Sunteți pe pagina 1din 11

SCOALA POSTLICEALA SANITARA CHARLES LAUGIER CRAIOVA

REFERAT
FARMACOTOXICOLOGIE

Elev:Carbune Adriana III-A AMF

TEMA REFERATULUI TOXICOMANIILE

1.Masuri de prevenire si combatere consumului de droguri Un inamic al omului modern este drogul. Dobandite pe cale naturala sau artificiala, substantele care fabrica visuri sau care aduc fericirea fac, an de an, mai multe victime decat armele de distrugere in masa. Nici o statistica nu poate spune care este numarul exact al consumatorilor de droguri. El poate fi doar estimat. Fenomenul este extrem de greu de controlat, chiar daca se fac eforturi pentru prevenirea si combaterea sa. Desi interzise, drogurile tind sa patrunda tot mai mult pe piata mondiala, numarul persoanelor care isi gasesc refugiul, injectandu-si iluzii, fiind in crestere. Drogurile pun stapanire pe trupul si mintea consumatorilor. Victimele drogurilor pot fi vazute pe strada, in locuri obscure, in gara, la metrou etc. Pot fi recunoscute usor: au fetele palide, cadaverice, ravasite; ochii rosii, inchisi pe jumatate, cearcane adanci si o expresie visatoare, pierduta. Sunt rupti de realitate si nu vor ajunge cu picioarele pe pamant decat peste cateva ore, cu putin noroc. Si atunci vor vrea sa cunoasca din nou extazul. O noua doza, un alt vis frumos. Si apoi cosmarul depresiei. Sunt putine sanse sa mai aiba o viata normala, chiar daca renunta la droguri. Medicii spun ca e nevoie de cel putin doi ani ca un consumator de droguri sa se vindece complet. Si asta numai daca persoana in cauza isi doreste cu adevarat acest lucru. Si in tara noastra multi tineri s-au lasat atrasi de mirajul drogurilor. Daca acum cativa ani, Romania era o tara de tranzit, in prezent a devenit o tara de consum. h3x17xz Termenul de preventie include orice activitate care vizeaza modificarea, reducerea sau intarzierea initierii consumului de alcool, tutun si droguri intr-o anumita perioada de timp. Profesionistii din domeniul sanatatii definesc preventia ca fiind orice activitate de reducere a cererii menita sa modifice comportamentul si astfel sa reduca dorinta de a fuma, bea alcool sau a consumadroguri. Obiectivul preventiei primare in domeniul substantelor psihoactive este de a evita initierea consumului acestora, iar al preventiei secundare de a diminua consecintele negative ale consumului, atunci cand acesta a fost totusi inceput. Preventia tertiara (reabilitarea) urmareste reducerea deficitului functional datorat caracterului evolutiv cronic al dependentelor la substantele psihoactive precum si a potentialului lor desocializant important, avand in vedere ca evolueaza la varstele tinere, interferand cu perioada studiilor liceale, postliceale, a formarii unei profesii, abilitatilor sociale sau a intemeierii unei familii. In cazul adictiilor, strategiile preventive secundare si tertiare se suprapun, se desfasoara concomitent, intricat (un pacient aflat intr-o comunitate terapeutica poate urma concomitent si un program substitutiv de mentinere). Preventia primara tinteste realizarea unuia din urmatoarele obiective sau combinatia lor: - diminuarea accesibilitatii la substantele psihoactive. Este un fapt dovedit astazi ca scaderea consumului este direct proportionala cu reducerea locurilor de vanzare si invers proportionala cu pretul; - diminuarea motivatiei initierii consumului la tineri (grupele de varsta de risc maxim sunt 10 - 20 de ani) prin mesaje adecvate si vectori eficienti, credibili; - diseminarea in opinia publica a unor cat mai relevante informatii privitoare la consecintele devastatoare ale adictiei; - promovarea alternativelor sanatoase, non-drog. Preventia secundara se regaseste in conceptul de harm reduction" - reducerea utilizarii nocive" sau a gradului de nocivitate" a uzului de droguri ilegale, tintind ameliorarea integrarii sociale a utilizatorilor,

normalizarea" existentei lor in conditiile in care abstinenta ramane mai mult sau mai putin un deziderat sau chiar unul din modurile de a evita problemele reale ale acestui flagel social. Pentru a clarifica eventualele dubii asupra conceptului de harm reduction", este oportun sa amintim definitia acestui concept, data de Buning si Brussel (1995): daca o persoana care foloseste droguri nu este capabila sa renunte la ele, ea trebuie asistata pentru a o determina sa reduca nocivitatea consumului asupra sa sau a altora". Preventia tertiara implica prevenirea recaderilor in cadrul unei boli sau limitarea efectelor nocive ale consumului de droguri intr-o faza precoce a acestuia. Aceasta forma de preventie este de obicei strans legata de interventiile terapeutice. Autoritatile din Ministerul Apararii Nationale au luat masuri pentru prevenirea consumului de droguri. Unele dintre aceste masuri ar fi: Constientizarea si implicarea intregii populatii, in special a copiilor si tinerilor, in programe de prevenire a consumului de droguri in scopul intaririi influentei factorilor de protectie si al reducerii influentelor factorilor de risc Dezvoltarea unor atitudini si practici la nivelul intregii populatii aflata intr-o forma de invatamant, prin intermediul programelor scolare si de petrecere a timpului liber, in scopul adoptarii unui stil de viata sanatos, fara tutun, alcool si droguri Informarea asupra riscurilor farmacodependentei prin organizarea de cursuri, seminarii, mese rotunde etc., pe teme de prevenire a consumului de droguri, cu public tinta specific (profesori, psihopedagogi, profesori diriginti, parinti, asistenti medicali din cadrul unitatilor scolare etc) Control asupra producerii si distributiei produselor farmaceutice Pedepse aspre pentru cei care fac illegal cometr si mai ales pt cei care incita un minor sa-si procure sau sa utilizeze droguri. Depistarea precoce a celor care folosesc droguri, existand unele semen care pot depista consumul: o schimbarea brusca a comportamentului; o treceri fara motiv de la veselie la tristete, uneori chiar agresivitate neobisnuita, si de la agresiune la liniste si chiar delasare; o pierderea apetitului alimentar, ochi injectati; o pierderea gradata a interesului pentru scoala, munca, hobby-uri, sporturi, prieteni; o stari de somnolenta si apatie necaracteristice, oboseala excesiva fara o cauza aparenta; o cheltuieli excesive, disparitia banilor sau a unor obiecte de valoare din casa; o pete neobisnuite, mirosuri ciudate pe piele sau imbracaminte; o schimbarea grupului de prieteni, precum si tendinta de tainuire a acestor "prieteni" , folosirea unui jargou diferit de cel anterior S-a realizat si un profil psihologic al consumatorului de droguri (aspecte psiho-sociale) Numeroase studii realizate in ultimele decenii au incercat sa lamureasca originile si evolutia consumului abuziv de droguri, felul in care problema apare si se dezvolta. S-au identificat factori care diferentiaza intre persoanele care recurg si cele care nu recurg la droguri. Factorii asociati cu un potential crescut de consum sunt numiti factori de risc, iar cei asociati cu scaderea acestui potential sunt denumiti factori protectori. Cercetarile au demonstrat existenta unui numar mare de factori de risc in ceea ce priveste abuzul de droguri, acestia fiind corelati cu aspecte personale, familiale sau scolare. Fiecare persoana este in interactiune pe de o parte cu familia sa (microsocietate ce poseda regulile sale de functionare) si pe de alta parte cu societatea (ansamblul unei populatii ce are reguli culturale, economice, juridice si o functionare de masa). Unii din acesti factori familiali si sociali vor interfera cu structura psihica a individului. Exista unele caracteristici ale familiilor toxicomanilor: expresii arhaice ale conflictelor intrafamiliale; o frecventa mai mare a conduitelor de intoxicare; practici prelungite de educare de catre mame simbiotice"; preponderenta temei mortii si existenta deceselor premature. Presiunea grupului social si disponibilitatea drogului sunt factori determinanti majori in initierea si mentinerea consumului de droguri. In general, utilizarea tutunului, alcoolului si cannabisului precede uzul de cocaina si opioide. Acele persoane care incep sa consume drogurile cele mai dezaprobate

social, cum ar fi heroina, provin din familii dezorganizate sau au o relationare deficitara cu parintii si prezinta adesea o stima de sine redusa. De asemenea, o proportie semnificativa din consumatorii de droguri intrunesc criteriile pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial. Conduitele adictive nu sunt rezultatul doar al actiunii factorilor externi subiectului (factori sociologici si potentialul adictiv al substantei), fara a avea si o legatura cu personalitatea lui. Pe de alta parte nu exista o personalitate toxicomana" in sensul unei structuri univoce, dar exista un ansamblu de factori psihodinamici cu o importanta relativa in dobandirea dependentei. Unii toxicomani sunt caracterizati printr-o lipsa de autonomie, printr-o nevoie permanenta de o alta persoana care sa ia decizii in locul sau. Scutcircuitul adictiv pe de o parte evita constientizarea conflictelor intra/extra psihice care stau la baza simptomelor nevrotice si a trasaturilor de caracter, iar pe de alta parte favorizeaza dezvoltarea unei conduite de actiune (consumul de drog), mai mult sau mai putin in mod constient. Toxicomanul recurge la drog pentru a-si anula tensiunea interna, secundara unei frustrari, unei deceptii, unei anxietati, depresii, in mod general pentru a-si anula o senzatie dezagreabila. Drogul tinde sa se substituie mecanismelor defensive nevrotice obisnuite: refularea, denegarea, izolarea; de aceea drogul, pentru toxicoman, reprezinta o necesitate, o nevoie si nu doar o dorinta. Aceasta lipsa de autonomie rezulta din esecul interiorizarii precoce ce corespunde primului proces de separare - individualizare care apare in cursul primilor trei ani de viata. Prezenta riscului face parte integranta din conduita toxicomanului, risc cunoscut, dar negat. Cautarea unor senzatii noi reprezinta un element predispozant major in initierea consumului de drog. Marvin Zuckermann a realizat o scala a cautarii senzatiilor noi, scala alcatuita dintr-un factor general si patru factori specifici (cautarea pericolului, a aventurii, dezinhibitia, susceptibilitatea la plictiseala, cautatea experientelor). Tonalitatea emotionala mare determinata de substantele psihoactive favorizeaza repetarea consumului. Jean Ades afirma ca aceasta cautare a senzatiilor este numitorul comun a mai multor trasaturi de personalitate (impulsivitate, labilitate emotionala). El a propus un model etiopatogenic al comportamentului adictiv, comportament care ar avea valoarea unei conduite adaptative, care ar modula la un nivel redus activarea corticala. In motivatia pentru initierea consumului de drog, in dependenta si in recadere dupa o perioada de abstinenta sunt implicati si factori psihopatologici. Unii consumatori au mari dificultati in a diferentia si a descrie ceea ce simt (sentimente), dificultate numita alexitimie. Pe de alta parte, atat din punct de vedere farmacologic, cat si simbolic, utilizarea drogului ii ajuta pe toxicomani in controlul ego-ului asupra actelor, astfel drogul putand fi privit ca o forma de automedicatie. 2.Dependenta, toleranta, sevrajul. Dependenta - definitie OMS: stare psihica si cateodata somatica, rezultat al interactiunii intre un organism viu si un drog, ce se caracterizeaza prin modificari comportamentale si alte reactii, conducand la pulsiunea catre consumul produsului de maniera continua sau periodica, in scopul redobandirii efectelor sale psihice si cateodata pentru a evita suferinta deprivarii. Aceasta definitie este globala si contine notiunile de dependenta psihica si dependenta fizica. ? dependenta psihica este starea mentala caracterizata prin impulsul persoanei spre consumul periodic sau continuu al drogului, in scopul dobandirii unei placeri sau al anularii unei stari de tensiune; ? dependenta fizica corespunde unei necesitati a organismului care, pentru a-si conserva echilibrul, are nevoie de aportul unei substante chimice exogene, ea se manifesta in cursul sevrajului. Dependenta psihica de drog este o tulburare caracterizata prin cautarea si consumul compulsiv al drogului, asociata cu incapacitatea de a stopa consumul, in ciuda evidentei consecintelor negative. Este, fundamental, un efect al renuntarii la libertatea de a alege si are la baza o falsa asociere a obtinerii placerii cu incercarea de a gasi o multumire spirituala. Aceasta duce la intreruperea si deteriorarea dezvoltarii fizice si psihice, inadaptarea sociala, izolarea si falimentul spiritual. In DSM IV sunt prezentate urmatoarele caracteristici pentru dependenta psihica:

Substanta este adesea luata in cantitate mai importanta sau o perioada mai lunga decat a fost prevazut Exista o dorinta persistenta sau eforturi infructuoase pentru a diminua sau pentru a controla utilizarea substantei Se dedica o mare cantitate de timp activitatilor necesare pentru obtinerea substantei, utilizarea produsului sau pentru a-si reveni de sub efectele sale. Activitati sociale, profesionale sau recreative importante sunt abandonate sau reduse din cauza utilizarii substantei; Utilizarea substantei este continuata, desi persoana stie ca are o problema psihologica sau fizica persistenta sau recurenta care este posibil sa fi fost cauzata sau exacerbata de substanta. O data cu instalarea dependentei, eforturile sustinute de a controla cantitatea, frecventa si durata consumului vor intampina esecuri repetate. Dorinta de a renunta la consum devine, la un moment dat, un leit-motiv chinuitor in viata persoanei dependente. Absenta drogului produce impulsuri intense de a consuma, datorate ajustarii fizice si psihice a dependentului la consumul de drog. Intreaga sa viata devine dominata de nevoia imperioasa de a gasi si consuma drogul, pentru a-si procura placerea sau pentru a reduce durerea. Persoana incepe sa petreaca din ce in ce mai mult timp gandindu-se la drog, la felul in care il va procura. Treptat, ajunge sa se izoleze. Nu mai consuma pentru a fi la fel ca ceilalti, ci pentru efectul pe care il obtine -; trairea senzatiei, modificarea gandurilor, sentimentelor si comportamentului sau anularea durerilor asociate sevrajului. Ajunge sa consume mai mult decat isi planifica. Incearca sa se asigure ca drogurile vor fi mereu si imediat disponibile. Are nevoie de o cantitate tot mai mare de drog, pentru a obtine acelasi efect. Pe de alta parte, se simte tot mai vinovat cu privire la comportamentul sau, traind sentimente de durere sau remuscare . Isi promite siesi si altora ca se va droga mai putin, ca va renunta la drog. Vorbeste serios de fiecare data, dar nu reuseste sa-si tina promisiunea. Concentrarea asupra puternicei experiente de placere, repetata iar si iar, limiteaza abilitatea psihologica a persoanei de a se concentra si invata. Anticiparea viitoarei placeri, consecutive consumului de drog duce, in timp, la o distragere de la constientizarea propriei vieti, persoana dependenta centrandu-se exclusiv asupra trairilor corpului. Orice alte aspecte ale vietii devin lipsite de interes. In plus, ea are un mijloc simplu si eficient pentru anularea durerii si frustrarilor Toleranta - procesul de adaptare a organismului la o substanta, care se trraduce prin reducerea prograsiva a efectelor la aceeasi doza, ceea ce determina necesitatea cresterii dozelor pentru obtinerea acelorasi efecte. Sevrajul - stare de rau subiectiv intens, in care persoana cauta sa obtina prin orice mijloace drogul, insotita de o perturbare biologica neuro-vegetativa si dismetabolica de amploare. Criterii de diagnostic al sevrajului: dezvoltarea unui sindrom specific unei substante, datorat incetarii (sau reducerii) consumului de substanta care a fost excesiv sau prelungit; sindromul specific substantei determina suferinta sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii de functionare; simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de o alta tulburare mentala. 3.Tratament si readaptare. Cuprinde trei etape (pt consumatorii cronici): Dezintoxicarea = procesul terapeutic ca are ca scop intreruperea utilizarii drogului pentru acele substante capabile sa produca dependenta fizica si prevenirea sau tratamentul sindromului de abstinenta. Dezintoxicarea se poate desfasura in regim spitalicesc sau ambulatoriu. Dezintoxicarea poate fi efectuata prin metode substitutive (de ex: metadona pt sevrajul opiomanilor, tincture de opium si clorpromazina, neuroleptice majore.) sau prin sevraj brutal. Durata tratamentului de dezintoxicare este maxim 30 de zile. Postcura = este o etapa a procesului terapeutic de recuperare a persoanei dependente de droguri, care urmeaza dezintoxicarii fizice si presupune oferirea de suport psihologic, social si medical, cu scopul

mentinerii abstinentei si reintegrarii sale in societate. Specificul acestei faze consta, in primul rand, in abordarea terapeutica multidisciplinara, bio-psiho-sociala, corespunzatoare complexitatii fenomenului dependentei de drog. Durata minima a postcurei si reabilitarii psiho-sociale este de 180 de zile. Pe intreaga durata se efectueaza controale periodice si aleatorii ale metabolitilor drogurilor in urina si sange. . In mod ideal, terapia postcura ar trebui sa se desfasoare intr-o comunitate terapeutica (CT) In Romania, in momentul de fata nu exista CT, cu exceptia celei sustinute de asociatia Nazaret" de langa Sibiu. Pentru a suplini lipsa lor, au fost infiintate centre de postcura si reabilitare psiho-sociala, destinate persoanelor care au urmat etapa de dezintoxicare. Serviciile asigurate in etapa de postcura si reabilitare psiho-sociala sunt: psihoterapie individuala, familiala si de grup; terapie ocupationala; tratamentul tulburarilor psihice asociate. Reinsertia sociala = urmareste sa redea individului motive de a-si relua activitatea sociala anterioara.se actioneaza pe doua planuri: asupra individului intr-un cadru institutionalizat si asupra anturajului. 4. Clasificarea drogurilor In functie de efectul lor asupra sistemului nervos central, drogurile se impart in urmatoarele categorii: psiholeptice (sau inhibitoare ale SNC): - opiacee (opiu, morfina, heroina, codeina); - tranchilizante, anxiolitice (benzodiazepine); - barbiturice; - inhalante (solventi, gaze volatile); - alcool. psihoanaleptice (sau stimulatoare ale SNC): - cocaina; - amfetamine; - produse pe baza de cofeina, teina; - nicotina. psihodisleptice (sau psihedelicele. care produc modificari psihice, indeosebi in sfera cognitiva si perceptuala): - derivate de cannabis (hasis, marihuana); - halucinogene (mescalina, psilocybina, LSD, Ecstasy); - anticolinergice. Clasificarea drogurilor in functie de posibilele lor riscuri manifestate la nivel individual sau social face distinctia intre droguri usoare (hasis, halucinogene) si droguri tari (cocaina, heroina). Intoxicatia acuta cu opioide - euforie initiala urmata de letargie si somnolenta; - dizartrie; - tulburari de atentie si memorie; - afectarea capacitatii de judecata, dar spre deosebire de intoxicatiile cu stimulente, fenilciclidina sau inhalante, in intoxicatia cu opioide se constata rareori un comportament agresiv; - constipatie, greata si varsaturi; - mioclonii, hiperpirexie; - hipotensiune arteriala (initial moderata, dar scade dramatic odata cu instalarea anoxiei, moment indicat si de conversia miozei in midriaza); - aritmnie cardiace apar dupa instalarea anoxiei sau de la debut in cazul supradozani de propoxifen. Intoxicatia acuta cu stimulente (amfetamine, cocaina) - dozele moderate (mai mici de 30 mg dextroamfetamina) provoaca: activitate simpatica excesiva, midriaza, tremor, HTA, neliniste, hipertermie, tahipnee, tahicardie; - la doze mai mari apar: anxietate, atacuri de panica, stare confuziva, acompaniate de diverse tulburari vasomotorii (mai ales HTA severa) si de aritmii cardiace;

- psihoza paranoida acuta cu halucinatii auditiva. Intoxicatia acuta cu sedative, hipnotice si anxiolitice - stare de stupor cu ROT diminuate sau abolite, pupile miotice cu RFM lent (exceptie facand intoxicatia cu glutetimid, in care pupilele sunt midriatice). Acestor semne li se asociaza diverse complicatii somatice: insuficienta cardiaca, pneumonie, depresie respiratorie, aritmii cardiace; - dezinhibitie a impulsurilor agresive si sexuale, precum si alte simptome: dizartrie, incoordonare motorie, mers nesigur, tulburari mnezice si prosexice; - in formele severe pacientul este comatos, hipotermic, cu depresie respiratorie marcata si cu insuficienta circulatorie. Intoxicatia acuta cu cannabis - dozele scazute provoaca: relaxare, euforie, tahicardie si congestionarea sclerelor; - la subiectii aflati la prima utilizare, chiar la doze scazute, pot aparea: anxietate pana la panica, suspiciozitate, ideatie paranoida; - la doze mari apar: tremor, uscaciunea mucoaselor, ataxie, hipotensiune, cefalee, nistagmus, cresterea apetitului alimentar, tulburari mnezice (afectarea memoriei recente), depersonalizare si dereahzare; - in cazul dozelor extreme apar halucinatii si stare confuzionala. Intoxicatia acuta cu halucinogene - tulburare psihotica, manifestata prin senzatia de intensificare a perceptiei, derealizare si depersonalizare, sinestezie, iluzii si halucinatii (mai frecvente halucinatiile vizuale). Aceste modificari sunt insotite de fluctuatii ale dispozitiei, tulburari in perceptia timpului, tulburari ale fluxului ideatic si modificari ale sensibilitatii proprioceptive. Somatic se descriu: greata, salivatie excesiva, lacrimare, tremor, slabiciune musculara, midriaza, HTA, tahicardie, hiperreflexie, congestie faciala; - tulburare deliranta in cazurile in care pacientii isi pierd discernamantul asupra caracterului patologic al manifestarilor perceptuale si developeaza ideatie paranoida pe un fond timic, incarcat de anxietate; - tulburarea dispozitionala se descrie in cazul depresiei sau anxietatii persistente dupa 24 h de la utilizarea halucinogenului; rareori se instaleaza un episod depresiv de lunga durata; - flashback-ul descrie tulburari perceptuale (halucinatii si iluzii vizuale) aparute dupa oprirea administrarii halucinogenelor. Intoxicatia acuta cu inhalante - in intoxicatia usoara apar: euforie, incoordonare motorie, impulsivitate si agresivitate; - intoxicatiile moderate si severe provoaca: ameteli, nistagmus, dizartrie, ataxie, letargie si lentoare psiho-motorie, ROT diminuate, tremor, stupor, uneori insotita de halucinatii si ideatie deliranta. Intoxicatia cronica cu opioide - Efectele pe termen mediu si lung ale consumului de opioide sunt: carii dentare, caderea parului; astenie, slabirea organismului, ajungand pana la stari casectice; amenoree, impotenta si frigiditate, complicatii obstetricale (prematuntate. mortalitate perinatala), sindrom de sevraj la nou-nascut; slabirea memoriei, declin intelectual si al intregii personalitati. Intoxicatia cronica cu stimulente Efectele consumului de cocaina pe termen mediu si lung sunt: ulceratii sau chiar perforatii ale mucoasei nazale, datorate prizarii nazale; leziuni definitive ale creierului (spasme si hemoragii care distrug celulele nervoase) ce determina dureri de cap severe si comportamente bizare, instabilitate extrema si panica; scaderea libidoului, a apetitului, a somnului si a capacitatii de a simti placerea. Efectele consumului de amfetamine pe termen mediu si lung sunt: epuizare fizica, anorexie, deshidratare, sensibilitate la infectii, crize convulsive, halucinatii, agitatie, iritabilitate, panica, delir de persecutie, reactii heteroagresive, dezorganizare si incompetenta intelectuala, deteriorare etica. Intoxicatia cronica cu sedative, hipnotice si anxiolitice Efectele pe termen lung sunt:

- tranchilizante si anxiolitice: diminuarea capacitatii intelectuale si fizice, tulburari ale memoriei pana la amnezie, scaderea atentiei, depresie, diminuarea libidoului, uneori agresivitate; - barbiturice: deprimarea sistemului nervos, scaderea eficientei functiilor fizice si mentale, vorbire greoaie, dificultati in mers si in coordonarea miscarilor, apatie, scaderea atentiei si a memoriei, diminuarea autocontrolului, inapetenta cu scadere ponderala, dermatoze, algii. Intoxicatia cronica cu cannabis Efectele pe termen lung ale consumului de cannabis sunt: inertie psihomotorie, pasivitate, infertilitate masculina si feminina, afectarea nou-nascutilor, leziuni ale sistemului respirator, diminuarea libidoului, modificari ale somnului si memoriei, lipsa concentrarii, depresie, suspiciune, iritabilitate, apatie, pierderea motivatiei, lipsa oricarui scop, evitarea altor persoane, esec profesional si social. Intoxicatia cronica cu halucinogene Efectele pe termen lung ale consumului de halucinogene sunt: sentimente de depersonalizare cu angoase si agitatii extreme, anxietate, depresie, comportament paranoid, tulburari ale somnului, halucinatii terifiante, dezorientare temporo-spatiala, tulburari de vedere, reactii de panica cu auto- sau hetero-agresivitate, tentative de automutilare sau suicid, stari de agitatie cu trecere spre acte extrem de violente. Intoxicatia cronica cu inhalante Pe termen lung, consumul de inhalante determina: toxicitate hepatica, renala, cardiaca si pulmonara, tulburari digestive grave, pierderea apetitului, scaderea in greutate, tulburari psihice grave cu deteriorare intelectiva grava si a intregului comportament. 5.Complicatiile consumului de droguri Complicatii infectioase: o Complicatii legate de modul de viata al toxicomanului - boli cu transmitere sexuala, legate de promiscuitate si prostitutie; - tuberculoza - aceasta afectiune este in prezent intr-o plina recrudescenta si se caracterizeaza prin rezistenta la tuberculostatice; - leziuni buco-dentare, care apar ca'urmare a deficitului de igiena bucodentara si a malnutritiei; sunt la originea focarelor infectioase si a complicatiilor loco-regionale si metastatice (cardiace, pulmonare); scabia. o Complicatii legate de prezenta asepsiei Principalii germeni incriminati sunt: stafilococul auriu, streptococul, bacili aerobi Gram negativi, coci si bacili Gram negativi, candida si aspergillus - infectii ale pielii: furuncule, abcese cutanate, celulite, limfagite, flebite, tromboflebite septice, piomiozite, necroze, gangrene si embolii gazoase; - metastaze septice cu puncte de plecare cutanat: osoase, cardiace, pulmonare, cerebrale, generale (septicemie); - infectii osteoarticulare (osteite si asteoartrite); - endocardite infectioase; - infectii cerebrale, care pot evolua catre abces cerebral. o Contaminari pe cale venoasa directa - hepatite virale B, C, D; - infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV). Complicatii psihiatrice: o Starile depresive Sunt cele mai frecvente complicatii psihiatrice intalnite la heroinomani. Depresia la toxicomani are cateva trasaturi particulare, cum ar fi o mai mare frecventa a iritabilitatii si a comportamentelor agresive, violente, generate de o intoleranta la frustrari. Severitatea tulburarii variaza de la o tulburare depresiva scurta pana la un episod depresiv major cu risc suicidar (frecventa tentativelor de suicid variaza intre 10 - 20%). in fata unei tulburari depresive trebuie sa evaluam riscul suicidar. o Sindroamele confuzionale Sindromul confuzional se caracterizeaza prin: dezorientare temporo - spatiala, ingustarea campului constientei cu amnezie anterograda. uneori manifestari halucinatorii.

Aceasta stare poate avea urmari fatale uneori in masura in care afecteaza discernamantul toxicomanului. Asocierea heroinei cu benzodiazepine si consum ulterior de alcool genereaza o stare de semiconstienta cu senzatie euforica, amnezie anterograda, acompaniata uneori de agresivitate incontrolabila si chiar acte delictuale. Aceasa stare de amnezie - automatism este la originea delictelor grave, uneori chiar a homicidului. Consumul concomitent de opiacee si antiparkinsoniene de sinteza si alcool provoaca o stare de modificare a constientei asociata cu tulburari productive senzoriale. In doze mari, Romparkinul are o actiune stimulanta si euforica. In timpul si imediat dupa aceasta faza euforica subiectii prezinta o stare confuzionala acompaniata de halucinatii auditive, vizuale si cinestezice si de un comportament interpretativ - delirant cu tema de persecutie. o Starile psihotice In cadrul toxicomaniei, starile psihotice pot fi cauza sau consecinta conduitei adictive (farmacopsihoze). Ele sunt declansate fie de consumul de stupefiante (halucinogene, cocaina, amfetamine sau cannabis), fie apar post-sevraj sau in cursul tratamentului de substitutie. In acest ultim caz prognosticul toxicomaniei depinde de natura tulburarii psihotice asociate; recurgerea la drog poate fi motivata prin efectul sau anxiolitic, euforizant, folosit ca automedicatie de catre pacientul psihotic. Consumatorii de heroina adesea utilizeaza concomitent cocaina sau alte alte psihostimulante; acestea pot provoca reactii paranoide cu agitema persecutorie si iluzii sau halucinatii vizuale. Durata reactiei paranoide este variabila, in functie de vechimea si importanta intoxicatiei; un risc medico-legal este intotdeauna motivat de starea de agitatie si de trairile respective. o Sindromul amotivational Sindromul amotivational cuprinde urmatoarele elemente semiologice: un dezinteres afectiv, intelectual sau al relationarii cu ceilalti; o astenie fizica si psihica cu reducerea activitatii, inhibitie psihomotone (abulie cu apragmatism); uneori o tristete, fara a fi insa o depresie veritabila; pierderea elanului vital, a dinamismului. Acest sindrom apare la cateva zile dupa intreruperea consumului de heroina si consta in hiperfagie, hipersomnie, scaderea activitatii pe fond dispozitional disforic si se poate insoti de tentative de suicid. Adevarul despre droguri: Drogul nu te face liber Drogul este inselator, produce foarte repede obisnuinta Drogul nu usureaza comunicarea Drogul exclude individul din orice activitate familiala si profesionala Drogul nu rezolva problemele Folosirea drogurilor este o alegere gresita, iar lupta cu stresul vietii de fiecare zi reprezinta o parte inevitabila a experientei umane, lucru asociat cu dezvoltarea si maturizarea persoanei. Carmen Maria Dindelegan, Elemente de psihopatologie si psihologie clinica, Editura Universitatii din Oradea. Oradea, 2004 American Psyhiatric Association, DSM -; IV, Asociatia psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003 Antoine Parot si Maurice Parot, Toxicomaniile, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1999 Constantin Gorcos, Vademecum in Psihiatrie, Editura medicala, Bucuresti, 1985. Internet Cuprins 1. Masuri de prevenire si combatere a consumului de droguri Preventia primara

Preventia secundara Preventia tertiara Profilul psihologic al consumatorului de droguri 2. Dependenta, toleranta, sevrajul Dependenta fizica Dependenta psihica DSM-IV caracteristici pentru dependenta psihica 3. Tratament si readaptare Dezintoxicarea Postcura Reinsertia sociala 4. Clasificarea drogurilor si intoxicatia acuta si cronica cu acestea Psihoanaleptica Psihodisleptice Psiholeptice 5. Complicatiile consumului de droguri Complicatii infectioase Complicatii psihiatrice o Starile depressive o Sindroamele confurionale o Starile psihotice o Sindromul amotivational