Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE MEDICIN I FARMACIE SPECIALIZARE: ASISTEN MEDICAL GENERAL

Proiect la Informatic Medical

ORADEA 2011

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE MEDICIN I FARMACIE SPECIALIZARE: ASISTEN MEDICAL GENERAL

Schizofrenia

Conductor tiinific: Dr. Meda Todor

Student: Szekely Ilona-Margit

ORADEA 2011

Cuvinte cheie:
dezorganizata.

scizofrenie, bol mintal, tulburari

psihice, halucinatii,

gandire

Abstract:
Schizofrenia este o afeciune psihic cu evoluie ndelungat, continu, episodic, a crei caracteristic esenial o constituie ruptura la nivelul personalitii. Strict etimologic, schizofrenie se traduce prin disocierea, fracturarea minii, provenind din schizein, care n limba greac nseamn a despri, i freince nseamn minte,spirit. Schizofrenia are o istorie lung de stigmatizare. Persoanele cu schizofrenie sunt adesea respinse de societate (i pierd locul de munc i le este dificil s se mai angajeze, au conflicte familiale grave, ajung pe strad i pot s comit fapte penale). Schizofrenia este o boal psihic destul de frecvent cca 1% din populaia globului dezvolt aceast boal ntr-un moment sau altul al vieii. Schizofrenia se caracterizeaz prin halucinatii, delir, comportament i gndire dezorganizat. Persoanele cu schizofrenie se izoleaz de ceilali oameni i de activitile din jurul lor, retrgndu-se ntr-o lume interioar marcat de boal. Schizofrenia este o boala cronic, ce necesit tratament pe toat durata vieii. Dar datorit noilor medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permind pacientului s aib o via social i familial activ.n medicina modern, diversele manifestri clinice ale acestei maladii au fost de mult cunoscute, fiind ns descrise sub diferite denumiri izolate unele de altele (Kahlbaum: catatonie; Hecker: hebefrenie; Westphal: paranoie acut). Este meritul psihiatrului german Emil Kraepelin de a fi reunit n 1896 simptomele caracteristice sub noiunea de "Dementia praecox" ("Demen precoce"), dorind s sublinieze prin aceasta evoluia nefavorabil a bolii pn la modificarea grav a personalitii, dei - n realitate - nu este vorba de o demen n sensul strict psihopatologic al cuvntului. Eugen Bleuler n 1911 introduce denumirea de Schizofrenie ("scindare, disociere a minii"), accentund prin aceasta caracterul disociativ particular al tulburrilor psihopatologice. Kurt Schneider (1930) face diferena ntre simptomele de prim ordin i cele secundare, permind astfel un diagnostic operaional. Conceptul de schizofrenie n sistemele moderne de clasificare ICD-10 ("International Classification of Diseases" a Organizaiei Mondiale a Sntii - WHO) i DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediia IV, 1994), bazate pe conceptele tradiionale, contribuie la stabilirea unui consens internaional, referindu-se la cele mai moderne rezultate ale cercetrilor i la necesitatea operaionalizrii diagnosticului i terapiei. Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale schizofreniei. Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se agraveaza fara tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor.Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau scoala pot fi primii care sasugereze ca pacientul are nevoie de ajutor. Consultarea pentru tratament a unui specialist cu experienta in tratamentul schizofreniei il poate ajuta pe pacient sa invete noi cai de a face fata simptomelor si astfel cresc sansele de a avea o viata productiva si fericita. Daca pacientul nu doreste ajutor de specialitate, e bine ca acesta sa incerce sa gaseasca o persoana de incredere fata de care sa se deschida, indiferent daca e vorba de un prieten sau o ruda, un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul are incredere. Acestia il pot ajuta pe pacient sa faca primii pasi spre un tratament de succes. Cand o persoana apropiata prezinta simptome ale schizofreniei, e bine ca familia sau prietenii sa poarte o discutie deschisa si onesta despre aceste ingrijorari. Multe persoane cu schizofrenie nu cred ca au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt reale. Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei apropiati il pot incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic calificat. Daca pacientul pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii trebuie sa sune la politie sau la urgente pentru a solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta.

Introducere:
Frecvena psihozelor schizofrenice este 0,5 - 1 %, cu o rat a incidenei anuale de cca. 0,05 %. Probabilitatea ca o persoan s aiba macar o data in viata un episod schizofrenic este n medie de cca. 1 % (Lifetime-risk). Mai mult de jumtate din mbolnviri se produc ntre pubertate i vrsta de 30 de ani. Sub termenul de schizofrenii tardive se grupeaz acele cazuri cu un debut dup vrsta de 40 de ani. n sistemele de clasificare modern se consider obligatorie pentru stabilirea diagnosticului o durat minim a manifestrilor morbide. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu ndeplinesc i acest criteriu, sunt clasificate pn la proba timpului - drept boli schizofreniforme. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de psihoza. Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu personalitatea scindata sau personalitatea multipla. In timp ce cuvantul schizofrenia inseamna mintescindata, ea se refera la o tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu ndeplinesc i acest criteriu, sunt clasificate - pn la proba timpului - drept boli schizofreniforme.

Material si metode:
Am utilizat: Pachetul de programare MS Office Autodocumentare de pe internet

Schizofrenia in general:
Definitia:

Schizofrenia sinonim cu Dementia praecox este o denumire a unui grup de bol mintale care se includ n categoria psihozelor endogene. Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod anormal. Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire dezorganizata, tulburri formale de gndire, tulburri afective, tulburri de comportament, dezorganizarea personalitii. Pn la data actual nu au fost puse n eviden cauze corporale decelabile. Schizofrenia este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata durata vietii. Dar datorita noilor medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa aiba o viata productiva si placuta. Schizofrenia este una din cele mai severe afeciuni psihiatrice, cu repercusiuni grave att pentru bolnav, ct i pentru aparintori, mai ales c nu se poate prevedea niciodat care va fi evoluia bolii, n ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical prognoza privind ncadrarea social a bolnavilor.
Etiologie si patogeni:

Schizofrenia nu are o singur cauz, apariia ei se datoreaz interaciunii mai multor factori biologici, psihologici i culturali cu o vulnerabilitate genetic predispozant. Factori genetici: n familiile bolnavilor de schizofrenie exist o probabilitate mai mare de mbolnvire dect la restul populaiei. n cazul gemenilor univitelini, rata concordanei este de 50 %. Studiile genetice au pus n eviden pe cromozomul 22 o gen (WKL1), care pare s fie n legtur cu apariia unei schizofrenii catatone. Predispoziia genetic este interpretat n prezent ca poligenetic, n ciuda cercetrilor de genetic molecular nu s-au putut evidenia alte localizri cromozomiale specifice.
Factori pre- i perinatali: O cauz a vulnerabilitii ar putea fi reprezentat de o suferin intrauterin a ftului sau a copilului nou nscut, care ar provoca o disfuncie minimal a creierului (Minimal Brain Dysfunction). Un rol ar putea fi jucat de infeciuni virale ale mamei sau ale nou-nscutului, o etiologie viral cert nu a putut fi totui demonstrat.

Factori psiho-sociali: O serie de condiii psiho-sociale au fost ncriminate drept factori declanatori ai schizofreniei, opiniile sunt ns controversate. Factorii psiho-sociali influeneaz mai degrab evoluia bolii i nu apariia ei. n acelai sens este interpretat rolul conflictelor, al suprasolicitrilor psihice sau al strilor de tensiune emoional (High-expressed-emotions). Teoria psihanalitic presupune c regresiunea la o treapt inferioar de dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important n apariia psihozelor schizofrenice. Aa zis "personalitate premorbid" (personalitate schizoid) nu pare a fi asociat cu dezvoltarea mai trziu a unei schizofrenii. Factori organici neuropatologici i biochimici:

Studii neuropatologice i radiologice au putut evidenia - cel puin la o parte din bolnavi - anumite modificri structurale: mrirea ventricolilor cerebrali, micorarea masei creierului, mai ales n regiunile frontale. Studiile cu ajutorul tehnicilor moderne de medicin nuclear, SPECT (Single-Photon-Emission-Computertomography) sau PET (Positron-Emission-Tomography), asupra fluxului sangvin cerebral i metabolismului creierului au artat n cazul bolnavilor de schizofrenie o reducere remarcabil a fluxului sangvin, a utilizrii oxigenului i a schimburilor metabolice n regiunile frontale (Hipofrontalitate). Importante sunt cercetrile biochimice. Astfel, n creierul bolnavilor schizofrenici exist o cantitate crescut de Dopamin i un numr mai mare de receptori dopaminergici dect la normali. Aa se explic i aciunea favorabil a medicamentelor neuroleptice, care blocheaz receptorii dopaminici de tip D2. i ali neuromodulatori din sistemul nervos central - glutamatul i serotonina - ar putea juca un rol n mecanismul de producere a psihozelor schizofrenice.
Semen si simptome:

Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza. In general, aceste simptome includ: -credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva unelteste impotriva lui -halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive -vorbire incoerenta -neglijarea igienei personale -lipsa emotiilor -emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul -manifestari agresive -comportament catatonic -o senzatie persistenta ca este urmarit -probleme de functionare la scoala sau la serviciu -izolare sociala -indemanare Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri, simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput. In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la scoala sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur. In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura diagnosticul si tratamentul. Simptome si semne negative: Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale: -pierderea interesului pentru activitatile zilnice -aplatizarea afectiva -reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini -neglijarea igienei -izolare social Semne si simptome pozitive: Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot include: -halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul, si uneori pot include ranirea altora -deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile -tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de salata de cuvinte -tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare. Semne si simptome cognitive: Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:

-probleme in intelegerea sensului unei informatii -dificultati de mentinere a atentiei -probleme de memorie Cauze: Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului. Factori de risc: Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu schizofrenie, boala este mult mai frecventa aproximativ 10%. La barbati, simptomele schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30 de ani. Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii: -istoric familial de schizofrenie -expunerea la virusuri in viata intrauterina -malnutritia in viata intrauterina -circumstante de viata stresante -varsta parentala crescuta Diagnostic: Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt prezente complicatii. Aceste examene si teste generale cuprind: -examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si examinarea abdomenului -teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi IRM sau CT -evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre simptomele pacientului. Criterii de diagnostic pentru schizofrenie: Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa indeplineasca anumite criterii din manualul de diagnostic.Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt: -prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata, comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenta simptomelor negative -disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile zilnice -aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni -nu sunt prezente alte tulburari mentale

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti pacientii se potrivesc unei categorii specifice.Aceste cinci subtipuri sunt: -paranoid -catatonic -dezorganizat -nediferentiat -rezidual. Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezinta pentru a invata mai multe despre boala si despre solutiile de tratament. Manifestrile clinice: Psihozele schizofrenice se manifest cu o simptomatologie bogat, variabil ca frecven sau ca intensitate la diveri pacieni. n ultimul timp se pune accentul pe deosebirea ntre simptome pozitive (plus-simptome), cum sunt strile delirante sau halucinaiile, i simptome negative (minus-simptome), ca reducerea reaciilor afective, apatie, asocialitate.

Strile delirante sunt foarte frecvente, nu apar totui n toate stadiile bolii, au un caracter bizar, de neneles, uneori magic sau mistic (idei de persecuie, de gelozie, teama de a fi otrvit, idei hipochondrice etc.). Halucinaiile (percepii false) sunt mai ales auditive, bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine imperative. Halucinaiile pot aprea i n sfera olfactiv (mirosuri urte) sau corporal (senzaii dureroase sau de modificare a unor organe). Halucinaiile vizuale sunt mult mai rare. Alterri ale personalitii: senzaia de influen a personalitii sau gndirii prin fore exterioare (de ex.: prin hipnoz, unde radio), depersonalizare, derealizare. Bolnavul triete o via dubl, n lumea real i n lumea reprezentrilor delirante. ntr-o form extrem, bolnavul se ncapsuleaz n el nsui i triete numai ntr-o lume interioar fr contact cu mediul exterior (Autism). Tulburri formale de gndire sunt caracteristice: argumentaia este lipsit de logic (Paralogism), noiunile abstracte sunt concretizate (Concretism), elemente heterogene se identific unele cu altele (Contaminare a ideilor), se construiete un vocabular propriu din cuvinte create de bolnav (Neologisme), gndirea pierde orice legtur, apar confuzii de idei, bolnavul "vorbete alturi" sau se blocheaz complet. Tulburri afective. Bolnavul pierde contactul emoional cu alte persoane, devine obtuz, reaciile afective sunt neadecvate (bolnavul rde la auzirea unei veti triste), uneori se constat o ambivalen afectiv (expresia concomitent a unor emoii contrare). Tulburri psihomotorii. Tipic este starea de catatonie caracterizat prin negativism, imobilitate corporal, stereotipii gestuale sau verbale, automatisme, mutism. Toate aceste simptome ating un nivel dramatic n starea de stupor catatonic, n care bolnavul n stare constient este total nemiscat, nu vorbeste, tonusul muscular este crescut cu o consistens ceroas (flexibilitas cerea), anumite pozitii ale corpului induse pasiv sunt pstrate ca atare (Catalepsie). Din aceast stare se poate trece n raptus catatonic: bolnavul devine agitat, tip, si sfsie mbrcmintea, se strmb, poate deveni agresiv. Tulburri ale voinsei si ale comportamentului social sunt foarte frecvente dar necaracteristice: lips de initiativ, de interese si de energie (Abulie), bolnavul si neglijeaz ngrijirea corporal, decade din punct de vedere social.

Criterii de diagnostic al schizofreniei dup DSM-IV: Manifestri obligatorii pentru permiterea diagnosticului de schizofrenie:

Delir cu caracter bizar Halucinatii incongruente cu dispozitia afectiv, n special perceperea unui dialog de voci strine Gndire confuz Simptome catatone Srcie afectiv, lips de initiativ, declin social nrutsirea adaptrii n societate Manifestare continu a acestor simptome timp de cel putin 6 luni Excluderea unei cauze organice evidente.)

Complicatii: Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului. Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza sunt: -suicid -comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea -depresie -abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise -saracie -lipsa locuintei -conflicte familiale -inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala -probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice -pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale -afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens Tratament: Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate. De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social, asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista, de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei. Tratament medicamentos: Tratamentul medicamentos reprezint un relativ progres, de la introducerea lui n anii 1950 (Jean Delay i P. Deniker, 1952). Primele medicamente folosite apar si in clasei de antipsihotice Neuroleptice, preparate cu actiune n principal anti-dopaminergic. Medicamentele se administreaz att n faza acut, ct si in faza de remisie partial sau total sub form de tablete sau de injectii "depozit" pentru prevenirea recidivelor. Efectele secundare nedorite trebuie cunoscute, pentru a putea fi evitate sau tinute sub control. n ultimii ani au aprut antipsihoticele de nou generatie sau antipsihotice "atipice", care au o serie de avantaje (efecte secundare mai reduse, influenteaz si simptomele negative).Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un

tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare. Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica: Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde: -Haloperidol -Tioridazin -Fluphenazina Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung. Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice: aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde: -Clozapina -Risperidona -Olanzapina -Quetiapina -Ziprasidona -Aripiprazol -Paliperidona. Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu varsta intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol. Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa. Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile, medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament sau ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine.In cazul in care pacientul opreste brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice.In plus, medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de sevraj. Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate. Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile si sa fie monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni, medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale. Tratament psihosocial:

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale sunt de asemeni importante. Aceste tratamente pot include: Terapie individuala:Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie. Terapia de familie:Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale. Reabilitarea:Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente. Probleme ale tratamentului: Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare probleme care interfera cu tratamentul. Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se tina de planul de tratament. Ei pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca nu gandesc clar, pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In ce priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare prelungita, sub forma injectabila. Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un plan de actiune in caz ca acest lucru se intampla. Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult. Pacientul care fumeaza are nevoie de o doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina interfera cu antipsihoticele, scazandu-le din efect.

In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca simptomele schizofreniei sa se agraveze. Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un beneficiu mai mare daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care si abuzul de alcool si droguri.

Rezultate si discutii:
Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face cateva lucruri pentru a ajuta tratamentul: 1. Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil, simptomele schizofreniei vor reveni. 2. Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii care duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe pacient sa-si desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan pentru a sti cum sa actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze medicul sau terapeutul daca observa orice modificare a simptomelor

sau a modului in care se simte. Poate implica membrii familiei si prietenii sa observe semnele de atentionare. 3. Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor. 4. Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda

consultarea medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta, sau suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante. Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica.
A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere. Iata cateva cai de a face fata schizofreniei: -educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie motivat in a urma planul de tratament -grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca oameni care se confrunta cu aceleasi probleme -mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei -gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie -invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi -structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice

Concluzi generale:
Schizofrenia este o boal sever, cronic, care afecteaz att pacientul ct i familia acestuia ; cauzele ei sunt obiective i nu in de voina, motivaia sau relele intenii ale pacientului. Diagnosticarea precoce i meninerea tratamentului permit reintegrarea pacientului n viaa familial i social.Att pacientul ct i familia au nevoie de informare i de susinere din partea celor din jur.Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai devreme.Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la prevenirea ca acestea sa se agraveze. Schizofrenul nu mai este un condammnat, un om pierdut pentru familie i societate ; antipsihoticele de ultim generaie i permit s duc o via independent i mplinit.

Termeni medical

1. Schizofrenia: -boal mintal cronic caracterizat prin slbirea i destrmarea


progresiv a funciilor psihice i prin pierderea contactului cu realitatea.

2. Salazionul: -reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius, care


apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale, de mici dimensiuni, situate pe marginea pleoapelor. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet.

3. Sangerarile vaginale anormale: -includ menstre prelungite, excesive, sau sunt prea
frecvente, ori nu au nici o legatura cu ciclul menstrual, aparand frecvent si neregulat intre ciclurile menstruale, sau apar in menopauza.

4. Sarcoidoza: -cunoscuta si sub denumirea de Boala Boeck, reprezinta o boala rara de


origine inflamatorie, caracterizata de formarea unor noduli de inflamatie, care pot sa apara practic in orice organ.

5. Sarcomul Kaposi: -este o tumora a celulelor spinoase derivat din linia celulelor
endoteliale.

6. Scleroza multipla: -este o boala cronica, potential invalidanta, care afecteaza sistemul
nervos central. Scleroza multipla este considerata a fi o boala autoimuna, in care sistemul imunitar ataca celulele propriului organism ca si cum ar fi straine.

7. Scolioza: -boal care const n deviaia lateral a coloanei vertebrale, mai ales n
regiunea dorsal, din cauza slbirii ligamentelor vertebrelor sau a mbolnvirii vertebrelor.

8. Sedentarism: -faptul de a fi sedentar; via sedentar, lipsit de micare. 9. Septicemie: -infecie generalizat a sngelui, provocat de ptrunderea n snge a
germenilor provenii dintr-un microb.

10. Siclemia: -este o hemoglobinopatie cronica cu morbiditate si mortalitate


semnificative. Purtatorii genei siclemiei-heterozigotii prezinta o oarecare rezistenta la malarie.

11. Sifilis: -boal veneric provocat de un spirochet , care se transmite prin contaminare
sau prin ereditate i care se caracterizeaz n faza nti prin apariia ancrului, n faza a doua prin apariia sifilidelor, iar n faza a treia prin leziuni la diferite organe ale corpului.

12. Sifilis congenital: -form de sifilis care apare la copil, de obicei dup o natere
prematur, manifestndu-se la nceput prin leziuni cutanate viscerale i pe mucoase, mai trziu prin tumori.

13. Sinuzita: -Boal care const n inflamarea acut sau cronic a mucoasei care
cptuete sinusurile nazale.

14. Somnabulism: -stare de automatism incontient manifestat prin prsirea patului n


timpul somnului i executarea unor acte coordonate de care individul n cauz nu-i mai amintete la trezire.

15. Spermatocel: -tumefacie format prin acumulare de sperm n testicul sau n


epididim.

16. Splenomegalie: -stare patologic constnd n mrirea splinei. 17. Scarlitina: -boal infecioas, contagioas i epidemic, care se manifest prin febr,
dureri de gt i o erupie roie pe tot corpul, urmat de descuamare.

18. Sclerodermia: -boal caracterizat printr-o ntrire i ngroare a pielii i a


esuturilor celulare subcutanate i care produce uneori atrofii i deformaii mari.

19. Sida: -este o maladie foarte grava provocata de virusul imunodeficientei umane(HIV)
din grupul retrovirusurilor, care distruge apararea imunitara a organismului(limfocitele T) si il expune la diferite infectii. Boal transmisibil pe cale sexual i sangvin, caracterizat prin distrugerea aprrii imunitare a organismului.

20. Sinuzita: -boal care const n inflamarea acut sau cronic a mucoasei care
cptuete sinusurile nazale.

21. Spondilolisteza: -reprezinta alunecarea anterioara a unui corp vertebral fata de restul
vertebrelor. Apare in regiunea lombosacrala prin alunecarea L5 pe S1 dar si la nivele mai inalte ale coloanei.

22. Strongiloza: -este o parazitoza intestinala cu viermele filiform Strongyloides


stercoralis.

23. Secluzie pupilara: -aderenta irisului inflamat la fata anterioara a cristalinului de-a
lungul marginii pupilare.

24. Sechela: -sechela este o leziune sau afectiune durabila consecutiva unui proces
patologic.

25. Sebacee: -flux sebaceu exagerat, aparand in mod frecvent la pubertate, insotit de
dilatatia porilor pielii si de tendinta spre hiperkeratoza epidermica si foliculara.

26. Scrofuloza: -scrofuloza este o tuberculoza a ganglionilor limfatici de la gat. 27. Scrofuloderma: -scrofuloderma este o forma de tuberculoza cutanata tipica, in care
leziunile elementare sunt reprezentate de gome. Localizarile cu predilectie sunt in regiunile: cervicala, submandibulara, supraclaviculara.

28. Scotom: -orbire totala sau partiala pentru o suprafata din campul vizual. 29. Scorbut: -afectiune determinata de deficitul de vitamina C. Spre deosebire de
majoritatea animalelor, oamenii nu pot sintetiza acidul ascorbic si cei mai multi l obtin din fructe si legume proaspete.

30. Scolioza: -scolioza este deviatia laterala a coloanei vertebrale.

31. Scleroonichie: -este o ingrosare anormala a uneia sau mai multor unghii de la
degetele de la maini sau de la picioare.

32. Scleromalacie: -scleromalacia este o afectiune constand din subtierea progresiva a


unor portiuni de sclera si eliminarea zonei respective, lasand sa se vada prin conjunctiva culoarea neagra a tesutului uveal.

33. Sclerokeratita: -inflamatie concomitenta a sclerei si a corneei. 34. Sclerokeratoirita: -inflamatie concomitenta a sclerei, corneei si a irisului. 35. Sclerodactilie: -forma de sclerodermie care incepe la extremitatile degetelor de la
maini si picioare, ducand la deformatii si mutilatii; scleroza se intinde progresiv spre radacina membrelor, iar uneori se generalizeaza.

36. Sclerodermie: -denumire generica pentru o serie de dermatoze caracterizate prin


ingrosarea si indurarea pielii, urmate de obice de atrofie si considerate de unii ca boli de colagen, iar de altii ca disendicrinii.

37. Sclerita: -sclerita reprezinta inflamatia sclerei, membrana externa care acopera ochiul. 38. Scleredem: -edem mai dur, scleros, infiltrand toata grosimea dermului si
hipodermului, fara sa lase godeuri la presiunea cu degetul.

39. Schizocarie: -termen utilizat pentru desemnarea formelor de schizofrenie cu evolutie


grava spre dezagregare psihica rapida.

40. Schistoprosopus: -monstru care prezinta o fisura a fetei. 41. Schir: -tumoare maligna a epiteliului glandular, caracterizata macroscopic prin
consistenta ferma si cu retractii evidente, avand un tablou histologic distinct prin existenta unor insule de celule neoplazice.

42. Schistocephalus: -monstru care prezinta un craniu fisurat, bifid. 43. Schistocit: -fragment de hematie. Se observa deseori in sangele periferic al bolnavilor
cu anemie hemolitica.

44. Scarlatina: -boala contagioasa si epidemica, cauzata de o infectie microbiana,


frecventa la copii, care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii.

45. Scatofilie: -forma de perversitate, cu atractie pentru murdarie. 46. Scatolagnie: -perversiune constand din ingerare de excremente, in scopul obtinerii de
satisfactii sexuale.

47. Scatom: -masa dura, de materii fecale, acumulate in intestinul gros, simuland o
tumora. 48. Sinonime: coprom, fecalom, stercorom

49. Saturnism: -prin saturnism se intelege intoxicatia cronica cu plumb.

50. Scabie: -scabia este o boala parazitara a pielii, la oameni si la animale, produsa de un
artropod, care se manifesta prin mancarime, iritatii, caderea parului.

51. Satelitoza: -hiperplazie de elemente gliale cu celule mobilizate avand nuclei rotunzi,
aparand in jurul celulelor nervoase din ganglionii simpatici sau din creier, ca urmare a unor leziuni inflamatorii si procese distrofice.

52. Sarcina ectopica: -sarcina care se dezvolta in alta parte decat in uter (la nivelul
trompelor uterine sau ovarelor). Sarcina ectopica reprezinta o urgenta medicala.

53. Sancroid: -boala cu transmitere sexuala (BTS) determinata de bacilul Haemophilus


ducreyi. 54. Salpingita: -salpingita este o boala care se manifesta prin inflamatia trompelor uterine cu sau fara obliterarea lumenului si deci cu sau fara dilatare, putandu-se realiza o punga plina cu puroi. 55. Salmonela: -bacterie patogena intestinala care cauzeaza unele boli infectioase (febra tifoida, paratifosul, intoxicatii alimentare etc.).

56. Salmonella typhi: -sinonim Eberth (bacil al lui)- Bacterie patogena a omului,
responsabila de febra tifoida.

57. Saliva: -lichid secretat de glandele salivare. 58. Salivar: -referitor la saliva. Glande salivare -glande, sub limba, care secreta saliva. 59. Sacrocoxita: -inflamatia articulatiei sacroiliace. 60. Sacrolistezis: -stare patologica in care sacrul se afla pe un plan frontal, anterior
vertebrei L5.

61. Sacralgie: -durere in regiunea sacrului. 62. Sabural: -aspect al limbii, caracterizat prin acoperirea mucoasei linguale cu un
depozit alb-galbui; se intalneste in unele tulburari gastrice legate sau nu de o afectiune generala.

63. Sinuzita: -sinuzita este inflamatia unui sinus. 64. Sinovita; -sinovita este o inflamatie acuta sau cronica a unei teci sau a unei cavitati
sinoviale

65. Sinostoza: -fuziune prin os secundar (lamelar) a doua apofize, epifize sau segmente
osoase, care nu sunt unite in mod normal. Sinostoza poate fi congenitala, patologica sau chirurgicala (cu scop terapeutic).

66. Sindrom al lui Verner-Morrison: -sindromul lui Verner-Morrison este o afectiune ce


se caracterizeaza printr-o diaree lichidiana importanta, care poate depasi 5 litri pe zi. Tratamentul consta in indepartarea chirurgicala a tumorii endocrine pancreatice ce cauzeaza boala. Sinonim: holera pancreatica.

67. Sindrom al lui Volkmann: -sindromul lui Volkmann este o afectiune caracterizata
prin compresia excesiva a membrului superior in loja aponevrotica.

68. Sindrom premenstrual: -sindromul premenstrual este starea ce poate apare, la femeie,
cu cateva zile inainte de ciclul menstrual. Se manifesta prin forma fizica (crampe, tensiune in sani, dureri de cap, balonari) sau emotionala (depresie, furie, labilitate).

69. Sindromul Demons: -sindrom caracterizat printr-o tumora ovariana benigna, de


regula un fibrom. Aceasta se manifesta de regula la femeile in varsta. Tratamentul consta in extirparea tumorii pe cale chirurgicala.

70. Sindromul Froin: -sindromul Froin apare in blocajul de lunga durata al spatiului
subarahnoidian spinal, fiind de obicei de origine tumorala.

71. Sindromul XXY: - sindromul XXY este o boala ereditara caracterizata printr-o
anomalie a dezvoltarii tubulilor seminiferi ai testiculelor. Simptome testicule de dimensiuni mici, dezvoltare exagerata a sanilor. Tratamentul vizeaza corectarea deficitului de testosteron prin injectare cu testosteron retard. 72. Sindromul de detresa respiratori adultului: -sindrom de detresa respiratorie a adultului este un sindrom de insuficienta respiratorie acuta cu edem pulmonar acut necardiogen, cauzat de cresterea permeabilitatii alveolo capilare prin mecanism lezional, si care evolueaza cu cu hipoxemie severa (prin sunt dreapta stanga intrapulmonar) si transudat alveolar.

73. Sindrom Little: -sindromul Little este o infirmitate motorie cerebrala aparand in
primele luni ale vietii, de cele mai multe ori la copiii prematuri sau victime ale unei nasteri dificile care a antrenat o insuficienta a oxigenarii creierului. Se manifesta prin redoare extrem de marcata a membrelor inferioare, si uneori, a membrelor superioare. Dezvoltarea intelectuala este normala. Tratamentul consta in urmarirea copilului de catre o echipa pluridisciplinara cuprinzand medic, ortoped, kinetoterapeut. Sinonim: diplegie spastica.

74. Sindrom POEMS: -sindrom regrupand diverse afectiuni sistemice asociate la o


polineuropatie si la o gamapatie monoclonala. acestea sunt: splenohepatomegalie, adenopatii difuze, tulburari endocrine, modificari cutanate(hiperpigmentare hipertricoza). Este de doua ori mai frecvent la barbat de cat la femeie. 75. Sindrom adenocutaneomucos: -boala inflamatorie febrila legata de o disfunctie imunitara. Sindrom adenocutaneomucos se manifesta printr-o febra ridicata care dureaza mai mult de 5 zile, o conjunctivita, o inflamatie a buzelor, a gurii si a faringelui, o inrosire sau un edem al degetelor de la maini si picioare. In cea de-a cincea zi apar diferite eruptii. Trebuie administrata aspirina timp de cel putin 2 saptamani.

76. Sindrom al lojelor: -este un sindrom provocat de un traumatism, de o fractura mai


ales, sau, mai rar, de purtatul unui aparat gipsat sau unui bandaj prea strans,ce antreneaza o compresie excesiva a muschilor unui membru inferior in loja lor aponevrotica. Pacientul se plange de dureri violente ale membrului atins, de dificultati la miscarea degetelor de la maini si de la picioare, de furnicaturi, de anestezia mainii sau piciorului. Nervii fiind comprimati, exista o diminuare a senzatiilor tactile, mai ales la extremitati. Muschii comprimati, neirigati, pot sa se necrozeze, apoi sa se retracte. Acesta trebuie sa fie intreprins de urgenta: retragerea gipsului sau a garoului care au cauzat compresia, sau deschiderea chirurgicala a lojei prin incizia aponevrozei, pentru a permite expansiunea muschilor care sunt continuti.

77. Sincopa: -sindrom paroxistic de intrerupere a circulatiei si respiratiei, caracterizat prin


pierderea cunostiintei, prabusirea tensiunii, absenta pulsului si diferite fenomene nervoase.

78. Sindactilie: -sindactilia este o malformatie congenitala a mainii sau a piciorului


constand in lipirea a doua sau a mai multor degete intre ele.

79. Sindesmita: -inflamatia unuia sau mai multor ligamente. 80. Simpatogoniom: -tumoare nematura derivata din ganglionii simpatici si din
suprarenale, caracterizata prin aspectul cu totul nediferentiat al celulelor si prin tendinta lor de a forma rozete.

81. Silicoza: -silicoza este o afectiune pulmonara profesionala cauzata de inspirarea


prafului de siliciu.

82. Sigmoidita: -colopatie inflamatorie, specifica sau nespecifica, localizata pe colonul


sigmoid; se exprima clinic, coprologic, dar mai ales radiologic.

83. Sicozis: -denumire pentru leziuni foliculare inflamatorii profunde, cu evolutie


subacuta si cronica, cu localizare de predilectie la barba si mustata.

84. Sferocit: -globul rosu cu diametrul redus, grosimea crescuta fata de normal si cu lipsa
zonei palide centrale, obisnuita la hematiile normale. Este considerat ca un stadiu morfologic al globulului rosu, premergator hemoli

85. Sfenoidita: -inflamatie a mucoasei sinusului sfenoidal. Din punctul de vedere al


evolutiei, poate imbraca un aspect acut sau cronic.

86. Seroenterita: -inflamatie a seroasei intestinului subtire. 87. Septicemie: -septicemia este infectia generalizata a sangelui. 88. Septicopioemie: -forma particulara de septicemie, cu predominanta febrei de tip
supurativ si mai ales a metastazelor septice multiple ajunse in faza de colectare de puroi.

89. Senilitate: -senilitatea reprezinta slabirea functiilor organice si psihice, provocata de


varsta avansata.

90. Spondilita anchilozanta: -spondilita anchilozanta este o forma de reumatism


inflamator cronic ce afecteaza articulatiile sacroiliace ale coloanei vertebrale, la adultul tanar de sex masculin. Boala evolueaza in puseuri, spre forma cu anchilozare (coloana de bambus). Anchilozarea poate avea loc: - in extensie (boala StumpellMarie - cuprinde articulatiile coxofemurale); - in flexie (boala Bechterew). 91. Spondiloza: -spondiloza este afectiunea reumatica a vertebrelor.

92. Steatoza hepatica: -steatoza hepatica este o leziune a tesutului hepatic caracterizata
printr-o infiltrare grasa a ficatului, putand duce la o degenerescenta a ficatului, cauzele fiind multiple. Cele mai frecvente: anumite boli ale ficatului dobandite in timpul vietii sau transmsie de la parinti, anumite obiceiuri cum ar fi alimentatia foarte bogata in grasimi, abuzul de alcool.

93. Stercorom: -masa dura, de materii fecale, acumulate in intestinul gros, simuland o tumora. 94. Stomatita: -inflamatia mucoasei cavitatii bucale.

95. Stomatita gangrenoasa: -sinonim: noma. Noma reprezinta o ulceratie a tesuturilor


gurii. Afecteaza mai ales copiii care sufera de denutritie in mediul tropical si poate surveni ca urmare a unei boli infectioase. Ulceratiile sunt situate de cele mai mutle ori pe buza sau pe obraz; ele tind in continuare sa se intinda la tesuturile invecinate si sa le distruga. Tratamentul nomei consta in administrarea de antibiotice cu spectru larg de actiune si intr-o renutritie intensiva. 96. Strabism: -strabismul estes deviatia axei vizuale a unui ochi, care provoaca privirea incrucisata.

97. Stres: -factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoaca organismului uman o
reactie anormala; ansamblul reactiilor fiziologice prin care organismul uman raspunde unui agent stresant, incercand sa se apere si sa-si mentina echilibrul de baza. 98. Subconstient: -totalitatea fenomenelor psihice care se desfasoara in afara constiintei.

99. Supuratia pulmonara: -supuratia pulmonara este o inflamatie acuta netuberculoasa a


parenchimului pulmonar, care evolueaza cu necroza parenchimatoasa, excavare, puroi si sfaceluri. 100. Supuratie: - producere si scurgere de puroi. Este cauzata de evolutia spontana a unei infectii cu germeni piogeni (care provoaca aparitia puroiului).Provine sau nu dintr-o colectie purulenta (abces) care poate fi superficiala, ca n cazul unui furuncul (produs de stafilococ) sau al unui abces a gingiei, ori profund si localizat ntr-un viscer: ficat, plamani, creier, rinichi. O supuratie se scurge dintr-un abces fie spontan, prin intermediul unei fistule (canal patologic), fie prin deschidere chirurgicala. 101. Subfebra: -ridicare moderata cu 0,5 - 1,5 grade Celsius a temperaturii normale a corpului; cel mai adesea evidentiaza un proces infectios de intensitate redusa.

102.

Salzmann (degenerescenta): -afectiune neinflamatorie a corneei, caee duce la aparitia unor noduli galbeni albiciosi sub epiteliul zonei centrale. Pot aparea simptome daca epiteliul care le acopera se distruge sau daca apar n axa vizuala.

103. Scheuermann (boala): -osteocondrita care afecteaza una sau mai multe vertebre. Tulburarea apare adesea n adolescenta si determina durere la nivelul coloanei vertebrale si cifoza. Frecvent, vindecarea este spontana fara deformari, determinand modificari n osul afectat. [H. W. Scheuermann (1817-1960), chirurg danez] 104. Schmidt (sindromul lui): -sindrom caracterizat prin distrugerea autoimuna a tiroidei, glandelor suprarenale si a celulelor beta din insulele Langerhans, determinand diabet zaharat tip 1. Se asociaza frecvent cu insuficienta ova-riana (determinand instalarea timpurie a menopauzei), paratiroidiana si a celulelor parietale ale glandelor gastrice (determinand anemia pernicioasa).

105. Sever: -epifizita nucleului posterior al calcaneului, care determina durere la nivelul calcaiului.

106.

Simmond: -sindrom caracterizat prin scaderea functiei sexuale, scaderea n greutate si alte manifestari de insuficienta a glandei hipofizare (hipopitu-itarismul) produs de traumatisme, tumori, sau care apare la femei dupa o nastere complicata cu hemoragie (hemoragie n post partum).