Sunteți pe pagina 1din 17

1

Cultura vinetelor in sistem ecologic


1.1

Importanta alimentara si economica

Vinetele se cultiv pentru fructele lor, care sunt consumate la diferite faze de maturare, n stare proaspt sau conservat. Vinetele se utilizeaza la prepararea diferitelor mancaruri iar in amestec cu alte legume sunt folosite in industria conservelor. Fructele contin 7-10 % substanta uscata reprezentata de glucide 3,5%, protide 1-1,6% . Contin vitaminele C, 5-10mg, B1, B2, PP, P si saruri minerale: potasiu 200-220 mg, fosfor25-40mg, calciu 15-20 mg, magneziu 16 mg, la 100 g produs proaspat. Datorita continutului mai ridicat de celuloza si hemiceluloza, 1-2,5%, are efecte de reducere a colesterolului in organism . Cultivarea vinetelor are i o importan economic contribuind la diversificarea sortimentului de legume i la obinerea de importante venituri, valorificndu-se foarte bine pe piaa intern i extern. Aceast afacere mai are urmtoarele avantaje: vinetele se ntrebuineaz pe larg n alimentaia oamenilor i industria producerii conservelor asigur venituri mari pentru cultivatori se poate cultiva prin semnat i plantarea rsadului att n sere, ct i n cmp deschis cerere sporit pe pia local i pe pieele strine a produciei de vinete Cultura de ptlgele vinete nu trebuie efectuat dect n zonele favorabile, altfel lipsa cldurii i luminii determin obinerea de culturi ntrziate, slab productive i fr rentabilitate. n condiii corespunztoare de mediu i de tehnologie, cultura de ptlgele vinete este una dintre cele mai rentabile, datorit produciilor mari, cererii ridicate a pieei, ealonrii recoltei, perisabilitii sczute etc. Valoarea comercial poate fi redus sau complet compromis, datorit depirii momentului optim de recoltare, ceea ce nu se ntmpl la ardei i la tomate. Complexitatea tehnologiei de cultivare, volumul mare de lucrri, profesionalismul ridicat necesar sunt elementele ce caracterizeaz cultura din punct de vedere social. Cheltuielile cu fora de munc sunt comparabile cu cele de la cultura de ardei. Speciile de legume solano-fructuoase sunt anuale cu perioad lung de vegetaie i pretenioase la cldur, lumin, umiditate i hran mineral. Se cultiv n grdin att n cmp, ct i n sere i solarii, asigurnd fructe proaspete tot anul. Zonele cele mai favorabile pentru cultur sunt cele cu temperaturi medii anuale de 10-12 C, cu soluri fertile, permeabile i bogate n humus. Solurile grele, argiloase, fiind reci i compacte, nu sunt recomandate a fi cultivate cu aceste specii. 1.1 Origine si arie de raspandire
Ptlgelele vinete cultivate, Solanum melongena L., var. esculentum Dun., sunt originare dintr-o specie ancestral asemntoare, care se gsea n zonele tropicale i subtropicale ale Asiei, din India i Birmania, cuprinse ntre paralele 100300 latitudine nordic, mpreun cu varietile spontane similare S.melongena L. var. insanum i var. incanum (Baldini, 1961; Chaux i Foury, 1994). Ptlgelele vinete sunt cunoscute n cultur nc din secolul al V-lea .H., n China (considerat ca primul centru de diversitate), unde se pare c s-a creat un al doilea centru (secundar) de origine (Kaloo, 1993). De asemenea, din aceleai timpuri sau chiar mai devreme (800 .H.) erau cunoscute n zonele indobirmaneze. Ptlgelele vinete au ajuns n Europa, prin Orientul Mijlociu, n secolul al XIII-lea, mai nti n Spania, de unde s-au rspndit mai mult n secolele XVXVI.

2 Dup alte evidene se pare c au ajuns n Europa mai devreme, fiind aduse de corbierii veneieni i genovezi, n secolul al XI-lea. n Europa au fost introduse de arabi, care cunoteau cultivarea lor n secolul al XIVlea. Practic, se considera c n secolul al XIX-lea, ptlgelele vinete erau cunoscute n toate zonele cu condiii favorabile de cultur. n lume se cultiv (dup date FAO, 1990-1998) peste 1,3 milioane hectare, cu o producie de peste 22,5 milioane tone. Peste 60% din producia mondial se produce n Asia de Sud-Est, n ri mari productoare ca India, China, Japonia, Filipine .a.; urmeaz, n funcie de producia total, Orientul Mijlociu cu 25%, Turcia fiind plasat pe locul al IV-lea mondial; zona vest-mediteraneean reprezint din producia mondial, avnd ca reprezentani remarcabili Italia cu 11 mii ha i circa 320 mii tone i Spania cu 3,8 mii ha i 135 mii tone. n Romnia, cultura ptlgelelor vinete este bine cunoscut dup primul rzboi mondial i devine o cultur important dup 1950, cnd suprafeele i produciile ncep s fie n continu cretere. n perioada anilor 1995-1998, n Romnia se cultivau circa 5000 ha de ptlgele vinete, cu o producie medie de circa 20 t/ha. Zonele cele mai favorabile sunt zona I i zona a II-a legumicole, cu excepia regiunilor mai secetoase din Cmpia Dunrii i Dobrogea. 1.2Suprafete cultivate in sistem ecologic

1.3 Particularitatile botanice si biologice


Specia cultivat S.melongena (fig. 12.18) este erbacee, anual, cu un habitus bine dezvoltat, sub forma unei tufe de pn la 100 cm nlime i 40-70 cm diametru. Rdcina i ncepe evoluia din radicula embrionului, care evolueaz ntr-un sistem radicular bine dezvoltat, puternic ramificat, dar localizat n stratul superficial al solului pn la adncimea de 30-50 cm. Unele rdcini pot ajunge pn la 100150 cm. Tulpina este erect, cu un sistem mecanic bine dezvoltat, mai mult sau mai puin ramificat sub form de tuf. La nceput, tulpina este erbacee, dar dup 60-70 de zile devine parial lignificat, ncepnd de la baz. Creterea tulpinii este de tip monopodial pn la 8-12 etaje foliare, dup care devine de tip simpodial, prin stoparea creterii tulpinii principale datorit formrii unei flori, n apexul acesteia. Sistemul caulinar este acoperit cu spini stelai. Tulpina de ptlgele vinete nu are capacitatea de a forma rdcini adventive; din cauza aceasta i prinderea rsadurilor dup plantare are loc mai greu. Frunza este lung peiolat, cu limbul ovat sau lanceolat, cu marginea, la nceput, ntreag, dar, mai pe urm, uor ondulat sau sinuat-lobat. Dimensiunile frunzei, sunt mari, avnd lungimea de 7-15 cm i limea de 4-10 cm (la culturile din cmp) i de pn la 30-40 cm i, respectiv, 15-20 cm (la culturile din ser). Frunza prezint o culoare verde-nchis, cu nuane de la verde cu reflexe de violet slab, n special pe nervura principal, la violet-verde i verde-nchis, n funcie de vrst. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, amplasate axilar, de obicei solitare i foarte rar cte 2-3, cu poziie nutant. Caliciu are un aspect crnos i este format din 6-8 (9) sepale unite i se termin cu tot attea lacinii lanceolate, aspre,

3 spinoase. Corola este gamopetal, rotat i format din 6-9 petale de culoare violetdeschis pn la violet-nchis sau chiar de culoare alb. Corola are un diametru de 2,5-3,5 cm. n centrul corolei se afl o pat galben de form stelat. Androceul este format din 5 (6) 8 stamine cu antere mari, galbene, care se deschid poricid. Gineceul este bicarpelar sincarp. La unele soiuri se manifest fenomenul de heterostilie. Polenizarea este autogam, direct i uneori indirect, dar fructificarea este mai bun dac polenizarea este ncruciat; de obicei, gradul de alogamie poate fi pn la 20-25%. Fructul este o bac foarte mare crnoas, lung pedunculat, de forme variate (fig.12.19): invers ovat, piriform, sferic sau alungit, pn la ngust cilindric, cu vrful rotunjit (Zanoschi i Toma, 1985). Lungimea variaz ntre 5-20 (30) cm, grosimea ntre 5-10 (15) cm, iar masa este cuprins ntre 60-1000 grame. Fructele sunt netede, lucioase, avnd la maturitatea de consum culoare negru-violet, violacee, cu striaiuni verzui i, mai rar, alb-verzuie, alb-glbuie. La maturitatea fiziologic, fructul capt o culoare galben-maronie sau galbencenuie. Sub pielia subire a fructului se afl mezocarpul i endocarpul care constituie aanumitul miez sau pulpa fructului de culoare alb, cu aspect spongios. Seminele sunt ncastrate n endocarp sub forma unui strat cu contur rotund-stelat. Smna este mic, turtit, galben-cenuie sau galben-maronie lucioas, de 2-2,6 mm; 1000 de semine cntresc 3,5-5 grame. Perioada de vegetaie dureaz 180-240 de zile, n funcie de soi i de condiiile climatice sau meteorologice ale anului. Primii muguri florali apar la circa 70-80 de zile de la rsrire, iar primele flori dup alte 10-15 zile. De regul, florile apar cnd planta are 8-10 frunze i ncepe s ramifice. Primele fructe la maturitatea tehnologic apar cnd plantele au vrsta de 110-160 de zile; maturitatea fiziologic survine dup nc 30-50 de zile. Alturi de specia S.melongena, cu cele trei varieti botanice esculentum, incanum i insanum, de mare importan pentru activitatea de ameliorare o prezint i var.ovigerum, ca i unele specii slbatice. Varietile esculentum i incanum sunt asemntoare, cea de-a doua fiind, se pare, forma ancestral primei. Dintre speciile slbatice sunt de menionat S.integrifolium i S.indicum (rezistente la boli, cum ar fi fuzarioza, verticiloza .a.), precum i S.sisymbriifolium (rezistena la musculia alb i nematozi) i S.macrocarpon (rezistent la pianjenul rou). 1.4Cerinte ecologice

Premisele ecologice ale plantelor rezulta din interactiunea factorilor climatici, edafici si biologici ai mediului ambiant cu locul si modul de cultivare ale plantelor respective. Cerintele plantelor legumicole fata de factorii de vegetatie s-au format de-a lungul timpului si sunt bine consolidate. Desfasurarea normala a proceselor metabolice din plante se realizeaza numai daca se asigura conditiile de mediu in care acestea sau format iar prin schimbarea acestora se poate zdruncina ereditatea plantelor fiind plosibila dirijarea cresterii si dezvoltarii in directii dorite pentru cresterea productiei. Pentru fiecare specie se ia in considerare un optim ecologic ca ansamblu al conditiilor in care planta creste si se dezvolta normal. Cea mai mare insemnatate pentru atingarea acestui nivel o au factorii climatici si mai ales radiatia solara, regimul apei si al

hranei din sol, continutul in dioxid de carbon al aerului. Optimul ecologic mai presupune un optim climatic de aprovizionare a plantelor cu elemente chimice necesare dar si absenta factorilor chimici inhibitori sau poluanti, dar si inlaturarea agentilor patogeni, parazitiilor, buruienilor. Trebuie avut in vedere ca factorii de vegetatie actioneaza in complex fiind intr-o permanenta interdependenta. Un exemplu : se stie ca in conditiile de irigare plantele consuma mai multe elemente nutritive si atunci vom creste dozele de ingrasaminte si un sistem adecvat de lucrari a solului.

Ptlgelele vinete reprezint specia solanacee cultivat cea mai pretenioas, att prin nivelul optim al factorilor de mediu, ct i prin regimul acestora. Cunoaterea cerinelor ptlgelelor vinete fa de factorii de mediu i corecta reglare a acestora prin mijloace tehnologice constituie principalele secrete ale culturii. De mare importan este faptul c sortimentul mondial a evoluat n condiiile ecologice a dou zone, care sunt i centre secundare de diversitate a speciei: oriental (China), unde sezonul de cultur este foarte clduros i umed, iar perioada rece este secetoas; mediteraneean, unde cultura se realizeaz n anotimpul clduros, care este n acelai timp i uscat. Temperatura. Fa de acest factor, cerinele plantei sunt deosebit de mari. Seminele germineaz la minim 14-150C, iar nivelul optim de germinare este de 22-280C sau chiar 27300C. La temperatura minim, germinarea se produce n 18-22 de zile, iar la temperatura optim n 3-5 zile (cu un procent de germinare de 80-90%).
Temperatura optim de vegetaie i de fructificare este de 27-320C ziua i 22-270C noaptea (Dumitrescu i colab., Popescu i Atanasiu, 2000) sau, dup ali autori (Chaux i Foury), aceasta ar avea valorile 20-250C n timpul zilei i de 16-180C pe timp de noapte - pentru organele aeriene i 18-200C pentru sistemul radicular. La temperaturi de peste 350C, creterea vegetativ, mai ales formarea frunzelor, este redus, iar nflorirea este ntrziat. Cu toate acestea, plantele rezist pn la 40450C, bineneles pe un fond optim al regimului de ap i de lumin. Dac temperatura scade sub 14-150C, creterea se reduce puternic i nceteaz, polenizarea nu mai are loc i, ca urmare, florile cad; de asemenea, florile fecundate avorteaz, iar fructele n stadiul tnr, adesea legate partenocarpic, cad. O temperatur de 1-30C, meninut o perioad mai lung de timp, determin moartea plantelor, iar ngheurile uoare - distrugerea plantelor. Apa este un factor fa de care ptlgelele vinete au pretenii mai mari dect tomatele i ardeii, datorit originii din zone cu umiditate ridicat, sistemului radicular relativ superficial i suprafeei foliare mari. n principiu, solul trebuie permanent meninut reavn, adic cu o umiditate de 70-80% din capacitatea cmp, iar n aer trebuie asigurat o umiditate relativ optim de 60-80%. n caz de secet excesiv, mugurii floriferi, florile i fructele nou formate cad n mas. De asemenea, datorit aportului redus de ap i, mpreun cu aceasta, de elemente nutritive, fructele rmn mici i au o culoare albicioas. Aplicarea udrilor trebuie fcut cu mult grij pentru a nu rci solul, de regul pe timp clduros, cnd temperatura este superioar pragului de 140C. Cerinele cele mai mari ale plantelor fa de ap, sunt, ca i n cazul ardeilor, n perioada creterii fructelor. n perioada nfloritului nu se cere o umiditate ridicat,

5 nici n sol i nici n aer, dar aceasta s nu scad mai mult de 10-15% sub limita minim a intervalelor de umiditate optim. Pentru o ton de recolt n condiiile unei producii de 30 t/ha, plantele consum pn la150-200 m3/ha ap. Lumina este, de asemenea, un factor fa de care ptlgelele vinete au cerine deosebit de ridicate, fapt explicabil prin originea tropical a speciei. Intensitatea optim pentru nflorire i fructificare variaz ntre 20-40 mii luci, nivelul minim acceptabil fiind de 8-10 mii luci (Ceauescu i colab., 1984). O intensitate mai redus a luminii scade rata de cretere a plantelor i nivelul recoltelor, prin scderea randamentului fotosintetic. n acelai timp, o lumin insuficient afecteaz polenizarea i fructificarea, florile avorteaz, iar fructele rmn mici. De asemenea, lumina cu o intensitate mai mic determin deficiene de colorare a fructelor, afectnd valoarea lor comercial. Reglarea luminii n cmp se face prin optimizarea desimii plantelor, aplicarea unor lucrri n verde, dar mai ales prin controlul creterii habitusului plantelor prin fertilizare i irigare. Dei, dup origine, ptlgelele vinete sunt plante de zi scurt, totui fotoperioada nu are o importan semnificativ, att timp ct intensitatea are valori corespunztoare; de asemenea, soiurile cultivate sunt adaptate zonelor de cultur.

INTENSITATEA LUMINII influenteaza durata si ritmul de desfasurare al proceselor fiziol

plantelor. Cu cat lumina este mai intensa creste viteza reactiilor chimice la nivelul celulelor, proces mai rapid. 2

Plantele legumicole se dezvolta bine la o intensitate de 20-30 mii de lucsi. Cunoasterea nivelului minim al intensitatii luminii de la care incepe activitatea fiziologic la alegerea zonelor de cultura, a epociilor de infiintare a culturilor in camp si sere, a speciilor in cul ingrijire. Dupa aceste criterii plantele legumicole se clasifica astfel : - pretentioase la lumina necesita 8000 lucsi : tomate, ardei, vinete, bame, fasole, castravati, p - mediu pretentioase la lumina necesita 4000-6000 de lucsi : morcov, patrunjel, telina, varzoase, salata, spanac, ridichi. - putin pretentioase la lumina necesita 2000-3000 lucsi : plante perene, ceapa verde, sfecla p - nepretentioase necesita lumina pentru formarea partilor comestibile : andivele, sparanghelu Care este concluzia - speciile din prima grupa se vor cultiva in zonele cele mai favorabile din pretentioase in nordul tarii. Plantele nepretentioase se cultiva in spatii special amenajate. Ce arata experienta - cresterea in nodurilor si fruze la tomate pana la prima inflorescenta, la ardei are loc o corelatie pozitiva intre vig lumina primita de plante, iar la varza productiila de capatani creste direct proportional cu cantitatea INSUFICIENTA LUMINII are efect negativ asupra plantelor provocand etiolarea acestora, incet vegetatia, intarzie recoltarea, florile avorteaza. La rasaduri duce la etiolare, au aspect clorozat, se al

EXCESUL DE LUMINA favorizeaza pierderi de apa din tesuturile plantelor, se reduce fotosinte determina ofilirea plantelor. Apoi excesul de lumina este daunator cand scoatem rasadurile de la lumina insuficienta in soc fiziologic. Evitarea acestuia se face prin calirea rasadurilor si adaptarea treptata timp de 8-10 zi DURATA PERIOADEI DE ILUMINARE reprezinta sensibilitatea specifica a plantelor la durat dezvoltarea diferitelor organe mai ales a mugurilor florali, inflorescentelor si florilor. Pentru inducerea initierii florale fiecare specie necesita un numar de zile minim numit Pragul fotoperiodic, iar granita luminii zilei dintre domeniul inductiv si cel neinductiv este consider Tinand cont de aest criteriu plantele legumicole se clasifica astfel : - plante de zi scurta - in zone cu clima tropical la care inductia florala impune o perioada de daca durata zilnica de iluminare nu atinge lungimea de 12-14 ore : tomate, ardei, vinete, ca - plante de zi lunga in zone cu clima temperat la care dezvoltarea mugurilor floriferi este po de iluminare depaseste lungimea critica de 16-18 ore. Nu necesita perioada de intuneric ac 3 - pot inflorii si la lumina continua ca : varza, salata, cicoarea, ceapa, mararul, mazarea. - plante neutre nu au reactii indiferent de luminozitate : sparanghelul, soiuri de salata, spanac - plante intermediare : zi lunga- scurta, sau zi scurta-lunga : anghinarea, telina, morcovul. Dar mai sunt situatii ca la cartof, desi dezvoltarea florilor este indusa de zilele lungi, forma conditii de zi scurta.Pentru a intra in repaus vegetativ cartoful necesita zi scurta. Cultivate in alte conditii de lungime a zilei decat cele optime, plantele legumicole isi modif durata pana la inflorire si fructificare sau nu fructifica. Concluzia : plantele de zi lunga : salata, spanacul, ridichea de luna, ceapa verde, conopida, d toamna cand zilele scurte determina prelungirea vegetatiei si intarzierea tulpinilor florifere. CALITATEA LUMINII Plantele legumicole au reactie specifica fata de calitatea luminii. A infrarosii, grabeste inflorirea la tomate, contriguie la cresterea numarului de flori. La sere si solarii materialul de acoperire modifica calitatea luminii, se stie ca sticla retine mai materialele plastice pe cele infrarosii cu repercursiuni asupra capacitatii de izolare termica. Din experienta trebuie sa folosim folii de plastic de diferite culori si materiale. Cele mai bune rezultate la cultura de tomate sau obtinut cu folii de culoare galbena, salata si c La producerea rasadului : - la salata - galben deschis; - la tomate - galben, albastru, rosu; - la ardei - galben inchis, albastru deschis;

OPTIMIZAREA REGIMULUI DE LUMINA La culturi efectuate in canp, masurile sunt : - zonare si alegerea terenurilor, - perioadele optime de infiintare a culturilor, - desimea plantelor si combaterea buruienilor, - lucrari specifice: defolierea, sustinerea plantelor, copilit, - scheme de plantare, - orientarea randurilor, In spatii acoperite (sere, solaria, rasadnita) avem masuri directe: - amplasarea constructiilor in zone favorabile; - constuirea corespunzatoare; - orientarea corecta a constructiilor pe directia N-S; - folosirea materialelor de acoperire cu trasparenta maxima precum si curatirea de praf, frun - mulcirea solului cu materiale reflectorizante; - iluminarea artificiala; 4

masuri indirecte - alegarea soiurilor si hibrizilor adaptati la lumina redusa; - reducerea temperaturii in spatiile de cultura in corelatie cu lumina; - stimularea legarii fructelor la tomate in lunile cu deficit de lumina; Avem in legumicultura situatii cand sunt necesare masuri pentru reducerea intensitatii lum insolatie puternica umbrirea este necesara astfel la sere si rasadnite : - stropirea acoperisului, peretilor laterali, cu huma, praf de creta, spuma reziduala, argila, care - folasirea de zaluzele din sipci de lemn montat la nivelul acoperisului. CALDURA este un factor hotarator in germinatia semintelor, cresterea plantelor, formarea clorofi repaus, transpiratia, perioada de vegetatie. Fiecare specie are nevoie de o temperatura minima- opti Aceasta adptare la conditiila vitrege de temperatura ne va scuti de a lua masuri de protectie a pl Avem : - plante rezistente la frig - morcovul, patrunjelul, pastarnacul, telina, varza alba, bulboasele, sp temperaturi de 0C, la incoltire 2-5C, iar tempetatura optima 14-20C

- rezistente la frig - care asimileaza mai bine la 16-18C, dar partile aeriene sunt distruse cand Exemplu - cartoful. - pretentioase la caldura - tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, dovlecelul. Temperatura minima de incoltire 10-14C, optima de incoltire 20-25C, se dezvolta bine la 25 moartea plantelor. - Rezistente la caldura - castavetii, pepenii galbeni, pepenii verzi, bamele. Temperatura de incoltire 14-16C, fructifica bine la 28-32C, suporta 35-40.

CORELATIA TEMPERATURII CU CEILALTI FAVTORI DE VEGETATIE a) cu lumina - cand lumina este puternica procesul de fotosinteza este mai ridicat, iar in intensificandu-se respiratia. b) cu umiditatea - la temperaturi mei coborate, plantele absorb apa mai putina si invers. U rezistenta la temperaturi scazute. Cand umiditatea este scazuta, temperatura ridicata plantele se ves

POSIBILITATI DE DIRIJARE A CALDURII Inlaturarea excesului de caldura. - folosirea rationala a terenului - alegerea cu expozitie nordica, modelarea terenului E-V, - reducerea temperaturii prin irigare, aerisire puternica, umbrirea, mentinerea foliajului, mulci - stabilirea rationala a momentului pentru infiintarea si desfiintarea culturiilor; 5 Evitarea deficitului de caldura - realizarea de perdele de protectie, mulcirea solului; - alegarea si folosirea rationala a terenului; - masuri tehnice : aerisirea solului prin lucrari profunde, evacuarea apei, - mulcire cu gunoi de grajd; - suplimentarea cu caldura artificiala; SURSE DE CALDURA UTILIZATE IN LEGUMICULTURA A Radiatia solara - sursa de baza pentru legumele in camp. Fenomenul de sera sta la baza inc B Caldura biologica se obtine in urma decompunerii materiei organice, gunoiului de grajd. Se utilizeaza la rasadnite si solarii. C Energia eoliana se poate folosi la actionarea pompelor pentru ridicarea si stocarea apei, la Caldura tehnica se realizeaza prin :

- centrale termice - gaz metan, pacura, carbune; - centrale de termoficare - apa incalzita la 110-114C; - energie industriala reziduala - apa ca agent de racire; - energia electrica; - energia solara; - ape termale; AERUL Plantele legumicole au nevoie de un regim favorabil de aer si gaze atat in atmosfera organele aeriene, cat si in sol unde se gaseste sistemul radicular. In compozitia aerului se gaseste 78% N; 21% O2; 0,03% CO2. OXIGENUL este necesar chiar din din primele faze de crestere, in faza de germinatie mai ale numai de plante ci si de microorganisme si poate fi insuficient la un sol tasat sau cu crusta si unde s In timpul pastrarii semintelor, a materialului saditor si a produselor legumicole este nevoie de acetea si umiditate, temperatura si lumina. DIOXIDUL DE CARBON participa direct in procesul de fotosinteza. Cand in atmosfera co limiteaza actiunea favorabila a factorilor lumina, caldura, apa, hrana. O crestere a Co2 poate dubla Masurile capabile sa duca la sporirea concentratiei de Co2 in aer : fertilizarea cu ingrasaminte sau administrarea directa cu Co2 este foarte importanta in cultura plantelor legumicole. In sere se poate imbogatii aerul cu Co2 prin folosirea dioxidului de carbon lichefiat in bu In sol concentratia de Co2 este mai mare ca in aer, dar insuficienta oxigenului in sol si cr nivelul radacinilor, inhiba dezvoltarea radacinilor si germinatia semintelor. Cresterea de Co2 peste 6 daunatoare pentru plante, dar o concentratie de 3-4% este utila la pastrarea unor legume. Co2 special in cazul rasadnitelor, solariilor si serelor-solar destinate producerii rasadurilor cand se folos ALTE GAZE amoniacul care se intalneste tot in rasadnite, solaria si sere-solar, iar peste 3-4% EFECTUL POLUARII ATMOSFEREI ASUPRA PLANTELOR LEGUMICOLE Poluarea se datoreaza: - degajarii in atmosfera a substantelor poluante de intreprinderi; - eliminarea gazelor arse din diferite motoare; - chimizarea intense a culturilor; - acumularea deseurilor industriale; - arderea combustibilului in domeniu casnic; Poluantii se intalnesc in atmosfera sub forma gazoasa, de pulberi si aerosoli. Protectia culturilor legumicole se poate realiza partial prin :

10

- supravegherea permanenta a gradului de poluare; - masuri tehnice de micsorare a emanatiilor de agenti poluanti; - crearea de perdele de protectie si zone verzi. EFECTUL VANTULUI ASUPRA PLANTELOR LEGUMICOLE Curentii slabi de aer au actiune fovorabila asupra cresterii plantelor deoarece dupa ploaie inmultirea agentilor patogeni, iar in perioada de temperaturi excesive raresc plantele. Vantul puternic rupe frunzele, tulpinile, scutura fructele, impiedica polenizarea cu ajutoru sustinere, intoarce tulpinile cucurbitaceelor, duce la seceta solului. Apoi se deterioreaza plasticul de la adaposturi, scade temperatura in adaposturi. Cand avem adapost natural se impune masuri de confectionare de perdele de protectie di plastic. APA - toate procesele fiziologice si biochimice in viata plantelor se realizeaza numai in preze constructie, vehiculant al substantelor minerale si a celor de sinteza, are rolul de regulator termic a evaporatie. Spre deosebire de alte plante legumicole sunt produse suculente cu un continut mare de 96%, la castraveti, iar tocmai apa asigura suculenta, prospetimea legumelor. Pierderea apei determi deprecierea calitativa. Continutul in apa este mai mare la plantele tinere precum si la cele cultivate 7

CERINTELE PLANTELOR FATA DE APA Consumul de apa variaza in funtie de faza de vegetatie fiind in crestere de la germinare p unei culturi depinde de sistemul radicular, precum si de anatomia aparatului foliar. Dupa consumul speciile legumicole se impart in 4 grupe :

Grupa I - consum redus, posibilitatea de a micsora transpiratia, un sistem radicular puternic Grupa II - are un consum de apa neeconomic, mare, frunzele maresc evaporatia, au sistemul conopida, gulia, castravetii, salata, spanacul, ardeiul, vinetele, praz, telina; Grupa III - consum mare de apa - sfecla rosie, dovlecelul, cartoful timpuriu; Grupa IV consum mic de apa, aparat foliar redus, sistem radicular slab dezvoltat - ceapa, ustu Lipsa apei in sol determina reducerea productiei, deprecierea calitatii. Excesul de apa duce uscata si duce la erducerea rezistentei la plantare. Prevenirea excesului de umiditate se poate realiza prin :

11

- amplasarea culturilor de legume pe terenri ferite de inundatii; - alegarea terenurilor mijlocii si usoare cu un bun drenaj; - madelerea terenului in straturi; - lucrarea terenului periodic mai adanc; - nivelarea terenului; - irigarea rationala; Deficitul de umiditate duce la fenomenul de ofilire cu urmari daca este de lunga durata asupra - lucrarile solului periodic; - combaterea buruienilor; - asigurarea unei desimi corespunzatoare; - protejarea culturilor prin perdele de protectie, culturi in culise; - mulcirea solului cu materiale organice sau cu folii de material plastic; - irigarea; SOLUL constituie suportul material al majoritatii plantelor legumicole si cea mai importanta de sol ce se deosebesc prin textura, structura si sunt determinate de clima, roca, varsta, relief, veget Solurile formate pe argila sunt mai bogate in saruri minerale, in timp ce solurile formate p capacitate de retinere a apei mai redusa. 8 De aici fertilitatea solului care reprezinta proprietatile solului legate de alcatuirea granulo de a pune la dispozitia plantelor in cantitati suficiente substante nutritive si apa fara deficit de aer si cel de umiditate are efect nefavorabil asupra nutritiei. In scopul cresterii fertilitatii solului se impun caracter fizic cat si biochimic si anume : Textura si structura solului Prin textura se intelege proportia in care intra in alcatuirea solului particolele elementare d urmatoarele fractiuni granulometrice : - pietris - > 2 mm nisip grosier - >0,2 mm nisip fin - 0,2-0,02 mm praf I - 0,02-0,002 mm praf II - 0,01-0,02 mm argila coloidala - < 0,002 mm In functie de aceste fractiuni deosebim :

12

- soluri nisipoase care au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mare pentru apa in schi mica, sunt bine aerate, se incalzesc usor, se racesc repede, sunt sarace in elementa nutritive. Nu sun necesita un consum mare de apa. - soluri argiloase - au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mica pentru apa, au in schim apei, sunt neaerate, prin uscare formeaza crapaturi adanci, sunt bogate in elemente nutritive. Nu sun - solurile lutoase au proprietati intermediare, au permeabilitate buna pentru apa si un raport fa gazoasa si sunt cele mei indicate pentru cultura legumelor. STRUCTURA SOLULUI este data de reunierea particolelor elementare in agregate structu nuciforma, bulgaroasa si lamelara. Un sol cu structura gromelurala prezinta conditii bune de crestere si dezvoltare a plantelor si solurilor brune. In funtie de grupa solurilor clasificarea plantelor legumicole se clasifica : - soluri mijlocii toate speciile dede legume cu exceptia sparanghelului; - soluri usoare fasolea oloaga, mazarea, salata de camp, ridichiile, sfecla rosie, spanac - soluri umede conopida, varza chinezeasca, mazarea, castravetii, dovlecelul, pastarn tomate; - soluri grele bobul, varza rosie, varza alba; Pentru a inbunatati structura solurilor pe care se aplica irigarea cu cantitati mari de apa, tr adancime in fiecare an, sa se excute o afanare profunda si sa se foloseasca o rotatie rationala. Stuctura solului este data de reunirea particolelor elementare in agregate structurale si p bulgaroasa, si lamelara. 9 Un sol cu stuctura glomerulara prezinta conditii bune de crestere si dezvoltarea plantelor s cernoziomurilor,solurilor brune. In functie de grupa solurilor plantelor legumicole se clasifica : - soluri mijlocii toate speciile de legume cu exceptia sparanghelului; - sooluri usoare - fasolea oloaga, mazarea, salata de camp ridichiile, sfacla rosie, spa - soluri umede - conopida, varza chinezeasca, mazarea, castravetii, dovlecelul, pastar alba, tomatele. - soluri grele - bobul, varza rosie, varza alba,. Pentru a imbunatati structura solurilor pe care se aplica ingrijirea cu cantitati mari de apa, tre adancime in fiecare an, sa se execute o afanare profunda si sa se foloseasc a o rotatie rationala. Constantele hidrofizice ale solului trebuiesc cunoscute in vederea aplicarii corecte a irigatii - capacitatea de camp pentru apa (Cc)

13

coeficientul de ofilire (Co)

intervalul um

duferenta Cc si Co si care reprezinta apa pusa la dispozitia plantelor. Insusirile chimice ale solului influenteaza fertilitatea acestuia. Un rol deosebit il au : - Continutul in humus suportul elementelor minerale si furnizor de azot organic.Avem solur normale 3-5%, mediocre 2-3%, submedrioche 2%

Solutia solului se compune din substante in stare de dispersie moleculara ionica de natura orga Concentratia solutiei solului variaza in functie de tipul de sol, climat, aport freatic, cantitatea microorganismelor, natura ingrasamintelor. Solutia solului constituie sursa directa de aprovizionare a platentelor cu substante nutritive. Cu cat acesta contine o gama mai larga si o cantitate de substante nutritive mai apropiata de c fertil. Cand solutia are un caracter foarte scid sau foarte alcalin - solutia solului are un efect daunato Calitatea apei folasita la irigere poate influenta concentratia solutiei solului. La culturile din sere prin folosirea unor cantitati mari de ingrasaminte, s-a constatat o crestere reducerea activitatii microorganismelor din sol, caderea productiei. Reactia solului conditioneaza regimul de nutritie al plantelor si este determinata de proportia d din solutia solului pe de o parte si de proportia dintre coloizii cu caracter acid si cei cu caracter baz Reactia solului se exprima conventional prin simbolul Ph si din acest punc de vedere solurile pot 7) si bazice (pH peste7). 10 Reactia solului are rol in solubilizarea si accesibilitatea pentru plannte a elementelor nutritive i microelementelor. Cultivarea plantelor pe soluri cu reactii necorespunzatoare determina scaderea p sau usor acida si chiar usor alcalina.

Capacitatea tampon este o alta proprietate a solului de care depinde regimul nutritive si reprez tendintelor de a-I modifica reactia. Cresterea continutului in materie organica din sol, in special in s capacitate tampon ridicata. In cazul solurilor cu reactie acida se indica folosirea ingrasamintelor cu Valoarea capacitatii tampon este foarte slaba la solurile nisipoase. Concluzia - pentru cultura legumelor cele mai indicate soluri sunt cele aluvionale, molisoluri. Nutritia Elementele nutritive ce alcatuiesc factorul hrana pentru plante influenteaza o buna crestere si se - sporirea cantitativa si calitativa a productiei; - scurtarea perioadei de vegetatie;

14

De ce legumele au pretentii mai ridicate fata de elementele nutritive ? - sistemul radicular slab dezvaltat, raspandite in stratul superficial al solului. - plantele legumicole saracesc repede solul datorita productiilor realizate; Sa vedem rolul catorva elemente nutritive in viata plantrelor: - participa la alcatuirea moleculelor unor substante organice cu rol plastic; - intra in compozitia unor enzime, vitamine, pigmenti. - etc. Azotul se gaseste in compozitia aminoacizilor, a proteinelor, acizilor nucleici. Azotul favorizeaza desfasurarea normala a metabolismului, influentand cresterea masei veget In exces se stimuleaza cresterea vegetative in detrimental fructelor, prelungeste perioada de maturarea fructelor, reduce rezistenta la boli si la pastrare, sub aspect general plantele au culoare ve Cea mai grava consecinta a unei nutritii excesive in azot duce la acumularea de nitriti si nitrat substante cancerigene. Carentele in azot se evidentiaza prin cresteri slabe, frunzele inguste, care cad usor iar florile, Ca aspect general frunzele au culoare verde inchis cu nervure roscate, limb foliar mic, tulpina scurt Fosforul are rolul in transportul energiei biochimice, participa la procesul de fotosinteza a am inflorirea, fructificarea, depozitarea substantelor de rezerva, maturarea fructelor, influenteaza calita 11 Carenta de fosfor se manisfesta mai rar prin slabe crestere a plantelor, influenteaza negative fr calitatea productiei, scade rezistenta la boli. Carenta de fosfor conduce la carente de azot. Ca aspect general frunzele au culoare verde inch dezvoltate. Potasiul participa la absorbtia apei prin radacina, contribuie la cresterea rezistentei la ger si s enzimelor,influenteaza pozitiv calitatea fructelor, favorizand sinteza azotului, iar in prezenta fosfor Insuficienta potasiului duce la dezvoltarea insuficienta a tesuturilor mecanice, se reduce rezis fructelor. La tomate carenta potasiului duce la aparitia pe frunze a unor zone colorate in verde sau galb Sub aspect general frunzele au pete colorate la inceput mici apoi se extind spre marginea frun brun si mor. In exces sfecla si cartoful cresc normal insa dau produse de calitate inferioara. Calciu se acumuleaza in radacini si frunze batrane. In exces calciu determina reactie bazica a legumicole, determina aparitia clorozei, frunzele se ingalbenesc. Insuficienta calciului determina re plantelor. La tomate de sera lipsa calciului duce la putrezirea zonei pistilare a fructelor, la cartof dimin Ca aspect general frunzele tinere sunt rasucite, rigide, limbul are culoare verde-

15

galbui, radacina scurta, groasa, tulpina mica si rigida. Magneziul influenteaza cresterea organelor de reproducere. Insuficienta apare pe solurile reci, incetineste cresterea plantelor, a infloririi, coacerea fructelor. Sub aspect general frunzele ingalbenesc, apar arsuri la cartof, roscat la conopida, pete albicioase la varful frunzei de ceapa. Tulpina ramane subtire. In exces magneziul este toxic si duce la moartea plantelor. Trebuie sa urmarim aprovizionarea solului cu sulf, fier, bor, cupru, magneziu, molibden, zinc, fiecare are aportul lui la obtinerea productiilor propuse si mai ales la calitatea ei. Aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive este in stinsa corelatie cu : prezenta acestora umiditatea din sol si aer, reactia solului. Temperatura mediului din care se absoarbe elementele nutritive joaca un rol deopsebit, gradul de umiditate mai scazut micsoreaza capacitatea absorbtiei substantelor hranitoare. Nevoia plantelor legumicole fata de elemente nutritive este direct proportionala cu perioada de vegetatie si productia planificata. Castravetii au nevoie de o cantitate mai mica de elemente nutritive decat morcovul, la fel ceapa, usturoiul, prazul au un sistem radicular slab dezvoltat., 12 Care sunt sursele de asigurare? Acestea sunt ingrasamintele organice, ingrasamintele organice verzi, ingrasamintele chimice simple si complexe, ingrasamintele bacteriene. Modul, momentul calitatea, forma de administrare se stabilesc pentru fiecare specie. Dozele se stabilesc prin calcule tinandu-se cont de tipul de sol, rezerva solului, productia planificata, consumul specific, partilaritatile biologice si factorii de vegetatie. Ca moment de aplicare - fertilizarea de baza 60% in proportie apoi frtilizarea in mai multe etape. Forma de administrare - solida sau lichida. Fertilizarea de baza in forma solida.

16

In legumicultura cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea combinata a ingrasamintelor organice cu cele minerale.

Document Info Accesari: 5827 Apreciat: Comenteaza documentul: Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crez sa adaugi un link catre el la tine in Copiaza codul in pagina web a site-ului tau.
<a

Solul. Ptlgelele vinete solicit soluri de foarte bun calitate, cu textur mijlocie, structur glomerular, profil profund, permeabile i cu un pH= 6,5-7 sau chiar redus 5,5-6,8 (Chaux i Foury, 1994); de asemenea, solul trebuie s aib un coninut ridicat n substan organic (peste 4-4,5%) i fertilitate potenial foarte bun. n acest sens sunt preferate solurile lutoase sau luto-argiloase, aprovizionate cu peste 0,15% azot total, 20 mg P2O5 mobil /100 g sol i 18 mg K2O schimbabil/100 g sol (Dumitrescu i colab., 1998). De regul, n cadrul planului de organizare a terenului, ptlgelelor vinete li se rezerv parcelele cu cele mai bune soluri. Elementele nutritive determin n mod esenial nivelul recoltelor, dar pot avea i efecte nefavorabile, dac nu sunt asigurate n mod echilibrat. Comparativ cu tomatele i ardeii, ptlgelele vinete au un consum specific mai ridicat de azot i potasiu i ntr-un raport NPK de 3,3: 0,3: 6,7 (Davidescu i Davidescu, 1992). Consumurile specifice variaz n funcie de zona de cultur, de sistemul de cultur, de nivelul de producie i de cultivarul folosit. n tabelul 12.14 sunt prezentate aceste consumuri dup mai muli autori. n general, consumul de elemente nutritive este mai mare n prima perioad de vegetaie, pn la nceperea creterii fructelor. Sunt considerate perioade critice urmtoarele stadii biologice: plante cu 6-8 frunze, plante la apariia mugurilor florali, plante la nflorirea n mas i plante cu primele fructe la 50% din mrimea normal (Davidescu i Davidescu, 1992).
Consumurile specifice ale ptlgelelor vinete

Asigurarea nevoilor plantelor la niveluri optime se realizeaz prin fertilizare organic, cu ngrminte bine descompuse, i prin fertilizare chimic abundent,

17 dar bine echilibrat. Atenie se acord faptului c un exces de azot are efecte nefavorabile nainte de nflorit i n timpul perioadei de cretere intens a plantelor, deoarece provoac o cretere luxuriant, cu efect de umbrire excesiv a florilor i fructelor i de sporire a umiditii relative a aerului la nivelul masei vegetative. n aceste condiii sunt afectate, n mod direct, polenizarea i fructificarea. De asemenea, este semnalat n literatura de specialitate faptul c ptlgelele vinete sunt sensibile la un coninut redus de magneziu, manifestnduse frecvent carena n acest element. Aerul, ca factor de vegetaie, nu prezint importan deosebit pentru culturile de cmp, comparativ cu cele din spaiile protejate. La culturile din solarii i sere, curenii reci de aer sunt deosebit de nefavorabili, datorit termofiliei ridicate a plantelor. De aceea, aerisirile pentru reglarea mai ales a umiditii relative a aerului se vor face cu deosebit atenie. De asemenea, n ser, compoziia aerului n bioxid de carbon prezint importana practic. Este avut n vedere, n acest sens, posibilitatea fertilizrii cu CO2. Rezultatele obinute n Olanda arat c fertilizarea cu CO2, n concentraie de circa 400-600 ppm, a condus la sporirea produciei timpurii i a produciei totale (Popescu i Atanasiu, 2000).