Sunteți pe pagina 1din 18

Cuprins

I.

Globalizarea :

I.1. trasaturi generale I.2. formele globalizarii

II. Globalizarea economica: II.1. caracteristici II.2. cauzele globalizarii economice II.3. componentele globalizarii economice

III. Globalizare si securitate economica: III.1. factorii care ameninta securitatea economica III.2. indicatori de evaluare a securitatii economice III.3. mijloace de consolidare a securitatii economice

IV. Concluzii

I.

Globalizarea

I.1. Trasaturi generale Intensificarea globalizrii constituie trstura fundamental a economiei mondiale la nceputul secolului XXI. Ea se caracterizeaz prin accentuarea tendinei de reducere i eliminare a barierelor dintre economiile naionale, precum i amplificarea legturilor dintre aceste economii. Dei este unul dintre cei mai utilizai termeni n literatura de specialitate, nu se poate spune c exist o definiie general acceptat. Pe masura ce devine tot mai mult o realitate contemporana , globalizarea ajunge sa fie si cel mai controversat concept in literatura economica si politica internationala.Traim intr-o lume globalizata , si totusi nu exista inca un consens cu privire la ceea ce inseamna globalizare. Pentru unii, inseamna accesul la Internet; pentru altii, posibilitatea de a munci in strainatate. Pentru multi , globalizarea inseamna sa poti cumpara din Romania un tricou facut in China de o multinationala franceza cu actionari americani. Pentru investitori , inseamna sa-ti muti capitalul dintr-o tara in alta , de la o zi la alta. Pentru muncitori , poate insemna fie un salariu peste media nationala, fie somaj. Astfel, intr-o acceptiune a termenului , globalizarea presupune existenta unei singure economii globale, cu politici macroeconomice globale. I.2. Formele globalizrii sunt: Comerul internaional o parte din ce n ce mai mare a bunurilor i serviciilor consumate provin din importuri. n domeniul relaiilor financiare externe, procesul de globalizare se oglindete aadar n creterea mai rapid a comerului internaional fa de producia mondial. n perioada 1950 1994, comerul internaional a crescut de 14 ori, n timp ce producia mondial a sporit de 5,5 ori. Dinamica rapid a comerului internaional constituie o consecin a adncirii diviziunii internaionale a muncii, a liberalizrii accesului pe pieele externe de bunuri i servicii i a progresului tehnici n domeniul transporturilor i telecomunicaiilor. Investiiile strine directe - factorii determinani ai creterii rapide a investiiilor strine directe sunt: liberalizarea politicilor n domeniu; implementarea programelor de privatizare, cu participarea investitorilor strini; achiziiile i fuzionrile de ntreprinderi, ca urmare a sporirii concurenei; noile tehnologii, care faciliteaz transporturile i telecomunicaiile, precum i organizarea managementului firmelor implantate la mari distane. Pieele financiare globalizarea activitilor financiare a fost facilitat de progresele n domeniul comunicaiilor i informaticii. Odat cu pieele financiare

globale au aprut i crizele financiare globale care au relansat discuiile cu privire la avantajele i dezavantajele procesului de globalizare. John H. Dunning , care s-a preocupat ndeaproape de fenomenul globalizrii i corporaiile multinaionale, subliniaz c avem de-a face cu dou forme ale globalizrii: una superficial i alta profund. Prima, dac nu este vorba de o interpretare greit a termenului are n vedere angajarea unei ri, ca entitate economic de sine stttoare, n schimburi comerciale, cu un singur produs, cu o alt ar, privit i ea ca entitate distinct. Cea de-a doua form a globalizrii, care o distinge uor de alte forme ale internaionalizrii, vizeaz tranzaciile pe care un stat le efectueaz cu un mare numr de state, din toat lumea. Astfel, o firm global posed sau controleaz un numr mare de filiale amplasate n diferite puncte ale Terrei i este angajat n aliane sau reele de afaceri pe aproape toate continentele. Ea i procur factorii de producie de care are nevoie de oriunde este mai avantajos, vnzndu-i, n acelai timp, produsele i serviciile pe fiecare pia mai important a lumii. n mod similar, o ar care este deschis forelor globalizrii are relaii comerciale, financiare i investiionale foarte diversificate din punct de vedere geografic, iar valoarea asociat acestor relaii reprezint o parte semnificativ a produsului ei brut. S-a format un adevrat trend universal n cadrul cruia firmele i rile sunt mai integrate economic, drept urmare structura economiei mondiale actuale fiind foarte diferit de cea pe care au cunoscut-o generaiile anterioare. Pornind de la aceste constatri, John H. Dunning menioneaz alte trei trsturi ale procesului de globalizare economic. n primul rnd, el atrage atenia asupra semnificaiei acestui gen de tranzacii aflate n plin ascensiune. n al doilea rnd, se distinge creterea valorii firmelor obinut peste hotare, producie finanat prin intermediul investiiilor directe de capital i avantajat de diverse aliane strategice, considerate ca fiind o form de internaionalizare superioar comerului propriu-zis cu mrfuri. n sfrit, n al treilea rnd, n economia mondial au aprut semne clare c agenii economici majori i-au schimbat modul lor de a gndi i opera, adoptnd un comportament adecvat noilor exigene ale pieei. Aceste trsturi nu sunt uniforme pentru toate firmele, sectoarele i rile. Unele piee, cum este cea financiar, beneficiaz de un grad de globalizare mai nalt, altele, cum ar fi cea tehnologic, rmn la nivel naional sau regional. De aceea John H. Dunning consider c trsturile amintite sunt pe deplin aplicabile membrilor ce alctuiesc Triada economic i mai puin altor zone geografice caracterizate prin subdezvoltare.

Consecintele globalizarii sunt dintre cele mai diverse. Astfel:

- apar oportunitati extraordinare pentru unele state, permitandu-le sa valorifice intr-un mod superior avantajele oferite de progresul tehnologic si de deschiderea pietelor; - sunt reduse distantele si se permite comunicarea in timp real; - se formeaza o constiinta globala care reclama la modul ideal si o abordare la scara planetara a problemelor; - apar preocupari legate de cresterea inegalitatilor pe plan intern si extern; - se inaugureaza o epoca de severa inegalitate , printr-o deteriorare a distributiei veniturilor, ceea ce face ca procesul analizat sa fie tot mai mult asociat cu viata de zi cu zi; - statul-natiune are de infruntat concurenti seriosi in privinta primordialitatii pe scena internationala.

II. Globalizarea economica


In sens economic, globalizarea reprezinta cresterea schimburilor peste tot in lume, in special prin activitatea marilor companii care produc si schimba bunuri in diverse tari. Globalizarea este un process complex , care isi pune amprenta asupra tuturor sectoarelor de activitate umana. Astfel, sub aspect economic , globalizarea presupune: Mondializarea cererii si a ofertei; Aparitia si intensificarea concurentei globale; Extinderea capitalismului si a economiei de piata la scara globala; Dominatia sistemului financiar global, a pietelor de capital, in fata productiei si comertului; Mobilitatea capitalului si extinderea fluxurilor internationale de capital in afara triadei SUA-Uniunea EuropeanaJaponia,incepand cu anii 90; Dereglementarea prin care s-a facilitate libera circulatie a factorilor de productie; Specializarea productiei de bunuri si servicii la scara globala, dupa criteriul avantajului comparativ , mai ales in ceea ce priveste forta de munca si resursele; Incidenta crescuta a delocalizarilor si externalizarilor; Competitia globala pentru investitii straine; Integrarea economica regionala a tarilor, in diverse structuri; Dominatia economica a Nordului asupra Sudului si concentrarea schimburilor economice pe directiile Nord-Nord, Nord-Sud, ponderea schimburilor Sud-Sud fiind foarte scazuta; Adancirea diferentelor economice dintre tari si cresterea inegalitatii distributiei veniturilor si a consumului intre indivizi; Tendinta concentrarilor de capital, sub forma corporatiilor , a achizitiilor si a fuziunilor; Ascensiunea comertului intra-corporatie, in fata celui inter-firme.

II.1.Cauzele globalizrii economice i formele de manifestare Cauzele accenturii procesului de globalizare rezid ntr-un complex de tendine convergente n cadrul crora se contureaz cu o pregnan deosebit evoluiile rapide din domeniul tehnologiilor, informaiilor i telecomunicaiilor; internaionalizarea pieelor financiare i extinderea cooperrii la nivel de corporaii; expansiunea turismului internaional; dereglementarea i liberalizarea n numeroase domenii cum ar fi comerul cu bunuri materiale, transporturi i telecomunicaii. Evoluiile spectaculoase n planul dezvoltrii tehnologice, n sfera informaiilor i telecomunicaiilor au contribuit printr-o adevrat revoluie a informaiei, la globalizarea vieii economice contemporane. Prin nsi natura lor, noile tehnici din sfera larg a comerului au o dimensiune global, ele nu respect graniele naionale. Fenomenul globalizrii se manifest la toate nivelurile societii contemporane. Globalizarea i producia Deosebit de importante sunt transformrile produse de globalizare n materie de producie. Corporaia clasic naional s-a transformat azi n reea, ncorpornd ntr-un produs final o suit de elemente culese din cele mai ndeprtate surse. Marca de fabricaie rmne neschimbat din motive de prestigiu al calitii, dar made in dispare, pentru c piesele se produc nainte de asamblare n zeci de locuri aparinnd reelei globale. Pieele tind s se globalizeze datorit faptului c pieele interne nu mai pot susine costurile crescnde ale cercetrii-dezvoltrii i nici ciclurile tot mai scurte ale produselor sub aspect tehnologic. ntr-o msur tot mai accentuat, marile corporaii i extind sfera de aciune n afara granielor naionale, recurgnd la managementul transnaional n domeniile inovaiei, produciei i desfacerii. O adevrat reea de aliane strategice, cum ar fi fuzionri de firme, crearea de societi mixte, acorduri de cesionare reciproc de licene, dezvoltarea n comun de noi produse, desfacerea n comun a produselor permit corporaiilor s mpart riscul inerent dezvoltrii produselor destinate pieelor internaionale i s mpart beneficiile de pe urma expansiunii investiiilor de portofoliu realizate pe seama acestor produse. O dat cu globalizarea pieelor, produsele devin tot mai globalizate. Un produs finit reprezint tot mai mult rezultatul combinrii unor input-uri materiale i servicii ale cror surse de provenien sunt tot mai diversificate, fiind localizate n cele mai diferite coluri ale lumii. nc de la mijlocul anilor 80, rezultatele unor cercetri efectuate cu privire la dimensiunea globalizrii produciei industriei prelucrtoare indicau un stadiu avansat de globalizare n industria automobilelor, a bunurilor electronice de larg consum, n industria textil i a confeciilor. Globalizarea pieei financiare Globalizarea pieei financiare constituie un alt indiciu clar c economiile diferitelor ri avanseaz spre un sistem global tot mai puternic integrat, Aranjamentele monetare postbelice de la Bretton Woods, constituirea Fondului Monetar Internaional i a Bncii Mondiale au constituit un sistem financiar internaional mai stabil i mai integrat, pornind de la ideea de baz c micrile de capital instabile mpiedic dezvoltarea comerului internaional i poate conduce la crize ample. Aceast idee central si-a pierdut din operaionalitate, dar nu i din importan, pe msur ce rile dezvoltate au recurs la liberalizarea capitalurilor, pe fondul liberalizrii pieei din anii 80, a creterii economice din

ultimele decenii, a progresului tehnologic, care, la rndul lor au stimulat inovaiile financiare conducnd la apariia instrumentelor financiare derivate. Creterea competiiei pe pieele financiare internaionale foreaz marile instituii financiare s se lanseze n operaiuni de mare anvergur n jurul lumii, sfidnd graniele naionale i fusurile orare i nglobnd n ofertele lor o varietate tot mai mare de servicii financiare. Globalizarea i comerul internaional Anii de avnt din 1950-1975 au condus la creterea volumului comerului mondial cu 500%, n timp ce produsul global s-a mrit cu 22%. Marele impuls a venit din partea unei organizaii guvernamentale, din familia Naiunilor Unite, care a purtat numele GATT pn la transformarea sa n OMC. Eficiena ei discret i tenace mrete ncrederea n posibilitatea unei instituii valabile de guvernare global. n bilanul de 50 de ani ai GATT apare i urmtoarea realizare: tarifele medii sunt o zecime din ceea ce au fost la crearea sa. De la produse industriale s-a trecut la servicii i protecia proprietii intelectuale, care nu se aflau nainte pe agend. Acum preocuprile se extind la sectorul telecomunicaiilor, finanelor i tehnologiei informaionale. Comerul cu servicii crete mai repede dect cel cu bunuri. Agricultura i comerul sunt teme noi, devenite centrul dezbaterilor internaionale. Noua organizaie mondial de comer s-a afirmat de la nceput printr-o mai mare capacitate de a arbitra disputele de comer.n timp ce se contureaz o larg convergen de opinii n rndul analitilor scenei relaiilor economice internaionale contemporane, atunci cnd calific mutaiile intervenite n structura comerului internaional drept consecine ale adncirii procesului de globalizare a economiei contemporane, prerile se difereniaz sensibil atunci cnd sunt apreciate tendinele de amplificare a abordrilor regionale i bilaterale din spaiul relaiilor economice internaionale. Schimbrile care au alterat semnificativ natura i rolul comerului internaional, n special, i relaiile economice globale, n general, au fost alimentate de dou tendine gemene, aparent divergente, dar avndu-i originea n acelai proces de internaionalizare a produciei: adncirea integrrii regionale a sistemelor de producie, concomitent cu accentuarea procesului de globalizare.
II.2. COMPONENTE ALE GLOBALIZRII ECONOMICE

Globalizarea circulaiei bunurilor Schimburile de mrfuri reprezint temelia ntregului sistem comercial internaional, aseriune confirmat i de faptul c debutul integrrii economice europene s-a fcut n acest domeniu. Zona de comer liber este definita ca fiind un grup de dou sau mai multe teritorii vecine/vamale ntre care taxele vamale i celelalte reglemetri comerciale restrictive sunt eliminate pentru scopul esenial al liberalizrii schimburilor comerciale de produse originare din teritoriile alctuind zona de liber schimb. Aceasta implic printre altele c, din ce n ce mai mult, comerul internaional este compus din produse semifinite i componente. Totui, nu trebuie s uitm c liberalizarea schimburilor factorilor de producie ca fora de munc, capitalul, a serviciilor (n special a celor financiare care asigur fluxul de

investiii), proprietii industriale i intelectuale etc. beneficiaz din plin de terenul pregtit de msurile luate n domeniul liberalizrii schimburilor de mrfuri. Progresul realizat n liberalizarea schimburilor de bunuri a pregtit, de regul, terenul pentru liberalizarea schimburilor n alte sectoare ale economiei. Globalizarea circulaiei serviciilor Libera circulaie a serviciilor presupune un program general de eliminare a restriciilor,nediscriminarea pe criterii de naionalitate sau reziden i liberalizarea lor de ctre toate rile. Ponderea serviciilor comercializate peste granie era redus n totalul comerului, iar armonizarea la nivel regional era vzut de majoritatea economitilor ca extreme de greu de realizat din cauza particularitilor naionale ale regimurilor de reglementare i supraveghere. n acea perioad comerul internaional cu servicii era mult mai puin dezvoltat comparativ cu cel cu mrfuri, iar serviciile nu erau obiectul unor negocieri i al liberalizrii comerciale pe linie GATT. Astfel, n privina serviciilor de transport, liberalizarea lor era dificil n contextul n care diversele moduri de transport erau supuse unor reglementri naionale restrictive, care includeau subvenii puternice,preuri administrate, impozite discriminatorii i concuren controlat. Totodat, nu trebuie omise aspecte legate de protecionismul pieelor naionale, de limitele infrastructurii fizice, de tipologia serviciilor publice, de chestiuni de securitate naional. Cu privire la serviciile financiare, liberalizarea lor a fost condiionat de liberalizarea progresiv a circulaiei capitalurilor. Globalizarea circulaiei capitalului Globalizarea circulaiei capitalului presupune eliminarea restriciilor, i a tratamentului discriminatoriu pentru micrile de capitaluri, precum i coordonarea politicilor naionale n domeniu. Circulaia bunurilor, serviciilor, persoanelor nu este posibil fr circulaia banilor ntre state, dar termenul de bani nu semnific ntotdeauna capital, pentru c n afara plii bunurilor i serviciilor exportate/importate i a plii micilor cumprturi sau a unor servicii de uz personal de ctre persoanele care circul liber se acord credite, se fac asigurri, investiii, speculaii financiare. De aici distincia care trebuie fcut ntre libera circulaie a banilor sau mijloacelor de plat i cea a capitalurilor, care pot fi pe termen scurt i mediu, asociate, de regul, unor servicii financiare i investiiilor de portofoliu, i pe termen lung, asociate unor investiii productive. Libera circulaie a capitalurilor presupune eliminarea progresiv a restriciilor din calea micrii libere a lor i a plilor, precum i obligaia rilor de a nu introduce noi restricii. Micrile de capital sunt operaiuni financiare ce vizeaz n mod esenial plasarea sau investirea de bani i nu remunerarea unei prestaii. Libera circulaie a capitalului presupune eliminarea oricrei restricii n ceea ce privete nu doar legislaia, reglementarea sau norma juridic cu caracter descurajant, dar i a oricrei practici administrative care frneaz sau mpiedic micrile transfrontaliere de capital. Liberalizarea total a micrilor de capital este neceasar pentru procesul de desvrire a unei piee globale de capital i pentru sprijinirea celorlalte trei liberti fundamentale. Acest proces implic

nlturarea restriciilor la transferuri i tranzacii conexe, accesul la sistemul financiar al oricrui stat i la produsele financiare respective, eliminarea unor msuri discriminatorii de ordin fiscal sau de alt ordin dac nu sunt justificate de motive prudeniale. n aceste condiii, piaa mondial trebuie definit ca o pia fr frontiere, inclusiv n domeniul capitalului financiar. Fenomenele de globalizare a pieei de capital, de internaionalizare a instituiilor financiare i a clienilor lor, inovaiile de ordin financiar au fcut imposibil exercitarea oricrui control administrativ, cum este cel valutar, care a disprut n procesul realizrii uniunii monetare. n prezent, libera circulaie a capitalurilor este pe deplin realizat doar n UE; n aceast privin, economia comunitar puternic dependent de fluxurile financiare reprezint un exemplu de pia complet integrat pe plan financiar. Globalizarea circulaiei persoanelor Accesul la piaa forei de munc dintr-un alt stat reprezint esena liberei circulaii a persoanelor i asigur mobilitatea forei de munc pe plan internaional. n ce msur aceast mobilitate contribuie la reducerea omajului i la creterea economic, rmne de vzut. Deschiderea pieelor naionale ale forei de munc nseamn accesul muncitorilor strini pe acestea, tratament egal privind condiiile de munc, dreptul la integrare social, economic, cultural a lucrtorului strin i a familiei sale. n prezent, principalele bariere n calea liberei circulaii a lucrtorilor sunt condiiile discriminatorii de lucru, cadrul juridic i care reglementeaz, precum i aciunile administrative ce impun obligaii diferite strinilor, lipsa de coordonare ntre sistemele de securitate social. Libera circulaie implic abolirea oricrei discriminri pe motiv de naionalitate n ce privete angajarea forei de munc, remunerarea, alte condiii de munc, precum i o serie de drepturi, cum ar fi: dreptul de a accepta ofertele de munc existente; de a circula liber; de edere pe teritoriul unui stat n scopul ocuprii unui loc de munc; dreptul de ocupare a unui loc de munc conform prevederilor ce guverneaz ocuparea locurilor de munc de ctre cetenii statului respectiv; dreptul de a rmne pe teritoriul unui stat dup perioada de ocupare a unui loc de munc n statul respectiv. Aceste drepturi nu nseamn pierderea de ctre lucrtorul migrant a beneficiilor dobndite pe baza reglementrilor de securitate social din statul din care pleac, ci luarea acestora n calcul i pltite lucrtorului de statul n care este rezident. Exceptrile de la libera circulaie a lucrtorilor sunt bazate pe: motive de politic public, securitate public, sntate public i pe exclusivitatea serviciilor publice. Restriciile pentru muncitorii imigrani pot fi impuse doar dac prezena sau comportamentul lor constituie o ameninare real i grav pentru ordinea public. Libera circulaie a lucrtorilor este asociat dreptului de stabilire i dreptului de a presta servicii. Libertatea de stabilire pentru persoanele fizice trebuie s se concretizeze n dreptul de a desfura activiti profesionale, iar pentru persoanele juridice de a nfiina i administra societi comerciale i firme. Drepturile persoanelor strine sunt limitate sau reglementate n aceeai manier cu cele ale persoanelor din statul respectiv. ntre aceste drepturi intr i dreptul

de a rmne pe teritoriul statului gazd i de a achiziiona i utiliza proprieti imobiliare (libera circulaie a capitalurilor pentru investiii). De exemplu, n UE pentru a se acorda studenilor dreptul de reziden ei trebuie s aib resurse financiare suficente pentru ei i familia lor, s urmeze un curs acreditat i s aib asigurare de sntate. Persoanele fizice sau juridice trebuie s posede calificrile necesare cerute n statul gazd n cazul activitilor profesionale reglementate, incluznd aici medicii, asistentele medicale generaliste, stomatologii, chirurgii veterinari, moaele, farmacitii, arhitecii, avocaii. Desigur c pentru aceasta este necesar recunoaterea reciproc a diplomelor de nvmnt superior acordate la finalizarea educaiei i formrii profesionale cu o durat de peste trei ani, precum i extinderea sistemului de recunoatere reciproc la educaia i formarea cu o durat de trei ani ntr-o instituie de nvmnt superior sau n instituii similare. In concluzie putem spune ca sistemul economic global se caracterizeaza prin concentrarea puterii si a schimburilor economice , prin inegalitate in accesul la resurse si in distributia veniturilor si a consumului, dar si prin interdependenta si, prin vulnerabilitate in fata propagarii crizelor.

III. Globalizare si securitate economica


Securitatea economica este asimilata cu siguranta zilei de maine, tradusa sub aspect pecuniar prin solvabilitate permanenta si intra in substitutii sinonimice cu termenii: prosperitate, bunastare, standard de viata decent, independenta economica. Securitatea economica este definita de catre Organizatia Internationala a Muncii prin doua componente: securitatea sociala elementara si securitatea legata de munca. Securitatea sociala elementara este definita prin accesul la infrastructura legata de nevoile de baza, privitoare la sanatate, educatie, locuinta, informatie si protectie sociala. Securitatea legata de munca se defineste prin 7 dimensiuni, reunite intr-un index al securitatii economice: securitatea venitului, securitatea reprezentarii, securitatea pietei muncii, securitatea angajarii, securitatea locului de munca, securitatea muncii si securitatea multiplicarii abilitatilor. De asemenea, Stephen D. Krasner sustine ca securitatea economica presupune bunastarea grupurilor dintr-o tara , perspectivele electorale ale partidelor, libertatea de actiune a creatorilor de politici guvernamentale, stabilitatea unui regim specific, sau bunastarea economica agregata si perspectivele de crestere ale unei tari. Pentru a sintetiza continutul conceptului de securitate economica , factorii care asigura securitatea economica sunt: Siguranta unei locuinte; Siguranta locului de munca; Asigurarea unui venit minim; Competitivitatea economica; Suveranitatea si securitatea alimentare; Protectia sociala universala; Accesul la invatamant si la servicii medicale.

III.1. Factorii care ameninta securitatea economica a unui stat si a populatiei lui sunt ,atat de origine externa ,cat si de origine interna. Printre cei mai importanti, sunt: I. Saracia; II. Somajul; III. Crizele financiare; IV. Protectia sociala deficitara; V. Lipsa competitivitatii economice; VI. Delocalizarile si externalizarile. La un nivel mai profund de analiza, se observa ca scaderea securitatii economice a populatiei este legata si de degradarea mediului, de aceea ni se pare absolute necesar sa vorbim in aceasta lucrare si despre dezvoltare durabila, sustenabila din punct de vedere economic si social, si despre responsabilitatea sociala a companiilor multinationale si nu numai a lor. Saracia este un fenomen complex , o problema cu cauza nationale si internationale, pentru care nu exista solutii unitare. Saracia este legata de mai multi factori ,printre care: venitul, educatia, sanatatea, accesul la resurse, pozitia geografica, originea etnica, etc., si se caracterizeaza prin absenta controlului asupra resurselor, a cunostintelor, a capitalului, a relatiilor sociale, prin lipsa participarii politice si chiar prin pierderea demnitatii. Strategiile de lupta impotriva saraciei sunt axate pe accesul indivizilor la bunurile de care au nevoie pentru a participa la progres, pentru a-si valoriza capitalul uman. Saracii nu constituie un grup omogen. Din documentele organizatiilor internationale , se disting trei mari categorii de saraci: femeile sunt considerate cei mai saraci dintre saraci, constituind un grup exclus.Se vorbeste despre o feminizare a saraciei , contestata de unii specialisti , din cauza inexistentei statisticilor detaliate pe sexe si a datelor privind distributia veniturilor in cadrul menajului.Avand in vedere ca femeile au , in zonele cele mai sarace , perspective de dezvoltare mai scazute decat barbatii si de obicei sunt platite mai prost , se poate valida aceasta conceptie a feminizarii saraciei; copiii, persoanele in varsta , bolnavii si persoanele cu handicap; populatiile autohtone si saracii zonelor rurale. Aceste trei categorii se gasesc in exteriorul comunitatii care contribuie si beneficiaza de dezvoltare , de progress. Saracia este legata si de demografie, statisticile aratand ca tarile cu o rata de fecunditate ridicata, adica acele tari fara programe de planning familial cunosc o incidenta mai mare a saraciei. Rata de fecunditate a tarilor dezvoltate a scazut considerabil in ultimele decenii, in timp ce tarile sarace au cele mai ridicate rate, iar menajele cele mai sarace au cel mai mare numar de copii. De asemenea , cresterea populatiei este considerata un obstacol pentru realizarea obiectivelor sociale, economice si ecologice, ea exercitand presiuni asupra serviciilor sociale ale puterilor publice si fiind la originea cresterii ecartului intre tarile bogate si cele sarace. Saracia este o problema globala. In prezent, in lume, traiesc in saracie absoluta 1,3 miliarde de oameni,2 miliarde de persoane traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi. Mai mult de 750 de milioane de oameni sunt subnutriti si 121 din 1000 de copii nascuti in tarile cu venit mic mor inainte de a atinge varsta de 5 ani, majoritatea de malnutritie sau de boli eradicate in tarile bogate.

Saracia pe glob procentul populatiei traind sub 1$, respective 2$ pe zi Regiunea Linia 1$/ zi, saracia totala Linia 2$/ zi, saracia totala (%) (%) 1980 1990 2003 2015 39.7 27.0 19.5 13.2 11.3 12.1 10.4 8.9 61.6 31.2 14.9 5.7 16.6 9.3 6.0 1980 65.7 29.9 85.3 69.2 89.0 26.5 73.0 1.5 1990 59.8 29.6 68.8 59.3 85.4 21.8 75.8 4.5 2003 51.2 25.4 43.2 47.8 75.7 20.8 76.4 17.9 2015 40.5 22.2 22.4 39 60.1 17.3 75.5 7.5

Lumea America Latina si Caraibele Asia de E

Asia de SE 31.4 Asia de S 52.3

40.9 28.4 14.4 2.5 2.0 1.7

Orientul 3.2 Mijlociu si Africa de N Africa 42.6 subsahariana Economiile 1.2 In tranzitie

44.1 45.7 44.6 1.5 3.9 1.6

Chiar daca programele de lupta impotriva saraciei se concentreaza pe lumea a treia, nu e mai putin adevarat ca saracia exista atat in tarile sarace, cat si in cele bogate. Daca putem vorbi de imbogatirea globala a planetei, trebuie sa vorbim si de saracirea locala a anumitor comunitati sau tari. 75% dintre saraci traiesc in tarile sarace, iar cei 10% din populatia lumii reprezentand categoria bogatilor traiesc in tarile bogate. Printre masurile pentru combaterea saraciei se numara: stabilitatea mediului intern, care este o conditie a stabilitatii pietei mondiale;ajustarea elementelor economice importante: inflatia sa fie mica, rata dobanzii sa fie scazuta, moneda sa fie stabile, iar bugetul sa fie echilibrat; trebuie incurajata crearea locurilor de munca si munca in sine, mai ales prin accesul la pamanturi si la credit si prin investirea in domenii intensive in munca; incurajarea microintreprinderilor si a sectorului informal, facilitand integrarea lor in sectorul formal, prin eliminarea obstacolelor si a reglementarilor sau, prin dereglementarea sectorului formal. Crizele financiare Globalizarea poate fi exemplificata cel mai bine prin stadiul integrarii pietelor de capital. Miscarea libera a capitalului angreneaza tarile intr-o competitie globala, dar in acelasi timp, le face vulnerabile in fata tranzactiilor speculative, in cautarea celor mai avantajoase cursuri si rate ale dobanzii. Intrucat crizele financiare de la mijlocul anilor 90 au avut un mare impact asupra securitatii

economice a oamenilor din mai multe regiuni ale globului , le vom analiza succint ,prezentand si invatamintele desprinse din aceasta experienta. Conform Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare, in tarile dezvoltate, instabilitatea financiara ia forma crizelor bancare si monetare, iar in tarile subdezvoltate, ea este un melanj al celor doua insotit de cresterea dificultatilor legate de seviciul datoriei externe. Crizele financiare arata ca miscarea libera a capitalului poate destabiliza economiile nationale.Solutia intrevazuta de o parte a economistilor este controlul fluxurilor financiare.Astfel, se vorbeste tot mai mult despre instaurarea unei taxe(de aproximativ 0.1%) asupra capitalurilor, numita taxa Tobin, insa implementarea acestei solutii pare utopica precumsi crearea unor organisme care sa se ocupe de acest control. De asemenea , pentru a combate crizele, FMI recomanda pe de o parte, cresterea ratelor dobanzilor, pentru apararea monedelor nationale si pentru a impiedica plecarea precipitate a capitalurilor straine, iar pe de alta parte , scaderea masiva a cheltuielilor publice.In depasirea crizelor, tarile asiatice au urmat cu precadere 3 strategii de iesire din impas si anume: restrangerea politicii monetare, prin cresterea ratei dobanzii; mentinerea unui volum important al rezervelor de schimb si de linii de credit, pentru a face fata iesirilor masive de capital; recurgerea la FMI, creditorul international de ultima instanta. Un alt factor care ameninta securitatea economica sunt deficientele in sistemele de protectie sociala. Perceptia conform careia fortele globalizarii pun in pericol sistemele de securitate sociala ale tarilor bogate este foarte raspandita.Aceasta perceptie se bazeaza pe o ide intuitiva: securitatea sociala este scumpa, ea mareste costul muncii, iar companiile, din dorinta lor de a-si maximiza profiturile, vor avea tendinta sa-si transfere activitatile din tarile in care costul mainii de lucru este ridicat, catre tarile in care sistemele de securitate sociala sunt mai putin dezvoltate. Aceste transferuri creeaza presiuni asupra tarilor cu o securitate sociala crescuta, de a scadea protectia sociala. Prin propagarea acestei tendinte, incepe o competitie a scaderilor protectiei, in timpul careia, presiunea competitiva derivata din globalizare erodeaza treptat securitatea sociala. Astfel, pentru a face fata concurentei din partea tarilor in care forta de munca este ieftina, tarile bogate ar trebui sa reduca protectia social ape care o acorda cetatenilor lor.In viziunea Bancii Mondiale, politicile sociale trebuie sa-i ajute pe indivizi sa participe la jocul economiei de piata si nu sa-i protejeze impotriva riscurilor acesteia. Redistribuirea veniturilor in favoarea celor extreme de saraci este o consecinta si nu un obiectiv primordial al protectiei sociale. Considerata a fi mai ales in beneficiul non-saracilor, protectia sociala nu coincide insa cu lupta impotriva saraciei. Mai exact, lupta impotriva saraciei constituie un recul in raport cu protectia sociala, ea nu este un complement, ci o alternativa la securitatea sociala. Ea nu ofera protectie contra pietei, ci doar sansa si obligatia de a participa la ea. Delocalizari si externalizari Prin delocalizare se intelege transferal activitatilor, al capitalurilor si al locurilor de munca in acele regiuni ale tarii sau ale lumii care beneficiaza de un avantaj competitiv de pe urma unuia sau mai multor factori si anume: costuri de

productie mai scazute, fiscalitate si reglementari mai atractive, accesul la tehnologii superioare, competenta sporita a personalului, piata locala care asigura debusee mai vaste sau mai interesante si infrastructura mai bine adaptata sau mediu de afaceri mai atragator. Delocalizarile s-au intensificat odata cu globalizarea. Tarile intra intr-o competitie globala, incercand sa ofere conditii cat mai atractive investitorilor. Delocalizarile pot sa umple vidul economic dintr-o anumita regiune, prin atragerea unor investitori care vor deschide obiective economice noi. Trebuie precizat insa ca nu toate investitiile reprezinta delocalizari. Cand avem de-a face cu o delocalizare, deschiderea unei fabrici inseamna inchiderea alteia si avem un joc cu suma nula intre regiunile respective si intre tari. Delocalizarile incita la forme de management foarte descentralizate. Ele antreneaza concedieri si disponibilizari, fiind nepopulare in randul salariatilor. Pe de alta parte, produsele obtinute in noua locatie sunt mai ieftine si se pot intoarce in regiunea sau in tara de origine la un prt mai mic, ceea ce este in beneficiul consumatorilor. Studiile arata ca in randul economiilor emergente exista perdanti din cauza delocalizarilor si externalizarilor. Mereu va exista cate o tara care are o forta de munca mai ieftina sau reglementari fiscale mai favorabile, iar companiile se vor indrepta in acea directie. In plus, tarile in curs de dezvoltare pierd in competitia cu tarile mai dezvoltate si trebuie sa-si externalizeze serviciile pe care nu le pot procura pe plan intern. Astfel, chiar daca cele mai atinse de efectul externalizarilor sunt tarile dezvoltate, intensive in forta de munca inalt calificata, statele in curs de dezvoltare sunt mai afectate de acest fenomen. De exemplu, SUA este cel mai mare importator de servicii sub aspect valoric, insa ca pondere din PIB, aceste servicii transferate sunt nesemnificative in raport cu alte tari.

Topul tarilor care externalizeaza servicii Servicii de afaceri Tara % din PIB Angola 44.50 Mozambic 34.74 Congo 21.55 Mali 21.35 Vanuatu 17.32 Irlanda 13.90 Seychelles 11.78 Singapore 10.68 Azerbaidjan 8.57 Luxemburg 8.03 Servicii IT Tara % Luxemburg Guyana Belgia Croatia Suedia Irlanda Slovenia Capul Verde Namibia Ungaria

din PIB 1.06 0.91 0.43 0.43 0.42 0.39 0.36 0.34 0.32 0.29

In concluzie, intr-un domeniu in crestere cum este externalizarea serviciilor, globalizarea inteteste concurenta globala, creand invingatori si perdanti partiali, atat in tarile dezvoltate, cat si in tarile in curs de dezvoltare, care desi castiga din oferirea unor servicii, sunt concomitent perdante ale procesului, intrucat nu

reusesc sa ofere servicii sofisticate , cu valoare adaugata mare, fiind nevoite sa si le procure pentru propriile afaceri din alte tari. III.2. Indicatori de evaluare a securitatii economice pe glob Un prim indicator considerat important este accesul la apa potabila, avand in vedere ca oamenii pot supravietui o luna fara hrana dar numai o saptamana fara apa, si ca lipsa apei creste riscul epidemiilor si impiedica desfasurarea unor activitati de baza. In prezent, 1.1 miliarde de oameni nu au acces la surse modernizate de apa si 2.4 miliarde nu au acces la instalatii sanitare si servicii de salubritate, iar previziunile arata ca, in lipsa unor actiuni de indreptare a situatiei, in 2025, 2.3 miliarde de oameni nu vor avea acces la apa curenta. Dezvoltarea economica si ajutoarele straine pentru dezvoltare, posibile datorita globalizarii, sunt mijloace de solutionare a problemei lipsei accesului la apa a milioane de oameni din lumea intreaga. Pe de alta parte globalizarea poate aduce pericole suplimentare pentru acesti oameni, un exemplu in aces sens ,fiind compania Coca- Cola care a fost acuzata in India de epuizarea resurselor de apa, de distribuirea unor reziduuri ca fertilizatori si de poluarea unor rauri, inclusiv Gangele. Un alt indicator edificator asupra securitatii economice pe glob este malnutritia, adica insecuritatea alimentara. Organizatia cea mai reprezentativa in lupta impotriva acestui flagel este FAO. In prezent, in lume, 850 de milioane de oameni sunt malnutriti si 6 milioane de copii mor anual din aceasta cauza. Malnutritia afecteaza unul din patru copii, 150 de milioane avand o greutate sub cea normala si 182 de milioane fiind subdezvoltati. In aceasta privinta, ONU si-a propus sa injumatateasca rata saraciei si a foametei pana in anul 2015, iar World Food Summit si-a fixat ca principal obiectiv, de a injumatati numarul saracilor si al celor malnutriti pana in 2015. Documentul FAO subliniaza importanta eradicarii saraciei si a foamei ca punct de plecare pentru indeplinirea celorlalte scopuri ale mileniului si arata legaturile de cauzalitate intre malnutritie si celelalte flageluri care afecteaza lumea in curs de dezvoltare. Astfel, copiii flamanzi care incep scoala mai tarziu sunt expusi abandonului scolar, invata mai putin si au mai putine sanse sa avanseze catre invatamantul secundar, ceea ce impiedica indeplinirea obiectivului de invatamant primar si secundar obligatoriu. De asemenea, nutritia defectuoasa a femeilor este una dintre cauzele inegalitatii de gen; ea slabeste sanatatea femeilor si le impiedica sa profite de oportunitati de educatie si angajare egale cu barbatii, ceea ce inseamna expunere la saracie. Foamea si malnutritia sunt responsabile pentru jumatate din decesele copiilor, fiind cele mai mari obstacole in fata reducerii mortalitatii infantile. De asemenea, foamea si saracia compromit sistemul imunitar, fortandu-I pe oameni sa adopte strategii de supravietuire riscante, care cresc riscul infectarii cu HIV/SIDA, malaria si alte boli infectioase. Raportul FAO subliniaza importanta educatiei in a obtine rezultate economice mai bune, chiar si in agricultura. Astfel, datele arata ca un fermier cu educatie primara este , in medie, cu 9% mai productiv decat unul fara educatie. De asemenea , educatia este un factor important si pentru prevenirea diverselor boli si epidemii.

O modalitate de a eradica foamea si saracia lumii, in contextul globalizarii, este cresterea economica. Pe baza analizelor numerice, FAO a ajuns la concluzia ca impactul cresterii economice supra reducerii subnutritiei este vizibil doar in timp, deci este nevoie de o crestere sustinuta , de durata. In plus, se afirma ca ii trebuie mult timp cresterii economice pentru a avea un impact asupra reducerii foamei decat nutritiei imbunatatite in a simula cresterea economica. III.3. Mijloace de consolidare a securitatii economice Protectionismul si nationalismul economic Opusul globalizarii este protectionismul sau retragerea in nationalism. Nationalismul economic desemneaza politicile menite sa protejeze consumul, forta de munca si formarea de capital interne. Acestea presupun impunerea unor tarife si a altor restrictii asupra miscarii fortei de munca, a bunurilor si a capitalului. Nationalismul economic se opune comertului liber. Acesta propune substituirea importurilor, pentru a stimula productia autohtona, si politici comerciale restrictive. Manifestarea nationalismului economic si a protectionismului presupune: controlul economiei japoneze, de catre Ministerul Comertului International si al Industriei; impunerea de catre Malaysia a controlului monetar, dupa criza din 1997; ratele de schimb controlate ale yuanului chinez; politicile economice ale Argentinei privind tarifele si devalorizarea monedei dupa criza economica din 2001; practicarea, de catre SUA, a tarifelor protectioniste pentru a-si sustine productia interna de otel, subventionarea agriculturii si aplicarea diverselor sanctiuni economice. In cazul tarilor lumii a treia, nationalismul economic, respective protectionismul apare ca o necesitate; forma specifica a nationalismului economic sunt miscarile care promoveaza cumpararea bunurilor autohtone sau a celor apartinand companiilor cu capital majoritar autohton. Responabilitatea statelor bogate Rolul statelor bogate in asigurarea accesului la resurse si in asigurarea egalitatii sanselor pentru natiunile cele mai sarace se manifest ape 4 directii: ajutoarele acordate(donatii), stergerea datoriilor, comertul favorabil tarilor subdezvoltate si responsabilitatea fata de mediu si urmarirea principiilor dezvoltarii durabile. Conform statisticilor Bancii Mondiale , in lume exista 22 de tari donatoare , care acorda unilateral ajutoare tarilor in curs de dezvoltare. De asemenea, responsabilitatea tarilor bogate se traduce si prin atentia fata de mediu. Protocolul de la Kyoto urmareste exact acest obiectiv , insa adoptarea lui se dovedeste a fi extreme de dificila, din cauza refuzului SUA, principalul poluator al planetei(19.97% din emisiile de CO2) de a-l ratifica, sub pretextul ca nu doar tarile dezvoltate sunt vinovate de distrugerea mediului. Un alt argument al tarilor care refuza sa achizitioneze tehnologii non-poluante mediului cresc costurile de productie, reducand astfel competitivitatea. Pe de alta parte, tarile sarace trebuie ajutate sa-si inlocuiasca tehnologiile poluante, iar inainte de asta trebuie sa

opreasca exploatarea extensiva a unor resurse , cu alte cuvinte, sa stopeze dependenta de exploatarea resurselor primare pentru supravietuire. Rolul organizatiilor internationale Deoarece globalizarea impune necesitatea guvernantei globale, organismele internationale au un mare rol. Fondul Monetar International, isi asuma rolul de a ajuta statele sarace prin consultanta privind elaborarea politicilor, prin asistenta tehnica si prin sprijin financiar. Tarile cu venituri mici primesc mai mult de jumatate din asistenta oferita de Fond, iar ajutorul financiar este acordat pe termen lung, cu rate mici ale dobanzii. De asemenea, tarile cu venit mic si cu datorii externe mari sunt eligibile pentru stergerea datoriilor. In viziunea FMI cresterea rapida a venitului pe cap de locuitor este esentiala pentru reducerea semnificativa a saraciei, iar factorii care aduc cresterea economica sunt deschiderea spre comertul international, politicile economice solide, un cadru legal si institutional credibil si o guvernanta buna. Prin Conventia Monterrey, adoptata in martie 2002, strategia FMI pentru atingerea Obiectivelor Mileniului are doua componente: 1)urmarirea implementarii de politici sanatoase de catre tarile subdezvoltate insele, fapt ce se bazeaza pe existenta unei guvernari corespunzatoare; 2) propunerea unui sprijin international efectiv, inclusiv prin asistenta privind dezvoltarea si liberalizarea comerciala. In opinia expertilor Grupului Bancii Mondiale, saracia globala ar putea fi redusa la jumatate pana in 2015 daca tarile bogate si-ar micsora barierele comerciale si ar mari ajutorul acordat tarilor sarace si daca acestea din urma ar investi mai mult in sanatatea si in educatia cetatenilor lor. Succesul in lupta impotriva saraciei depinde atat de tarile in curs de dezvoltare, cat si de actiunea tarilor bogate, care trebuie sa-si indeplineasca sarcinile prevazute in Programul de Parteneriat Global pentru Dezvoltare: reducerea protectionismului in agricultura ; stergerea reala a datoriilor tarilor foarte indatorate, accelerarea actiuniieducatie pentru toti; strangerea de resurse suplimentare pentru lupta impotriva tuberculozei, a malariei si HIV/SIDA precum si prevenirea bolilor; marirea cantitatii si calitatii ajutoarelor pentru dezvoltare; reforme pentru acordarea de resurse in vederea combaterii analfabetismului, a saraciei, a bolilor; Pentru Organizatia Mondiala a Comertului, o globalizare mai echitabila se poate realiza numai in conditiile liberalizarii schimburilor economice. In cadrul Conferintei ministeriale de la Doha , din 2001, s-a emis o declaratie care vizeaza acordarea unor conditii preferentiale statelor in curs de dezvoltare, care formeaza majoritatea membrilor OMC. Organizatia considera ca sistemul multilateral de schimburi pe care il reprezinta a contribuit intr-un mod semnificativ la cresterea economica, la dezvoltare si la scaderea somajului in ultimii 50 de ani. OMC isi propune sa prezerve reforma si liberalizarea politicilor comerciale, respingand protectionismul. Comertul international este considerat drept principalul motor al dezvoltarii economice si principalul mijloc pentru lupta impotriva saraciei. Companiile multinationale, au, prin activitatea lor transnationala, puterea de a influenta viata a milioane de oameni. Printre beneficiile pe care le aduce activitatea unei corporatii intr-o zona se numara crearea de locuri de munca, transferul de tehnologie si know how managerial, crearea de oportunitati de dezvoltare a afacerilor producatorilor locali in amonte si in aval, cresterea

veniturilor bugetare prin colectarea diverselor taxe, imbunatatirea accesului la pietele de export , cresterea exportului si produsului intern brut al tarii gazda etc. Pentru a aduce un plus de responsabilitate din partea companiilor in crearea de politici durabile din punct de vedere ecologic si social, ONU a lansat in 2000, programul Global Compact . Initiativa este sustinuta de 6 agentii ale ONU, de diversi reprezentanti ai societatii civile, de universitati si de companii. La baza Pactului stau 10 principii impartite pe 4 domenii in care ar trebui sa actioneze companiile: drepturile omului, standardele de munca, mediul si lupta impotriva coruptiei. Participarea la Global Compact presupune angajamentul voluntar de a sustine cele 10 principii ale Pactului si raportarea anuala a modului in care compania le-a aplicat.

IV. Concluzii
Unul dintre efectele cele mai clare ale globalizarii este crearea de castigatori si perdanti. Pana la o dorita egalizare a nivelului de trai al locuitorilor planetei, inegalitatile se fac simtite la mai multe niveluri: cel al regiunilor, al statelor si cel al indivizilor. Efectele globalizarii trebuie analizate pe regiuni si nu global: Perdantii absoluti ai globalizarii sunt tarile africane. Lipsa infrastructurilor, Incidenta diverselor maladii, gradul scazut de scolarizare a populatiei , cresterea demografica, crizele politice, coruptia, conditiile climatice dificile, datoriile respectiv preponderenta exportului de materii prime si de bunuri cu valoare adaugata redusa sunt cateva dintre cauzele situatiei actuale a continentului negru. Nici America Latina nu pare a fi profitat de sansele oferite de globalizare pentru a se inscrie la potential maxim in circuitul economic mondial. Daca saracia a ramas relativ constanta in ultimii ani, inegalitatile sunt foarte ridicate in raport cu tarile dezvoltate si cu Asia. Situatia din Asia difera pe subregiuni. Daca Japonia face parte din Triada celor mai puternice economii, iar China este o mare putere in devenire, in Asia de Sud-Est inegalitatile persista. De asemenea persista si disparitatile intre orase si sate, intre regiuni , intre etnii si intre sexe, protectia sociala ramanand scazuta. Europa este exemplul cel mai bun de inscriere in circuitul global prin intermediul structurilor regionale. Uniunea Europeana, in formula extinsa, desi ramasa in urma SUA si a Japoniei, in ceea ce priveste PIB-ul, este o constructie care urmareste securitatea economica a membrilor. America de Nord ramane unul dintre continentele cele mai dezvoltate. SUA au in continuare cea mai puternica economie din lume, in ciuda deficitului bugetar enorm, finantat prin atragerea surplusului economiilor mondiale. Din pozitia de lider mondial, SUA isi permite sa faca propriile reguli sis a profite de pe urma globalizarii, inclusiv prin folosirea unor masuri neconforme cu normele negociate. Pe plan intern, insa, problemele sociale raman importante: sistemul sanitar si cel al asigurarilor sociale sunt deficitare, iar somajul este in crestere in unele sectoare, tocmai din cauza concurentei altor tari angrenate in sistemul global.