Sunteți pe pagina 1din 4

Politic monetar

Politica monetar reprezint un ansamblu de aciuni prin care autoritile monetare (banca central, trezoreria etc.) influeneaz asupra cantitii de moned n circulaie, nivelul ratelor dobnzii, cursurile de schimb valutar i ali indicatori economico-monetari n vederea realizrii obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activitii economice, ocupare a forei de munc, stabilitate a preurilor etc.). Istoria politicii monetare Evoluia politicii monetare este determinat de evoluia sistemului monetar i de evoluia gndirii economice. Pe parcursul mai multor secole promovarea politicii monetare se reducea la luarea deciziilor de batere a monedei metalice i de emitere a banilor de hrtie. Crearea primelor bnci centrale (bnci cu drept de emisie monetar) a fost influenat de ideea meninerii paritii bancnotelor n raport cu metalul preios i n raport cu bancnotele altor state. Respectiv, obiectivul politicii monetare a fost meninerea etalonului aur. mpreun cu contientizarea ciclicitii n activitatea economic (sfritul sec. XIX nceputul sec. XX) s-a modificat i obiectivul politicii monetare, incluznd i supravegherea stabilitii sistemului financiar. Crizele i panicile bancare au impus bncilor centrale rolul de mprumuttor de ultima instan i au demonstrat rolul ratei dobnzii n stimularea creditului bancar. n anii 1980 mai muli economiti au nceput s pledeze pentru independena bncilor centrale de celelalte organe de stat

Obiectivele politicii monetare


Teoria politicii monetare, precum i practica internaional, cunoate urmtoarele tipuri de obiective finale:

creterea economic durabil ocuparea deplin a forei de munc stabilitatea preurilor stabilitatea ratelor dobnzii stabilitatea extern (stabilitatea cursurilor de schimb valutar i sustenabilitatea balanei de pli) stabilitatea sistemului financiar i alocarea optim a fondurilor (resurselor) financiare

Banca central nu poate s urmteasc toate aceste obiective concomitent.

Instrumentele politicii monetare


Instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor economice sunt:
Operaiuni pe pia deschis (open-market)

Operaiunile pe pia deschis reprezint activitatea bncii centrale pe vnzare i cumprare de titluri ale pieei monetare. Prin intermediul acestor operaiuni autoritile monetare modific rezervele bncilor i indirect influeneaz cantitatea de moned n circulaie. Atunci cnd banca central vinde titluri, ea retrage o parte din lichiditile bncilor i micoreaz oferta de moned n circulaie. n cazul invers, al cumprrii de titluri, banca central injecteaz lichiditate suplimentar, majornd masa monetar.
Rata rezervelor obligatorii

Sistemul rezervelor obligatorii presupune obligaia bncilor de a pstra depozite la banca central. Mrimea acestor depozite (rezerve) se stabilete n dependen de suma mijloacelor bneti atrase de la ageni economici i de rata de rezervare. Atunci cnd autoritatea monetar mrete rata de rezervare, bncile sunt obligate s constituie rezerve suplimentare, micorndu-se astfel potenialul de creditare a economiei i de creare de depozite noi. n cazul invers, al micorrii ratei rezervelor obligatorii, bncile au posibilitatea de extindere a activitilor de creditare. Unele ri (Canada, Elveia, Australia) au renunat la sistemul rezervelor obligatorii.

Ratele dobnzii
Cantitatea de moned aflat n circulaie poate fi influenat i prin modificarea ratei de baz (ratei dobnzii percepute pentru creditele bncii centrale) sau a ratei de rescont (percepute pentru scontarea titlurilor prezentate de bnci). Atunci cnd autoritatea monetar coboar rata sa de baz, ea stimuleaz interesul bncilor pentru refinanare, respectiv solicitarea mai multor mprumuturi. Acestea se folosesc pentru creditarea economiei naionale i provoac majorarea masei monetare. n cazul invers, al creterii ratei de baz, banca central scumpete creditul su, descurajnd practica de refinanare i micornd potenialul bncilor de a credita economia. Fiind un fenomen foarte complex, dobnda trebuie privita concomitent din mai multe unghiuri de vedere: al deponentilor, al bancilor comerciale, al solicitantilor de credite si al economiei n ansamblu. Din punctul de vedere al deponentilor, este evident ca dobnda nu se formeaza numai functie de inflatia anticipata. n calculele lor, deponentii includ costul de oportunitate al renuntarii la valuta, care este direct proportional cu deprecierea asteptata. Este evident ca la o depreciere asteptata a monedei nationale, publicul va renunta la valuta doar daca depozitele n lei i vor oferi o rata a dobnzii care sa-i compenseze nu numai aceasta depreciere, ci si dobnda calculata la depozitele n valuta. Totodata, n momentul n care cursul de schimb practicat pe

piata interbancara este perceput de public ca fiind supraevaluat, anticipatiile deprecierii cresc, facnd obligatorie o rata mai nalta a dobnzii pentru a le contracara. Din punctul de vedere al bancilor comerciale, ratele nalte n termeni reali ale dobnzilor au avut un anumit efect pozitiv. Pe de o parte, scaznd inflatia, capitalul bancilor nu s-a mai depreciat sub presiunea acesteia. n plus, acceptarea de catre public a practicarii de dobnzi pozitive n conditiile unei inflatii nca nalte a dus la oprirea procesului de decapitalizare accentuata a bancilor. Pe de alta parte, este de semnalizat ca marjele nalte ale dobnzilor stimuleaza fenomenul selectiei adverse, debitorii cei mai buni fiind nevoiti sa suporte, prin costurile mai mari, lipsa de neperformanta a debitorilor rau-platnici. Din punctul de vedere al solicitantilor de credit, cresterea dobnzilor face pe orice potential solicitant de credit sa reconsidere celelalte alternative de finantare: din profitul propriu, prin arierate fata de alte firme sau prin arierate fata de buget. Exista un numar limitat de firme mari care au recurs la cresterea arieratelor ca raspuns la politica de nasprire a dobnzilor.

Cursul de schimb
Relatia dintre cursul de schimb si rata inflatiei este unul dintre cele mai controversate subiecte economice n Romnia. Adeptii mentinerii unui curs fix blameaza devalorizarea leului ca fiind cauza majora a inflatiei n tara noastra, n realitate nsa, cifrele ofera foarte putin suport acestei idei. n primul rnd, relatia dintre cursul de schimb valutar si rata inflatiei este biunivoca, cele doua variabile influentndu-se reciproc. Cum pna n luna mai 1993 procesul de liberalizare a preturilor a avut un caracter administrat, se distinge cu greu o relatie de cauzalitate puternica dinspre cursul de schimb nspre inflatie. Mult mai veridica pare cealalta alternativa a ajustarilor la care a fost obligat cursul de schimb ca urmare a modificarilor preturilor din economie, n conditiile n care rezervele valutare erau cu totul insuficiente. n al doilea rnd, cursul de schimb real nu s-a situat, la nceputul reformei, la un nivel de echilibru (care sa egalizeze exportul cu importul). Este bine cunoscut faptul ca n perioada 1983 1989 excedentele contului curent al balantei de plati se obtineau prin mijloace pur administrative, n care nivelul cursului (14 lei/dolar) nu joaca, practic, nici un rol, cursul de schimb de echilibru situndu-se n anul 1990, dupa unele calcule, la circa 33 - 25 lei/dolar. Astfel, cursul de schimb al leului a fost din start puternic supraapreciat, iar devalorizarile si deprecierile ulterioare au intervenit fie prea trziu, fie ntr-o proportie insuficienta pentru a corecta acest dezechilibru initial. Fapt este ca echilibrul cursului real a fost atins din nou abia n martie - aprilie 1994, la un nivel de circa 1.650 lei/dolar, care a echilibrat contul curent al balantei de plati timp de cteva luni.

Concluzii
Unul din obiectivele esentiale ale politicii economice este, n cazul majoritatii statelor contemporane, combaterea sau macar limitarea inflatiei. Fenomenul inflationist e considerat un semn al unui dezechilibru n economie, motiv pentru care se impune necesitatea controlarii inflatiei si evitarii procesului inflationist. E

Experienta mondiala ca si ntregul spectru al teoriei economice releva ca o crestere economica de durata si sanatoasa nu se poate realiza dect ntr-un mediu neinflationist. Politica monetara si instrumentele acesteia au evoluat n functie de conditiile istorice din fiecare perioada dar obiectivul sau central a ramas n continuare stabilitatea preturilor. Echilibrul monetar reprezinta un proces care implica actionarea mai multor prghii economice si monetare n asa fel nct n final sa duca la realizarea echilibrului ntre masa monetara si oferta de bunuri si servicii, ntre cererea solvabila si capacitatea economiei de a asigura stabilitatea relativa a preturilor. Se poate aprecia ca stapnirea inflatiei si reducerea ei la niveluri comparabile cu cele nregistrate n tarile cu economie de piata matura reprezinta nu numai un obiectiv - cheie, dar si o unitate de masura a performantelor politicii economice a autoritatilor romne

Paulescu Dragos Grupa 8112