ntre dou legi din cadrul aceluiasi sistem de drept; n timp ce n cazul conflictului mobil sistemele de drept rmn n vigoare, chiar dac se aplic succesiv cu privire la raportul juridic, n cazul conflictului legilor unui stat, legea veche este abrogat si nlocuit de legea nou. Domeniile n care poate interveni conflictul mobil de legi pentru c institutia conflictului mobil de legi presupune deplasarea punctului de legtur, el poate s intervin numai n raporturile juridice care au punct de legtur mobil. De exemplu:

conflictul mobil de legi intervine n ceea ce priveste statutul persoanei fizice prin schimbarea cetteniei, a domiciliului sau a resedintei persoanei fizice; n cazul statutului organic al persoanei juridice conflictul mobil de legi intervine prin schimbarea sediului social; locul siturii bunului mobil exist conflict mobil de legi prin deplasarea bunului mobil dintr-un stat n altul . Nu poate s intervin un conflict mobil de legi n cazul locului siturii bunurilor imobile sau n ceea ce priveste regimul delictelor. Solutionarea conflictului mobil de legi ntotdeauna solutionarea conflictului mobil de legi se face n temeiul dipozitiilor din legea forului. n cazul dreptului romn, s-au adoptat dou posibilitti de solutionare a conflictului mobil de legi: fie se aplic legea veche, fie se aplic legea nou, fie se aplic un sistem mixt. Exemple n care se aplic legea veche: art. 2603 alin. 1 C.Civ. filiatia copilului din cstorie se stabileste potrivit legii care, la data cnd s-a nscut, crmuieste efectele generale ale cstoriei printilor si; art. 2605 alin. 1 C.Civ. filiatia copilului din afara cstoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale; art. 2596 alin. 1 C.Civ. legea resedintei obisnuite comune sau legea cetteniei comune a sotilor continu s reglementeze efectele cstoriei n cazul n care unul dintre ei si schimb, dup caz, resedinta obsnuit sau cettenia. Exemple n care se aplic legea nou: art. 2578 alin. 1 C.Civ. msurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplin de exerctiu sunt supuse legii statului unde aceasta si are resedinta obisnuit la data instituirii tutelei sau la data lurii unei ale msuri de ocrotire; art. 2633 C.Civ. mostenirea este supus legii statului pe teritoriul cruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuit. Exemple n care se aplic sistemul mixt: art. 2596 alin. 2 C.Civ. dac ambii soti si schimb resedinta obisnuit sau cettenia, legea comun a noii resedinte obisnuite sau a noii cettenii se aplic regimului matrimonial numai pentru viitor. aplicarea legii mai favorabile melior lex. Exemplu: art. 2575 C.Civ. schimbarea legii nationale a persoanei nu aduce atingere majoratului dobndit potrivit legii aplicabile la momentul dobndirii. Solutionarea conflictului de legi n lipsa unei reglementri legale: conflictul se va solutiona prin aplicarea prin analogie a dispozitiilor din dreptul intern privind rezolvarea conflictului de legi n timp.

NORMELE CONFLICTUALE N DIFERITELE MATERII ALE DREPTULUI PRIVAT NORMELE CONFLICTUALE N MATERIA STATUTULUI PERSOANELOR FIZICE SI JURIDICE NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND STAREA CIVIL SI CAPACITATEA PERSOANELOR FIZICE n aceast materie exist o regul si o exceptie de la regul. Regula art. 2572 C.Civ. starea civil si capacitatea persoanei fizice sunt crmuite de legea national, dac prin dispozitii speciale nu se prevede altfel. Art. 2568 C.Civ. legea national este legea statului a crui cettenie o are persoana n cauz. Starea civil si capacitatea persoanei fizice reprezint continutul normei conflictuale, materia la care ea se refer; nationalitatea este legtura normei conflictuale, iar, n cazul persoanei fizice, punctul de legtur este cettenia. Lex patriae punctul de legtur. Aplicarea legii nationale n aceast materie este o solutie traditional n dreptul international privat romn. Ea a fost curpins n Codul civil din 1864, a fost preluat de Legea 105/1992 si, n momentul de fat, de N.C.Civ. Exist si cteva situatii speciale pe care C.Civ. le reglementeaz n ceea ce priveste cettenia: situatia persoanelor care au mai multe cettenii sau a celor care nu au nicio cettenie. Persoana care are mai multe cettenii (art. 2568 C.Civ.) se aplic legea aceluia dintre state a crui cettenie o are persoana si de care este cea mai strns legat, n special prin resedinta obisnuit. Acesta nu este un criteriu precis, aprecierea lui rmnnd la latitudinea judectorului. n cazul n care persoana nu are nicio cettenie (art. 2568 C.Civ.), se aplic legea statului unde persoana si are resedinta obisnuit. Art. 2568 alin. 4 C.Civ. criteriul resedintei obisnuite se aplic si n cazul refugiatilor. n cazul refugiatilor exist dou acte normative: Legea 122/2006 privind azilul n Romnia si Regulamentul 343/2003 care se refer, de asemenea, la refugiati. Criteriul resedintei obisnuite art. 2572 C.Civ. atunci cnd legea prevede alt solutie dect cea a cetteniei, resedinta este punctul de legtur (mai ales n materia relatiilor de familie). Resedinta obisnuit notiune nou n dreptul international privat romn. Legea 105 si vechiul Cod civil foloseau notiunea de domiciliu. Notiunea de resedint este preluat din regulamentele UE. Art. 2570 C.Civ. resedinta obisnuit a persoanei fizice este n statul n care persoana si are locuinta principal, chiar dac nu a ndeplinit formalittile legale de nregistrare. Elementul definitoriu pentru aceast notiune este locuinta principal. Art. 87 C.Civ. defineste domiciliul + O.G. 97/2005 domiciliul este definit prin locuinta principal. Prin urmare, notiunea de resedint obisnuit poate fi exprimat prin domiciliu. => putem folosi lex domicilii si atunci cnd ne referim la resedinta obisnuit ca punct de legtur. Cettenia este o situatie de drept, deci este o legtur juridic ntre o persoan si un stat, n timp ce resedinta obisnuit este o legtur de fapt. Stabilirea unor indicii pentru determinarea resedintei principale art. 2570 C.Civ. pentru determinarea locuintei principale vor fi avute n vedere acele circumstante personale si profesionale care indic legturi durabile cu statul respectiv sau intentia de a stabili asemenea legturi. Profesionistul persoana fizic ce exercit o activitate profesional. Art. 2570 resedinta obisnuit a unei persoane fizice care actioneaz n exercitiul activittii sale profesionale este locul unde acea persoan are stabilimentul su principal. Aceast dispozitie apropie profesionistul de persoana juridic, n cazul creia punctul de legtur este sediul. Dovada resedintei obisnuite poate fi fcut prin orice mijloc de prob. Aceasta deoarece problema resedintei obisnuite este o problem de fapt.

Domeniul de aplicare al legii strii civile si capacittii personale Domeniu de aplicare a unei legi sau a unei norme conflictuale reprezint operatiunea logico-juridic prin care se determin materiile, raporturile juridice, situatiile care intr n continutul acelei norme. Determinarea domeniului de aplicare este o problem de calificare a raporturilor juridice si a institutiilor de drept care intr n continutul normei conflictuale respective. A determina domeniul de aplicare a strii civile si a capacittii persoanei fizice a stabili ce raporturi juridice si ce institutii de drept intr n notiunea de stare civil si capacitate din punct de vedere al dreptului international privat. 1. Starea civil a persoanei fizice = ansamblul elementelor, calittilor personale care izvorsc din acte si fapte de stare civil, elemente, calitti care servesc pentru identificarea respectivei persoane n familie si societate. n concret, sunt supuse normei confilictuale privind starea civil, urmtoarele calitti sau elemente: filiatia; statutul din punct de vedere al cstoriei; adoptia; rudenia; afinitatea; posesia de stat; regimul actiunilor de stare civil. Nu intr n domeniul legii personale, ci sunt aspecte de form si sunt supuse lex loci actus (se aplic principiul locus regit actum) : nregistrrile de stare civil ntocmirea actelor de stare civil se aplic principiul auctor regit actum (legea autorittii care ntocmeste actul). 2. Capacitatea civil a persoanei fizice cu dou elemente: capacitatea de folosint si capacitatea de exercitiu. A. Capacitatea de folosint a persoanei fizice este supus legii personale, sub toate aspectele ei: a) nceputul personalittii art. 2573 C.Civ. nceputul i ncetarea personalitii sunt determinate de legea naional a fiecrei persoane. b) continutul capacittii de folosint aici intr actele juridice care pot fi fcute de o persoan fizic, adic aptitudinea general s abstract a unei persoane de a avea drepturi si obligatii. Capacitatea de folosint este regula, iar incapacitatea este exceptia, motiv pentru care ceea ce ne intereseaz este regimul juridic al incapacittii de folosint. Regimul juridic al incapacittii de folosint: - incapacittile cu caracter de sanctiune civil sunt supuse legii nationale; - incapacittile cu caracter de msuri de ocrotire sunt la, rndul lor, subclasificabile: - incapacitti relative sunt acele ngrdiri care opereaz numai ntre persoana incapabil si o anumit alt persoan determinat (sau alte persoane determinate). Aceste incapacitti relative sunt legate de un anumit act juridic care, de principiu, este prohibit si, de aceea, incapacittile relative sunt supuse legii actului prohibit. Acesta poate fi un contract (se aplic lex contractus), un testament (se aplic lex succesionis) etc. De exemplu: incapacitatea minorului de a ncheia acte juridice cu tutorele su sau cu rudele tutorelui (art. 147 C.Cuv.) este o incapacitate relativ; incapacitatea medicilor sau preotilor de a primi donatii sau legate din partea persoanelor pe care le-au ngrijit n boala de care au murit sau crora le-au acordat ultimul serviciu religios. - incapacitti absolute sunt acele ngrdiri ale capacittii care se aplic ntre o persoan si orice alte persoane nedeterminate. Ele sunt opozabile erga omnes. De exemplu: incapacitatea minorului de a face donatii (art. 146 C.Civ.), incapacitatea minorului de a dispune prin liberalitti (art. 988 C.Civ.). Aceste incapacitti absolute sunt supuse legii nationale a persoanei ngrdite se aplic lex patriae a incapabilului. c) sfrsitul capacittii de folosint ncetarea personalittii este supus legii persoanale, indiferent dac ea intervine prin moarte natural sau prin declararea judectoreasc a mortii (supus legii personale). B. Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este, de asemenea, supus legii personale. Si aici intereseaz incapacittile de exercitiu. Acestea sunt generale, adic se refer la o categorie larg de acte juridice. Incapacitatea de exercitiu este, de asemenea, supus legii personale. Tot legii personale sunt supuse si sanctiunile n cazul nclcrii incapacittii de exercitiu nulitatea si regimul ei. Formele de abilitare a incapabilului sunt supuse tot legii personale. 3. Drepturile inerente fiintei umane

Art. 2577 C.Civ. existenta si continutul drepturilor inerente fiintei umane sunt supuse legii nationale a persoanei fizice. Drepturile inerente fiintei umane art. 258 C.Civ. 4. Institutia ocrotirii majorului Art. 2578 C.Civ. msurile de ocrotire aplicabile majorului sunt supuse legii statului unde el si are resedinta obisnuit la data lurii msurii de ocrotire regula. Prin formularea la data, se solutioneaz si conflictul mobil de legi. Prin exceptie, autoritatea competent care aplic msura ocrotirii majorului poate s ia n considerare si legea altui stat cu care situatia juridic prezint legturile cele mai strnse exceptia. Domeniul de aplicare a legii aplicabile ocrotirii majorului: - msurile de ocrotire care pot fi luate cu privire la un major este vorba, de regul, de curatel, dar poate fi vorba si de tutel sau de alt msur de ocrotire; - existenta, ntinderea si stingerea puterii de reprezentare pe care majorul ocrotit o acord unei alte persoane; Regimul juridic al mputernicirii pe care majorul o acord unei alte persoane pentru a-l reprezenta n actele pe care le ncheie legiuitorul extinde putin sfera actelor care pot fi aplicabile si anume: se aplic regula legii resedintei obisnuite a majorului ocrotit, dar majorul ocrotit poate opta si pentru una dintre urmtoarele alte legi: - legea lui national; - legea resedintei lui obisnuite anterioare celei instituirii msurii; - legea statului unde sunt situate bunurile n legtur cu care msura de ocrotire urmeaz a se exercita. Procedura propriu-zis de aplicare a msurilor de ocrotire, pentru c ea tine de competenta unei autoritti publice, este supus legii autorittii care implementeaz msurile. 5. Dispozitiile speciale privind ocrotirea tertilor Art. 2579 C.Civ. instituie dou situatii speciale de ocrotire a tertilor ele sunt speciale deoarece n acele situatii se nltur de la aplicare lex patriae si se aplic lex loci actus: A.Situatia special a nlturrii de la aplicare a legii persoanale si nlocuirea ei cu legea locului ncheierii actului n ceea ce priveste capacitatea persoanei fizice teoria interesului national. Art. 2579 alin. 1 C.Civ. persoana care, potrivit legii nationale, este lipsit de capacitate sau are capacitate de exercitiu restrns, nu poate opune aceast cauz de nevalabilitate a actului celui (tertului) care, de bun-credint la momentul ncheierii actului si conform legii locului unde actul a fost ncheiat, a considerat acea persoan ca fiind pe deplin capabil. Teoria interesului national este reglementat si n art. 13 din Regulamentul Roma I reglementare asemntoare celei din C.Civ. Teoria interesului national a pornit de la o spet speta Lizardi (?) solutionat de ctre instantele franceze n 1881. Lizardi, care locuia la Paris, avea mai mult de 21 de ani, ct prevedea legea francez n acel timp pentru dobndirea majoratului, dar mai putin de 25 de ani, ct prevedea legea lui personal, adic cea mexican, pentru dobndirea majoratului. Lizardi a cumprat de la un bijutier francez bijuterii si s-a mprumutat de la o banc, emitnd niste cambii n schimbul produselor, iar apoi tutorele su a solicitat anularea ambelor acte pe motiv de incapacitate, spundu-se c potrivit legii lui nationale avea mai putin dect vrsta majoratului, actele fiind anulabile. n esent, instanta francez a considerat c, desi persoana este incapabil din punct de vedere al legii ei nationale, actul juridic fcut de ea ntr-o tar unde persoana este socotit capabil nu va fi anulat, atunci cnd tertul cocontractant a fost de bun-credint la momentul ncheierii actului. Teoria interesului national presupune ndeplinirea urmtoarelor conditii pentru a se aplica: - persoana s fie lipsit de capacitate de exercitiu sau s aib capacitate de exercitiu restrns din punct de vedere al legii ei personale lex patriae; - persoana s fie socotit deplin capabil din punct de vedere al locului ncheierii actului locus actus; - tertul cocontractant local s fi fost de bun-credint n momentul ncheierii actului. Se socoteste c tertul este de bun-credint n cazul n care nu a cunoscut si, n mod obisnuit, prin natura mprejurrilor, nici nu ar fi putut s cunoasc incapacitatea persoanei potrivit legii ei nationale. Instanta francez a fcut o deosebire ntre situatia bijutierului si cea a bancherului. Bijutierul nu putea cunoaste n mod rezonabil situatia lui Lizardi. Bancherul era ns un profesionist cu un anumit grad de specializare care ar fi putut s cunoasc situatia real a debitorului su, avnd obligatia profesional de a-i verifica identitatea. - anularea actului, dac s-ar produce, ar fi de natur a aduce un prejudiciu nejustificat cocontractantului local. Dac aceste 4 conditii sunt ndeplinite, se aplic teoria interesului national. Efectul ei este de nlturare a lex patriae si de aplicare a lex loci actus.

Art. 2579 alin. 2 C.Civ. prevederile alineatului precedent nu se aplic actelor juridice referitoare la familie, mostenire si drepturi reale asupra imobilelor situate n alt stat dect cel al locului ncheierii actului. S-a dezbtut temeiul acestei teorii. Teoria interesului national are ca scop ocrotirea ordinii publice locale. Ulterior, s-a considerat c se apr necunoasterea scuzabil a situatiei cocontractantului. A treia tez a fost mbogtirea fr just cauz a strinului. n prezent, se consider c fundamentul teoriei interesului national este protejarea interesului cocontractantului local, care a fost de bun-credint (ocrotirea bona fides). B. Situatia privind lipsa calittii de reprezentant Art. 2579 alin. 2 lipsa calittii de reprezentant, stabilit potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opus tertului care, cu bun credint, s-a ncrezut n aceast calitate (adic n cea de reprezentant), potrivit legii locului unde actul a fost ntocmit, dac actul a fost ncheiat ntre prezenti si pe teritoriul aceluiasi stat. Calitatea de reprezentant este supus, de principiu, legii care guverneaz ocrotirea persoanei, adic legea resedintei lui obisnuite sau lex patriae. n cazul n care aceasta calitate de reprezentant a lipsit, potrivit legii ocrotirii, actul ar fi anulabil; calitatea de reprezenatnt va fi apreciat nu dup legea ocrotirii, ci dup legea ncheierii actului, dac cocontractantul local a fost de bun-credint n momentul ncheierii actului cu persoana care a invocat calitatea de reprezentant. Astfel, este protejat buna-credint a cocontractantului local, actul fiind valabil.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANELE JURIDICE Legea aplicabil statului organic al persoanei juridice Art. 2580 C.Civ. statutul organic al persoanei juridice este supus legii sale nationale. Art. 2571 C.Civ. persoana juridic are nationalitatea statului pe al crui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Norma conflictual a statutului organic al persoanei juridice se numeste lex societatis si este o form a lui lex personalis. Continutul normei conflictuale statutul organic. Legtura normei conflictuale nationalitatea. Punctul de legtur sediul social. Criteriile de determinare a nationalittii persoanei juridice exist un criteriu de drept comun si criterii speciale. Criteriul de drept comun nationalitatea este dat de sediul social. Sediul social avut n vedere este cel prevzut de actul constitutiv sau statut sediul statutar. Vointa fondatorilor primeaz. Sediul social trebuie s ndeplineasc anumite conditii pentru a fi valabil: - s fie un sediu social serios, nu fraudulos altfel e fraud la legea de drept international privat, deci nu produce efecte juridice fat de autorittile romne; - s fie real, adic s nu fie fictiv (simulat). Criteriul sediului social de determinare a nationalittii este prevzut n primul rnd n C.Civ., dar nu numai: O.G. 96/2000, conventiile internationale la care Romnia este parte, tratatele de asistent juridic ncheiate de Romnia cu anumite state. Criterii speciale de determinare a nationalittii sunt cele care sunt ntlnite punctual n anumite acte normative. Exemplu: criteriul controlului. Potrivit acestui criteriu, o S.C. nu va fi socotit a avea nationalitatea statului pe teritoriul cruia si are sediul social, ci va fi socotit a avea nationalitatea statului de pe teritoriul creia se exercit controlul asupra acelei persoane juridice. Controlul asupra unei persoane juridice aflate n strintate se poate exercita n multiple moduri, mai ales prin nationalitatea asociatilor, prin modul de luare a deciziilor n organele de conducere. Criteriul controlului este prevzut n conventii internationale si n acorduri bilaterale la care Romnia este parte de exemplu: Conventia din 1965 de la Washington art. 25 o persoan juridic ce posed nationalitatea unui stat poate fi considerat de ctre prtile litigante ca apartinnd unui alt stat din cauza controlului exercitat asupra ei de ctre interese strine. Este problema litigiilor de investitii. O persoan juridic ce are sediul principal n Romnia poate fi considerat drept o societate israelian dac este controlat direct sau indirect de israelieni. Statutul organic al sucursalelor si filialelor Art. 2580 C.Civ. statutul organic al sucursalei nfiintate de o persoan juridic dintr-o alt tar este supus legii nationale a acesteia. n consecint, statutul organic al sucursalei este supus legii nationale a societtii mam. Statutul organic al filialei este supus legii statului pe teritoriul criua si-a stabilit propriul sediu, indiferent de legea aplicabil persoanei juridice care a nfiintat-o. Filiala din Romnia este persoan juridic romn, chiar dac este controlat din afar. Legea aplicabil n cazul fuziunii unor persoane juridice de nationalitti diferite art. 2584 C.Civ. fuziunea unor persoane juridice de nationalitti diferite poate fi realizat dac sunt ntrunite cumulativ conditiile prevzute de legile nationale aplicabile statutului lor organic. Legea aplicabil n cazul schimbrii nationalittii persoanei juridice C.Civ. nu reglementeaz n mod explicit aceast problem; nici legea 105 nu o face. Considerm c se aplic prin analogie situatia de la fuziune, mutatis mutandis trebuie ndeplinite n mod cumulativ conditiile prevzute de cele dou legi: legea de plecare (societatea trebuie radiat acolo dup conditiile specifice) si legea de sosire (nregistrarea persoanei juridice conform dispozitiilor trii n cauz). Legea aplicabil statutului organic al persoanei juridice Statutul organic al persoanei juridice = totatlitatea elementelor care configureaz regimul acestei persoane.

Art. 2581 C.Civ. Legea statutului organic al persoanei juridice crmuieste ndeosebi: a) capacitatea acesteia; b) modul de dobndire si de pierdere a calittii de asociat; c) drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat; d) modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice; e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii; f) rspunderea persoanei juridice si a organelor ei fat de terti; g) modificarea actelor constitutive; h) dizolvarea si lichidarea persoanei juridice. Profesorul legea aplicabil statutului organic al persoanei juridice crmuieste: a.) capacitatea persoanei juridice capacitatea de folosint si cea de exercitiu. Legea statutului organic va determina cel putin urmtoarele aspecte legate de capacitatea de folosint: - elementele constitutive ale persoanei juridice; - modalittile de constituire nceputul capacittii de folosint a persoanei juridice; - capacitatea ei de a ncheia acte juridice si limitele sale; - reorganizarea si ncetarea persoanei juridice ncetarea capacittii de folosint Capacitatea de exercitiu: care sunt conditiile n care o persoan juridic dobndeste capacitate de exercitiu constituirea si atributiile organelor ei de conducere; relatia dintre aceste organe si persoana juridic nssi. b.) modurile de dobndire si de pierdere a calittii de asociat; c.) drepturile care decurg din capacitatea de asociat; d.) modurile de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanelor juridice; e.) reprezentarea persoanei juridice prin intermediul organelor proprii; f.) rspunderea persoanei juridice si a organelor sale fat de terti; g.) modificarea actelor constitutive ale persoanei juridice; h.) dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

Normele conflictuale n materia relatiilor de familie Relatiile de familie ale unei persoane fizice mpreun cu starea ei civil si cu capacitatea ei civil formeaz statutul persoanei fizice. Prin urmare, n majoritatea cazurilor se aplic aceleasi norme conflictuale. Legea aplicabil cstoriei Legea aplicabil promisiunii de cstorie (logodnei reglementat n art. 266 270 C.Civ.) art. 2585 C.Civ. Trebuie fcut o distinctie ntre conditiile de fond ale promisiunii de cstorie si efectele sale. Conditiile de fond sunt determinate de legea national a ficruia dintre viitorii soti la data ncheierii promisiunii. Se aplic lex patriae a fiecruia dintre viitorii soti, iar precizarea la data ncheierii promisiunii are rolul de a solutiona un eventual conflict de legi produce efecte cettenia pe care o au n momentul promisiunii. Pentru efectele promisiunii de cstorie si consecintele nclcrii ei, sunt aplicabile trei legi, n ordine: a.) legea resedintei obisnuite comune a viitorilor soti la momentul promisiunii de cstorie; b.) legea national comun a viitorilor soti legea cetteniei lor comune; c.) legea romn. Legea aplicabil cstoriei: A. Legea aplicabil conditiilor de fond ale cstoriei. Prin conditii de fond (art. 2586 alin. 1 C.Civ. conditiile de fond cerute pentru ncheierea cstoriei sunt determinate de legea national a fiecruia dintre viitorii soti la momentul celebrrii cstoriei. lex patriae), se nteleg att conditiile de fond pozitive, ct si cele negative, impedimentele la cstorie. B. Legea aplicabil conditiilor de form ale cstoriei. Art. 2576 C.Civ. forma ncheierii cstoriei este supus legii statului pe teritoriul cruia se celebreaz cstoria. lex loci actus (principiul locus regit actum). Art. 2587 alin. 2 n cazul n care cstoria se ncheie n fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al Romniei n statul n care acesta este acreditat, cstoria este supus formalittilor prevzute de legea romn. principiul auctor regit actum. Domeniul formei cstoriei: - formalittile premergtoare cstoriei; - procedura efectiv a ncheierii cstoriei. Art. 2586 alin. 2 C.Civ. reglementare special n ceea ce priveste protectia ordinii publice de drept international privat romn dac una dintre legile strine care guverneaz conditiile de fond ale cstoriei prevede un impediment la cstorie care, potrivit dreptului romn, este incompatibil cu liberatatea de a ncheia o cstorie, acel impediment va fi nlturat ca inaplicabil n cazul n care unul dintre viitorii soti este cettean romn si cstoria se ncheie pe teritoriul Romniei. C. Legea aplicabil efectelor cstoriei. Exist o distinctie: a) legea aplicabil efectelor generale ale cstoriei. Art. 2589 C.Civ. instituie o regul si cteva exceptii. Regula: efectele generale ale cstoriei sunt supuse legii resedintei obisnuite comune a sotilor, iar n lips, legii cetteniei comune a sotilor. n lipsa cetteniei comune, se aplic legea statului pe teritoriul cruia cstoria a fost celebrat. Domeniul legii aplicabile efectelor generale ale cstoriei: - relatiile personale dintre soti; - relatiile patrimoniale dintre soti acele relatii patrimoniale de la care prtile (sotii) nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial pe care si-l aleg. Prin exceptie, drepturile sotilor asupra locuintei familiale si actele juridice asupra locuintei familiale merg dup lex rei sitae. b) legea aplicabil regimului matrimonial.

Legea aplicabil conditiilor de fond ale regimului matrimonial Trebuie s distingem ntre legea aplicabil fondului conventiei matrimoniale si legea aplicabil formei conventiei matrimoniale. Fondul conventiei matrimoniale exist dou solutii conflictuale: regimul matrimonial este guvernat de legea aleas de prti (soti). Se aplic asadar, n ceea ce priveste regimul matrimonial, lex voluntatis. Autonomia de voint nu este ns nelimitat; sotii pot alege numai ntre una dintre urmtoarele trei legi: legea statului pe teritoriul cruia unul dintre ei si are resedinta obisnuit la data alegerii; legea statului a crui cettenie o are unul dintre ei la data alegerii; legea statului unde sotii si-au stabilit prima resedint obisnuit comun dup celebrarea cstoriei. Conventia propriu-zis de alegere a regimului matrimonial se poate ncheia fie nainte de celebrarea cstoriei, fie n momentul ncheierii cstoriei, fie n timpul cstoriei. cnd prtile nu au ales legea aplicabil regimului matrimonial se va proceda la o deterinare obiectiv a legii aplicabile regimului matrimonial. Se va aplica legea care guverneaz efectele generale ale cstoriei, adic legea stabilit conform art. 2589 C.Civ. Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial: conditiile de validitate a conventiei privind alegerea legii aplicabile; conditiile de valabilitate a conventiei matrimoniale; limitele alegerii regimului matrimonial; posibilitatea schimbrii regimului matrimonial; continutul patrimoniului fiecruia dintre soti drepturile sotilor asupra bunurilor, precum si regimul datoriilor lor; ncetarea si lichidarea regimului matrimonial; mprtirea bunurilor comune. Legea aplicabil conditiilor de form ale regimului matrimonial art. 2594 C.Civ. conditiile de form pentru ncheiera conventiei matrimoniale sunt fie cele prevzute de legea care reglementeaz fondul regimului matrimonial, fie cele prevzute de legea locului unde conventia se ncheie. c) prevederi legate de ocrotirea tertilor. Art. 2595 C.Civ. msurile de publicitate si opozabilitate a regimului matrimonial fat de terti sunt supuse legii care guvernez fondul regimului matrimonial. Exist ns si exceptii. D. Legea aplicabil divortului si separatiei de corp. Legea aplicabil divortului si separatiei de corp trebuie analizat reglementarea de lege lata si reglementarea care va intra n vigoare din iunie 2012. De lege lata, ele sunt guvernate de prevederile art. 2597 2602 C.Civ. Acestea sunt structurate asemntor: lex voluntatis; legea determinat obiectiv. Art. 2597 sotii pot alege de comun acord una dintre urmtoarele legi aplicabile divortului: a.) legea resedintei lor comune la data alegerii; b.) legea ultimei resedinte obisnuite comune dac cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data conventiei; c.) legea cetteniei unuia dintre soti; d.) legea statului pe teritoriul cruia sotii au locuit cel putin trei ani; e.) legea romn. Conventia de alegere a legii aplicabile divortului trebuie ncheiat n scris, semnat si datat de soti. art. 2599 C.Civ. n cazul n care ei nu au ales legea aplicabil divortului, se procedeaz la o stabilire obiectiv se poate aplica de ctre instant una dintre urmtoarele cinci legi, n ordine: a.) legea resedintei obisnuite comune la data cererii de divort;

b.) legea statului pe teritoriul cruia sotii au avut ultima resedint obisnuit comun, dac cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data divortului; c.) legea cetteniei comune a sotilor la data introducerii divortului; d.) legea ultimei cettenii comune a sotilor, dac cel putin unul dintre ei o mai pstreaz; e.) legea romn. Art. 2600 C.Civ. dac legea strin determinat potrivit regulilor de mai sus nu permite divortul sau l admite n conditii deosebit de restrictive, se aplic legea romn, n cazul n care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cettean romn sau are resedinta obisnuit n Romnia. norm de ordine public. Art. 2602 C.Civ. se aplic mutatis mutandis regulile de la divort. n domeniul de aplicabilitate a legii divortului si a separatiei de corp, intr urmtoarele elemente: motivele de divort; efectele divortului cu privire la relatiile personale dintre soti, la capacitatea lor de exercitiu, la relatiile patrimoniale dintre soti; Procedura divortului (ordinatoria litis) nu este supus legii divortului, ci legii instantei sesizate lex fori. Din 21 iunie 2012 va intra n vigoare Regulamentul 1259/2010 al Consiliului de punere n aplicare a unei forme de cooperare consolidat n domeniul legii aplicabile divortului si separatiei de corp. Acest regulament se numeste Regulamentul Roma III. Regulamentul Roma III nu este aplicabil n toate statele membre ale U.E., ci este o simpl form de cooperare consolidat, fiind aplicabil numai anumitor state. Decizia 405/2010 a aprobat Regulamentul. El este aplicabil n: Belgia, germania, Bulgaria, Spania, Franta, Italia, Letonia, Luxembourg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, Romnia si Slovenia. Reglementarea este asemntoare celei din C.Civ., permitnd sotilor s aleag legea aplicabil. Legea aplicabil de ctre prti sotii pot conveni s desemneze legea aplicabil divortului si separatiei de corp ntre una dintre urmtoarele patru legi: legea resedintei lor obisnuite comune la data acordului; legea ultimei resedinte comune, dac unul dintre ei mai locuieste acolo; legea cetteniei unuia dintre ei; legea forului. Acordul trebuie s fie n scris, semnat si datat de ctre ambii soti. n lipsa alegerii, sunt aplicabile patru legi, n scar: legea resedintei obisnuite comune la data sesizrii instantei comune; legea ultimei resedinte comune; legea cetteniei ambilor soti; lex fori. E. Legea aplicabil nulittii cstoriei. Art. 2588 C.Civ. legea care guverneaz ncheierea cstoriei se aplic si nulittii cstoriei si efectelor acestei nulitti. Art. 2588 C.Civ. contine si o conditie de reciprocitate n reglementare. Nulitatea unei cstorii ncheiate n strintate cu nclcarea conditiilor de form poate fi admis n Romnia numai dac sanctiunea nulittii este prevzut si de legea romn. conditia dublei incriminri a nclcrii conditiei de fond.

Legea aplicabil filiatiei, inclusiv adoptiei Art. 2603 2610 C.Civ. reglementeaz trei probleme: 1. Legea aplicabil filiatiei din cstorie. Art. 2603 alin. 1 C.Civ. filiatia copilului din cstorie se stabileste potrivit legii care, la data cnd s-a nscut, crmuieste efectele generale ale cstoriei printilor si. Se aplic, deci, solutiile conflictuale din art. 2589 C.Civ., care guverneaz efectele generale ale cstoriei. Prin expresia la data la care s-a nscut se solutioneaz conflictul mobil de legi, n favoarea legii vechi, de la data nasterii copilului, chiar dac ulterior printii si-au schimbat cettenia sau resedinta. Intr n domeniul legii filiatiei copilului nscut din cstorie: a.) stabilirea filiatiei filiatia fat de mam, fat de tat, inclusiv modalittile de stabilire a filiatiei, prezumtia de paternitate, timpul legal de conceptie a copilului etc. Procedura este ns supus legii forului. b.) efectele filiatiei raporturile personale si patrimoniale dintre printi si copil, dobndirea numelui de ctre copil. 2. Legea aplicabil filiatiei copilului din afara cstoriei. Art. 2605 C.Civ. filiatia copilului din afara cstoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale. Ipoteza copilului care are mai multe cettenii, altele dect cea romn se aplic legea care i este cea mai favorabil. Intr n domeniul legii filiatiei copilului din afara cstoriei: a.) stabilirea filiatiei filiatia fat de mam, fat de tat, regimul recunoasterii de filiatie, regimul contestrii recunoasterii de filiatie, regimul stabilirii paternittii; b.) efectele filiatiei relatiile dintre printi si copil sunt supuse legii nationale a copilului din momentul nasterii sale. 3. Legea aplicabil adoptiei. A. Conditiile de fond ale adoptiei. Conditiile de fond ale adoptiei sunt stabilite de legea national a adoptatorului si a adoptatului. Prin urmare, pentru a se ncheia o adoptie international, trebuie ndeplinite conditiile att din tara adoptatului, ct si din tara adoptatorului. Situatie special pentru sotii care adopt mpreun sau n cazul n care un sot adopt copilul celuilalt sot: se aplic legea care guverneaz efectele generale ale cstoriei sotilor. art. 2589 C.Civ. B. Conditiile de form ale adoptiei. Art. 2609 C.Civ. forma adoptiei este supus legii statului pe teritoriul cruia se ncheie. C. Efectele adoptiei. Efectele adoptiei sunt guvernate de legea national a adoptatorului. Situatia special a sotilor adoptatori: efectele adoptiei sunt guvernate de legea care guverneaz efectele generale ale cstoriei sotilor. art. 2589 C.Civ. D. Desfacerea adoptiei. Desfacerea adoptiei urmeaz legea care guverneaz efectele adoptiei legea national a adoptatorului, iar, n cazul adoptiei de ctre soti, legea care guverneaz efectele generale ale cstoriei sotilor adoptatori art. 2589 C.Civ. E. Nulitatea adoptiei. Dac nulitatea este de fond, se aplic legea privind conditiile de fond ale adoptiei, iar, dac nulitatea este de form, se aplic legea privind forma adoptiei.

Legea aplicabil obligatiei de ntretinere Art. 2612 C.Civ. norm de trimitere legea aplicabil obligatiei de ntretinere se determin potrivit reglementrilor U.E. Reglementarea U.E. aplicabil: Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabil obligatiilor de ntretinere. Decizie a Consiliului Decizia 941/2009 privind adoptarea de ctre U.E. a Protocolului. Protocolul de la Haga este conectat de un Regulamentul 4/2009 privind competenta, legea aplicabil, recunoasterea si executarea hotrrilor si cooperarea n materie de obligatii de ntretinere. Regulamentul 4/2009 se refer mai ales la aspectele de procedur. Art. 15 din Regulamentul 4/2009 trimite la Protocolul de la Haga din 2007. Protocolul instituie o regul general si cteva reguli speciale. Art. 3 din Protocol obligatiile de ntretinere sunt supuse legii statului n care creditorul obligatiei de ntretinere si are resedinta obisnuit. principiul general. Regulile speciale nu derog de la norma general, dect atunci cnd aceasta nu poate fi utilizat de creditor creditorul nu poate obtine ntretinerea n temeiul ei. n aceast situatie, regulile speciale cele mai importante sunt: a.) n cazul relatiei dintre printi si copii n cazul n care creditorul nu poate obtine ntretinere de la debitor potrivit regulii generale, se va aplica lex fori art. 4. b.) n cazul obligatiei de ntretinere ntre soti si fostii soti creditorul obligatiei de ntretinere are dreptul s invoce legea cu care cstoria a avut cele mai strnse legturi, mai ales legea statului ultimei resedinte comune a sotilor. Aceste reguli privesc o localizare obiectiv a obligatiei de ntretinere. Protocolul de la Haga permite si o exprimare a autonomiei de voint a prtilor lex voluntatis art. 8 creditorul si debitorul obligatiei de ntretinere pot conveni s desemneze ca aplicabil obligatiei de ntretinere una dintre urmtoarele legi, alternativ: legea cetteniei oricruia dintre ei la data conventiei; legea resedintei obisnuite a oricruia dintre ei la data conventiei; legea unde sunt situate bunurile oricruia dintre ei; legea aplicabil divortului sau separatiei de corp. Domeniul de aplicare a legii obligatiei de ntretinere: persoana creditorului si a debitorului si ordinea de prioritate, dac exist mai multi debitori; dac si n ce msur creditorul poate solicita ntretinerea si dac o poate solicita sau nu retroactiv; baza de calcul pentru valoarea ntretinerii si eventuala indexare a ei; termenele de prescriptie sau de decdere etc. Art. 14 din Protocolul de la Haga prevede o msur de protectie bilateral a ordinii publice n dreptul international privat chiar dac legea aplicabil dispune altfel, pentru a se stabili cuantumul obligatiei de ntretinere, se va tine sema de nevoile creditorului si de resursele debitorului. n materia obligatiei de ntretinere, exist si o conventie international care se ocup de un aspect special: Conventia de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obtinerea pensiei de ntretinere n strintate pentru copii si alti membri ai familiei. Aceast Conventie de la Haga a fost de asemenea implementat n U.E. prin Decizia Consiliului 432/2011 privind aprobarea n numele U.E. a Conventiei de la Haga privind obtinerea pensiei de ntretinere n strintate. Aceast Conventie are ca ratiune asigurarea eficacittii obtinerii pensiei de ntretinere n strintate pentru copii si alti membri ai familiei. Conventia instituie un sistem global de cooperare ntre autorittile statelor contractante pentru a asigura ca un copil aflat ntr-un stat care trebuie s primeasc pensie de ntretinere de la un printe aflat n alt stat s o primeasc efectiv. Fiecare stat este obligat s desemneze o autoritate central responsabil cu executarea acestor sarcini. Orice persoan interesat are dreptul de a formula o cerere de msuri specifie n fata acestei autoritti care are obligatia de a o transmite autorittii corespondente din cellalt stat contractant pentru a asigura transmiterea efectiv a pensiei de ntretinere. n Romnia: Ministerul Justitiei. Conventia contine si prevederi privind recunoasterea si executarea hotrrilor pronuntate de o instant sau alt autoritate cu privire la pensia de ntretinere.

Legea aplicabil ocrotirii minorului Art. 2611 C.Civ. norm de trimitere legea aplicabil privind protectia copilului se va stabili potrivit unei conventii internationale: Conventia privind competenta, legea aplicabil, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la rspunderea printeasc si msurile privind protectia copiilor Conventia de la Haga din 19 octombrie 2006. Aceast Conventie a fost ratificat de Romnia prin Legea 361/2007. Aceast Conventie are ca domeniu de aplicare stabilirea legii aplicabile rspunderii printesti si msurilor privind protectia copiilor, indiferent de forma de organizare a protectiei (ocrotire printeasc, tutel, curatel). Conventia are reglementri de competent, de recunoastere si executare, dar si cteva prevederi privind legea aplicabil. n exercitarea competentelor pe care le au cu privire la rspunderea printeasc si protectia copilului, autorittile vor aplica legea lor national. Atribuirea sau ncetarea rspunderii printesti atunci cnd nu este necesar interventia unei autoritti se aplic legea resedintei obisnuite a copilului n momentul n care se pune problema adoptrii acelei msuri de protectie.

Normele conflictuale privind bunurile statutul real al bunurilor Statutul real = ansamblul elementelor care configureaz regimul juridic al bunurilor. Norma conflictual regul a bunurilor poate fi gsit n art. 2613 alin. (1) C.Civ. posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt crmuite de legea locului unde acestea se afl sau sunt situate. Din punctul de vedere al structurii normei conflictuale, continutul normei este dat de posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale; punctul de legtur este locul siturii bunurilor sau locul n care acestea se afl. Aceast norm conflictual are n vedere att bunurile mobile (locul n care se afl), ct si cele imobile (locul n care sunt situate). Aceast norm conflictual n materia bunurilor are caracter imperativ si trebuie aplicat, cu exceptia cazului n care prin dispozitii speciale se prevede altfel. Domeniul de aplicare: 1. bunurile asupra crora pot exista drepturi reale si clasificarea lor lex rei sitae este cea care stabileste dac un bun este sau nu n circuitul civil, dac asupra lui pot fi constituite drepturi reale, n mod liber sau cu anumite restrictii, calificarea bunurilor n mobile si imobile. 2. drepturile reale care pot exista asupra bunurilor dac un bun este susceptibil de proprietate sau de dezmembrminte ale sale. 3. modurile si conditiile de dobndire, de transmitere si de stingere a drepturilor reale se va face distinctie ntre modurile originale, specifice de dobndire a bunurilor si modurile nespecifice. Modurile originale de dobndire a drepturilor reale asupra bunurilor: ocupatiunea; accesiune; uzucapiunea; nscrierea n Cartea Funciar; modurile de stingere a drepturilor reale: prescriptia extinctiv, exproprierea, confiscarea. Modurile nespecifice de dobndire a drepturilor reale asupra bunurilor: testamentul; contractul.

Aspectele reale ce tin de contracte si de testamente, adic aspectele ce privesc dobndirea drepturilor reale, sunt supuse legii locului siturii bunului, privind urmtoarele aspecte: dobndirea drepturilor reale; transmiterea propriettii; suportarea riscului lucrului; traditiunea; formele de publicitate cu privire la bunurile respective. Alte probleme privitoare la contracte si testamente (exemple: capacitatea de a contracta sau capacitatea de a presta) sunt supuse legii personale a prtilor sau a testatorului, iar nu legii locului siturii bunului. Conditiile de form chiar dac testamentul sau contractul n cauz priveste anumite bunuri, forma va fi supus legii contractului sau a testamentului, nu legii siturii bunului. Conditiile de fond si efectele actelor juridice sunt supuse legii actului, fie c e testament, fie c e contract. 4. formele de publicitate privitoare la bunuri sunt supuse legii locului siturii. 5. prerogativele drepturilor reale asupra bunurilor.

Legea locului siturii bunului guverneaz atributele conferite de drepturile reale titularilor acestora. De exemplu: n cazul dreptului de proprietate, posesia, folosinta si dispozitia sunt indicate de legea locului siturii bunului. De asemenea, limitele exercitrii acestor prerogative sunt guvernate de legea locului siturii bunului. 6. 7. 8. 9. mijloacele de aprare a drepturilor asupra bunurilor. regimul posesiei si actiunile posesorii. regimul obligatiilor propter rem privite ca accesorii ale drepturilor reale. modurile de urmrire si de executare silit asupra bunurilor.

Anumite categorii de bunuri nu sunt supuse legii locului siturii lor: bunurile aflate n curs de transport; mijloace de transport; titluri de valoare; drepturile asupra creatiei intelectuale; drepturile de creant. Toate aceste categorii de bunuri nu sunt supuse legii locului siturii, ci beneficiaz de solutii speciale art. 2617 2632 C.Civ. Normele conflictuale privind succesiunea n ceea ce priveste mostenirea, exist o situatie regul si o exceptie. Regula: art. 2633 C.Civ. stabileste c mostenirea este supus legii statului pe teritoriul cruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuit. Continutul normei conflictuale este mostenirea; punctul de legtur al normei conflictuale este resedinta obisnuit a defunctului de la data mortii. Aceast formulare rezolv si conflictul mobil de legi. Legea aplicabil mostenirii (lex succesionis) conform N.C.Civ. ofer o solutie de noutate fat de vechiul cod. n trecut, mostenirea mobiliar era supus legii cetteniei, n timp ce aceea imobiliar era guvernat de legea siturii bunurilor imobile. Exceptia de la regul este reglementat de art. 2634 C.Civ. exceptia const n faptul c i este lsat defunctului posibilitatea s si aleag legea (lex succesionis) pe care o consider cea mai oportun. O persoan poate s aleag ca lege aplicabil mostenirii n ansamblul ei legea statului a crei cettenie o are (art. 2634 C.Civ.). Existenta si validitatea consimtmntului exprimat prin declaratia de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii alese pentru a crmui mostenirea. Sunt avute n vedere att mostenirea legal, ct si cea testamentar. Domeniul lex succesionis art. 2636 C.Civ.: 1. momentul deschiderii succesiunii; 2. persoanele cu vocatie de a veni la mostenire trebuie fcut o distinctie ntre mostenirea legal si cea testamentar; n ceea ce priveste mostenirea legal, legea aplicabil succesiunii guverneaz urmtoarele elemente: sfera persoanelor chemate la mostenire; ordinea n care vin la mostenire; determinarea cotelor din mostenire la care au dreptul; reprezentarea succesoral; regimul rezervei succesorale si al cotittii disponibile; regimul drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor. n ceea ce priveste devolutiunea testamentar, trebuie fcut o subdiviziune:

reglementri speciale; legea aplicabil conditiilor de fond si de form ale testamentului. n ceea ce priveste reglementrile speciale, ne referim la art. 2634 C.Civ. n ceea ce priveste legea aplicabil fondului si formei testamentului, pentru c testamentul este un act juridic unilateral, acesta este supus unor legi diferite n functie de problemele puse n discutie: a.) capacitatea de a dispune prin testament este supus legii personale a testatorului. Incapacitatea de a dispune prin testament, care este o form a incapacittii de folosint, se subclasific n incapacitate absolut si incapacitate relativ. Incapacittile absolute de a dispune prin testament, deoarece vizeaz nssi persoana testatorului, sunt supuse legii personale a testatorului. Incapacittile relative, care vizeaz ocrotirea testatorului n relatie direct cu persoana gratificat, sunt guvernate de legea mostenirii, nu de legea personal a testatorului. Sanctiunile pentru nclcarea incapacittilor sunt supuse, de asemenea, legii personale sau legii mostenirii, dup cum incapacittile sunt absolute sau relative. b.) consimtmntul si cauza testamentului, precum si viciile de consimtmnt, sunt guvernate de lex succesions. c.) obiectul testamentului (legatul) este supus legii succesiunii, care guverneaz urmtoarele elemente: conditiile de validitate ale legatului; prevederile cu privire la rezerva succesoral si cotitatea disponibil; limitele dreptului de a dispune prin testament; desemnarea si puterile oferite executorului testamentar; cazurile de ineficacitate a legatelor.

n ceea ce priveste forma testamentului, reglementarea se afl n art. 2635 C.Civ. Pe plan spatial, din punct de vedere al formei, testamentul este valabil dac este conform cu oricare dintre urmtoarele legi: legea national a testatorului; legea resedintei obisnuite a testatorului; legea locului unde actul a fost ntocmit, modificat sau revocat; legea siturii imobilului ce formeaz obiectul testamentului; legea instantei sau a organului care ndeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite. Pe plan temporal, din punct de vedere al formei testamentului, acesta este valabil dac respect conditiile prevzute de oricare dintre urmtoarele legi: legea n vigoare la data la care a fost ntocmit, modificat sau revocat; legea n vigoare la data decesului testatorului. 3. Calittile cerute pentru a mosteni nedemnitatea succesoral si capacitatea succesoral. Capacitatea succesoral este supus legii succesiunii. Nedemnitatea succesoral este guvernat de legea succesiunii. 4. Posesia asupra succesiunii sezina. Legea succesiunii arat care dintre mostenitori au caracter de mostenitori sezinari si care sunt efectele posesiei asupra mostenirii. Totusi, procedura privitoare la modalitatea de intrare n posesia mostenirii si competentele autorittilor publice rspunztoare cu intrarea n posesia mostenirii sunt probleme ce tin de legea autorittii, nu de mostenire (auctor regit actum). 5. Conditiile si efectele optiunii succesorale. Legea succesiunii reglementeaz persoanele care pot fi subiecte ale dreptului de optiune succesoral, optiunile pe care aceste persoane le au, termenele de acceptare a mostenirii si efectele optiunii succesorale. 6. Obligatia mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral.

Legea mostenirii arat cuprinsul notiunii de pasiv succesoral, care sunt mostenitorii obligati s suporte pasivul si limitele acestuia (ultra sau intra vires hereditatis). 7. Partajul succesoral. Legea succesiunii determin persoanele care pot cere mprtirea succesiunii. Problemele de procedur referitoare la mprtirea succesiunii se solutioneaz ns dup legea autorittii sesizate. Dreptul statului asupra mostenirii vacante Art. 2636 alin. (2) C.Civ. n cazul n care, conform legii aplicabile mostenirii, succesiunea este vacant, bunurile situate sau, dup caz, aflate pe teritoriul Romniei sunt preluate de statul romn n temeiul dispozitiilor legii romne privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante.

NORME CONFLICTUALE N MATERIA ACTELOR JURIDICE n materia actelor juridice, temeiul legislativ este Regulamentul Roma I, care priveste forma contractelor, fondul lor si normele conflictuale privind actele juridice accesorii contractelor. Celelalte probleme referitoare la acte juridice (legea aplicabil actelor juridice unilaterale, aspectele de drept comun privind regimul actelor juridice) sunt guvernate de C.Civ., art. 2637 2646. Legea aplicabil formei contractului n ceea ce priveste forma contractului, potrivit art. 11 din Regulamentul Roma I, se face o distinctie ntre contractele ncheiate ntre persoane aflate n aceeasi tar si contrctele ncheiate ntre persoane aflate n tri diferite. Distinctia nu priveste contractele ncheiate ntre prezenti si absenti. Legea aplicabil formei contractelor ncheiate ntre persoane aflate n aceeasi tar Potrivit art. 11 alin. (1) din Roma I, contractele ncheiate ntre persoane sau reprezentanti ai acestora aflati n aceeasi tar la momentul ncheierii contractului sunt considerate valabile din punct de vedere al formei, dac ndeplinesc conditiile de form prevzute de legea care le reglementeaz pe fond sau sunt n conformitate cu legea trii n care se ncheie. Continutul normei conflictuale este reprezentat de forma contractului ncheiat ntre persoane aflate n aceeasi tar; punctul de legtur este fie legea fondului contractului, fie legea locului ncheierii contractului. n cazul contractelor ncheiate ntre prti aflate n state diferite Potrivit art. 11 alin. (2) din Roma I, contractul ncheiat ntre persoane sau reprezentantii lor care se afl n tri diferite la momentul ncheierii contractului este considerat valabil din punct de vedere al formei dac ndeplineste conditiile de form prevzute n una dintre urmtoarele legi: legea fondului contractului; legea oricreia dintre trile n care se afl oricare dintre prti sau reprezentantii acestora la momentul ncheierii contractului; legea trii n care si avea resedinta obisnuit oricare dintre prtile contractante la momentul ncheierii contractului. Continutul normei conflictuale este forma contractului ncheiat ntre prti aflate n state diferite, iar legtura este oricare dintre cele trei legi enumerate. Notiunea de resedint obisnuit, potrivit art. 19 din Roma I, vizeaz trei categorii de situatii: n cazul societtilor sau al altor organisme consituite sau nu ca persoane juridice, resedinta obisnuit este acolo unde se afl sediul administratiei lor centrale; n cazul persoanelor fizice care actioneaz n exercitarea activittii profesionale, resedinta obisnuit se afl la locul sediului principal de activitate; n cazul contractelor ncheiate prin sucursale sau agentii, resedinta obisnuit este la locul unde unitatea de lucru respectiv se afl. Art. 11 alin. (3) din Roma I actele juridice unilaterale aflate n legtur cu un contract sunt valabile, din punct de vedere al formei, dac ndeplinesc conditiile de form din oricare dintre urmtoarele legi: - legea care guverneaz contractul pe fond; - legea statului n care actul este ncheiat; - legea trii n care autorul actului si are resedinta obisnuit la data ncheierii acestuia.

Legea aplicabil formei actelor juridice Art. 11 din Roma I cteva prevederi legate de trei situatii speciale: legea aplicabil formei actelor juridice unilaterale care au legtur cu un contract; legea aplicabil formei contractelor ncheiate cu consumatorii; legea aplicabil formei contractelor care au ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locatiune asupra unui imobil. Legea aplicabil formei actelor juridice unilaterale care au legtur cu un contract Art. 11 din Roma I alin. (3) Actul juridic unilateral menit s produc efecte juridice aflat n legtur cu un contract ncheiat sau care urmeaz s fie ncheiat este considerat a fi valabil din punct de vedere al formei, dac ndeplineste cerintele de form prevzute de una dintre urmtoarele trei legi: a.) legea care reglementeaz contractul pe fondul su; b.) legea trii n care a fost ncheiat actul unilateral; c.) legea trii n care autorul actului unilateral si avea resedinta obisnuit la data ncheierii actului unilateral. Legile se aplic alternativ, oricare dintre ele putnd fi aleas. Legea aplicabil formei contractelor ncheiate cu consumatorii Art. 11 alin. (4) din Roma I prevede o exceptie de la regulile generale privind forma contractului regulile generale din articolele precedente nu se aplic n cazul contractelor ncheiate cu consumatorii, pentru acestea forma contractului fiind supus legii trii unde consumatorul si are resedinta obisnuit. Legea aplicabil formei contractelor care au ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locatiune asupra unui imobil Art. 11 alin. (4) din Roma I contractele care au ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locatiune asupra unui imobil sunt supuse conditiilor de form prevzute de legea locului unde bunul imobil este situat. n acest caz se aplic norma conflictual lex situs. _____________________________________________ Pentru actele juridice unilaterale care exced Regulamentului Roma I, precum si pentru contractele care exced Regulamentului Roma I, sunt aplicabile dispozitiile C.Civ., care contine prevederi privind legea aplicabil actului juridic art. 2637 art. 2639. Art. 2639 C.Civ. conditiile de form ale unui act juridic sunt supuse legii care crmuieste fondul actului. Prin urmare, solutia conflictual regul este aceea c forma unui act juridic unilateral este supus aceleiasi legi care guverneaz si fondul actului. Totusi, un act juridic unilateral este valabil din punct de vedere al formei sale dac ndeplineste conditiile prevzute de una dintre urmtoarele legi (alternativ): a.) legea locului unde actul a fost ncheiat; b.) legea cetteniei sau legea resedintei obisnuite a persoanei care a consimtit la ncheierea respectivului act; c.) legea autorittii care examineaz valabilitatea actului respectiv. Legea aplicabil mijloacelor de prob a actului juridic Proba trebuie considerat n raport cu forma actului. Art. 18 alin (2) Roma I contractul poate fi probat cu orice mijloace de prob admise fie de legea forului, fie de una dintre legile care guvereneaz forma actului juridic, cu conditia ca mijloacele de prob respective s fie administrate n fata instantei sesizate.

Prin urmare, proba unui act juridic va fi supus legii forului sau oricreia dintre legile care guverneaz forma actului. Domeniul legii aplicabile formei actului juridic Domeniul legii aplicabile formei actului: a.) forma n care actul juridic poate fi exteriorizat n sensul de negotium; Prin urmare, legea formei ne va rspunde la urmtoarele probleme: - dac actul juridic trebuie s mbrace sau nu forma scris; - dac forma scris, n cazul n care exist, este ad validitatem sau numai ad probationem; - dac este necesar pentru ncheierea actului remiterea material a bunului. b.) conditiile de redactare a actului juridic conditiile actului privit ca instrumentum probationis; Prin urmare, legea formei ne va rspunde la urmtoarele probleme: - dac actul trebuie s ndeplineasc anumite conditii speciale de form, adic dac trebuie s contin anumite mentiuni speciale (mentiunea multiplului exemplar, mentiunea bun si aprobat etc.) - dac actul este solemn, legea formei ne va spune care sunt conditiile unui act solemn; - care sunt persoanele competente s ntocmeasc actul solemn. c.) durata valabilittii actului; d.) conditiile de form ale conventiilor asupra formelor; e.) sanctiunile n cazul nerespectrii conditiilor de form. Domeniul legii aplicabile mijloacelor de prob ale actului juridic: a.) b.) c.) d.) e.) f.) forta probant a actului juridic si admisibilitatea nscrisurilor ca mijloace de prob preconstituite; forta doveditoare a nscrisului dac face dovada pn la nscrierea n fals sau numai pn la proba contrar; care este valoarea datei nscrisului sub semntur privat dac dobndeste sau nu dat cert; regimul nceputului de dovad scris; conditiile de valabilitate si forta probant a copiei unui act juridic; admisibilitatea probei testimoniare a actului juridic.

Legea aplicabil conditiilor de fond ale actului juridic Are n vedere: conditiile de ncheiere a actului; efectele actului juridic; executarea actului; transmiterea si stingerea efectelor actului juridic. I. Desemnarea legii care guverneaz fondul actului de ctre prtile conractante lex voluntatis. Lex voluntatis si are izvorul n reglementrile Regulamentului Roma I art. 3 si n dispozitiile C.Civ. art 2637, atunci cnd este vorba de acte unilaterale sau de alte contracte dect cele reglementate de Roma I. Totodat, lex voluntatis este si o aplicatie a principiului autonomiei de voint a prtilor. Continutul normei conflictuale: conditiile de fond ale actului. Legtura: vointa prtilor. Izvorul vointei prtilor: posibilitatea prtilor de a alege legea aplicabil unui act izvorste din lege. Nu exist contract fr lege vointa prtilor nu exist si nu se impune prin ea nssi, ci produce efecte pentru c legiuitorul i-a permis acest lucru. Modalittile de exprimare a vointei prtilor prevzute att n Roma I, ct si n C.Civ.: 1. Alegerea expres de ctre prti a legii aplicabile contractului Alegerea expres nseamn ncheierea de ctre prti a unei clauze de alegere a legii aplicabile. Clauza poate consta ntr-o clauz inserat n contractul principal (regula) sau n ncheierea de ctre prti a unui contract separat. Clauza contractual sau conventia separat poart denumirea de clauz de electio iuris/pactul de lege utenda. Atunci cnd clauza este cuprins ntr-un contract, ea prezint o autonomie relativ fat de contractul n care ea este inserat. Aceeasi autonomie relativ o prezint si clauza de jurisdictie: clauz compromisorie, dac se refer la arbitraj. Autonomia relativ implic ideea de autonomie si ideea de legtur. Clauza de electio iuris este autonom fat de contractul principal deoarece cauzele de rezolutiune si reziliere sau cauzele de nulitate a contractului principal nu afecteaz valabilitatea clauzei de alegere (exemplu: nulitatea contractului principal ca urmare a nerespectrii unor conditii de valabilitate privind autoritatea competent s-l ntocmeasc; n acest caz, nulitatea va fi pronuntat pe temeiul legii alese de prti). Clauza de alegere urmeaz soarta contractului principal cauze de nulitate convergent: incapacitatea prtilor de a ncheia contractul principal atrage incapacitatea de a ncheia clauza de alegere. Prin urmare, nu se poate judeca cauza dup aceast cluaz, ci se va proceda la localizarea legii aplicabile contractului. Alegerea expres este de dou feluri: a.) alegere expres direct atunci cnd prtile prevd n mod explicit legea care va guverna contractul; b.) alegere expres indirect atunci cnd prtile fac trimitere la o conventie international, la o reglementare nestatal (un contract tip sau conditii generale) sau la o norm comunitar care contine ea o clauz de alegere. 2. Alegerea implicit/tacit a legii aplicabile contractului. Alegerea de ctre prti a legii aplicabile contractului este tacit cnd ea rezult cu un grad rezonabil de certitudine din clauzele contractuale sau din mprejurrile cauzei. Indiciile de localizare a contractului se mpart n dou categorii: a.) indicii intrinseci contractului: - inserarea de ctre prti n contract a unei clauze de jurisdictie exclusiv n favoarea instantelor dintr-un anumit stat; - dac prtile s-au referit la o uzant aplicabil numai unui stat; - limba, n general, nu este un indiciu. b.) indicii extrinseci contractului: - act aditional n care se face referire la legea unui anumit stat.

Momentul exprimrii vointei prtilor: prtile pot alege legea aplicabil contractului oricnd anterior ivirii unui litigiu, iar, dac s-a ivit unul si el este pendinte n fata unei instante de judecat sau de arbitraj, alegerea se poate face pn la nchiderea dezbaterilor. ntinderea vointei prtilor: art. 3 Roma I prin alegerea lor, prtile pot desemna legea aplicabil ntregului contract sau numai unei prti din acesta. Modificarea legii aplicabile: art. 3 alin. (1) Roma I prtile pot conveni n orice moment s supun contractul altei legi dect cea care l guverna anterior, dar aceast modificare nu poate aduce atingere valabilittii formei contractului si nu poate afecta n mod negativ drepturile tertilor. Modificarea produce efecte retroactive, ns cu aceste dou limitri. Libertatea prtilor de a alege legea aplicabil si limitele sale: a.) conceptia obiectivist libertatea de alegere a prtilor este limitat la una dintre legile cu care contractul are o legtur real, efectiv; b.) conceptia subiectivist prtile pot alege ca aplicabil orice lege, chiar si una care nu are o legtur obiectiv cu contractul. Roma I adopt conceptia subiectivist, ns prevede si anumite remedii. Art. 3 alin. (3) si (4) rezolv aceast problem. Art. 3 alin. (3) Roma I n cazul n care toate elementele relevante pentru situatia respectiv n momentul n care are loc alegerea se afl n alt tar dect cea a crei lege a fost aleas, alegerea fcut de prti nu aduce atingere aplicrii dispozitiilor legii acelei tri de la care nu se poate deroga prin acord. Prin urmare, n cazul n care prtile au ales ca aplicabil contractului lor un sistem de drept care nu are nicio legtur cu contractul, acea lege nu poate nltura dispozitiile de ordine public n dreptul international privat din legea care s-ar fi aplicat n mod obiectiv dac acea alegere nu s-ar fi exprimat. Aceast reglementare este corect, nlturnd posibilitatea fraudei la lege. Art. 3 alin. (4) Roma I extrapoleaz acelasi rationament pentru dreptul comunitar. n afara acestor reglementri, exist si limitrile generale la alegerea legii aplicabile: ordinea public si frauda la lege. II. Dac prtile nu au ales legea aplicabil actului juridic, judectorul sau arbitrul competent s solutioneze un litigiu cu privire la actul respectiv va trebuie s procedeze la o localizare obiectiv a actului juridic. Localizarea contractului dup criterii obiective este ntotdeauna subsidiar, doar dac nu exist lex voluntatis. Criteriile de localizare obiectiv a contractului sunt reglementate n art. 4 8 din Regulamentul Roma I. Din aceste articole se desprind trei solutii conflictuale esentiale de localizare obiectiv a contractului, care se aplic n cascad: 1. n functie de tipul specific de contract. Sediul materiei: art. 4 alin. (1) si art. 5 8 Roma I. Art. 4 alin. (1) Roma I legea aplicabil anumitor tipuri de contracte: a.) contractul de vnzare-cumprare de bunuri regula general: contractul de vnzare-cumprare de bunuri este supus legii trii n care si are resedinta obisnuit vnztorul (lex venditoris). Contractul de vnzare-cumprare de bunuri situatie special: cnd contractul de vnzarecumprare are ca obiect bunuri scoase licitatie, se aplic legea trii n care are loc licitatia, dac aceast lege poate fi determinat. b.)contractul de prestare de servicii Roma I reglementeaz trei situatii cu privire la acest contract: contractul de prestri de servicii este supus legii trii n care si are resedinta obisnuit prestatorul de servicii regula general; contractul de franciz este supus legii trii n care si are resedinta obisnuit beneficiarul francizei; contractul de distributie este supus legii trii n care si are resedinta obisnuit distribuitorul. Intr n categoria contractelor de prestare de servicii supuse regulii generale: mandatul, comisionul, agentia, expeditia, depozitul, antrepriza, contractele de credit bancar.

c.) contractul care priveste un drept real imobiliar sau care priveste un drept de locatiune asupra unui imobil este reglementat de legea trii n care este situat imobilul (lex rei sitae). Contractul de locatiune avnd ca obiect folosinta privat si temporar a unui imobil pe o perioad de 6 luni consecutive este reglementat de legea trii n care si are resedinta obisnuit proprietarul, cu conditia ca locatarul s fie o persoan fizic si s-si aib resedina obisnuit n aceeasi tar. n situatia regul intr: contractele privind un drept real imobiliar (acele contracte care au ca obiect constituirea, transmiterea sau stingerea unui drept real imobiliar: contractul de vnzarecumprare imobiliar, schimbul imobiliar sau donatia imobiliar, dobndirea, transmiterea si stingerea dezmembrmintelor drepturlui de proprietate asupra unui imobil, precum si posesia imobiliar). d.)orice contract ncheiat n cadrul unui sistem multilateral care reuneste sau faciliteaz reuniunea de interese multiple de vnzare-cumprare de instrumente financiare ale tertilor va fi reglementat de o lege unic, potrivit normelor specifice aplicabile acelui sistem multimodal art. 4 alin. (1) lit. h) Exemple: vnzrile de actiuni sau obligatiuni. Sistemele multimodale au norme nediscretionare, care nu sunt la latitudinea prtilor si care reglementeaz aceste contracte. 2. n functie de legea trii n care si are resedinta obisnuit partea contractant care efectueaz prestatia caracteristic. Sediul materiei: art. 4 alin. (2) Roma I n cazul n care contractului nu i se aplic alin. (1), contractul este reglementat de legea trii n care si are resedinta obisnuit partea contractant care efectueaz prestatia caracteristic. Prestatie caracteristic: a.) prestatia caracteristic este prestatia prtii care, ntr-un contract translativ de proprietate, nstrineaz un bun mobil schimbul (legea trii oricreia dintre prti), donatia de bunuri mobile (legea de la resedinta obisnuit a donatorului); b.) contractele de nchiriere sau alte contracte prin care se pune la dispozitia unei persoane, pe o durat de timp determinat, folosinta unui bun mobil debitorul prestatiei caracteristice este locatorul sau comodantul. 3. n functie de legea trii cu care contractul prezint legturile cele mai strnse. Sediul materiei: art. 4 alin. (3) si (4) Roma I. Acest criteriu implic dou idei. Art. 4 alin. (3) n cazul n care, din ansamblul circumstantelor, cauzei rezult fr echivoc c respectivul contract are n mod vdit o legtur mai strns cu o alt lege dect cea stabilit potrivit criteriilor 1 si 2, se va aplica aceast din urm lege. Art. 4 alin. (4) n cazul n care legea aplicabil nu poate fi determinat n temeiul criteriilor 1 si 2, se va aplica legea trii cu care contractul prezint legturile cele mai strnse. Ambele reglementri fac aplicabil legea trii cu care contractul are legturile cele mai srnse. Acest concept este cunoscut sub denumirea de legea proprie a contractului. Prin notiunea de legturile cele mai strnse, chestiunea rmne la latitudinea judectorului sau arbitrului, care se va orienta dup circumstantele cauzei. n acest sens, practica a relevat anumite indicii intrinseci si extrinseci: dac toate elementele relevante ale unui contract sunt ntr-un stat, se poate considera c acel contract are legtur cu statul respectiv; dac contractul se ncheie n mod obligatoriu de ctre o anumit autoritate public, se poate considera c are legtur cu legea autorittii; locul ncheierii contractului criteriu traditional. ____________________________________

Art. 20 din Roma I exclude retrimiterea n materia obligatiilor contractuale aplicarea legii oricrei tri determinat potrivit acestui Regulament nseamn aplicarea normelor de drept n vigoare cu excluderea normelor de drept international privat (normelor conflictuale).

Legea aplicabil altor contracte numite de ctre Roma I Contractul de transport - art. 5 din Roma I: contractele de transport de mrfuri dou solutii conflictuale: legea aleas de prti (lex voluntatis) sau localizarea obiectiv a legii: legea trii n care si are resedinata obisnuit transportatorul, cu conditia ca locul de ncrcare sau descrcare sau resedinta obisnuit a exportatorului s fie, de asemenea, n acea tar; legea trii n care este situat locul de livrare convenit de prti. contractele de transport de pasageri dou solutii conflictuale: legea aleas de prti (lex voluntatis) sau localizarea obiectiv a legii: legea trii n care si are resedinta obisnuit pasagerul, dar cu conditia ca locul de plecare sau de destinatie s fie, de asemenea, n tara respectiv; legea resedintei obisnuite a transportatorului. Roma I limiteaz sfera legilor dintre care prtile pot s aleag, n cazul contractului de transport de pasageri. Prtile pot s aleag numai ntre: legea resedintei obisnuite a pasagerului; legea resedintei obisnuite a transportatorului; legea sediului administratiei centrale a transportatorului; legea locului de plecare; legea locului de sosire. Art. 5 alin. 3 Roma I n cazul n care prtile nu au ales legea aplicabil contractului, n lipsa alegerii, dac din circumstantele cauzei rezult fr echivoc c acel contract are n mod vdit o legtur mai strns cu o alt lege dect cele mentionate anterior, se va aplica acea lege. Contractele ncheiate cu consumatorii art. 6 Roma I Definitie: acel contract care este ncheiat de ctre o persoan fizic ntr-un scop care poate fi considerat ca neavnd legtur cu activitatea sa profesional (acesta este consumatorul) si o persoan care actioneaz n exercitarea activittii sale profesionale (profesionistul). Exist dou solutii conflictuale majore: 1. a.) contractelor ncheiate cu consumatorii li se aplic legea statului n care consumatorul si are resedinta obisnuit, cu conditia ca profesionistul s-si desfsoare activitatea comercial sau profesional chiar n tara n care consumatorul si are resedinta obisnuit si respectivul contract s se nscrie n sfera activittilor profesionistului din acea tar; b.) prtile pot alege legea aplicabil contractului cu consumatorii, dar aceast alegere nu poate priva pe consumator de protectia acordat lui de legea care ar fi fost aplicabil potrivit solutiei 1. a.). 2. n cazul n care solutiile de la punctul 1 nu se pot aplica, legea contractului se stabileste potrivit regulilor generale: lex voluntatis, potrivit art. 3, sau localizarea obiectiv, potrivit art. 4. Contractele de asiguarare art. 7 Roma I Reglementrile art. 7 se aplic indiferent unde se produce riscul asigurat = art. 7 are o aplicare universal. Solutiile conflictuale propriu-zise difer dup cum este vorba de asigurri facultative sau obligatorii. I. Asigurrile facultative. Exist dou solutii conflictuale majore: 1. Legea aplicabil contractelor de asigurare care acoper riscuri majore (Directiva 239 din 1973 defineste n art. 5 notiunea de riscuri majore se refer la avioane, nave, platforme petroliere, accidente majore, cum ar fi cele atomice etc.) 3 solutii conflictuale: a.) legea aleas de ctre prti (lex voluntatis) nelimitat, n acest caz; b.) legea trii n care si are resedinta obisnuit asigurtorul; c.) n cazul n care, din circumstantele cauzei, rezult fr echivoc c acel contract are n mod vdit o legtur mai strns cu o alt tar, se aplic legea acelei tri. 2. Celelalte riscuri n acest caz exist 2 solutii conflictuale, cu anumite subdiviziuni: A. a.) Prtile pot alegea legea aplicabil contractului, dar autonomia de voint este limitat pot alege numai una dintre urmtoarele legi: legea statului membru n care este situat riscul n momentul ncheierii contractului; legea resedintei obisnuite a titularului politei de asigurare; legea cetteniei titularului politei de asigurare etc.

b.) n cazul n care statele membre a cror lege este aplicabil potrivit solutiilor de la A. a.) acord o mai mare libertate n ceea ce priveste legea aplicabil contractului, prtile se pot prevala de acea libertate. B. n cazul n care prtile nu au ales legea aplicabil, contractul de asigurare se va supune legii statului membru n care este situat riscul n momentul ncheierii contractului. II. Asigurrile obligatorii.

Art. 7 alin. 4 Roma I contractelor de asigurare care acoper riscurile pentru care un stat membru impune obligativitatea asigurrii, li se aplic si cteva norme suplimentare. Contractele de asiguare obligatorie trebuie s respecte dispozitiile specifice stabilite n legtur cu asigurarea respectiv de statul membru care impune obligatia. Contractele individuale de munc art. 8 Roma I Exist 4 solutii conflictuale: 1. Legea ales de ctre prti. Cu toate acestea, o astfel de alegere nu poate priva angajatul de protectia acordat lui n temeiul dispozitiilor de la care nu se poate deroga prin conventie (imperative) din legea care, n absenta alegerii, ar fi fost aplicabil contractului de munc. 2. Legea trii n care angajatul si desfsoar n mod obisnuit activitatea n executarea contractului. n cazul n care angajatul lucreaz temporar ntr-o alt tar, adic n cazul n care este delegat sau detasat ntr-o alt tar, nu se consider c si-a schimbat locul n care n mod obisnuit si desfsoar activitatea. 3. Legea trii n care este situat unitatea angajatoare. 4. Legea trii cu care contractul are legtura cea mai strns.

Domeniul de aplicare a legii contractului Art.12 din Roma I reglementeaz sumar domeniul de aplicare alegii contractului: legea aplicabil contractului reglementeaz n special: 1. Conditiile de fond pentru ncheierea valabil a contractului lex contractus este aplicabil de regul si n cazul n care exist un litigiu cu privire la conditiile de fond sau existenta valabil a contractului (art. 10 alin. 1 Roma I existenta si valabilitatea contractului sunt determinate de legea care l-ar reglementa dac acel contract ar fi valabil.). Cu toate acestea, pentru a stabili faptul c si-a dat sau nu consimtmntul pentru ncheierea unui contract, o parte poate s invoce legea trii n care si are resedinta obisnuit, dac din circumstantele respective rezult faptul c ar fi rezonabil ca respectivul comportament s se determine potrivit acelei legi. Conditiile de fond sunt: capacitatea, consimtmntul, obiectul, cauza si modalittile. Nu toate sunt supuse legii contractului. a.) Capacitatea de a contracta nu este supus legii contractului, ci legii personale a prtii n cauz, dup cum este vorba despre o persoan fizic sau o persoan juridic art. 2572 si 2580 C.Civ. b.)Consimtmntul este supus legii contractului elementele: - raportul dintre vointa real si cea declarat; - conditiile consimtmntului; - viciile de consimtmnt; - mecanismul formrii consimtmntului; - regimul juridic al tcerii. c.) Obiectul si cauza sunt supuse legii contractului. Bunul ns, ca obiect derivat al contractului, iese din sfera legii contractului si este supus normelor legii aplicabile bunurilor art. 2613 C.Civ. d.)Modalittile sunt supuse legii contractului. 2. Interpretarea contractului. Ea este supus legii contractului. Interpretarea este reglementat de art. 12 Roma I. 3. Efectele contractului. Sunt supuse legii contractului urmtoarele elemente: a.) drepturile si obligatiile prtilor; b.) principiile care guverneaz efectele contractului: principiul fortei obligatorii, principiul irevocabilittii, principiul relativittii efectelor, regimul tertilor, al avnzilor-cauz etc. c.) efectele specifice contractelor sinalagmatice: exceptia de neexecutare si rezolutiunea pentru neexecutare sunt stabilite de lex contractus; riscul contractului este supus legii contractului; riscul lucrului este supus legii locului siturii bunului regimului real. 4. Prezumtiile legale si sarcina probei contractului. Sunt supuse legii contractului si sunt mentionate explicit de Roma I n art. 12. Mijloacele de prob a contractului sunt supuse legii formei contractului art. 18 Roma I. Celelalte aspecte merg dup lex contractus. 5. Executarea contractului. De regul, executarea este supus legii contractului. Prin exceptie, anumite aspecte privind executarea sunt supuse altei legi dect cea a contractului. Este supus legii contractului executarea obligatiilor nscute din contract, constnd n: modalittile de executare; regimul pltii: locul, data, imputatia etc.; durata n timp a contractului, n cazul n care ea este stabilit prin contract; problema punerii n ntrziere a debitorului; formalittile de punere n ntrziere sunt supuse legii locului de efectuare a notificrii; existenta sau inexistenta teoriei impreviziunii. Prin exceptie, anumite aspecte privind executarea sunt supuse unor legi diferite: modalittile de executare si msurile ce pot fi luate n cazul unei executri defectuaose sunt supuse locului de executare (lex loci executionis/solutionis) art. 12 alin. 2 Roma I: modurile si formalittile concrete de executare a contractului;

msurile pe care creditorul trebuie s le ndeplineasc pentru punerea n executare a contractului si pentru punerea n ntrziere a debitorului; msurile pe care creditorul poate s le ia pentru prentmpinarea neexecutrii; ex.: acordarea unei termen de gratie; receptia cantitativ si calitativ a mrfii; msurile pentru remedierea neexecutrii sau pentru restrngerea efectelor prejudiciabile. regimul monedei de plat este supus legii trii care a emis mondea (lex monetae): regimul convertibilittii, inconvertibilittii, al transferului sau al transferului peste frontier. 6. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului care rezult din contract sunt supuse legii contractului: - regimul actiunii pauliene sau revocatorii; - regimul actiunii n declararea simulatiei; - regimul actiunii oblice sau subrogatorii. 7. Rspunderea contractual. Art. 12 Roma I reglementeaz expres rspunderea contractual. Elemente concrete: conditiile rspunderii contractuale; consecintele neexecutrii totale sau partiale a obligatiei sau ale executrii cu ntrziere; regimul fortei majoare si a altor clauze exoneratoare de rspundere; regulile privind evaluarea prejudiciului regimul daunelor interse, compenstorii si moratorii. n ceea ce priveste daunele cominatorii, tendinta este de aplicare a legii forului; regimul dobnzilor; regimul clauzei penale; regimul conventiilor asupra rspunderii. 8. Stingerea obligatiilor nscute din contract. Aceasta include si prescpriptia si decderea din drepturi art. 12 Roma I. 9. Nulitatea contractului. Art. 12 Roma I. Elemente concrete: cauzele de nulitate de fond; sfera persoanelor care pot invoca nulitatea; ct timp poate fi invocat nulitatea problema prescriptibilittii actiunii n anulare; problema dac nulitatea poate sau nu s fie acoperit prin confirmare; efectele nulittile; principiile care guverneaz nulitatea. Legea aplicabil obligatiei de restituire a unei prestatii n cazul declarrii nulittii contractului reglementat de Roma I, coroborat cu Roma II. Roma II, art. 10 alin. 1 obligatia de restituire a unei prestatii care intervine n cazul n care un contract a fost anulat este supus legii contractului, nu legii faptului juridic. Non-domeniul contractului conventiile matrimoniale merg dup C.Civ.; conventiile de arbitraj si conventiile de jurisdictie (formul conveniens); obligatiile care decurg din ntelegeri ce au avut loc nainte de semnarea unui contract merg dup Roma II.

REGULAMENTUL ROMA II Face o distinctie ntre: faptele juridice ilicite; faptele juridice licite.

Faptele juridice ilicite

Art. 4 Roma II regul general; art. 5 9 Roma II reglementri speciale privind anumite tipuri de delicte. Norma general ofer trei solutii conflictuale: - norma general propriu-zis; - o exceptie de la aceast norm; - o clauz derogatorie (solutia de salvare). Norma general Art. 4 alin. 1 Roma II legea aplicabil obligatiilor necontractuale care decurg dintr-o fapt ilicit este legea trii n care s-a produs prejudiciul (lex loci laesionis). n dreptul romn, traditional se aplica lex loci delicti commisii. Exceptia Art. 4 alin. 2 Roma II n cazul n care fptuitorul si victima si au resedinta obisnuit n aceeasi tar n momentul producerii prejudiciului, se va aplica legea acelei tri. Sintagma momentul producerii prejudiciului solutioneaz si conflictul mobil de legi. Clauza derogatorie Art. 4 alin. 3 Roma II n cazul n care reiese clar din toate circumstantele referitoare la caz c fapta ilicit are n mod vdit o legtur mai strns cu o alt tar dect cea mentionat n solutiile conflictuale mentionate mai sus, se va aplica legea trii respective. Normele specifice Art. 5 Roma II rspunderea pentru produsele defectuoase obligatiile contractuale care decurg din prejudiciile cauzate de un produs defectuos sunt supuse, n scar, la 4 solutii conflictuale: 1. dac fptuitorul si victima si au resedinta n aceeasi tar n momentul producerii prejudiciului, se aplic legea resedintei obisnuite; 2. dac nu este cazul, se aplic una dintre urmtoarele trei legi, de asemenea n scar: a.) legea trii n care victima si-a avut resedinta obisnuit n momentul producerii prejudiciului; b.) legea trii n care s-a achizitionat produsul, dac acesta este comercializat n tara respectiv; c.) legea trii n care a fost cauzat prejudiciul, dac produsul a fost comercializat n tara respectiv. 3. legea resedintei obisnuite a fptuitorului, dac fptuitorul nu putea s prevad n mod rezonabil c produsul respectiv a fost comercializat n statele a cror lege este aplicabil potrivit solutiilor conflictuale de mai sus; 4. dac rezult clar din circumstantele cauzei c respectiva fapt ilicit are n mod vdit o legtur mai strns cu alt lege, se aplic legea acelei tri. Art. 6 Roma II concurenta neloial si actele care ngrdesc libera concurent. Legea aplicabil concurentei neloiale a.) n cazul n care, ca urmare a delictului, sunt afectate relatiile concurentiale sau interesele colective ale consumatorilor, se aplic legea trii n care acele interese sunt afectate. b.)Dac un act de concurent neloial afecteaz exclusiv interesele unui anumit concurent, se aplic norma general din art. 4. Ocrotirea liberei concurente a.) Solutia regul legea aplicabil obligatiilor necontractuale care decurg din restrngerea concurentei sunt supuse legii trii unde piata este/poate fi afectat. b.) n cazul n care piata este/poate fi afectat n mai multe tri, iar reclamantul solicit despgubiri n fata instantei de la domiciliul prtului, poate fi aplicat si legea respectivei instante (legea instantei sesizate). Art. 7 Roma II daunele aduse mediului. De regul, se aplic regula general, lex loci damnii, dar victima delictului de mediu poate s si ntemeieze actiunea si pe legea trii unde s-a produs prejudiciul. Aer. 8 Roma II nclcrile aduse dreptului de proprietate intelectual. De regul, se aplic legea trii pentru care se solicit protectie, iar n cazul n care, prin exceptie, este vorba despre un drept de proprietate intelectual reglementat unitar la nivelul comunittii, se va aplica legea trii unde s-a produs delictul. Art. 9 Roma II actiunile sindicale. Prejudiciile sunt supuse legii trii unde a fost ntreprins acea actiune.