Sunteți pe pagina 1din 21

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

2. Modelarea componentelor sistemelor hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

2.1. Colectoarele solare

Calculul eficienţei colectoarelor solare prin măsurători directe

Eficienţa colectoarelor solare termice este definită de următoarea formulă [11]:

η

colector

(1)

=

Q livrat

Q disponibil

, unde η colector este eficienţa colectorului termic; Q livrat este fluxul termic livrat de către colector; Q disponibil este fluxul radiaţiei solare incidente pe suprafaţa colectorului.

Căldura livrată de către colector mai poate fi scrisă:

Q

livrat

(2)

=

D

iesire

c

p iesire

t

iesire

D

int

rare

c

p

int

rare

t

int

rare

, unde D ieşire reprezintă debitul fluidului de lucru la ieşirea din colectorul solar; c p ieşire reprezintă căldura specifică a fluidului la ieşirea din colectorul solar; t ieşire reprezintă temperatura fluidului de lucru la ieşirea din colectorul solar; D intrare reprezintă debitul fluidului de lucru la intrarea în colectorul solar; c p intrare reprezintă căldura specifică a fluidului la intrarea în colectorul solar; t intrare reprezintă temperatura fluidului de lucru la intrarea în colectorul solar.

Dacă fluidul de lucru nu îşi modifică nici debitul şi nici căldura specifică, atunci relaţia (2) devine:

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Q

livrat

(3)

=

D

fluid

c

p

⋅ ∆

t

, unde D fluid este debitul fluidului de lucru; c p este căldura specifică a fluidului de lucru; t este diferenţa între temperatura de intrare şi cea de ieşire a fluidului de lucru din colectorul termic.

Pentru calcularea eficienţei panourilor solare trebuie cunoscute următoarele date:

Radiaţia solară incidentă pe panou;

Debitul şi temperatura fluidului încălzit la intrarea în panou;

Debitul şi temperatura fluidului la ieşirea din panou.

Fluxul de căldură Q disponibil reprezintă radiaţia solară globală pe acelaşi plan cu cel al colectorului solar. Figura 12. Principalele mărimi care intra în calculul eficienţei colectorului solar termic prezintă colectorul solar, împreună cu fluxurile ce trebuiesc cunoscute pentru calculul eficienţei.

ce trebuiesc cunoscute pentru calculul eficien ţ ei. Figura 12. Principalele m ă rimi care intra

Figura 12. Principalele mărimi care intra în calculul eficienţei colectorului solar termic

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Măsurarea mărimilor ce intră în calculul eficienţei de conversie a energiei solare în energie termică se poate face după cum urmează:

Debitele se pot măsura cu ajutorul debitmetrelor (tuburi venturi, diafragme, debitmetre cu ultrasunete);

Temperaturile pot fi măsurate cu ajutorul termometrelor (termorezistenţe, termocuple);

Radiaţia solară incidentă se poate măsura cu ajutorul pirometrelor. Pentru măsurarea corectă a radiaţiei solare globale este necesar ca pirometrele să fie aşezate în acelaşi plan cu cel al colectoarelor solare.

Schema de măsurare a eficienţei panourilor termice arată precum cea din Figura 13.

ei panourilor termice arat ă precum cea din Figura 13 . Figura 13. Schema de m

Figura 13. Schema de măsurare a eficienţei captatoarelor solare

În Figura 13:

1 este un pirometru aşezat în planul panoului solar;

2 este termometrul la ieşirea din colectorul solar;

3 este termometrul la intrarea în colectorul soalr;

4 este debitmetrul la intrarea în colectorul solar (dacă debitele de intrare şi de

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

ieşire diferă este necesară montarea debitmetrului la ieşirea din panoul solar); 5 este panoul solar a cărei eficienţă trebuie măsurată.

Dat fiind faptul că colectoarele solare au inerţie termică, eficienţa acestora se poate determina pe diferite perioade de timp:

Pentru regimuri momentane, dar măsurarea mărimilor momentane poate duce la erori mari în determinarea eficienţei din cauza acumulărilor (pe perioadele de acumulare eficienţa colectoarelor este foarte scăzută) şi dezacumulărilor ce apar în proces (pe perioadele de dezacumulare poate apărea ideea unei eficienţe mai mari decât 1);

Pentru regimuri staţionare. După o perioadă suficientă de funcţionare în regimuri cu parametrii staţionari se poate măsura o valoare veridică a eficienţei panourilor.

Pentru valori mediate. Medierea valorilor fluxurilor termice ce apar pe o perioada de timp (o oră sau o zi) duce la valori credibile pentru eficienţele de colectare ale panourilor [14] din cauză că perioadele de acumulare şi dezacumulare sunt mai scurte decât aceste perioade.

Pentru medierea mărimilor ce apar se pot folosii următoarele formule:

Q livrat

(4)

=

timp

0

D

fluid

c

p

⋅ ∆

t

d

τ

timp

0

d

τ

, unde timp reprezintă perioada de timp pe care se face medierea valorilor şi

Q livrat

(5)

=

n (

 

D

fluid

 

i

c

p

(

t

2 _

i

t

3 _

i

)

⋅ ∆

τ

i

 

_

   

i

= 1

 

n

 

τ

i

)

i = 1

, unde D fluid_i este debitul de fluid măsurat pe perioada i;

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

t 3_i este temperatura fluidului măsurată la intrarea în colectorul solar pentru măsurătoarea i; t 2_i este temperatura fluidului măsurată la ieşirea din colectorul solar pentru măsurătoarea i; ∆τ i este lungimea perioadei de timp pentru care se face măsurătoare i.

Pentru a măsura, cu ajutorul schemei din Figura 13, eficienţa panoului solar se propune următoarea procedură de calcul. Se vor face măsurători la o perioadă ∆τ pentru debitul la intrare (cu debitmetrul 4), şi termometrele 2 şi 3. Cu ajutorul formulei (5) se calculează fluxul mediu de căldură livrat pe o perioadă formată din n intervale ∆τ.

În ecuaţiile (4) şi (5), numărătorul reprezintă cantitatea de energie produsă de către panou în perioada timp. Cantităţile de căldură disponibile sunt prezentate în ecuaţiile (6) şi (7).

Q disponibil

(6)

Q disponibil

(7)

=

=

timp

 

0

I

d

τ

global

 
 

timp

0

d

τ

 
 
 

n

I

global

_

i

⋅ ∆

τ

i

i

= 1

 

n

 

τ

i

i = 1

, unde I global reprezintă radiaţia solară globală momentană; I global_i reprezintă radiaţia solară globală momentană pentru măsurătoarea i;

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Figura 14 prezintă un pirometru pentru radiaţie globală, pe toate lungimile de undă [13].

radia ţ ie global ă , pe toate lungimile de und ă [13]. Figura 14. Pirometru

Figura 14. Pirometru de precizie pentru radiaţie globală [13].

Pentru determinarea cât mai exactă a mărimilor se pot folosi senzori şi instalaţii de achiziţii de date.

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Modelul matematic al colectorului plan

Calculul eficienţei panourilor solare plecă de la bilanţul termic al panoului. Pentru a se efectua acest bilanţ se vor parcurge următoarele etape:

I. Stabilirea geometriei colectorului plan;

II. Stabilirea fluxurilor de energie prin conturul de bilanţ;

III. Detalierea fluxurilor de energie din jurul colectorului solar;

IV. Calculul eficienţei panourilor solare.

Acest model va prezenta un model matematic pentru calculul eficienţei de colectare a energiei termice şi exemple de calcul pentru principalele tipuri de panouri folosite în întreprinderile mici şi mijlocii.

Datele de intrare pentru modelul optimizat al captatorului solar sunt:

Intensitatea radiaţiei solare totale incidente;

Temperatura de intrare a agentului încălzit;

Temperatura aerului în care este amplasat colectorul termic;

Viteza vântului în jurul colectorului termic.

Principalele tipuri constructive de colectoare solare termice sunt prezentate în Figura 15

[15].

solare termice sunt prezentate în Figura 15 [15]. Figura 15. Tipuri contructive de colectoare solare plane.

Figura 15. Tipuri contructive de colectoare solare plane.

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Tipurile de colectoare solare ce vor fi analizate sunt:

Colectorul bloc;

Colectorul solar plan pentru apă (cu acoperire);

Colectorul solar plan pentru aer (cu acoperire);

Modelul matematic pentru calculul eficienţei de colectare a radiaţiei solare se bazează atât pe bilanţul energetic in jurul unui contur, cât şi pe calculul elementelor de transfer de căldură interioare conturului de bilanţ, care vor detalia fluxurile exterioare.

Etapa I. Stabilirea geometriei colectorului solar

Acest capitol cuprinde pe lângă stabilirea principalelor dimensiuni ale elementelor exterioare şi dimensiunile şi proprietăţile elementele constructive interioare.

Principalele elemente ce ţin de conturul exterior sunt:

grosimea colectorului (h);

lungimea colectorului (L);

lăţimea colectorului (l);

unghiul de înclinare al colectorului (α);

suprafaţa efectivă a colectorului (S ef );

suprafaţa activă a colectorului (S activ );

suprafaţa din spatele colectorului (S spate )

suprafaţa totală a colectorului (S total ).

Mărimile de mai sus sunt exemplificate în Figura 16.

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Privire spre sus

termice cu ajutorul energiei solare Privire spre sus Privire din lateral Unghiul de înclinare al colectorului

Privire din lateral

energiei solare Privire spre sus Privire din lateral Unghiul de înclinare al colectorului Figura 16.

Unghiul de înclinare al colectorului

Privire din lateral Unghiul de înclinare al colectorului Figura 16. Principalele m ă rimi geometrice exterioare

Figura 16. Principalele mărimi geometrice exterioare ale captatorului solar plan.

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Pentru stabilirea proprietăţilor interioare a colectorului solar plan sunt necesare atât datele geometrice cât şi cele ale materialelor componente.

Figura 17 prezintă secţiunea transversală pentru un colector plan. Sunt prezentate principalele elemente funcţionale ale colectoarelor solare.

elemente func ţ ionale ale colectoarelor solare. Figura 17. Principalele elemente constructive ale

Figura 17. Principalele elemente constructive ale colectorului solar plan.

Notaţiile din Figura 17 sunt următoarele:

1) Carcasă exterioară – este fabricată din metal sau plastic şi are rolul de a proteja instalaţia de factorii externi; 2) Izolaţie termică – are rolul de a micşora pierderile de căldură prin convecţie şi conducţie către exterior; 3) Canal de curgere a fluidului încălzit – este spaţiul în care fluidul de lucru preia căldura (forma şi dimensiunile acestui spaţiu diferă funcţie de tipul constructiv al colectorului termic); 4) Absorbant termic – are rolul de a absorbi radiaţia solară termică; 5) Închidere formată dintr-o suprafaţă de transparentă – are rolul de a menţine radiaţia termică emisă de către absorbant în interiorul colectorului solar termic; 6) Strat de aer – este transparent la radiaţia termică şi în acelaşi timp este rezistenţă termică care împiedică transferul de căldură între absorbant şi suprafaţa transparentă.

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

Etapa II. Stabilirea fluxurilor de energie prin conturul de bilanţ

Dacă se stabileşte un contur de bilanţ pentru colectorul termic la limita fizică a acestuia cu mediul ambiant se pot defini următoarele fluxuri energetice între mediul ambiant şi instalaţie:

Fluxuri optice:

o

Fluxul de radiaţie solară termică incident;

o

Fluxul de pierderi optice.

Fluxuri utile şi pierderi:

o

Prin convecţie;

o

Prin radiaţie;

o

Prin conducţie;

o

Fluxul de căldură util (flux de căldură exprimat ca diferenţă între fluxul termic ce iese o dată cu agentul termic şi fluxul de căldură intrat în colector odată cu agentul termic)

Figura 18, Figura 19 şi Figura 20 arată fluxurile de căldură aferente procedurii de calcul a eficienţei colectării radiaţiei termice [16].

a eficien ţ ei colect ă rii radia ţ iei termice [16]. Figura 18. Fluxurile optice

Figura 18. Fluxurile optice în raport cu conturul de bilanţ.

- 36 -

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare Figura 19. Fluxurile de pierderi de c

Figura 19. Fluxurile de pierderi de căldură şi produşii utili

Fluxurile de pierderi de c ă ldur ă ş i produ ş ii utili Figura 20.

Figura 20. Diagrama fluxurilor energetice pentru colectorul solar

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

După cum se observă în Figura 20 din radiaţia solară incidentă pe panoul solar principalele pierderi sunt:

Pierderile optice – au loc pe faţa panoului solar şi reprezintă suma dintre diferenţa dintre fluxul de radiaţie solară incidentă şi fluxul de căldură absorbit de panoul solar;

Pierderile prin convecţie – apar pe toate suprafeţele colectorului. Această pierdere este influenţată semnificativ de viteza vântului în mediul ambiant;

Pierderile prin radiaţie – are o valoare semnificativă doar pe faţa colectorului solar. Este dată de radiaţia termică emisă de suprafaţa absorbantă a panoului solar;

Pierderile prin conducţie – sunt considerate doar pe suprafeţele izolate ale colectorului solar. Este influenţată decisiv de grosimea şi caracteristicile materialului de izolaţie folosit.

Din cauza celor spuse mai sus, fluxurile termice vor fi explicitate pentru fiecare suprafaţă a colectorului.

Etapa III. Detalierea fluxurilor de energie din jurul colectorului solar.

Fluxul de radiaţie solară incidentă. Fluxul termic este produs de soare, având cromatica prezentată în Figura 21. [17]

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare Figura 21. Spectrul solar. În Figura 21

Figura 21. Spectrul solar.

În Figura 21 se observă că radiaţia solară extraterestră are un spectru apropiat de cel al unui corp negru în apropierea temperaturii de 5650 K. Datorită filtrării atmosferice se observă că o mare parte dinte lungimile de undă nu mai ajung pe suprafaţa terestră. Astfel doar radiaţia solară vizibilă ajunge la suprafaţa terestră, lungimile de undă lungi (infraroşii) fiind puternic atenuate.

Ecuaţiile de bilanţ termic în regim dinamic pe suprafaţa din faţă sunt [18]:

ρ δ

g

g

(8)

C

g

dT

g

dt

=

G

α

g

+

( h

wind

+

h

r,g

a

)(

T

a

T

g

)

+

(

h

c

g

+

h

r,c

g

)(

T

c

T

g

)

,unde ρ g este densitatea sticlei; δ g este grosimea stratului de sticlă;

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

C g este căldura specifică a sticlei;

T

g este temperatura sticlei;

t

este variabila timp;

G este radiaţia solară incidentă pe planul panoului solar; α g este absorbtivitatea sticlei;

h

wind este coeficientul de transfer de căldură convectiv exterior;

h

r,g-a este coeficientul de transfer de căldură radiativ între sticlă şi ambient;

T

a este temperatura mediului ambiant;

h c-g coeficientul de transfer de căldură convectiv pe interior al suprafeţei de sticlă;

h r,c-g coeficientul de transfer de căldură raditiv între suprafaţa de sticlă şi suprafaţa absorbantă;

T c este temperatura suprafeţei absorbante.

Ecuaţiile de bilanţ termic pentru suprafaţă absorbantă sunt:

ρ δ

c

c

(9)

C c

dT

c

dt

=

G α α

g

c

+

(

h

c

g

+

h

r , c

g

)(

T

g

T

c

)

+

h

c

f

A

f

(

T

f

T

c

)

+

T

a

T

c

R in

,unde ρ c este densitatea suprafeţei absorbante; δ g este grosimea stratului de absorbţie;

C g este căldura specifică a stratului de absorbţie;

α c este absorbtivitatea stratului absorbant;

h c-f este coeficientul de transfer de căldură între fluid şi suprafaţa absorbantă;

A f este suprafaţa interioară a canalului de curgere a fluidului încălzit raportată la

suprafaţa activă a panoului solar;

R in este rezistenţa termică între suprafaţa absorbantă şi atmosferă pe partea

inferioară a panoului;

Dacă se neglijează efectul radiaţiei termice în partea inferioară a panoului, atunci:

R

in

=

(10)

δ in

1

+

k

in

h

wind

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

, unde k in este coeficientul de transfer termic al materialului izolant; δ in este grosimea materialului izolant.

Ecuaţiile de bilanţ termic pentru canalul de curgere al fluidului încălzit sunt:

ρ f

A C

z

(11)

f

dT

f

dt

= h c

f

A

f

(

T

c

T

f

)

ρ

f

u

f

A C

z

f

T

f

z

∂ z

,unde ρ f este densitatea fluidului încălzit; C f este căldura specifică a fluidului încălzit; A z este suprafaţa transversală totală de trece a fluidului de lucru raportată la suprafaţa activă; u f este viteza de curgere a fluidului încălzit;

Coeficienţii de transfer termic

Coeficientul de transfer termic în condiţii exterioare cu vânt este [19]:

h

wind

(12)

= 2,8 + 3,0u

wind

, unde u wind este viteza vântului.

Coeficientul de transfer termic radiativ între sticlă şi mediul ambiant este:

h

r,g

a

(13)

=

ε σ

g

(

2

T

g

2

+ T

a

)(

T

g

+ T

a

)

,unde ε g este emisivitatea sticlei; σ este constanta Stefan-Boltzmann.

Coeficientul de transfer termic radiativ dintre materialul absorbant şi stratul de sticlă

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

este:

h r c

,

g

(14)

=

σ

(

2

T

g

+

2

T

a

)(

T

g

+

T

a

)

1

ε

g

+

1

ε

c

1

,unde ε g este emisivitatea stratului absorbant.

Coeficienţii de transfer termic convectiv între suprafaţa de sticlă şi cea a materialului absorbant precum şi coeficienţii de transfer termic în canalele de curgere a fluidului încălzit depind de tipurile constructive de colectoare solare şi nu vor fi detaliate.

Etapa IV. Calculul eficienţei panourilor solare.

Eficienţa de colectare a panourilor solare se poate calcula ca raport între fluxul termic preluat de fluidul încălzit şi fluxul termic al radiaţiei solare:

Pentru diferite tipuri costructive de panouri solare, unele dintre ecuaţiile prezentate pot lipsi. Astfel:

Colectoarele tip bloc prezintă doar două dintre elementele constructive prezentate (absorbantul şi canalul de curgere); Colectoarele cu acoperire de sticlă au în componenţa lor toate, deci toate ecuaţiile de bilanţ sunt prezente în modelul matematic de modelare a instalaţiilor.

Pentru creşterea eficienţei colectării de radiaţiei solare folosesc absorbante selective. Aceasta duce la creşterea semnificativă a performanţelor instalaţiilor.

Figura 22 prezintă caracteristicile unui absorbant selectiv pe bază de titan [20].

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare Figura 22. Caracteristicile de reflexie, absorb ţ

Figura 22. Caracteristicile de reflexie, absorbţie şi emisie pentru materialul TiNOX.

În Figura 22 se observă că pe lungimile de undă ale radiaţiei solare incidente materialul absoarbe, iar reflexia este foarte scăzută, în timp ce emisia are loc pe lungimi de undă mari (radiaţie infraroşie), pentru care sticla protectoare este opacă.

În regim staţionar, cu ajutorul ecuaţiilor de mai sus se pot stabili eficienţe de colectare a energiei. Figura 23 prezintă eficienţele de colectare a panourilor solare ale unui producător.

Pentru un colector solar cu acoperire de sticlă eficienţa şi temperatura la care se pot obţine este prezentată caracteristica din Figura 23.

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare Figura 23. Eficien ţ a colect ă

Figura 23. Eficienţa colectării radiaţiei solare funcţie de diferenţa de temperatură între colector şi mediul ambiant cu radiaţia solară incidentă.

Se observă că o dată cu creşterea temperaturii fluidului încălzit, eficienţa colectării scade.

În Figura 24 sunt prezentate eficienţele diferitelor tipuri de panouri solare cu diferenţele de temperatură între temperatura panoului şi mediul ambiant.

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare Figura 24. Eficien ţ a de colectare

Figura 24. Eficienţa de colectare a panoului solar funcţie de temperatura echivalentă pentru diferite tipuri de panouri constructive.

În Figura 24 temperatura echivalentă este raportul între diferenţa de temperatură între mediul ambiant şi temperatura colectorului şi radiaţia solară incidentă.

Din Figura 24 se observă că pentru diferite tipuri de activităţi sunt recomandate diferite tipuri constructive de panouri solare:

La diferenţe mici de temperatură cele mai eficiente panouri sunt cele bloc;

La diferenţe medii de temperatură eficienţa cele mai eficiente instalaţii sunt cele cu acoperire de sticlă;

La diferenţe mari de temperatură se recomandă folosirea colectoarelor cu suprafeţe selective şi cu tuburi vidate.

Pentru calcule simple şi în condiţii staţionare se poate folosi modelul parabolic de calcul al eficienţei de colectare al radiaţiei soare [21], ca în ecuaţia (15):

PETCU Horia Ionuţ - Sisteme hibride de producere a energiei termice cu ajutorul energiei solare

P

out

(15)

= F

'(

τα

)

en

G c

1

(

t

m

t

a

)

c

2

(

t

m

t

a

)

2

,unde P out este puterea utilă pe m 2 de colector solar; F’(τα) en este coeficientul de pierderi optice; c 1 şi c 2 sunt parametrii care descriu dependenţa de temperatură a pierderilor de căldură; G este fluxul de radiaţie termică solară; t m este temperatura medie aritmetică între intrarea şi ieşirea din colector; t a este temperatura mediului ambiant în apropierea colectorului.