Sunteți pe pagina 1din 14

Consideratii privind dezvoltarea analizei interpretative a fenomenologiei si a contributiei sale la cercetarea calitativa in psihologie Jonathan A. Smith Scoala de Psihologie.

Birkbeck, Universitatea din Londra, Strada Malet, Londra WC1E 7HX, UK Aceasta lucrare se refera la dezvoltarea AIF, ca fiind o abordare calitativa deosebita in psihologie. Dupa o scurta introducere in AIF, lucrarea evidentiaza ceea ce poate fi descris ca fiind caracteristicile sale: ideografica, inductiva, interogativa, atribuind fiecarei caracteristici exemple din studiile care au fost realizate prin AIF. Lucrarea ia in considerare diferitele niveluri de interpretare care sunt posibile in cadrul AIF si se refera la momentul la care o interpretare poate fi considerata destul de buna. Se continua prin referirea la aspectele aferente tipurilor de subiecte pentru care este potrivita AIF si patternul de lucru care utilizeaza abordarea in cauza. Urmatoarea sectiune ia in considerare modul in care studiile AIF extind tipul de participanti inclusi si de asemenea, examineaza concordanta diverselor metode de colectare de date. Lucrarea conchide prin a pune laolalta anumite idei privind dezvoltarea viitoare a AIF. Cercetarea calitativa in Psihologie; 1: 39-54 Cuvinte cheie: identitate; ideografie; interpretare; analiza interpretativa a fenomenologiei. Introducere Aceasta lucrare se refera la dezvoltarea unei anumite abordari calitative a psihologiei, analiza interpretativa a fenomenologiei (AIF) si adreseaza anumite intrebari care au aparut pe masura ce aceasta abordare a devenit stabila in psihologie. Mai mult, lucrarea este preocupata cu dezvoltarea ulterioara a AIF si anume, unde aceasta poate merge mai departe. Astfel, in diverse puncte, sugestiile privind extinderea proiectului AIF vor fi afisate mai departe. Aspectele cheie care se vor discuta sunt: Cum se poate aborda aspectul ideografic mai departe? Care niveluri de interpretare sunt conforme cu AIF? Cum putem extinde alinierea grupurilor de participanti care iau parte la studiile AIF si care metode de colectare a datelor sunt mai potrivite pentru AIF? Decada anterioara a fost martora unei cresteri dramatice si a utilizarii in cercetare a metodologiei calitative in psihologie. Aceasta explozie a fost atat de ampla, incat importanta abordarilor privind metodologiile calitative este recunoscuta tot mai pregnant. Astfel, diverse abordari calitative au diferite accente teoretice si metodologice si epistemologice. AIF este o abordare calitativa deosebita, pe care am dezvoltat-o si conturat-o in ultimii zece ani si care acum a devenit stabila in psihologia calitativa, mai ales in UK. In mod evident, nu am inventat cei trei termeni care definesc AIF fiecare dintre acestia are o istorie intelectuala indelungata. Oricum, am pus acesti trei termeni impreuna, in aceasta configuratie si de asemenea, aparut imediat si un codice de studii psihologice. Ce este AIF? AIF poate fi descrisa ca avand trei elemente mari. Reprezinta o pozitie epistemologica, ofera un set de directii principale privind conducerea cercetarii si descrie un codice de cercetari empirice.

In conditiile pozitiei sale teoretice, AIF tinde sa exploreze in detaliu experientele personale traite de participanti si modul in care acestia percep aceste experiente. Este fenomenologica (Giorgi si Giorgi, 2003) prin preocuparea sa privind perceptiile indivizilor asupra obiectelor sau evenimentelor, dar AIF de asemenea, recunoaste rolul principal al analistului in a da semnificatie acelei experiente personale si este astfel, legata puternic de traditia interpretativa sau hermeneutica (Palmer, 1969). Pentru AIF, unii pot spune ca cercetarea umana implica o dubla hermeneutica. Participantul incearca sa dea o semnificatie propriei lumi personale si sociale; cercetatorul incearca sa dea o semnificatie faptului ca participantul incearca sa dea o semnificatie propriei lumi personale si sociale. Pentru detalii privind pozitia teoretica a IPA, vezi Smith (1996). Unul din motivele pentru care AIF a atras interesul, mai ales in randul studentilor, este acela ca am incercat sa ofer niste directii principale practice si accesibile in conducerea cercetarii care foloseste aceasta abordare (Smith si colab., 1999; Smith si Dunworth, 2003; Smith si Osborn, 2003). Desigur, sunt multumit ca oamenii au gasit aceste directii principale care sa ii ghideze folositoare,insa exista tensiuni inevitabile care apar. Nu se poate realiza o cercetare calitativa buna , urmand sugestiile unei carti de bucate. Sugestiile pe care le fac sunt doar atat sugestii care sa fie adaptate si dezvoltate de cercetatori , iar ceea ce determina caliltatea rezultatelor este munca analitica personala realizata la fiecare etapa a procedurii. Psihologia calitativa va avea doar un impact asupra disciplinei in mare cand ofera studii empirice asupra subiectelor psihologice. Astfel, consider ca este folositor ca exista acum un codice al studiilor empirice care utilizeaza AIF si website-ul AIF http://www.psyc.bbk.ac.uk.ipa, care incearca sa aduca detalii din studii noi , pe masura ce acestea devin accesibile. Un asemenea codice, de asmenea autorizeaza noi cercetatori pentru a gasi exemple care sa le ofere scanteia intelectuala, incurajarea si indrumarea. A fost stabilit un codice destul de amplu, iar Paul Flowers si Katie Reid conduc acum o trecere in revista detaliata a studiilor AIF existente (O trecere in revista a studiilor care folosesc analiza interpretativa a fenomenologiei , in preparare). Trecerea in revista abordeaza multe intrebari diferite, ex., comparatia sudiilor in raport de populatie, marimea mostrei, strategii analitice si constructii principale care se ivesc. Se poate privi AIF din doua perspective diferite; din aceea a curentului principal al psihologiei sau din aceea a psihologiei fenomenologice. Astfel se poate spune ca a fost depusa mai mult efort in relatia dintre AIF si curentul principal in psihologie si se poate vorbi despre contributii diferite, in raport cu cele trei elemente de mai sus: epistemologie, metodologie si codeice de studii. Din aceasta perspectiva a fost scrisa initial aceasta lucrare. O sarcina subsecventa ar fi aceea de a se examina relatia dintre AIF si alte ramuri ale psihologiei fenomenologice. In raport cu cel de-al doilea element , nu pretind o asemenea pozitie epistemologica sau metodologica. Mai degraba, AIF face parte din abordari foarte strans legate care impart un angajament fata de explorarea experientei personale traite , dar care au diverse accente sau sugereaza tehnici pentru a se lansa in acest proiect. Printre aceste abordari inrudite sunt si cele ale lui Ashworth (1999), Benner (1994), Giorgi (1985), Halling (1994), Mooustakas (1994) si Van Manen (2002). O discutie referitoare la AIF in relatie cu aceste alte abordari va forma fundamentul unei lucrari subsecvente. Preocuparea AIF referitoarea la oferirea de semnificatie din partea cercetatorului si din cea a participantului inseamna ca, ar putea fi descrisa ca fiind psihologie cognitiva,

intr-un mod mai degraba provocator! Si intr-adevar, AIF impartaseste cu psihologia cognitiva si cu abordarile cognitive sociale, in psihologia clinica si sociala (Fiske si Taylor, 1991), o recunoastere a rolului central al starii de spirit/muncii intelectuale. Oricum, punctul in care AIF difera de curentul principal in psihologie consta in cea mai buna cale de a examina asemenea procese mentale. In timp ce curentul principal in psihologia cognitiva si cognitia sociala sunt fidele metodologiei cantitative si experimentale, AIF implica analiza calitativa de profunzime. Este interesant de analizat cum se schimba definitiile in timp, iar psihologia cognitiva a AIF poate fi vazuta aproximativ la acelasi nivel cu conceptia originala a psihologiei cognitive , cum este stiinta semnificatiei , propusa de Jerome Bruner, una din figurile centrale in inclinatia cognitiva pornita de la behaviorism la jumatatea secolului al douazecilea. Este interesant de observat astfel cum, in timp ce scria in anii 1990, Bruner se lamenteaza cu privire la aceasta viziune a psihologiei cognitive ca stiinta a semnificatiei care a parut sa se piarda, de vreme ce de fapt ea a devenit stiinta procesarii de informatii. Caracteristicile principale ale AIF Pentru a arata ca AIF nu se afla intr-o izolare splendida, voi extrage un dispozitiv retoric despre care analistii conversatiei sugereaza ca ar facilita perceptia cititorului asupra faptului ca mesajul este impartasit. As sugera ca trasaturile esentiale ale AIF pot fi surprinse intr-o lista aliterativa din trei parti: ideografica, inductiva si interogativa. Ideografica AIF este puternic ideografica , incepand cu examinarea detaliata a unui caz pana la cum au fost atinse anumite grade de dezbatere sau de plasare/punere impreuna, apoi mergand pana la o analiza in detaliu a celui de-al doilea caz si asa mai departe prin tot corpusul de cazuri. Numai in momentul in care acest lucru a fost obtinut, exista o incercare de a conduce o analiza incrucisata a cazurilor , de vreme ce lista de teme pentru fiecare individ face referire la convergenta si divergenta. Este posibila realizarea analizei detaliate nuantat asociata cu AIF pe baza unei mostre de dimensiuni reduse. Multe studii utilizeaza mostre de 5-10. Vezi Smith si Osborn (2003), pentru discutii privind ratiunea fundamentala asupra prelevarii de mostre. Talentul de a opera cu AIF consta in aceea de a permite cititorului sa analizeze naratiunea in doua moduri diferite: a) pentru temele care s-au ivit si pe care le impartasesc participantii (dar ilustrate in moduri diferite); b) pentru propria apreciere individuala prin punerea laolalta a materialelor prezentate persoanei respective, aceasta ar trebui sa fie capabila sa invete ceva atat despre temele generice importante, cat si despre lumea proprie a participantilor care si-au spus povestile. Aceasta decurge din critica psihologiei mnomotehnice, care permite doar pretentii la nivel de grup. (Lamiell, 1987; Smith si colab. , 1995 ) si nu are capacitatea de a spune ceva esential si specific despre participantii care, de fapt, au furnizat datele necesare studiului, in primul rand.

Majoritatea studiilor AIF cuprind un numar redus de participanti. Oricum, este posibila promovarea ulterioara a logicii ideografice si dirijarea unei analize AIF pe un caz singular si consider ca asemenea munca are importanta in evidentierea clara a contributiei semnificative a cazului in sine, care a fost din pacate neglijata de catre psihologie (vezi Radley si Chamberlain, 2001; Smith, 1993; Smith si colab. 1995; Yn, 1989 pentru discutii similare). In timp ce exista situatia in care se noteaza orice caz ca si explorare a unui moment specific din viata unui om, acest lucru este posibil mai degraba cand este vorba despre un caz convingator sau substantial. Personal, cred ca aceasta este o arie importanta de dezvoltare si care ar incuraja studentii doctoranzi, de exemplu, in a fi increzatori si in a lua in considerare dirijarea detaliata a analizei unui caz singular. Daca incepi lucrul pe transcrierea unui caz care este in mod deosebit convingator si spectaculos, atunci ramai alaturi de el si fa dreptate cazului, mai degraba decat sa te grabesti in a analiza si alte cazuri. Un numar de studenti de-ai mei incep acum sa lucreze in acest sens ( Eatough Furia si agresivitatea femeilor: o analiza interpretativa a fenomenologiei-studiu de caz, in pregatire; Lock Experienta acordarii de ingrijiri pentru pacientul care a suferit un atac cerebral, in pregatire; Weille, 2002). Am publicat un numar de studii de caz (ex. Smith, 1991 ; Smith si colab., 2000) si in prezent scriu despre un studiu de caz derivat dintr-un proiect care examineaza efectele psihologice ale tratamentului cu dializa in afectiunea renala in stadiu terminal (SmithDializa si depersonalizarea: un studiu de caz despre perceptia fata de hemodializa pentru afectiuni renale, in pregatire). In timpul analizei, unul dintre cazuri s-a dovedit a fi atat de spectaculos , incat am simtit ca garantia tratamentului s-a extins in propriile conditii. De asemenea, am considerat ca tema depersonalizarea a surprins reactia femeii la tratamentul sau de dializa. Fiind deja vulnerabila datorita bolii in sine, parerea de sine a femeii este subminata subsecvent, de regimul impus de tratament. Restrictiile spatiale si temporale asociate cu dializa, impreuna cu procesul de institutionalizare derivat din tratamentele de lunga durata din spital, duc la erodarea simtului sau de identitate. Perceptia pericolului este proiectata chiar pe dispozitivul de dializa, care este interpretata ca fiind rauvoitoare, malefica. Valoarea unui studiu de caz detaliat ca acesta este dubla. In mod evident ca poti afla foarte multe lucruri despre persoana respectiva si despre raspunsul sau la aceasta situatie specifica. De asemenea, se pot observa conexiunile dintre diferite aspecte ale aprecierilor facute de persoana in cauza. Oricum, Warnock (1987) evidentiaza un punct de vedere foarte important si profund referitor la faptul ca cercetarea ampla a cazului particular ne duce in acelasi timp catre universal. Suntem astfel, mai bine pozitionati pentru a ne gandi cum noi si alti oameni am putea face fata situatiei respective explorata si cum impartasim multe la un nivel profund cu o persoana ale carei circumstante personale par a fi in multe feluri foarte diferite de ale noastre. Astfel, fiecare detaliu al individului ne aduce de asemenea, mai aproape de aspectele semnificative ale unei umanitati impartasite si cazul particular poate astfel sa fie descris ca si cum ar contine o esenta, astfel conexand ideografia AIF cu psihologia fenomenologica Husserliana (Giorgi si Giorgi, 2003).

Inductiva Cercetatorii AIF utilizeaza tehnici care sunt suficient de flexibile pentru a face loc subiectelor sau temelor neanticipate care se ivesc in timpul analizei. Astfel, cercetatorii AIF nu incearca sa verifice sau sa nege ipoteze specifice stabilite pe baza literaturii existente; mai degraba, ei construiesc intrebari de cercetare mai ample care sa duca la colectarea de date vaste. Cea mai antrenanta analiza este adesea aceea care se dezvolta in mod nepremeditat, in timp ce este preocupata cu materialul si colectia flexibila de date, iar tehnicile de analiza AIF faciliteaza acest lucru. Un exemplu de analiza inductiva AIF il constituie studiul meu care exploreaza dezvoltarea identitatii femeii in timpul tranzitiei catre statutul de mama (Smith, 1999). Am adunat datele pe baza unor interviuri semi-structurate, iar femeile care au participat la studiu au tinut un jurnal personal in timpul acestei tranzitii. La acel moment eram interesat de aspecte privind identitatea personala inspirate de literatura psihologica referitoare la identitate si am adoptat chiar un cadru individual de referinta. Ca si rezultat, programul meu de interviuri nu a continut intrebari referitoare la relatiile femeilor cu persoanele semnificative din viata lor. Oricum, femeile, fara exceptie, au adus in discutie relatiilor lor cu partenerul de viata, cu mama si cu alte persoane semnificative si au scris mult despre aceste persoane in jurnalele lor. Tehnicile de colecatre a datelor au fost suficient de flexibile incat sa permita ca acest lucru sa aiba loc , pe masura ce am triat recomandarile initiale fata de aceste relatii semnificative in timpul interviurilor si am examinat femeile mai departe, iar acestea au fost capabile sa scrie despre acest lucru in jurnalele lor. Intr-adevar, relatiile semnificative de care vorbeam au devenit atat de importante in analiza, incat una din modalitatile in care am teoretizat materialul s-a concretizat in conditiile unui eu relational. Am argumentat ca femeile au fost capabile sa foloseasca relatiile lor semnificative cu cei care deja aveau experienta ca parinti , in sensul de a le ajuta sa se pregateasca pentru propria lor tranzitie catre acest statut de parinte. (Smith, 1999). Ca parte a acestui argument m-am inspirat din urmatoarele lucrari Gergen (1987), Gilligan (1982) si Mead (1934). Aici am subliniat aspectul inductiv al AIF. Desigur, in practica, procesul de cercetare implica o reactie recirpoca intre inductie si deductie dar, pentru AIF postura inductiva se afla in prim plan. Si doar pentru a clarifica, nu pretind ca aspectul inductiv este unic pentru AIF. Din contra, a constituit unul din marcajele de lunga durata din metodologia calitativa. Interogativa In timp ce AIF difera in mod considerabil de curentul principal in psihologie in unele dintre presupunerile sale epistemologice si in majoritatea practicilor sale metodologice, este important centrul sau psihologic. Acest lucru inseamna, de exemplu, ca in ciuda diferentelor evidente, AIF impartaseste constructii si concepte cu acest curent principal in psihologie si este capabila deci sa se angajeze intr-un dialog contructiv ce presupune o asemenea munca. Intr-adevar, o tinta cheie a AIF este aceea de a aduce o contributie in psihologie, prin intermediul cercetarii existente interogative sau revelatoare. In timp ce AIF de regula implica o analiza ampla si profunda a unui set de studii de caz, rezultatele analizei nu sunt sustinute pur si simplu, ci mai degraba sunt discutate in subsidiar in relatie cu literatura psihologica existenta.

Un asemenea exemplu poate fi observat in studiul referitor la atitudinea barbatilor homosexuali cu privire la sex si la luarea deciziilor in materie de sex, al lui Flowers si colab., (1997). In timpul acestor interviuri, barbatii care au participat la studiu au discutat motivele care determina implicarea in relatii sexuale neprotejate si au argumentat ca sexul neprotejat semnifica de fapt gradul de implicare fata de partener: A fost diferit, pentru ca noi nu foloseam prezervative si a fost diferit pentru ca il iubesc. Pur si simplu e mai bine, se simte mai bine; e placut pentru ca are incredere in mine. Ca si cum viata lui e in mainile mele si viata mea este in mainile lui(pag. 80) Flowers si colab. Speculeaza aceste raspunsuri/aprecieri in conditiile unei rationalizari a iubirii si a angajamentului fata de celalalt. Argumentul este utilizat pentru a problematiza presupunerea in literatura existenta care teoretizeaza esecul barbatilor homosexuali in a folosi prezervativele in relatii de lunga durata, datorita unei placeri somatice egoiste (prezervativele stau in calea senzatiei fizice) fata de grija pentru propria sanatate sau cea a partenerului. Analiza detaliata a ceea ce spune de fapt un grup de barbati homosexuali despre atitudinea lor fata de sex si fata de actele de comportament sexual, actioneaza ca un pasaj final al presupunerilor grabnice din cadrul trecerilor in revista cantitative. Niveluri de interpretare In general, se poate spune ca AIF opereaza la un nivel care este in mod clar fundamentat pe text, dar care de asemenea, se deplaseaza si dincolo de text, catre un nivel psihologic si interpretativ. In orice caz, AIF recunoaste de asemenea, ca sunt posibile niveluri diferite de interpretare. Acest lucru e unul din motivele pentru care psihologia calitativa este diferita si creativa si de asemenea, schiteaza realitatea complexa a psocesului psihologic. Pentru a ilustra diferitele niveluri care sunt realizabile prin AIF, voi lucra asupra unui rezumat scurt care poate fi familiar unora dintre cititori, asa cum este prezentat in capitolul referitor la realizarea analizei in AIF (Smith si colab., 1999) si inclus in analiza studiului din care este prelevat. (Osborn si Smith , 1998). Aici voi merge mai departe cu analiza. Acest pasaj provine dintr-un studiu asupra experientei personale privind durerile lombare benigne. In timpul unui interviu in acest sens, o femeie, Linda, relateaza: Pur si simplu consider ca sunt cea mai puternica deoarece sunt trei fete , iar eu sunt cea mijlocie si m-am gandit bine, sunt cea mai puternica si obisnuiam sa lucrez ca un cal si credeam ca sunt cea mai puternica si apoi dintr-o data, s-a terminat si nu mai pot face nici jumatate din cat faceam. As sugera ca exista (cel putin) trei niveluri de interpretare conforme AIF, aici. La un prim nivel, Linda face o comparatie sociala cu surorile ei si acest lucru este de fapt, parte a unui set complex de comparatii sociale pe care Linda le face in timpul interviului. La urmatorul nivel, se poate observa utilizarea metaforei. Linda se compara cu un cal, iar interpretarea noastra fata de acest lucru este aceea ca Linda foloseste aceasta metafora pentru a exagera puterea pe care o avea in trecut, pentru a accentua de fapt, cat de slaba se simte acum. Printr-o extindere superficiala a acestei analize, se poate argumenta ca

s-a terminat are de asemenea, valoare metaforica, devreme ce invoca imaginea ierbii care este cosita un simbol al gradului de slabiciune pe care il resimte acum Linda. Pana aici, toate bune. Am inclus aceste doua niveluri de anliza in capitolul metodologic si in lucrarea pe care am scris-o in legatura cu studiul respectiv. In orice caz, pentru a ilustra ceea ce devine posibil prin folosirea analizei transcrierilor dupa interviuri , as vrea de asemenea, sa merg cu analiza putin mai departe. Observati referirile temporale din pasaj. Linda incepe prin timpul prezent simplu: Pur si simplu consider ca sunt cea mai puternica deoarece sunt trei fete , iar eu sunt cea mijlocie Astfel, initial, se poate presupune ca Linda se refera la ea acum ei bine, da, probabil ca inca sunt trei , iar ordinel lor cronologica de nastere nu s-ar fi schimbat, dar Eu sunt cea mai puternica?. Sigur ea vrea sa spuna ca eram cea mai puternica, in contrast cu modul in care este acum? Si intr-adevar, ea ajunge sa foloseasca timpul trecut: Si m-am gandit bine, eu sunt cea mai puternica si obisnuiam sa lucrez ca un cal si mam gandit ca eram cea mai puternica Acest lucru pare sa confirme ca Linda se refera la un timp din trecut cand avea o asemenea forta si pe care acum a pierdut-o. Deci, cum poate fi explicata aceasta contradictie aparenta Sunt cea mai puternica, Am fost cea mai puternica? Ei bine, cred ca acest lucru constituie centrul luptei psihologice pe care o duce Linda, devreme ce simtul identitatii ii este ravasit de durerile sale lombare. Astfel, pe de o parte, Linda recunoaste ca a pierdut o identitate un eu puternic, mandru si autonom, care a fost inlocuit de un eu vulnerabil si slabit. Pe celalta parte, Linda inca se identifica cu eul puternic astfel ca , in parte, modul in care ea se vede este inca reprezentat de imaginea fiintei foarte puternice si in forma. Astfel Linda se zbate intre faptul ca este coplesita de noul eu, definit prin durerea ei cronica si faptul ca se agata de vechiul eu, in ciuda acelei dureri . In final, pentru a clarifica hotarele analizei AIF, as vrea sa mentionez o a patra forma de interpretare care mi-a fost oferita cand am prezentat aceasta analiza la o lucrare recenta. Unul dintre participanti a sugerat ca un analist psihodinamic ar putea argumenta ca, calul simbolizeaza in mod clar apetitul sexual al Lindei, zadarnicit de boala sa. Acest lucru, mie imi ilustreaza diferenta dintre o lectura fundamentata AIF si una psihoanaliltica importata. Accept faptul ca este posibil ca acel pasaj sa fie interpretat in modul sugerat mai sus, dar pentru a face acest lucru, se invoca o anumita teorie formala existenta care este citita printre randurile pasajului. In contrast, as argumenta ca aprecierea mea referitoare la lupta pentru identitate este bazata pe o lectura atenta a ceea ce exista deja in pasaj, ajutat de analiza a ceea ce participantul a spus oriunde altundeva in interviu si fiind in cunostinta de interesul general psihologic, dar fara a fi influentat de o pozitie formala teoretica pre-existenta. Astfel, AIF si interpretarile psihodinamice provin din doua perspetive epistemologice diferite si fiecare are propriile criterii explicite sau implicite pentru validitatea lecturii. Directia cautata de autoritatea lecturii este diferita- externa in cazul pozitiei psihodinamice, interna in cazul AIF. Acea distinctie a fost prezentata intr-o forma destul de puternica, pentru claritate. Oricum, ca intotdeauna, realitatea este confuza! In primul rand, nu pretind ca toti cercetatorii psihodinamici lucreaza in modul ilustrat mai sus; spun doar ca unii o fac. Multi psihodinamici au influentat cercetatorii sa includa o analiza bazat pe o lectura textuala atenta, punand in prim plan insusi aprecierea prezentata.

In al doilea rand, desi majoritatea lecturilor AIF sunt realizate aproape de text, exista totusi un cititor care lectureaza influentat de prezenta sa biografica in timpul acelei lecturi. Oricum, exista o disciplina in sensul de a te fundamenta si a fi grijuliu , de a verifica din nou lectura si de a verifica textul in lumina textului mai amplu ceea ce este spus oriunde altundeva in interviu si in desfasurarea analizei. In al treilea rand, in mod ocazional, exista dorinta de a asista la o apreciere mai degraba teoretica specifica. Cu o analiza AIF, acest lucru ar fi in mod clar marcat de o diferenta in nuante si mai speculativa datorita distantei dintre text si interpretare. In al patrulea rand, AIF face in mod sistematic mai multe conexiuni teoretice formale, dar acest lucru este realizat de obicei mai mult dupa analiza textuala atenta si este ghidat de aceasta analiza care apare. Deci, de exemplu, este posibil sa conexezi aceasta lectura referitoare la durere care produce o lupta pentru identitate,cu lucrarea lui Charmaz referitoare la boala cronica ce are semnificatia de amenintare pentru sine. (Charmaz, 1991). Lipsa unei diferentieri categorice intre tipurile de interpretare, de asemenea are legatura cu o posibila cartografiere spre diviunea dintre hermeneutica amintirilor si a reconstituirii semnificatiei si a hermeneuticii suspiciunii, tratate de Ricoeur (1970). Se poate spune, in mare, ca majoritatea nivelurilor de interpretare ale AIF respecta mai degraba cel dintai argument o hermeneutica centrata pe empatie si pe semnificatia amintirilor. Oricum, AIF de asemenea, permite o hermeneutica interogativa, o hermeneutica a angajamentului critic, devreme ce cititorul poate pune intrebari si poate sustine lecturile lucru pe care participantii nu l-ar putea face si nici nu ar fi in stare ori doritori sa recunoasca fata de sine aceste lucruri. Se poate considera ca ambele atitudini aduc o contributie la completa intelegere/comprehensiune a experientelor traite de catre participanti. In cadrul unei asemenea analize, e posibil ca lectura empatica sa fie pe primul loc si apoi poate fi calificata de catre o consideratie mai speculativa si critica. Am vorbit de diferitele niveluri de interpretare posibile in AIF. Deci, cum se poate stii daca o anumita interpretare este suficient de buna? Acest lucru este important in mod deosebit pentru cei care sunt novice in domeniul cercetarii calitative. Cercetatorii AIF neexperimentati ezita unoeri in a persevera sa interpreteze prea mult si astfel, se opresc la o apreciere mai prudenta. Personal, cred ca in aceasta etapa frageda de stabilire a unui loc concret pentru psihologia calitativa empirica, acest lucru este acceptabil; si anume, ca un student care este novice in analiza calitativa ar trebui sa se gandeasca la realizarea unei analize care sa fie suficient de buna ,mai degraba decat sa se simta fortat sa realizeze una care este devastator de patrunzatoare. Daca se ajunge la cea din urma, este in regula, dar cat din cercetarea in psihologie ca intreg se afla la acel nivel? Ce semnifica pentru mine ideea de ce este suficient de bun. Uitandu-ma in urma la nivelurile de interpretare pe care le-am oferit pentru rezumatul referitor la durerea lombara, m-as astepta ca un student sa realizeze o interpretare similara primului nivel, referitor la comparatiile sociale facute de femeie si ar fi satisfacut, desi nu este neaparata nevoie, un analist la cel de-al doilea nivel, de exemplu, ar putea face o interpretare in conditiile metaforelor utilizate. Concluzionand aceasta sectiune, sper sa fi furnizat anumite indicatii pentru varietatea incitanta de posibilitati care apare de la atentia sporita pana la aprecierile verbale ale participantilor, care reprezinta intercalari ample de semnificatie. Intr-adevar,

sper ca cercetatorii AIF pot atunci cand dirijeaza propriile analize, sa aiba in minte simultan, doua puncte de vedere : a) o constientizare a punctelor moarte reale si a ceea ce se cere pentru ca un analist sa fie suficient de bun pentru respectiva sarcina; b) mintea deschisa pentru posibilitatea de a merge mai departe cu analiza , recunoscand ca acest lucru ramane adesea mai degraba o posibilitate decat o necesitate. In speranta ca cercetatorii devin mai experimentati, ei se vor simti mai siguri si mai nerabdatori sa mearga si mai departe cu analiza. Verificarea granitelor: domenii, subiecte si constructii Pentru care arii ale cercetarii psihologice este potrivita AIF? Uneori, acest lucru este exprimat intr-o singura intrebare: Este AIF o metoda a psihologiei clinice?, este o metoda destinata psihologiei clinice? Raspunsul la cea din urma intrebare este NU! Este cazul in care AIF incepe prin a castiga atentia in psihologia clinica, insa se observa o intarziere a publicarilor - este cazul in care exista mai multe publicatii AIF in psihologia clinica decat in alte arii in prezent, dar acest lucru este in schimbare. De ce a fost AIF intemeiata in primul rand in domeniul psihologiei clinice? In mare este rezultatul hazardului. Mult din cercetarea mea s-a axat pe domeniul psihologiei clinice si primii mei studenti doctoranzi au realizat toti proiecte de cercetare in psihologia clinica si fiecare dintre acestea s-au materializat in publicatii din acest domeniu. (Osborn si Smith, 1998; Jarman si colab. 1997; Flowers si colab., 1997; Smith si colab. 1997). Astfel, modul in care AIF a devenit cunoscuta prima data, subiectele cu care a fost asociata si exemplele oferite au provenit intr-adevar din psihologia clinica. Un alt factor are legatura cu modul in care s-a dezvoltat psiholgia clinica, mai ales in UK in ultimii zece ani. Psihologia clinica este aria psihologiei care se dezvolta cel mai rapid , iar in paralel cu aceasta dezvoltare rapida, s-a incercat de asemenea, in UK , sa se contureze ca un domeniu distinct de psihologia clinica. In mare, consider ca se poate spune ca aceasta incercare de conturare a unei noi arii in psihologie a urmat una sau doua cai o cale precauta si conservatoare , in scopul de a stabili respectabilitatea disciplinara sau o cale mai inovatoare de legatura cu marile curente intelectuale contemporane. Experienta mea in psihologia clinica in UK se refera la faptul ca a fost deschisa unei strategii secundare si astfel, a fost receptiva la paradigme diferite si la modalitati de lucru. Astfel, a fost gasit un spatiu in acest sens, de exemplu, la conferinte, la cursurile doctoratului si de politica editoriala a jurnalelor referitoare la abordarile calitative ale subiectului. AIF a devenit accesibila studentilor si cercetatorilor in psihologia clinica. Acest lucru se datoreaza in parte abilitatii AIF de a purta un dialog cu paradigma cognitiva sociala care formeaza un curent vital in cercetarea din domeniul psihologiei clinice contemporane. Aceasta este o expunere sumara si reflectiva dintr-o pozitie avantajoasa, privind inapoi in ultima decada. In realitate, desigur nu totul a fost dulce si bun! Au existat dificultati, diferente de opinie, frustrari, in diferite momente. Dar expunerea generala este clar una pozitiva. Vorbesc aici despre in mod particular despre psihologie clinica in UK. Sunt sigur ca dezvoltarea ei a urmat cai inrudite dar diferite in alte tari. Oricum, local desi exista acest context, este unul crucial, caci constituie de asemenea, cazul din UK, care mai

degraba, a reprezentat centrul pentru dezvoltarea rapida a metodelor calitative in psihologie. Astfel, UK este la acest moment, de fapt, un creuzet pentru dezvoltarea unei psihologii calitative epmirice de amploare. Deci, ce se poate spune despre AIF in alte arii ale psihologiei , cu exceptia psihologiei clinice ? Recent, AIF a inceput sa atraga atentia in domeniul psihologiei sociale, clinice si a consilierii. Intr-adevar, multi studenti din cadrul programelor doctorale pe psihologie clinica din UK realizeaza momentan dizertatii folosind AIF. Din pacate, inca prea putine dizertatii clinice care au si valoare metodologica isi gasesc calea spre publicare, dintr-o multime de motive. Acesta este un aspect care implica in mod deosebit existenta profesorilor la aceste cursuri , deoarece este vorba despre o forma importanta de cercetare care nu este facuta accesibila cititorilor interesati, iar gasirea cailor pentru a schimba acest lucru este foarte importanta.(Dallos si Vetere, in presa, Smith 1993). In ciuda acestui lucru, au fost totusi publicate anumite lucrari din domeniul psihologiei clilnice si a consilierii (ex. Carradice si colab., 2002; Knudson si Coyle, 2002; Rhodes si Jakes, 2000). Mai mult, un numar crescand de lucrari AIF apare in jurnalele de psihologie sociala (Ex. Chryssochoou, 2000; Smith, 1999; Touroni si Coyle, 2002). Psihologii academicieni tind sa vada disciplina divizata in aceste domenii ample, cum ar fi cel social, cognitiv, de dezvoltare, psihobiologic. Aceasta a fost o cale convenabila pentru a diviza teritoriul . Oricum, diviziunile sunt problematice. Cum s-a sustinut mai devreme, multe din lucrarile din domeniul psihologiei sociale si clinice au accentuat necesitatea de a traversa teritoriul. De asemenea, distribuirea teritoriului a precedat explozia de interes in psihologia calitativa, iar atlasul realizat de psihologii din domeniul psihologiei calitative arata foarte diferit. Intr-adevar, diferitele psihologii calitative ar furniza probabil ele insele harti destul de diferite, asa ca o sa ma rezum sa vorbesc aici doar de AIF. Consider ca multi dintre cercetatorii AIF ar rezista sau ar gasi dificil sa se preocupe fara greutate de una din ariile traditionale subdisciplinare, desi desigur, pregatirea si anagajamentul profesional semnifica faptul ca multi dintre ei considera corect politic sa faca acest lucru. Oricum, daca sunt privite tipurile de studii AIF realizate, se observa ca majoritatea traverseaza multe granite. Astfel, munca lui Flowers si a colaboratorilor acestuia referitoare la aprecierile homosexualilor fata de sex si sexualitate, ilustrate mai devreme, poate fi descrisa in mod evident ca fiind un subiect ce face parte din psihologia clinica, dar este deopotriva descrisa ca fiind si sociala si de dezvoltare, psihologie aplicata sau politica. De asemenea, se refera la psihologia cognitiva si are relevanta pentru psihologia clinica. Acelasi lucru ar putea fi spus si in ceea ce priveste proiectul meu referitor la tranzitia catre statutul de mama ar putea fi pus in fiecare din categoriile de mai sus, dar de fapt, trece prin toate aceste categorii. Acest salt de-a lungul domeniilor se datoreaza partial abordarii holistice pe care AIF tinde sa o adopte si datorita configuratiei sale paradigmatice , pur si simplu nu se transforma intr-o harta cu acuratete pentru aceea construita de psihologia cantitativa. Astfel AIF poate fi si este folosita pentru dirijarea studiilor intr-o dispunere larga a ariilor, iar daca cineva se gandeste daca AIF este o metoda de cercetare potrivita , mai degraba decat sa se gandeasca la granitile sub-disciplinare, are mai mult sens sa se verifice conformitatea unei intrebari de cercetare sustinuta si sprijinul epistemologic al AIF. Astfel, daca un cercetator este interesat in explorarea experientelor personale traite de participanti, in a vedea modul in care acestia dau semnificatie acestor experiente si in a

10

urmari o examinare detaliata a studiului de caz ideografic, atunci AIF este un candidat foarte bun pentru a fi considerata o abordare de cercetare- indiferent daca subiectul este descris, in cadrul limbajului conventional, ca si cognitiv, social, de dezvoltare sau de alt fel. Privind lista de studii AIF publicate este interesant de luat in considerare subiectele tratate. In timp ce se vorbeste de fapatul ca exista o diversitate enorma, se pot observa totusi si patternurile. Astfel, multe lucrari sunt preocupate cu aspecte ale interventiei terapeutice, altele cu modul in care trateaza participantii aspectele aferente starii de boala sau de sanatate, iar noua genetica apare ca un domeniu foarte important de lucru. Oricum, lucrul mai interesant care se iveste intr-o analiza informala este ceea ce studiile impartasesc la nivelul genetic. Studiile AIF de obicei au de a face cu aspecte existentiale semnificative ale momentelor de rascruce pentru participanti si pentru cercetatori. Astfel, multi se refera la transformarea semnificativa a vietii sau la evenimentele care pun in pericol viata, conditii sau decizii ex: decizia daca sa faca testul pentru boli incurabile, impactul HIV ca si imperativ cultural sau luarea de decizii in domeniul sexualitatii, suferinta si implicatiile acesteia in mortalitate. Si o alta constructie supraordinata care apare din corpus este identitatea in toate formele, manifestarile si complexitatile sale (vezi Coyle si Rafalin, 2000; Smith, 1999; Timotigevic si Breakwell, 2000; Walker, 2001). Acolo se afla baza pentru un capitol interesant din istoria intelectuala a psihologiei. De ce in cercetarea calitativa in general, si la AIF in particular, identitatea apare un pricipiu cheie de organizare? Desigur, s-ar putea enunta intrebarea in raport cu identitatea in celalalt sens. De ce a avut constructia care ar putea-si eu spun ca ar si trebui- sa constituie esenta/miezul psihologiei, un asemenea rol marginal in aceasta disciplina? Extinderea orizonturilor: tip de participant, tip de colectare a datelor Majoritatea sudiilor AIF realizate pana acum s-au bazat pe interviuri individuale semi-structurate cu adulti vorbitori de limba engleza. Se naste astfel intrebarea daca AIF poate fi realizata cu participanti apartinand altor grupuri si folosind alte metode de colectare a datelor. Una din criticile aduse unoeri metodelor calitative in general este aceea ca metodele pretind/solicita calitati reflexive articulate care sunt mai probabil a fi gasite in grupurile din clasa de mijloc. Acest lucru ar fi nefericit si ironic, data fiind aspiratia democratica a unei parti importante din cercetarea calitativa (Plummer, 1990). Dupa experienta mea, nu exista o corelatie intre statusul socio-economic al participantului si substantialitatea datelor obtinute. Mai degraba, amploarea aprecierilor poate fi asociata cu importanta experientei care se discuta de catre participant si cu angajamentul pe care acestia il simt cu privire la proiectul in cauza. Intr-adevar, aprecierile provenite de la profesionistii apartinand clasei mijlocie pot fi adesea abstracte sau opace intr-un mod dezamagitor. Dar despre cercetarea asupra copiilor si adultilor pentru care limba engleza nu reprezinta limba materna? Exista un interes crescand fata de realizarea AIF cu grupuri diferite. Oricum,este probabil ca in cazul directiilor principale pentru dirijarea de interviuri semi-structurate furnizate in capitole referitoare la AIF (Smith si colab., 1999; Smith si Osborn, 2003) , sa fie nevoie ca ele sa fie adaptate in cazul cercetarii altor

11

grupuri. Ca regula generala, este probabil ca atitudinea de noninterventie al intervievarilor realizate prin AIF intrebari generale deschise urmate de o cercetare blanda va trebui sa aiba un caracter mai implicat (de interventie) referitor la alte grupuri. Astfel, copiii, indivizii cu dizabilitati de invatare, adultii care intampina dificultati cu limba engleza s-ar putea sa aiba nevoie ca cercetatorul sa aiba un rol mai puternic in a-i ghida, fata de interviurile AIF uzuale. In plus, practicienii care conduc cercetarea cu aceste grupuri pot atrage propria lor experienta profesionala pe care o au cu clientii pentru a-i ajuta sa modifice protocoalele existente referitoare la colactarea de date. Smith si Dunworth (2003) ofera cateva directii principale pentru colectarea de date de la copii, bazandu-se pe studiul AIF referitor la ADHD. In acel studiu, investigatorul sef, Dunworth, a aflat ca faptul ca sesiunile preliminare care au devenit familiare si apoi jocurile cu copiii, au crescut dramatic bunavointa lor in a se angaja in interviuri subsecvente cu privire la experienta lor. O alta sursa de asistenta/ajutor ar putea proveni de la abordari de cercetare calitative diferite, insa inrudite; ex: exista multe lucrari de etnografie realizate pe scoli care pot constitui un ghid pentru cercetarea practica cu copiii (ex: Burgess, 1984). Unoeri se doreste dirijarea unei cercetari cu participanti care cunosc atat de putin limba engleza, incat interviul desfasurat in aceasta limba, devine aproape inpracticabil. Data fiind natura esentialamente lingvistica a cercetarii calitative si deci, modul in care concordanta limbii dintre cercetator si participant constituie aproape o conditie prealabila, acest lucru este dificil de realizat. In mod esential, ca si in cazul unei sectiuni ample de design si implementare in cercetare, se ajunge la o analiza a costurilor si a beneficiilor. Au o valoare atat de mare beneficiile adresarii acestui grup particular in raport cu costurile pe care le presupune faptul ca nu se vorbeste aceeasi limba? Daca raspunsul este da, atunci ar fi necesara conducerea cercetarii alaturi de un interpret, care poate traduce intrebarile in limba materna a participantului si pentru a traduce raspunsurile acestuia in limba engleza. Oricum, nu este asa de desachis precum poate parea, iar Raval si Smith (2003) discuta aspectele variate care pot aparea , de exemplu: interpretii se pot considera un fel de avocat al participantului. Astfel, in procesul de traducere, ei pot traduce anumite raspunsuri pentru a furniza o expunere despre care ei considera ca pun participantul intr-o lumina mai favorabila. Dar despre metoda de colectare a datelor? Marea majoritate a studiilor AIF au fost conduse pe baza datelor obtinute din interviuri semi-structurate, iar aceasta forma de colectare a datelor ar putea fi considerata cea mai exemplara pentru acest tip de cercetare. Cu sigurnata, nu este cazul tuturor cercetarilor calitative. De exemplu: analizele de conversatie favorizeaza obstacole verbale pre-existente in forma conversatiilor si a consultarilor (Drew, 2003) si mare parte din cercetarea fundamentata include note ale cercetatorului extrase din observatiile participantului, ca si sursa cheie privitor la date (Strauss, 1987). Avantajul intervievarii semi-structurate in cazul AIF este acela ca cercetatorul se afla in timp real, in pozitia de a urmari aspecte interesante si importante care se ivesc in timpul interviului. Oricum, este important sa nu se omita acest lucru. Este posibila obtinerea de raspunsuri verbale substantiale prin alte modalitati, de exemplu: participantii pot fi rugati sa isi scrie propria biografie sau alte aprecieri personale sau sa pastreze jurnale pentru o anumita perioada de timp. Eu am utilizat toate aceste forme de colectare a datelor pe parcursul studiului meu referitor la tranzitia catre statutul de mama,

12

iar in mod deosebit, jurnalele au reprezentat o sursa importanta pentru analiza (Smith, 1999). S-a exprimat un interes major recent referitor la faptul daca grupurile focus pot furniza date potrivite pentru AIF, la fel de bine ca si alte abordari inrudite. Cand ma intreaba oamenii despre acest lucru, in general sunt precaut sau sceptic. AIF s-a dezvoltat ca o abordare fidela explorarii detaliate a experientei personale. Interviul semistructurat aplicat unui singur participant este astfel in mod evident conform acestei fidelitati/acestui angajament. Grupurile focus au fost utilizate in general, pentru a stabili temele sau discursurile prezente in cadrul grupului si au starnit in mod clar aspecte interesante aferente dinamicii grupului, de exemplu: aparitia vocilor si a perspectivelor dominante si posibilitatea existentei unui consens asumat. In timp ce exista precautie cu privire la urilizarea grupurilor focus in cadrul AIF, aceasta constituie o alta arie conturata de explorare. Sfatul meu pentru cel care dirijeaza grupuri focus in cadrul AIF este acela de a analiza din punct de vedere gramatical transcrierile cel putin de doua ori, odata pentru patternurile si dinamica grupului si subsecvent pentru aprecierile ideografice. Daca cercetatorul este convins ca participantii sunt capabili sa isi discute propriile experiente personale in suficiente detalii intime, in ciuda prezentei grupului, atunci datele ar putea fi corespunzatoare AIF. In practica, , posibilitatea ca acest lucru sa se intample va depinde de reactia reciproca din cadrul intregului set de factori, inclusiv discutarea subiectului, indemanarea celui care faciliteaza, caracteristicile participantilor. In mod interesant, Wilkinson (2003) sugereaza ca in anumite circumstante, este posibil chiar ca grupul focus sa faciliteze dezvalluirile personale, mai degraba decat ar face-o interviurile individuale. Comentarii finale privind dezvoltarea ulterioara a AIF In aceasta lucrare am discutat despre unele din aspectele care s-au ivit pe parcursul dezvoltarii AIF ca si abordare in psihologia calitativa. As dori sa inchei prin a pune laolalta unele dintre ideile care au aparut fata de dezvoltarea ulterioara a AIF. In primul rand, esenta AIF consta in angajamentul ideografic fata de caz. Incurajez cercetatorii sa fie foarte indrazneti cu privire la studii, in sensul de a realiza studii singulare de caz elaborate, detaliate, nuantate, unde garantia acestora consta chiar in materialul si subiectul supuse studiului. Majoritatea AIF au fost la nivel tematic, ilustrate prin rezumate textuale, dar exista un anumit scop pentru a merge mai departe cu analiza microtextuala a rezumatelor de text de mici dimensiuni mai sus am ilustrat un pasaj scurt dintr-un interviu referitor la durerile lombare. Aceste microanalize nu raman izolate, ci vor contribui la informarea analizei cazului ca intreg. In al doilea rand, exista un scop important pentru a impinge limitele referitor la sfera de populatie si a metodelor de colectare a datelor. Pana acum, majoritatea studiilor AIF s-au bazat pe interviuri individuale semi-structurate cu adulti pentru care engleza reprezinta limba materna. Si intr-adevar, acest lucru a ajutat la realizarea corpusului de lucrari care exista in prezent. Lucrul in acest cadru probabil ca va continua sa reprezinte majoritatea studiilor AIF dar ar fi bine sa se extinda grupurile de participanti incluse in studii si modul in care datele sunt obtinute de la acestia. Am sugerat anumite posibilitati in aceasta lucrare, dar desigur ca vor mai exista si altele.

13

In al treilea rand, pe masura ce studiile se aduna, va fi posibil sa fie luata in cosiderare descoperirea iminenta a patternurilor si sa se afle daca miezul constructiilor apare in studiile AIF. Am accentuat dinadins patternurile ivite pana la acest moment. Va fi interesant de vazut daca identitatea continua sa reprezinta un principiu cheie de organizare pentru multe dintre studiile AIF viitoare. In final, dupa cum am sugerat si in lucrare, va fi folositor in viitor, sa privim relatia AIF cu alte abordari fenomenologice, sa examinam similaritatile si diferentierile dintre abordari si modurile in care acestea pot fi vazute ca influentand natura studiilor realizate si analizele care rezulta. As dori sa le multumesc lui Peter Ashworth si lui David Giles pentru comentariile binevenite aduse versiunii initiale a lucrarii.

14