Sunteți pe pagina 1din 15

Sasii din Transilvania

Sasii din Transilvania

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

Andrei-Titus Sora

Cuprins

 

Consideratii generale

3

  • 1 Originea sasilor transilvani

4

  • 2 Desfasurarea colonizarii sasilor

6

  • 2.1 Inceputul

 

6

  • 2.2 Etapele

7

2.2.1

Cavalerii Teutoni in Tara Barsei

8

2.3

Privilegii

9

3

Istorie politica si dezvoltare economica in timpul evului mediu

11

Concluzii

14

Bibliografie

15

 

Imagini

Imaginea nr. 1:

Biserica fortificata din Biertan

6

Imaginea nr. 2:

Sebesul medieval

7

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

Imaginea nr. 3:

Mediasul medieval

8

Imaginea nr. 4:

Castelul Bran in evul-mediu

9

Imaginea nr. 5:

Burgul medieval al Fagarasului

9

Imaginea nr. 6:

Burgul medieval al Sighisoarei

11

Imaginea nr. 7:

Cetatea medievala a Sibiului

13

Imaginea nr. 8:

Piata Sfatului din Brasovul medieval

13

Consideratii generale

Multiculturalismul in contextul Europei Centrale reprezinta o trasatura specifica a civilizatiei urbane si, deopotriva rurale a acestui spatiu al Europei profunde inca din vremuri imemoriale. Prezenta in “Mittel Europa” a unor popoare cu un fond divers cat si atat de diferit in materie de limba, culte, atitutudini si valori creaza in inima continentului nostru, de la cursul Rinului in vest si pana la tarmul apusean al Marii Neagre in est si de la tarmul sudic al Marii Baltice in nord pana la cursul inferior al Dunarii in sud, un aparent conflict cultural ce se finalizeaza prin integrarea intr-o civilizatie multiculturala determinata de asentimentul unei solidaritati si apartenente comune la un spatiu atat geografic cat mai ales unul convietuire umana seculara. Poate cel mai reprezentativ popor pentru sincretismul civilizatiei Europei mijlocii in epoca medie este cel german. Astfel inca din timpul Ostsiedlung-ului, expansiunii germane spre resaritul Europei, se contureaza premizele integrarii unor colonii reprezentate de populatii apusene avand in primul rand o misiune civilizatoare intr-un spatiu considerat, cel putin in acele vremuri, relativ barbar. Nemtii, intre secolele XI-XIII la invitatia regilor, ducilor sau voievozilor din spatiul oriental european se stabilesc in anumite zone central si est europene slab dezvoltate atat la capitolul demografic cat si economic. Astfel zeci de mii de germani se stabilesc spre exemplu in Pomerania, Pomeralia, Silezia, Prusia, Curonia, Livonia spre nord sau spre centru in Boemia, sudul Slovaciei actuale si anumite parti ale Transilvaniei – in special sudul acesteia. Acesti colonisti contribuie din plin la dezvoltarea demografica – in special la dinamizarea vietii urbane, economica si culturala a spatiilor cat si a

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

tarilor gazda. Astfel acestia contribuie la crestinarea paganilor baltici, la dezvoltarea mineritului si a exploatarii argintului Boemiei, la inflorirea oraselor siliziene – care alaturi de cele din Aquitania si Flandra erau unele dintre cele mai prospere de pe continent, la dezvoltarea civilizatiei urbane si a mestesugurilor in Transilvania. Moment de glorie al civilizatiei germane in spatiul Europei Centrale este oferit de integrarea celei mai insemnate parti din acest teritoriu in Imperiul Habsburgic – un imperiu al elitelor germane, prezenta acestuia aici facilitand exprimarea unei constiinte comune central-europene si mai ales a expresiei multiculturalitatii. In capitolele urmatoare voi prezenta impactul sasilor asupra culturii si civilizatiei transilvane, ca parte a unei culturi regionale a centrului Europei in epoca medie, realizand o informare completa si obiectiva asupra subiectului.

Lectura placuta.

CAPITOLUL 1. Originea sasilor transilvani

Istoricii sasi au incercat cu sarguinta pentru o lunga perioada de timp sa stabileasca originea colonistilor ce s-au stabilit in Transilvania la invitatia regelui maghiar Geza al II-lea. Rezultatul este dezamagitor si reprezinta dovada ca s-a pornit de la premize eronate. Istoricii sunt de acord intr-un singur punct: emigratia nu a avut ca si sorginte o zona geografica clar definita si nici nu a avut loc prin dizlocarea unei mase insemnate de populatie printr- un singur eveniment. Datorita acestui fapt nici nu a fost consemnata in izvoare, neexistand documente semnificative care sa o ateste. Exista doar trei marturii ce mentioneaza grupuri de persoane ce au parasesc valea Rinului inferior – din Niederrhein si din regiunea Wetterau – pentru a se stabili in Ungaria: Anselm von Braz in tinutul Lutticher, Burgvogt von Logne in Hezelo de langa Merkstein in anul 1103, precum si cativa locuitori din Oppoldishusen care se refugiaza in regatul maghiar dupa anul 1313. Este indoienic daca acestia intr- adevar s-au stabilit chiar in Transilvania. Indoielnica este si si legatura dintre “primii sasi” si onomastica localitatilor din regiunea lor natala: Broos, Hetzeldorf, GroB, Kleinpold sau Trappold. Totusi, nu este cu totul nemaiintalnit ca unele localitati din Transilvania sa poarte numele fondatorului – de exemplu dupa numele cavalerilor ce distribuiau terenul colonial, similar cu “Lakatoren” in Silezia – ca spre exemplu Hermanstadt. Omonimul sau putea sa fi fost “maior hospitum”, similar cu Hermann-ul mentionat in sud- vestul Ungariei: Funfkirchen – Pecs – in anul 1181. Documentele redactate pana in ultima decada a secolului al XII-lea de catre cancelaria regala maghiara, voievodul transilvanean, curia papala si episcopatul Transilvaniei, mentioneaza foarte rar pe noii colonistii si foarte vag locul acestora de origine. “Oaspetii regelui de dincolo de padure” sunt

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

mentionati in termeni foarte generali. Se vorbeste de “ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum” in anul 1191, si de “priores Flandrenses” intre anii 1192-1196. Denumirea de “Saxoni” – sau Sasi – se utilizeaza incepand cu anul 1206. Dupa aceasta data s-a intrebuintat in mod constant aceasta denumire pentru a defini populatia germanica din Transilvania – sau Siebenburgen – pana in zilele noastre. Totusi, toate persoanele ce beneficiau de privilegiile negociate intaia

data de catre minerii sasi erau denumiti sasi de catre autoritatiile Ungariei medievale, indiferent de regiunea in care locuiau: Bosnia, Zips – in Slovacia actuala denumita si Ungaria Superioara – sau Transilvania. Acesti comercianti erau in criza de materii prime si aveau o disperata nevoie sa exploateze resursele naturale ale acestor tinuturi. Drepturile minerilor, ce garantau atragerea acestor lucratori precum si stabilirea lor definitiva in regat, prevedeau un intreg cod de privilegii pe care oricare colonist al Ungariei medievale le putea cere: libertate personala, dreptul de a mosteni terenuri, autoadministrare si judecata in cadrul comunitatii, autonomie religioasa cu

alegerea libera a preotilor, taxe scazute si predictibilitate fiscala etc

..

“Sas”,

era astfel un sinonim pentru un statut social, o clasa sociala, si doar neglijabil desemna o nationalitate. Cercetarile realizate in cazul dialectului vorbit de catre sasii transilvani nu a stabilit nici o corelatie intre acesta si o potentiala emigratie din Saxonia. Similaritatile cu dialectul “Letzelburger Platt”, un dialect franconian de pe valea Moselei au incurajat cercetatorii sa desemneze aceasta zona ca si loc de origine al sasilor. Totusi s-au dovedit si influiente ale dialectelor bavarez, nord si central german. O confuzie aditionala se isca din cauza tezei conform careia a existat o dezvoltarea paralela, insa independenta, a doua limbi izolate in vestul si sud-estul Europei, una in Luxemburg si cealalta in Transilvania. Noile studii istorice ale liturghiilor, bazate pe carti de liturgica din Transilvania medievala arata surprinzatoare paralele intre Koln-ul episcopal, dar si zona Magdenburg-ului. Aceasta ar putea confirma ipoteza ca emigrantii au poposit o vreme pe malurile Elbei si a Sallei, sau au fost participanti dezamagiti ai Cruciadei a II-a din anul 1147. Arheologii au presupus, bazandu-se pe descoperirea unei asa numite ceramici gri, cum ca un mare numar de colonisti au emigrat din Germania mijlocie in nordul Transilvaniei. Un vas de cult descoperit langa Schellenberg releva similaritati cu un vas descoperit in Rietnordhausen in Thuringia care se presupune ca s-a realizat intr-un atelier din Hildesheimer. Arhitectura francona a locuintelor sasilor transilvani dar si arhitectura bisericilor din Germania sudica ne indreapta spre un alt loc de sorginte, la fel ca si similaritatiile dintre motivele unei picturi realizate pe un monument funerar descoperit in Heltau langa Hermanstadt si un altul din descoperit in Faha langa Trier. Fara indoiala, printre colonisti nu au fost doar germani, fie ei teutonici din sudul Germaniei sau saxoni din Germania medie si cea de nord, dar si romanici din zonele apusene ale Imperiului German. Unul dintre cele mai timpurii documente referitoare la sasii transilvaneni, spune ca flamanzii au avut cel putin doua grupuri independente de colonisti. Acestia proveneau dintr-o regiune foarte dezvoltata economic a Imperiului, care intre secolele XI-XII se afla intr-o criza accentuata de terenuri

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

– din cauza suprapopularii – rezolvata apoi printr-o planificare intensiva si constructia de sisteme asemanatoare barajelor. Marile orase s-au dezvoltat datotita industriei textile si a comertului. Multi cavaleri din Cruciada a I -a proveneau din acest comitat. Teza conform careia flamanzii au jucat un rol important in expansiunea germana spre rasarit este inca subiect de disputa. Latinii, colonisti de origine romanico – valona, erau si ei reprezentati. Spre exemplu, Johannes Latinus care a venit in Transilvania ca si cavaler iar apoi a devenit unul dintre cei mai puternici comercianti ai acesteia, Graf Gyan din Salzburg care l-a infricosat pe episcopul de WeiBenburg, sau Magister Gocelinus, care l-a prezentat pe Michelsberg abatelui cistercian Kerz. De mentionat ar mai fi si numele orasului Walldorf – villa Latina sau orasul valonilor – sau villa Barbant sau Barbantina, un toponim asociat cu Brabant-ul din Belgia. Bazandu-ma pe rezultatele cercetarilor prezentate, adesea contradictorii, raspunsurile referitoare la originea sasilor transilvani nu pot fi considerate finale. O clarificare incontestabila nu poate avea loc deoarece este foarte probabil ca, colonisti de diferite etnii si culte din intreg Imperiul sa fie emigrat in Transilvania in grupuri mici, ca apoi odata ajunsi in aceasta si sa se dezvolte demografic si sa-si creeze o identitate distincta de grup, de limba si cultura germana. In orice caz, numarul lor era relativ mic, estimandu-se un numar de aproximativ 520 de familii, aproximativ 2600 de indivizi.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania – din cauza suprapopularii – rezolvata apoi printr-o planificare intensiva si

Imaginea nr. 1: Biserica fortificata din Biertan

Capitolul 2. Desfasurarea colonizarii sasilor

2.1 Inceputul

Pe timpul primelor doua cruciade – intre anii 1096/1099 si 1147/1149 – deplasandu-se terestru prin Panonia, Peninsula Balcanica si Asia Mica spre Tara Sfanta, popoarele din vest au recunoscut in Ungaria un taram ispititor. Laudata de cronicarii germani timpurii dar si de episcopul Otto von Freising drept “Paradisul Domnului”, e lesne de inteles de ce cruciadele au contribuit la accelerarea emigratiei dinspre Imperiu spre regatul Ungariei. Armata cruciata nu a parcurs totusi Transilvania. Regele Andrei al II-lea , este creditat pentru invitarea “oaspetilor germani” datorita emiterii in anul 1224 a bulei de aur – Diploma Andreanum – ce oferea privilegii “Garantie de libertate” – Freibrief – sasilor transilvani.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

La incoronarea sa, regele Geza al II-lea – 1141/1162 – avea doar unsprezece ani. Mama sa Ilona si fratele acesteia sarb Belos guvernau Ungaria in calitate de regenti. In anul 1141 relatiile cu Imperiul erau bune. Logodna dintre sora mai mica a lui Geza, Sofia, si printul mostenitor german Heinrich, in varsta de doar patru ani, nu facea decat sa stranga legaturile dintre Arpadieni si Staufeni, si prin urmare in acea perioada colonistii germani erau foarte bine primiti in Ungaria. Logodna a fost anulata cativa ani mai tarziu de catre germani. A rezultat intr-un afront ce a condus la un conflict armat in anul 1146 intre cele doua puteri, ce a blocat colonizarea germana in Ungaria. La putin timp dupa ce Geza al II-lea si-a preluat tronul, probabil in iulie 1447, acesta s-a intalnit cu imparatul cruciat Conrad al III-lea ce parcurgea pe atunci Ungaria. Un aranjament in legatura cu programul de colonizare in Transilvania se poate sa se fi atins cu aceasta oportunitate. Cronicile acestei intalniri nu mentioneaza doar ospitalitatea maghiarilor, dar si disputele cu germanii, acestia din urma uneori violenti. Un an mai tarziu, in 1148, Hezelo von Merkstein realiza aranjamente pentru a-si vinde casa si a emigra in Ungaria. Nu se cunoaste daca a mai ajuns in Transilvania. Dupa anul 1148 relatiile germano – maghiare s-au inrautatit. Dupa moartea lui Conrad al III-lea cele doua state erau pe picior de razboi. Nu era momentul pentru atragerea de colonisti din Imperiu. O cooperare mai stransa germano – maghiara a inceput in anul 1158 s-a oferit sa-l sustina pe imparatul Frederic Barbarossa in planuita sa campanie militara in Italia. Se poate sa se fi inteles si in legatura cu chestiunea colonizarii. Dupa finele anului 1159, relatiile germano – ungare au inghetat din nou datorita apropierii lui Geza de papa Alexandru al III-lea si regele francez Ludovic al VII-lea. Ambii erau dusmani declarati ai lui Barbarossa. Regele maghiar a murit in anul 1162, in varsta de doar 31 de ani. Printre succesele cele mai de seama ale acestuia se remarca in mod deosebit colonizarea sasilor. Dar emigrarea necesita insa aprobarea si colaborarea conducatorului tarii de bastina a “oaspetilor”. Astfel doar unele scurte perioade au fost favorabile pentru emigratie si colonizare.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania La incoronarea sa, regele Geza al II-lea – 1141/1162 – avea

Imaginea nr. 2: Sebesul medieval

2.2 Etapele

Probabil nu se v-a stii niciodata daca daca colonizarea a fost initiata in anii 1141, 1147 sau chiar mai tarziu in 1158. Cert este ca s-a petrecut in timpul domniei lui geza al II-lea, a inceput la mijlocul secolului al XII-lea si cu unele intreruperi a durat mai mult de un secol. Etape diferite ale colonizarii se reliefeaza cand se analizeaza urmele lasate de avansarea abatizelor de

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

granita – Verhausame. Au fost ridicate de Coroana maghiara pe masura ce au ocupat Transilvania, pana ce au atins Carpatii Orientali in est. Pe domeniul Coroanei – Konigsboden – rolul abatizelor in apararea frontierelor a fost inlocuit de asezarile cu rol militar defensiv. Terenurile ramase libere, denumite in cronici “terra deserta”, au fost distribuite “oaspetilor. In cadrul primei etape a colonizarii – pana la finele secolului al XII-lea – au fost consacrate cateva orase miniere in nordul Transilvaniei. Erau localizate langa Kolosch, Desch si Seck. Langa Alba Iulia – WeiBenburg – pe cursul mijlociu al Muresului se aflau “primi hospites”: Krakau, Krapundorf, Rumes si Barbant. La Zebin si la Alt, erau orasele din provincia Hermanstadt- ului – sau Altland – ca spre exemplu: Leschkirch und GroBschenk. Comunitatea din Hermanstadt, care era impartita pe districte si scutita de taxe catre Coroana, a fost fondata de “oaspeti” intre anii 1188 – 1191 si apartinea de indepartata arhidioceza de la Gran. Spre finele secolului al XII-lea, anexarea Transilvaniei de catre Regatul Ungar era aproape completa. Muntii Carpati desemnau astfel granita rasariteana. Dupa aceasta etapa, a inceput cea de-a doua faza de colonizare, incepand cu primele doua decade ale secolului al XIII-lea. Incepute in regiunea Hermanstadt-ului – Altland – aceste colonizari din al doilea val au ridicat localitati in Harbachtal, la poalele Cibinului – Zibins – sau Muntii Sebesului. Foarte probabil colonisti aditionali au sosit din Occident. In acest rastimp abatizele din regiunea Sebesului – Muhlbach – au fost eliminate iar secuii au fost stramutati din localitatile lor cu rol militar-defensiv in estul Regatului. Astfel, regiunile cu “oaspeti” germani, conform Diplomei lui Andrei al II-lea, datata Anno Domini 1224, se intindeau de la Broos in rasarit pana la Draas in apus.

Imaginea nr. 3: Mediasul

Andrei Sora –Sasii din Transilvania granita – Verhausame. Au fost ridicate de Coroana maghiara pe masura

medieval

2.2.1 Cavalerii Teutoni in Tara Barsei

In aceste vremuri regele Andrei al II-lea a invitat si Cavalerii Teutoni – Deutscher Orden – in Burzenland, actuala Tara Barsei, din regiunea Brasovului. Aflata in interiorul arcului carpatin, cu multe trecatori inspre miazazi si rasarit, regiunea era din punct de vedere strategic foarte importanta, insa si foarte expusa atacurilor. Era in plan cucerirea unor regiuni de dincolo de Carpati pentru catolicism, si in special pentru Coroana maghiara. Dupa ce sasilor transilvaneni le-a fost incredintata apararea granitelor sudice si de nord-est ale Transilvaniei, secuilor frontierele din est, era solicitat un calificat care sa protejeze sectiunea de sud-est si in aceeasi masura sa contribuie la extinderea Regatului si la sa se realizeze si munca de misionari. Au fost alesi Cavalerii Teutoni impreuna cu marele lor maestru

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

Hermann von Salza din Thuringia. Dinastia maghiara a realizat legaturi dinastice cu Thuringia in anul 1211. Probabil datorita influientei reginei Gertrude din dinastia bavareza Andechs-Meranien, printesa cu viitorul conte Ludwig von Thuringen – 1217/1227. Este improbabil ca invitarea ordinului in aceasta perioada sa fie doar o coincidenta. Calugarii, experimentati in arta razboiului, au primit depresiunea Tarii Barsei – Burzenland – cu permisiunea a construi castele si orase, insa doar din lemn, scutire de taxe si impozite, scutire de taxe vamale, dreptul a pastra jumatate din aurul si argintul exploatat din mine, precum si dreptul de a nu da ascultare voievodului. In caz de delicte ei erau direct raspunzatori instantelor regale, iar in probleme religioase Curiei romane. Ca si obligatii le reveneau protejarea granitei in fata invadatorilor cumani, convertirea acestora si a altor populatii de dincolo de Carpati la catolicism, precum si expansiunea – pe cat posibil – a imperiului maghiar dincolo de munti. Cavalerii au fondat numeroase orase si au construit primul Marienburg – Castel al Fecioarei – in scaunul Alt unde-si aveau sediul. Colonisti germani au fost chemati in aceste asezari, in special cei din provincia Hermannstadt- ului. Cele mai recente descoperiri arheologice, insa incomplet evaluate, propun teoria conform careia ar fi existat asezari occidentale mai vechi in aceasta zona. Asezarea teutonilor pe meleaguri transilvane a ramas una episodica. Paisprezece ani mai tarziu, in anul 1225 le-a fost ordonat sa paraseasca Regatul.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania Hermann von Salza din Thuringia. Dinastia maghiara a realizat legaturi dinastice

Imaginea nr. 4: Castelul Bran in evul-mediu

2.3 Privilegii

Andrei Sora –Sasii din Transilvania Hermann von Salza din Thuringia. Dinastia maghiara a realizat legaturi dinastice

Imaginea nr. 5: Burgul medieval al Fagarasului

Geza al II-lea a oferit conditii avantajoase tuturor celor invitati sa se stabileasca in Regat, in baza “Dreptului maghiar al ospitalitatii”. Succesorul sau, Andrei al II-lea a inregistrat in forma scrisa aceste drepturi emitand in anul 1224 “Garantia libertatii” – Goldenen Freibrief. Continea cele mai rafinate si extinse drepturi oferite colonistilor din Occident in estul Europei, dupa cum se si poate observa:

“Bula Andreanum – Anno Domini 1224:

In numele Sfintei Trinitati si a Unitatii indivizibile. Andrei, din mila lui Dumnezeu, pe veci Rege al Ungariei, Dalmatiei, Croatiei, Bosniei, Serbiei, Galitiei si Lodomeriei.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

Asa cum se cuvine demnitatii regale, pentru a suprima refractorismul, se cuvine conform amabilitatii regale sa atenueze milos suferinta celor sarmani. Aici sunt oaspetii nostri colonisti, germanii de dincolo de padure – Transilvania – care au sosit in colectiv in fata Majestatii noastre, ne-au reclamat umil neajunsurile lor spunandu-ne ca risca sa-si piarda toate libertatiile oferite de bunicul nostru, milostivul rege Geza, daca Majestatea noastra regala nu continua la fel ca in trecut sa le ofere milostivenie. Si astfel datorita saraciei si greutatilor nu ar mai putea sa-si cinsteasca Majestatea regala.

Si astfel ascultand ca de obicei milostiv, dreptele lor reclamatii, dorim sa anuntam ca deacum inainte, fiind atinsi sentimental si urmand calea predecesorilor, ca le oferim urmatoarele privelegii ce le-au mai avut odata. Si astfel:

  • 1. Toti oamenii de la Waras la Boralt incluzand regiunea secuiasca

Sebus o uniune politica – unus populus – avand in frunte un singur judecator.

Totodata toate comitatele, excluzand Hermannstad-ul isi suspenda activitatea.

  • 2. Cel care devine conte de Hermannstadt poate numi ca judecatori

doar rezidenti permanenti din comitatele mentionate, iar uniunile politice – populi – au dreptul de a-si alege judecatorii in cadrul autoritatii ce o detin.

  • 3. Vor contribui anual cu 500 de marci de argint in beneficiul curtii

noastre. Nu excludem pe nici nobil care isi are resedinta in aceasta zona, cu

exceptia celor ce au acest privilegiu. Totodata aceasta suma trebuie platita

doar in marci de argint, asa cum a definit si piosul nostru parinte Bela, […] .

  • 4. Vor contribui si cu un personal armat de 500 de oameni care isi vor

servi regele in campaniile din Imperiu. Vor contribui si cu un personal armat de 100 de persoane pentru campaniile din afara imperiului, oameni aflati sub controlul direct al regelui […].

  • 5. Isi vor alege liber preotii si ii vor prezenta pe acestia episcopului. Le

vor plati zeciuiala le vor fata de acestia in temeiul legilor ecleziastice.

  • 6. Dorim sa conducem prin puterea legii, si astfel nimeni in afara de noi

si contele de Hermannstadt, care va fi numit de noi. Cand cineva va fii judecat

de catre curte, aceasta trebuie sa respecte legea pamantului. Nu vor fi judecati de catre curtea regala decat in cazul in care curtea acestora nu se poate pronunta.

  • 7. Pe langa cele mentionate mai sus le oferim regiunea vlahilor

Bissenenwald cu tot cu cursurile de rauri, spre a le folosi impreuna cu vlahii si

pecenegii fara a presta servicii pentru libertatile mentionate.

  • 8. In plus le permitem sa-si foloseasca propriul sigiliu pe care il

recunoastem impreuna cu mai marii nostri magnati – magnates.

  • 9. Daca unul dintre ei va ajunge in fata instantelor in cazul delictelor

fiscale, doar alti colonisti pot fi citati ca si martori. Ii declaram liberi de orice

alta jurisdictie straina. 10. In concordanta cu vechile legi, le oferim dreptul de a colecta gratuit timp de opt zile sare pentru consum personal, dar si in zilele de sarbatoare ale Sfintilor: Gheorghe – 23 Aprilie, Stefan – 2 Septembrie si Martin – 11 Noiembrie. In plus, nici un colector de taxe vamale nu are dreptul de a le obstructiona calatoria nici la plecare si nici la intoarcere.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

  • 11. Padurile, cu toate ce contin acestea si cu apele de pe cursul

raurilor, pe care doar regele are dreptul a le imparti, le oferim acestora in

folosinta gratuita, pentru cei saraci si bogati deopotriva.

  • 12. Conducem prin autoritate regala, si astfel nici unul dintre nobilii

nostri – iobagiones – nu poate cere de la Majestatea sa regala un oras sau un

tinut. Daca insa vreunul va cere – un oras sau un tinut – acestia vor refuza, avand la baza libertatile oferite de noi.

  • 13. Specificam ca loialii mentionati trebuie sa ne ofere doar trei mese

atunci cand le parcurgem tinutul in timpul vreunei campanii. Dar cand un

voievod, aflat in serviciul regelui se afla in tinuturile lor, acestia ii vor oferi ospitalitate doar de doua ori: la venire si la plecare.

  • 14. Adaugam libertatilor mentionate mai sus, dreptul comerciantilor de

a calatori liber oriunde in Regatul nostru, unde isi pot intari dreptul prin referire la Majestatea sa Regala.

  • 15. Ordonam ca pietele lor sa fie libere de taxe vamale.

  • 16. Pentru a ne asigura ca libertatile mentionate mai sus raman in

vigoare si de neclintit, aplicam acestui document cele doua sigilii ale noastre pentru intarire. Emis in al 1224-lea an de la incarnare, in al 21-lea an al Regatului nostru.”

La inceput beneficiarii acestor drepturi, beneficiarii acestor drepturi, colonisti germani originari din diferite regiuni, erau numiti “hospites Theutonici” sau “Flandrenses”. Mai tarziu descrierea colectiva “Saxoni” – Sasi – asa cum era folosita de cancelaria maghiara devine predominanta. Colonistii germani din regiunea Zips –Slovacia, germanii mineri din Balcani – Bosnia si Croatia ce apartineau de Ungaria, din Serbia si din Imperiul Otoman, erau numiti aparent tot “Sasi”, aluzie la beneficiarii de privilegii asa cum erau definiti in “jus Theutonicum”. In momentele in care reprezentanti ai colonistilor mediau raporturile dintre rege si colonisti, negociind privilegii si dezvoltari urbanistice, foarte probabil a fost perioada in care au aparut asa numitii conti – Grafen, care au devenit intaia elita a sasilor si care probabil in aveau originea in clerul german.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania 11. Padurile, cu toate ce contin acestea si cu apele de

Imaginea nr. 6: Burgul medieval al Sighisoarei

Capitolul 3. Istorie politica si dezvoltare economica in timpul evului mediu

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

Acesti “Sasi transilvaneni” au dezvoltat comercial zonele repartizate intr-un interval foarte scurt de timp. Nu doar au smuls naturii soluri arabile, imbunatatind metodele agricole, dar mai ales au facut accesibile si exploatabile zonele ce contineau metale nobile din estul si vestul Carpatilor – Ostkarpaten, Siebenburgisches Erzgebirge, Rodenauer Berge, depozitele de sare din nordul Transilvaniei si au ajutat la progresul comertului si mestesugurilor. Inca din anul 1186, regele maghiar colecta de la “hospites regis de Ultrasylvas” suma de 15000 de marci de argint. Sasii transilvani erau impovarati la fel ca toti ceilalti locuitori ai Regatului dupa Invazia Mongola din anul 1241. Calaretii tatari invadasera aproape simultan prin mai multe trecatori ale Carpatilor, zdrobind lejer vechiul sistem de aparare al granitelor, apoi invingand cavaleria maghiara la Mohi si tr ecand intreaga regiune prin “foc si spada”. Aparent singura rezistenta mai daarza a fost realizata de sasii transilvani. In orasul montan Rodenau “600 de germani armati” condusi de judecatorului asezarii Arscaldus s-au opus mongolilor, dupa marturia unui contemporan. Orasul a fost apoi cucerit cu ajutorul unui siretlic. Inamicul a pretins ca se retrage, iar sasii au sarbatorit printr-o victorioasa betie “asa cum o cere pasiunea germana”, pierzand apoi lupta.

Invazia mongola a condus la o noua orientare a politicilor Coroanei maghiare in plan economic si militar defensiv. Orasele au devenit din ce in ce mai fortificate devenind un factor catalizator al vietii economice. Noi colonisti au fost recrutati in acest scop. Orasele importante din punct de vedere strategic si economic au fost promovate si protejate prin oferirea de noi privilegii si scutiri de taxe. Pe langa orasele de munte ce existau la aceea data ca si Rodenau, Offenburg, Thorenburg si GroBschlatten, un lant de centre economice si comerciale germane s-au dezvoltate de-a lungul Arcului Carpatin, ca spre exemplu: Bistriz – Bistrita, Kronstadt – Brasov, Hermannstadt – Sibiu, Muhlbach – Sebes si Klausenburg – Cluj. Dezvoltarea acestor orase, sprijinita puternic de regi maghiari ca si Carol Robert de Anjou – 1308/1342, fiul sau Ludovic cel Mare – 1342/1382, si Sigismund de Luxemburg – 1387/1437, a rezultat intr-o tranzitie de la o economie a resurselor la o economie comerciala, ce a atasat productia de grane si vite la sistemul european de comert. Cele mai vechi reguli cunoscute ale breslelor dateaza din 1376, prezentand o avansata diversificare a mestesugurilor, similar cu ceea ce se intalnea pe atunci in Apus: 25 de mestesuguri erau organizate in 19 bresle. Aceste orase au devenit centrele economice si culturale ale tarii. Legile oraselor germane din Occident – in special cele din Magdenburg si Iglau - au fost adaptate pentru orasele sasilor transilvaneni. Noi legi au fost adoptate inca din anul 1271, ca spre exemplulegea din Bergrech von der Rodenau. Incepand cu finele secolului al XIV-lea, orasele fortificate erau cea mai buna protectie impotriva amenintarii otomane. Orasele rezistau asediilor de mai lunga durata si se dovedeau o stavila in calea armatelor invadatoare. Bisericile fortificate din sate oferau protectie impotriva raidurilor de mai mica amploare. Cu ajutorul sistemului unic de fortificare al oraselor si al bisericilor, sasii transilvani au devenit parte din vestitul “Antemurale Christianitatis”, fortareata inaintata a Crestinatatii, ce proteja populatia din sud-estul Europei de pericolul turcesc. Dupa caderea Constantinopolului in anul 1453, primarul

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

Hermannstadt-ului scrie cu mandrie ca orasul sau “nu e doar un scut al imperiului maghiar, ci al intregii Crestinatati”. Un pericol iminent al subminarii pozitiei privilegiate a sasilor nu venea doar din partea osmanlailor, ci si din partea aristocratiei maghiare. Initiativa a fost in principal preluata de clasa patriciana privilegiata constand din conti – Grafen – si mai tarziu din comerciantii prosperi si proprietarii de mine, care doreau sa uneasca comunitatiile coloniale ce existau in patru regiuni neconectate teritorial: asa zisele Sapte Scaune ale provinciei Hermannstadt, cele doua scaune ale regiunii Kokel, districtele din Nosner si din Burzenlander. Facand referire la Bula de Aur a regelui Andrei al II-lea – articolul referitor la unitatea comunitatii sasesti – au devenit “Ansamblul Sasilor”, uniunea colectiva a sasilor transilvani, iar apoi “Sachsische Nationsuniversitat” – Universitas Saxonum. Aceasta a devenit organizatia superioara politica, administrativa si judiciara a germanilor din Transilvania, o institutie foarte similara cu aliantele dintre orasele vest europene. Acest proces de durata s-a finalizat in anul 1486. A creat o organizare federativa care se autoadministra si a carei populatie a devenit un popor de limba germana, cu un dialect dialect de tip relicva, asemanator celui luxemburghez; un popor cu avand un statut legal special in contextul monarhiei maghiare medievale, cu propriile valori de constiinta, experienta si judecata, si cu un sentiment deosebit al apartenentei. “Sachische Nationunivesitat” reprezenta o clasa de oraseni si fermieri liberi si privilegiati, precum si pe reprezentantii lor in Dieta Transilvania care ii includea pe nobilii maghiari si pe fermierii secui liberi care erau granicerii Regatul la frontiera de rasarit. Termenul de “natiune” era utilizat cu referire la o clasa sociala in acele vremuri. Nationuniversitat nu reprezenta insa pe nemtii ce traiau pe pamanturile nobiliare, la fel cum nu reprezenta nici pe ungurii sau romanii iobagi – care erau si in acele vremuri populatia majoritara , la fel cum intrunirea nobililor nu-i reprezenta pe oamenii de rand. Asasar, “Nationuniversitat” nu era in primul rand o expresie a unei nationalitati, ci a unui statut social si a unor valori discrete, un dublu produs al evenimentelor constitutive ale istoriei si ale dorintei constiente de a uni si a apara drepturile unui grup privilegiat. Nu exista nici p legatura cu Consiliul Natiunilor sau Universitatiile medievale. Sasii transilvani nu au avut nici clintire in a se alatura “natio Hungarica” conform principiilor teritoriale. “Nationuniversitat” a fost astfel un model de succes in epoca medievala care apoi a rezistat trecerii vremurilor.

Andrei Sora –Sasii din Transilvania Hermannstadt-ului scrie cu mandrie ca orasul sau “nu e doar un

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

Imaginea nr. 7: Cetatea medievala a Sibiului

Sfatului din Brasovul

Concluzii

Andrei Sora –Sasii din Transilvania Imaginea nr. 7: Cetatea medievala a Sibiului Sfatului din Brasovul Concluzii

Imaginea nr. 8: Piata medieval

“… oaspetii emigranti de diferite limbi si obicee aduc odata cu ei diverse invataturi si arme. Ei ne infrumuseteaza si ne innobileaza tinuturile si curtea regala… deoarece un imperiu cu o singura limba si o singura lege este slab si vremelnic […]” Invataturile Sf. Stefan catre fiul sau Emmerich – “Libellus de institutione morum” – anul 1015

Sasii au creat in Transilvania, departe de locurile lor natale, o stralucita civilizatie cu o pronuntata tenta de exotism pentru aceste parti ale Europei. Provenind din neamuri diverse, acesti colonisti au reusit sa-si creeze o identitate culturala colectiva, care apoi s-a transformat intr-un sentiment national. Acest sentiment national a condus la o unitate de nezdruncinat a acestor “oaspeti” fortand aparitia in plina lume medievala a spiritului civic. Drepturile si privilegiile, foarte extinse, oferite de regalitatea maghiara au impulsionat pe acesti oameni liberi sa lupte pentru a-si asigura o existenta cat mai confortabila intr-o lume feudala, astfel incat, oranduirea capitalista se manifesta pentru intaia data in spatiul romanesc in burg-urile sasesti din Transilvania. Sasii nu au dezvoltat in Siebenburgen doar agricultura si exploatatiile de metale pretioase, depozitele de sare si alte resurse naturale, ci au impus un spirit, cel al oamenilor liberi. Fiind persoane fara obligatii feudale ei nu au fost nevoiti sa se aseze neaparat in mediul rural, ci in mare parte au fondat orase. Astfel in Transilvania renaste viata urbana. In orasele loc infloresc mestesugurile,comertul dar si artele si cultura. Breslele, sau ghildele, detin o putere asociativa deosebita pentru acele vremuri. Orasele lor, datorita comertului atrag o buna parte din bogatiile spatiului carpato-danubian. Cel putin doua dintre aceste orase, anume Hermannstadt-ul si Kronstadt-ul – Sibiul respectiv Brasovul – pot fi

Andrei Sora –Sasii din Transilvania

considerate relativ comparabile ca si putere financiara si influienta cu Liov-ul polonez sau Ragusa republicana. Sasii si-au indeplinit misiunea civilizatoare ridicand aici, inspre rasaritul continentul, fortificatii durabile din piatra, orase comparabile din punct de vedere al urbanisticii dar si ca spirit cu cele din Apus, oferind un nou model de cultura si civilizatie in aceasta zona “tampon” cu Balcanii. Mostenirea sasilor rezista veacurilor, astfel incat monumentele, casele, satele si orasele construite de, ei ne impresioneaza si astazi prin trainicia si bunul lor gust, iar stilul arhitectonic artistic al acestora – de obicei gotic sau baroc – ne dau, cel putin iluzia optica, ca am trai intr-un stat occidental.

Va multumesc.

Bibliografie

  • 1. Dr. Gundisch, Konrad; “The history of Transylvania and the Transylvanian Saxons”; Oldenburg, Germania.

  • 2. Pavel, Teodor; “Transylvanian Saxons”; Ohio State University.

  • 3. Ioan, Augustin; “Bisericile fortificate ale sasilor din Transilvania”