Sunteți pe pagina 1din 18

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I SPORTULUI UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR DIN TRGU MURE Facultatea de Drept Specializarea: Drept

PROIECT TEORIA SI PRACTICA MEDIERII IN DREPT

COORDONATOR: Lect. Univ. Dr. Gorea Brandusa Autor: Muresan Horatiu

Trgu Mure 2011

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I SPORTULUI UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR DIN TRGU MURE Facultatea de Drept Specializarea: Drept

PROIECT

MEDIERE

COORDONATOR: Lect. Univ. Dr. Gorea Brandusa Autor: Muresan Horatiu

Trgu Mure 2011

Cuprins

Introducere..4 Medierea in familie.5 Scurt istoric.6 Solutionarea alternativa a disputelor de dreptul familiei7 Obiectivele temei..8 1.Recomandarea nr.(98) 1 a Comitetului Ministrilor privind medierea familiala in Europa.9 Contextul adoptarii Recomandarii9 Premisele adoptarii Recomandarii..10 Avantajele medierii familiale..11 Specificitatea disputelor de dreptul familiei...11 Principiile medierii familiale..11 Medierea familiala internationala..14 2.Recomandarea nr 1639(2003) 1 a Adunarii Parlamentare15 3.Prevederile legislatiei romane referitoare la medierea litigiilor familiale...17 Bibliografie..18

Introducere
Medierea este, inainte de toate, o arta prin care mediatorul reuseste sa transforme un conflict intr-o intelegere ca rezultanta a optiunilor generate si alese de parti. Este cunoscut ca rezolvarea clasica a conflictelor presupune apelarea la organele de justitie, care le soluioneaza pe principiul castig-pierdere (o parte invinge, cealalta este invinsa). Acest mod de solutionare nu raspunde multitudinii tipurilor de conflicte din societatea contemporana, in principal din cauza naturii foarte diversificate a relatiilor sociale si economice existente. Din literatura de specialitate internationala rezulta o multime de aprecieri referitoare la mediere, care o califica, printre altele, drept un raspuns la problematica lumii contemporane, un instrument al societatii civile care serveste la afirmarea unor valori precum responsabilitatea si solidaritatea, un fenomen la de actualitate care devanseaza alte modalitati consensuale de rezolvare a conflictelor, o forma de educaie sociala durabila ce vizeaza dezvoltarea abilitatilor de comunicare si rezolvare a conflictelor, astfel incat oamenii sa ajunga sa se inteleaga direct in rezolvarea problemelor pe care le au etc. Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de solutionare a conflictelor - ADR (Alternative Dispute Resolution). Acest termen desemneaza o mare varietate de procese prin care unele conflicte pot fi rezolvate in afara procedurii judiciare. Desi denumirile si continutul acestor procese prezinta unele diferente, scopul lor este comun: realizarea, prin intermediul unei terte persoane, a unei intelegeri intre partile in conflict fara a se recurge la procedura judiciara. In lucrarea Modalitati alternative de solutionare a conflictelor (ADR) a mediatorilor Zeno Sustac si Claudiu Ignat se prezinta etimologia termenului mediere ca fiind latinescul mediare, care inseamna intermediere, mijlocire, precum ai multitudinea de definitii date de-a lungul timpului si in diferite tari. In Romania, neavand deocamdata 4

o literatura de specialitate in adevaratul ineles al cuvantului in domeniul medierii, ci numai cateva lucrari de inceput, unica definiie oficiala la care ne putem raporta este cea din articolul 1 alin. 1 al Legii nr. 192/2006, care reglementeaza domeniul, si anume: "medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate". Alineatul 2 al aceluiasi articol precizeaza ca medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.1 Faptul ca medierea este inca facultativa, face ca domeniul sa progreseze foarte lent, cu toate incercarile de a se introduce in noul proiect al Codului de procedura civila o prevedere prin care se cere ca judectorii sa recomande medierea ca etapa preliminara acceptarii introducerii aciunilor in instanta.2 La mediere se poate recurge, asa cum prevede Legea nr. 192/2006 la art. 2 alin.1, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, partile putand conveni sa soluioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, penala, de familie, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de legea respectiva.

Medierea in familie

Conflictele de familie, indiferent daca privesc aspecte legate de continuarea sau desfacerea casatoriei, educatia sau domiciliul copiilor, relatiile cu familia largita, succesiuni sau alte situatii de familie, sint extrem de dificile pentru sot, sotie si copiii. Intreaga familie poate fi afectata pe termen lung de aceste conflicte. Medierea va ofera

1 2

Modalitati alternative de solutionare a conflictelor (ADR) a mediatorilor Zeno Sustac si Claudiu Ignat Art. 20 alin. 1 al noului proiect al Codului de procedura civila, care este formulat astfel: Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale

posibilitatea sa rezolvati in timp scurt aceste conflicte, sa decideti singuri cu privire la destinul dumneavoastra si sa gasiti solutii pe termen lung.

Legea medierii ofera posibilitatea de a solutiona conflictele de familie cu privire la: -continuarea casatoriei; -exercitiul drepturilor parintesti; -stabilirea domiciliului copiilor; -contributia parintilor la intretinerea copiilor (pensia alimentara); -alte neintelegeri aparute intre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii; -desfacerea casatoriei si rezolvarea aspectelor accesorii divortului. In ceea ce priveste exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sunt vizate cele doua situati posibile: prima este acea situatie din timpul casatoriei, cand urmeaza sa stabilti locul unde vor locui copiii daca parintii locuiesc separat 3 sau intinderea obligatiei de intretinere datorata de parinti minorului, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti4, acordul pentru deplasarea copilului in tara sau in strainatate5; cea de a doua situatie se refera la stabilirea locului unde vor locui copii dupa desfacerea casatoriei.

Scurt istoric
Medierea familial s-a nscut n S.U.A. n anii 70. Primele studii au fost fcute de un avocat, J. Cowlson, care, pornind de la tehnicile arbitrajului, a ncercat s reduc efectele traumatice ale divortului. O.J. Coogler, avocat n Atlanta, deschide primul centru de mediere privat. El face
3 4

art.100 Codul familiei art.107 Codul familiei 5 art.18 din Legea nr.242

medierea cunoscut lumii prin publicarea n 1978 a crtii intitulat Structura medierii n divor: o carte pentru mediatorii familiali. Urmeaz cartea scris de J.M. Haznes, asistent social si profesor de stiinte sociale: Medierea divortului: un ghid practic pentru psihologi si consilieri. Statul California a fost primul care a adoptat o lege prin care printii care se aflau n conflict privind ncredintarea copiilor trebuie s discute cu un mediator. Recurgerea la mediere se generalizeaz rapid pe ntreg teritoriul S.U.A. si ajunge si n Canada. Aici ns, medierea familial nu face obiectul unei legi, deoarece legislativul nu doreste s-i confere un caracter obligatoriu, dar introduce aceast posibilitate prin legea divortului din 1985. Medierea a aprut n Franta la finele anilor 80 si se inspir din modelul canadian prevznd un demers voluntar al participantilor la acest proces. n 1990, este organizat n Franta primul congres european privind medierea familial; acesta reuneste 500 de participanti de 8 nationalitti diferite, precum si 15 profesii diferite. n Romnia, medierea este reglementat prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Conform art. 1 alin. 1 din Lege Medierea reprezint o modalitate facultativ de solutionare a conflictelor pe cale amiabil, cu ajutorul unei terte persoane specializate n calitate de mediator, n conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

Solutionarea alternativa a disputelor de dreptul familiei


1.Recomandea nr. (98) 1 a comitetului ministrilor privind medierea familiala in europa 2.Recomandarea nr.1639(2003) 1 a adunarii parlamentare a c.e.,privind medierea familiala si egalitatea sexelor 3.prevederile legislatiei romane referitoare la medierea litigiilor familiale

Obiectivele temei:
*de a prezenta avantajele medierii familiale; *de a prezenta principalele documente internationale privind medierea familiei; *de a prezenta normele juridice interne referitoare la solutionarea alternativa a disputelor de familie.
Cresterea numaruluide litigii familiale, in special a celor generate de separarea in fapt sau de divort,precum si consecintele daunatoare ale unor astfel de conflicte asupra familiilor, mai ales in contextul inperativului de a proteja interesele superioare ale copilului si bunastare acestuia, au dus pe plan mondial la cautarea unor modalitati alternative de solutionare a acestori tipuri de litigii. Daca arbitrajul este o modalitate de solutionare adiferendelor mai rar intalnita in dreptul familiei,nu acelasi lucru se poate spune despre mediere. Tot mai multe state ,printre car esi Romania,au adoptat medierea familiala si incurajeaza regurgerea la aceasta forma de ADR,recunoscand nevoia de a reduce proportiile conflictului,in interesul tuturor membrilor familiei.In litigiile familiale sunt implicet persoane intre care exista ,prin definitie,relatii continue si de interdependenta,iar contextul aparitiei disputelor familiale este intotdeauna unul nefericit.La acestea se adauga faptul ca ,de obicei,in asemenea dispute sunt implicati si copii,ceea c e constituie un argument in pluspentru utilizarea medierii familiale sau a altor mijloace alternative6,in toete cazurile in care aceasta este posibila. Acestem modalitati extrajudiciare de solutionare a disputelor familiale prezinta avantaje incontestabile,demonstrate de practica si experienta a numeroase state.Ele pot s aconduca la o rezolvare amiabila a litigiilor,dar si sa inbunatayeasca comunicarea intre membrii familiei,sa reduca proportiile conflictului dintre ei,sa asigure continuitatea legaturilor dintre parinti si copii.In plus,solutionarea alternativa a disputelor familiale contribuie la reducerea costurilor economice si sociale produse de separare sau divort,atat pentru parinti,cat si pentru stat si reduce perioada de timp necesara solutionarii conflictului.
6

cum ar fi conferinta de grup familial

1.Recomandarea nr.(98) 1 a Comitetului Ministrilor privind medierea familiala in Europa


La cea de-a 616-a reuniune a delegatilor ministrilor,in 21 ianuarie 1998,Comitetul Ministrilor din cadrul Consiliului Europei a adoptat Recomandarea nr.R(98) 1 ,intitulata "Medierea familiala in Europa",

Contextul adoptarii Recomandarii


A treia Conferinta europeana de dreptul familiei ,cu tema "Dreptul familiei in viitor"(Cadiz,20-22 aprilie 1995)recomanda Consiliului Europei sa ia in considerare chestiunea medierii familiale sau alte metode de solutionare a disputelor de familie,in lumina concluziilor Conferintei. De asemenea,recomanda Consiliului Europeisa examineze posibilitatea pregatirii unui instrument international,care sa contina principiile medierii sau ale altor proceduri de solutionare a disputelor familiale. Dand curs acestei propuneri,Comitetul expertlor in dreptul familiei(CJ-FA),sub autoritatea Comitetului European de cooperare juridica(CDCJ),a fost insarcinat sa pregateasca a schitade recomandare si un memorandum expliucativ asupra medierii familiale.Comitetul expertilor in dreptul familiei dupe 30 de intalniri,a finalizat aceste documente,care au fost apoi revizuite de reprezentantii celor(pe atunci)40 de state membre ale Consiliului Europei.La 21 ianuarie 1998.Comitetul Ministrilor a adoptat Recomandarea nr.R(98)1 privind medierea familiala si a autorizat publicarea memorandumului explicativ care o insoteste.

Premisele adoptarii Recomandarii


Premisele socio-juridice care au stat la baza adoptarii Recomandarii nrR(98)1 le regasim in chiar textul recomandarii: *cresterea numarului de litigii familiale,in special a celor generate de separarea de fapt sau de divort; *consecintele daunatoare ale unor astfel de conflicte asupra familiilor ,precum si costurile ridicate,atat cele sociale,cat si cele economice,pe care statele trebuie sa le suporte; *nevoia de a proteja ineresele superioare ale coipilului si bunastarea acestuia consacrate de catre instrumentele juridice internationale,tinand cont mai ales de situatiile ce privesc custodia si dreptul la vizita,ca urmare a sseparaii sau a divortului, *dezvoltarea mijloacelor de solutionare a litigiilor pe cale amiabila si recunoasterea nevoii de a reduce proportiile conflictului in interesul tuturor membrilor familiei; *specificitate litigiilor in dreptul familiei; *amploarea luata de fenomenul internationalizarii relatiilor familiale si problemele specifice care deriva de aici; *constatarea ca o serie de state au in vedere introducerea medierii familiale. De altfel,intreg textul Recomandarii se bazeaza pe convingerea asupra necesitatii de a recurge mai des la medierea familiala,inteleasa ca fiind procesul in care un tert,impartial si neutru,numit mediator,asista partile in persoana la negociere asupra chestiunilor aflate in litigiu,incercand sa ajunga la acorduri comune.In plus,Conventia Europena cu privire la la Exercitarea Drepturilor Copiilor,prin articolul 13,prevede recurgerea la mediere sau la alte mijloace alternative,pentru solutionarea acelor conflicte in care sunt implicati si copii. Avand in vedere aceste poremise,se recomanda guvernelor statelor membre: a)sa introduca sau sa promoveze medierea familiala sau,acolo unde este cazul,sa o intaresca; b)sa ia sau sa intaresca toate masurile necesare in vederea implementerii urmatoarelor principii pentru promovarea si utilizarea medierii familiale,ca metoda adecvata

10

solutionarii litigiilor familiale.7

Avantajele medierii familiale


Avantajele recurgerii la medierea familiala sunt demonstrate de rzultatele cercetarilor si experientele mai multor tari.Potrivit Consiliului Europei,medierea ar putea: *sa imbunatateasca comunicarea intre membrii familiei; *sa reduca proportiile conflictului dintre partile aflate in litigiu; *sa conduca la o rezolvare amiabila; *sa asigure continuitatea legaturilor dintre parinti si copii; *sa contribuie la reducerea costurilor economice si sociale produse de separare sau divort,atat pentru parti ,cat si pentru state; *sa reduca perioada de timp necesara solutionarii conflictului.

Specificitatea disputelor de dreptul familiei


Adoptarea unei recomandari distincte pe problema medierii in dreptul familiei a fost considerat anecesara datorita caracterului specific al litigiilor familiale,si anume: -faptul ca in litigiile familiale sunt implicate persoane intre care exista,prin definitie,relatii continue si de interdependente; -faptul ca litigiile familiale apar intr-un context emotional nefericit si il pot agrava; -faptul ca separarea sau divortul au un impact puternic asupra tuturor membrilor familiei,indeosebi a copiilor.

Principiile medierii familiale


Principiile directoare privind medierea in dreptul familei stabilesc cadrul general in care se recomanda desfesurare acestei activitati.
7

Flavius George Pancescu;Legea privind medierea si organizarea profesiei de mediatori,Comentarii si explicatii;Editura c.h.beck;Bucuresti,2008

11

Domeniul de aplicareal medierii familiale este "orice litigiu dintre membrii aceleiasi familii,intre care exista fie legaturi de sange ,fie prin casatorie,precum si a celor intre care exista sau au existat legaturi de familie,asa cum prevede legislatia nationala".Totusi,statele sunt liberesa stabileasca chestiunile sau cazurile specifice care pot fi solutionate prin recurgere la medierea familiala. In ce priveste organizarea medierii,recomandare arata ca,in principiu,medierea nu trebuie sa fie obligatorie,iar statele sunt libere sa organizeze si sa exercite medierea asa cum considera de cuviinta,prin sectrul public sau cel privat. Indiferent insa de modul in care medierea este organizta si exercitata,statele trebuie sa se asigure de existenta unor mijloace care sa presupuna a)proceduri de selectare,instruire si calificare a mediatorilor; b)elaborarea si respectarea de catre mediatori a unor norme de "bune practici". Statele trebuie sa se asigure de existenta unor metode adecvate care sa permita desfasurarea procesului de mediere conform urmatoarelor principii: 1)mediatorul este impartial fata de partile aflate in conflict; 2)mediatorul este neutru in ceea ce priveste rezultatul procesului de mediere; 3)mediatorul respecta punctele de vedere ale partilor si garanteaza egalitatea partilor in procesul de negociere; 4)mediatorul nu are puterea de a impune pertilor o anumita solutie; 5)conditiile in care se desfasoara medierea familialatrebuie sa garanteze dreptul la vaita privata; 6)discutiile care au loc pe durata procesului d emediere sunt confidentiale si nu pot fi dezvaluite,decat cu acordul partilor sau daca legislatia nationala permite acest lucru; 7)cand este cazul,mediatorul trebuie sa informeze partile de posibilotatea de a recurge la consiliere maritala sau la alte forme de consiliere,ca mijloc de solutionare a problemelor conjugale sau familiale; 8)mediatorul trebuie sa acorde o atentie sporita bunastarii si interesului superior ale copilului,trebuie sa incurajeze parintii sa se concentreze asupra nevoilor copilului,si trebuie sa reaminteasca parintilor faptul ca principala lor responsabilitate este de a asigura

12

bunastarea copiilor lor,precum si necesitatea de a-si informa si consulta copiii in acest sens; 9)mediatorul trebuie sa se perocupe in mod special sa afle daca una din parti a fost supusa in trecut violentelor sau daca acest lucru se poate intampla in viitor,si ce efecte ar putea acestea sa aibe asupra partilor implicatein negociere;in aceste conditii,mediatorul trebuie sa decida daca este recomandat prcesul de mediere; 10)mediatorul poate oferi informatii cu caracter juridic,dar nu trebuie sa ofere consultanta juridica.Daca este necesar,mediatorul trebuie sa informeze partile cu privire la posibilitatea de a consulta un avocat sau un alt profesionist. Statele trebuie sa faciliteze aprobarea acordurilor obtinute pe calea medierii de catre o autoritate judiciara sau o alta autoritate competenta,daca acest lucru este cerut de parti,si sa asigure mecanismele de executare a acestor acorduri,conform legislatiei nationale. In ce priveste relatia medierii cu procedurile judiciare,statele trebuie sa recunoasca autonomia procesului de mediere si posibilitatea ca acesta sa se desfasoare inaintea,in timpul sau ulterior unei proceduri judiciare. In acest context,statele trebuie sa garanteze mecanisme care: -sa permita intreruperea procedurilor judiciarein curs in scopul medierii; -sa asigure posibilitatea ca,in aceste cazuri,autoritate judiciara sau alta autoritate competenta sa poata lua decizii urgente pentru a proteja partile,copiii sau patrimoniul acestora; -sa permita informarea autoritatii judiciare sau altei autoritati competente daca pertile continua sau nu procesul de mediere si daca au ajuns sau nu la un acord. Cat priveste accesul la mediere,recomandarea stipuleaza ca statele trebuie sa promoveze dezvoltarea medierii familiale,indeosebi prin programe de informare a publicului larg,in scopul unei mai bune intelegeri a acestui mijloc de solutionare amiabila a litigiilor familiale. Statele sunt libere sa stabilesca ,in cazuri specifice,metodele adecvate de informare cu privir ela mediere ca proces alternativ de solutionare a litigiilor familiale(de

13

exemple,prevazand o intalnire intre parti si mediator),permitand prin aceasta partilor sa hotaresca daca este posibil si indicat pentru ele sa regurga la mediere asupra chestiunilor care fac obiectul litigiului. De asemenea,statele trebuie sa se s tradiuasca sa ia masurile necesra epentru a permite accesul la medierea familiala,inclusiv la medierea internationala si sa contribuie astfel la raspandirea acestui mijloc de sloutionare in mod amiabil a litigiilor familiale. Statele pot examina aplicabilitate principiilor relative la procesul de mediere,anuntate in prezenta Recomandare,si in cazul altor mijloace de solutionare a litigiilor.

Medierea familiala internationala


Potrivit recomandarii nr R(98)1 ,statele trebuie sa aiba in vedere infiintarea unor mecanisme care sa permita,atunci cand este cazul,recurgerea la mediere in situatiile in care implica elemente de extraneitate,mai ales in chestiunile legate de copii,cu deosebire in cele care privesc custodia si dreptul la vizita,atunci cand parinti locuiesc sau vor locui in state diferite. Medierea internationala este considerata o metoda adecvata,ce permite parintilor sa organizeze sau sa reorganizeze custodia si dreptul la vizita,sau sa rezolve neintelegerile aparute ulterior hotararilor care privesc aceste chestiuni.Cu toate acestea ,"in eventualitatea indepartarii sau retinerii copilului impotriva legii,nu trebuie sa se recurga la medierea internationala,daca acest lucru va intarzia returnarea rapida a copilului". Statele trebuie sa promoveze cat mai mult cooperarea intre serviciile existente ce se ocupa de medierea familiala , scopul facilitarii accesului la medierea internationala.8

Brandusa Gorea;Solutionarea conflictelor prin arbitraj si mediere,Editura University Press 2009

14

2.Recomandarea nr 1639(2003) 1 a Adunarii Parlamentare

Recomandarea nr. R(98)1 a Comitetului Ministrilor cu privire la medierea familiala a fost "acceptata cu satisfactie" de un alt organism din cadrul Consiliului Europei,si anume Adunarea Parlamentara.Cinci ani mai tarziu,Adunarea Parlamentara a adoptat la randul sau,Recomandarea nr. 1639 din 2003,privind medierea familiala si egalitatea sexelor. "Data fiind experienta obtinuta de statele membre pe parcursul ultimilor cinci ani",Adunarea recomanda Comitetului Ministrilor sa prevada revizuirea principiilor expuse in Recomandarea nr. R(98)1,tinand cont de necesitatea de a auzi vocea copilului si de a-i respecta drepturile,precum si de urmatoarele exigente: -necesitatea garantarii libertatii de alegere a partilor,care implica inderdictia oricarei trimiteri obligatorii la mediere; -implementarea instrumentelro standardizatede evaluare,fondate pe o cunoastere aprofundata a relatiilor de puteri,chiar de violenta,in cadrul cuplului sau familiei,in scopul identificarii in mod corespunzator a chestiunilor ce tind spre medierea problemelor familiale; -includerea medierii familiale in sistemul de asistenta judiciara; -verificarea conformitatii cu legislatia si caracterul echitabil al acordurilor intervenitein mediere,astfel incat sa poata fi aprobate de jurisdictiile competente in domeniu; -aprobarea acordurilor de mediere de catre jurisdictiile competente; -existenta,in fiecare serviciu de mediere,a unui dispozitiv oficial internde depunere a plangerilor. Medierea familiala este definita ca un proces de edificare si gestionare a vietii intre membrii unei familii,in prezenta unui tert independent si impartial numit mediator. La medierea familiala se recurge cel mai frecvent in cazul spararii unui cuplu,dar si pentru probleme de educatie,de organizare a supravegherii sau a exercitarii dreptului la vizita,pentru fixarea unei participari adecvate la intretinerea si la educarea ,pentru probleme de partaj,succesiune,etc.Potrivit textului copiilor Recomandarii,sarcina 15

mediatorului este"de a insotii partenerii la mediere,in procesul axat in jurul unui scop convenit in timp".Insusi obiectivul medierii est"a ajunge la o concluzie acceptbila pentru ambii parteneri,fara a pune in discutie greselile sau responsabilitatea".Acordul de mediere trebuie "sa contribuie la o atmosfera pasnica si o ameliorare durabila a relatiilor intre parteneri". Dupa cum observa si Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei,recurgerea la mediere este deja raspandita in marea majoritate a statelor din Europa,in Canada si in SUA,datorita avantajelor sale incontestabile.Si medierea familiala este foarte apreciata ca mod alternativ de reglare a conflictelor familiale. Procesul judiciar clasic nu poate fi inlocuit cu procedura de mediere,decat in conditiile respectarii stricte a tuturor elementelor constitutive ale medierii,redate de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in urmatorii termeni: -autonomia partilor fiind cheia oricarei medieri,recurgerea obligatorie la mediere trebuie sa fie interzisa; -independenta si impartialitatea mediatorului trebuie sa fie garantata atat din punct de vedere institutional,cat si profesional; -confidentialitatea procesului trebuie sa fie garantata chiar si pentru medierea judiciara,atat fata de judecator,vat si fata de parti; -obligatia de a aproba,conform unei proceduri rapide,acordurile de mediere va fi o garantie de verificarea conformitatiilor cu legislatia si a respectarii drepturilor individuale ale fiecarei persoane vizate prin aceste acorduri; -trebuie garantat echilibrul puterilor partilor;acesta conditie releva responsabilitatea mediatorului,care trebuie sa fie sensibilizat si instruit special in acest scop pentru a constata insasi existenta acestei conditii sine qua non; -competenta mediatorului fiind in functie de calificarea sa,o atentie particulara trebuie sa fie acordata instruirii lui,aprobarii si supravegherii muncii lui.9

Brandusa Gorea;Solutionarea conflictelor prin arbitraj si mediere,Editura University Press 2009 ,ibidem

16

3.Prevederile legislatiei romane referitoare la medierea litigiilor familiale

Legea medierii nu este singurul act normativ din legislatia nostra care contine prevederi referitoare la medierea disputelor familiale.Asemenea prevederi exista inca din 2003, cand a aparut Legea nr.217 din 2003,privind prevenirea si combaterea violentei in familie. Incepand cu anul 2000,violenta impotriva copiilor si a femeilor a devenit o chestiune de interes legislativ si in Romania,in contextul mai larg al reformei sistemului de asistenta sociala si de asigurare a protectiei drepturilor copilului10. Legea nr.217 din 2003,privind prevenirea si combaterea violentei in familie,este unul dintre rezultatele acestei preocupari legislative.Intreaga filosofie a acestui act normativ se bazeazaa pe folosirea unor strategii restaurative,atat pentru prevenirea,cat si pentru solutionarea conflictelor familiale,dintre sot si sotie,ca si pentru parinti si copii.11

10

Doina Balamur,Multidimensional Justice for Everyone:Romanian developments,disponibil online pe websiteul<http://www.restorativjustice.org> 11 Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in famile.nr.217 din 2003

17

Bibliografie :
Doctrina : Flavius George Pancescu;Legea privind medierea si organizarea profesiei de mediatori,Comentarii si explicatii;Editura c.h.beck;Bucuresti,2008 Brandusa Gorea;Solutionarea conflictelor prin arbitraj si mediere,Editura University Press 2009 <http://www.restorativjustice.org> Legislatie: Codul familiei

18