ROLUL MEMORIEI IN INVATARE

Anica-Ionescu Raluca Clasa a X-a C

Studiul stiintific al memoriei a debutat cu cercetarile experimentale realizate in 1885 de psihologul german Hermann Ebbinghaus. Savantul german cerea subiectilor de experiment sa memoreze liste de silabe fara semnificatie, pe care le citea rapid si le repeta pana cand acestia reuseau sa le reproduca fara greseala. Prin repetarea listei se obtinea un progres in memorare, asemenea bulgarelui de zapada care, prin rostogolire, devine tot mai voluminos. Hermann Ebbinghaus a pus in evidenta existenta unei relatii liniare directe intre volumul informatiilor achizitionate si timpul consacrat memorarii. A identificat, de asemenea, procedee de optimizare a memorarii prin distribuirea temporara a repetitiilor. Ceea ce interesa era determinarea cantitatii de informatii ce puteau fi tratate mnezic, afectate sau nu de memorarile anterioare sau de uitare. Dupa mai mult de un secol de investigare stiintifica, memoria constituie inca un laborator enigmatic, ale carui rezultate sunt oarecum descurajatoare (U. Neisser, 1978). Se accepta insa de catre specialisti ca memoria reprezinta un sistem de stocare si recuperare a informatiilor, constand din trei etape strans legate intre ele: 1. codificarea (encoding) este faza memoriei in care informatia se traduce intr-un cod (imagine, sunet, propozitie), astfel incat sa poata patrunde in sistemul memoriei. 2. stocarea(storage) se refera la retinerea informatiilor pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp; 3. regasirea(retrieval)/reactualizare are in vedere aducerea la suprafata a informatiilor retinute in vederea utilizarii lor in activitatea umana. Reactualizarea se poate realiza sub forma recunoasterii(se produce in prezenta materialului anterior memorat) sau a reproducerii(se produce in absenta materialului); Se accepta de asemenea ca la om functioneaza o memorie de scurta durata (short-term memory) si o memorie de lunga durata (long-term memory). Memoria de scurta durata asigura stocarea informatiei timp de aproximativ 15-20 de secunde; dupa acest interval informatia este uitata sau este trecuta in ceea ce se cheama memorie de lunga durata. Memoria de scurta durata este limitata nu numai in ceea ce priveste durata conservarii informatiilor, ci si in ceea ce priveste volumul ei. Cercetarile au aratat ca volumul sau capacitatea acestui tip de memorie este de 72 elemente; totusi, s-a constatat ca volumul informatiei pe care o putem retine pe termen scurt creste considerabil daca vom realiza o grupare a unitatilor informationale dupa criterii de semnificatie. Memoria de lunga durata cuprinde totalitatea informatiilor receptate care pot fi pastrate un timp nelimitat (ore, zile, ani si chiar intreaga viata), capacitatea acesteia fiind foarte mare, intrucat ea fixeaza aproape tot ce ni se intampla: evenimente zilnice, cunostinte, deprinderi, trairi afective. Cantitatea mare si diversitatea informatiilor stocate in memoria de lunga durata necesita o organizare fara de care o mare parte a acestui material ar deveni inaccesibila reactualizarii, astfel ca informatiile sunt grupate in functie de semnificatia lor, intr-o vasta retea de scheme, operatii, notiuni. Abordarea moderna a memoriei impune distinctia propusa de pishologul canadian Endel Tulving(1972) intre memoria semantica, prin intermediul careia cunoastem lumea, si memoria episodica, ce consta in capacitatea de aducere in memorie (rapel) a evenimentelor specifice. Asa cum remarca Alan D. Baddeley(1994, 731), care a facut cercetari laborioase in domeniul memoriei de scurta durata si al relatiilor ei cu limbajul, psihologii au studiat mai mult memoria episodica, prezentand subiectilor de experiment liste de cuvinte ( cu sau fara sens ) si cerandu-le apoi sa le reproduca sau sa le recunoasca. Spre deosebire de memoria episodica, cu ajutorul careia re-traim o experienta particulara intr-un context dat, memoria semantica este detasata de

contextul concret, este generica, permitand stocarea trasaturilor comune ale mai multor evenimente asemanatoare. Se poate spune ca memoria semantica reprezinta un reziduu al mai multor episoade. In studiul anterior citat Alan D. Baddeley (1994) atrage atentia asupra faptului ca uitarea poate fi si benefica, nu numai catastrofala: ne permite sa ne debarasam de informatiile fara utilitate. Psihologul german Hermann Ebbinghaus a studiat fenomenul uitarii, rezultatele sale cele mai cunoscute fiind prezentate in curba uitarii.

Memoria are un rol foarte important in actul de invatare. De-a lungul timpului, invatarea a fost definita in diverse moduri. In nici una din definitiile invatarii nu lipseste raportarea acesteia la comportament si la schimbare: Thorndike afirma caeste o problema de convenienta daca vom considera invatarea drept achizitie de raspunsuri si schimbare a fortei conexiunilor cu situatile din viata, sau numai ca schimbare, pe de alta parte, Itelson spunea ca invatarea consta in producerea unui sistem unitar al comportamentului, al structurii proceselor psihice si al personalitatii, sub actiunea unor situatii unitare; din perspective genetica se vorbeste despre invatare numai in masura in care un rezultat (cunostinta sau performanta) este achizitionat in functie de experienta, aceasta experienta putand fi de tip fizic sau de tip logico-matematic (Piaget, 1972, p11). Din perspectiva psihologica, invatarea reprezinta orice noua achizitie a organismului ca urmare a simularii, a interiorizarii informatiilor externe, achizitie care are ca efect o schimbare in comportament.

Termenii memorie si invatare sunt destul de greu de delimitat, intrucat au multe aspecte comune: In timp ce memoria este, in special, o modalitate de reflectare, invatarea se defineste in special ca o activitate prin care ne fixam cunostintele in memorie Invatarea este o activitate mai complexa decat simpla memorare. Invatarea implica un efort de intelegere, de sistematizare si organizare a cunostintelor, exercitii de utilizare a acestora in practica Invatarea acopera o arie mai larga de fenomene decat simpla memorare. Astfel, de exemplu, un elev rezolvand probleme la matematica, isi perfectioneaza, prin acestea, priceperea de a rezolva probleme, de a-si utiliza cunostintele matematice in mod independent si original etc. Aceasta perfectionare este o forma de invatare. Termenul memorare insa nu exprima cele ce se petrec in cazul dat. Un specialist in domemeniul culorilor invata sa distinga, exercitandu-se, nuante foarte fine de culoare. Este o perfectionare a sensibilitatii sale cromatice careia de asemenea i se aplica bine termenul de invatare. Invatarea este o activitate si se aplica oricarei forme de activitate - inclusiv cea motorie. Spunem de aceea ca un copil invata sa mearga, un om invata sa inoate. Invatarea presupune intodeauna memoria adica reflectarea experientei anterioare dar ea implica atat in fixarea cat si in utilizarea celor retinute o arie mai larga de fenomene psihice mobilizate si o mai intima si variata integrare in comportamentul individului. Spunem despre cineva care invata o limba straina ca a memorat o serie de cuvinte noi dar nu spunem ca a, , memorat sa vorbeasca, sa se exprime in aceea limba. In general putem definii invatarea ca fiind activitatea care duce la achizitii individuale relativ stabile in sfera comportamentala. Memoria are un rol foarte important in actul de invatare. Fara o memorie trainica nu se poare asigura insusirea temeinica a cunostintelor. Este necesar ca memoria sa se bazeze pe inteligenta, care are menirea sa construiasca, sa rezolve si sa solutioneze situatii problematice noi. Succesul in activitatea de invatare depinde in egala masura de efortul voluntar depus, de concentrarea si mobilizarea resurselor motivationale, de stapanire a unor strategii adecvate de organizare a invatarii. In invatare, succesul inseamna a invata cum sa invatam sau, cu alte cuvinte, cum sa insusim un volum mai mare de cunostinte intr-o perioada mai scurta de timp si cu efort redus. Invatarea inteligenta presupune o metoda care inseamna a stapani un asnambul de reguli ale unei invatari organizate care sa ne fereasca de pericolul unei invatari haotice, intamplatoare

Bibliografie: Manual de psihologie pentru clasa a x-a- Adrian Neculau, Ed. POLIROM Psihosociologie-teorie si aplicatii-Septimiu Chelcea, Ed Economica http://www. inteligenta-artificiala. ro http://www. scribd. com/doc/12673895/Psihologia-invatarii www. referat. ro http://www. referatele. com/referate/psihologie/online4/INVATAREA-PROCESELEMEMORIEI-Memorarea--Pastrarea--Actualizarea-referatele-com. php