Elemente de Analiza A

Nicolae Cotfas Liviu Adrian Cotfas
ELEMENTE DE
ANALIZ
A MATEMATIC
A
EDITURA UNIVERSIT
ATII DIN BUCURESTI

Introducere
Analiza matematica este o componenta esent iala a aparatului matematic implicat n
modelele teoretice utilizate n zic a. Nu este posibila o descriere adecvata sistemelor
zice si nt elegerea proceselor care au loc fara cunoasterea analizei matematice.
Pentru a usura nt elegerea, not iunile si rezultatele noi sunt prezentate ca extinderi
ale unora studiate anterior. In general, punctul de plecare ales este un rezumat
concis al unor not iuni si rezultate studiate n liceu sau exemple concrete adecvate.
Cartea se bazeaza pe cursul predat timp de mai mult i ani de primul autor la
Facultatea de Fizica, Universitatea Bucuresti. Not iunile si rezultatele teoretice au
fost amplu ilustrate de al doilea autor prin inserarea unor exercit ii si a unor aplicat ii
bazate pe programul MATHEMATICA.
Bucuresti, 2010 Nicolae Cotfas
Liviu Adrian Cotfas
5
Cuprins
1 Mult imi si funct ii 11
1.1 Mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.3 Mult imi de numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2 Siruri si serii 21
2.1 Siruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2 Siruri de elemente din R
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.3 Spat ii normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.4 Spat ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.5 Spat ii prehilbertiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.6 Siruri n spat ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.7 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.8 Serii n spat ii normate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.9 Siruri de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.10 Serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.11 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
2.12 Serii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3 Elemente de topologie. Continuitate 65
3.1 Mult imi deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.2 Mult imi nchise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.3 Limita unei funct ii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.4 Funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.5 Mult imi compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
7
8 CUPRINS
3.6 Mult imi conexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4 Funct ii diferent iabile 87
4.1 Funct ii reale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.2 Funct ii vectoriale de o variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.3 Funct ii diferent iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4.4 Funct ii reale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.5 Funct ii vectoriale de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.6 Derivate part iale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
4.7 Diferent iale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
4.8 Dezvoltari Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
4.9 Extremele funct iilor de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . 120
4.10 Teorema funct iilor implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
4.11 Teorema de inversiune locala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5 Primitive si integrale simple 133
5.1 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.2 Integrala denita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5.3 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
5.4 Integrale n sensul valorii principale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
5.5 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
5.6 Funct ia a lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
6 Integrale curbilinii 163
6.1 Integrala curbilinie de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6.2 Integrala curbilinie de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
7 Integrale duble 171
7.1 Denit ie si proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
7.2 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
7.3 Formula lui Green . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
7.4 Integrale curbilinii n plan independente de drum . . . . . . . . . . . 186
7.5 Integrale duble improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
CUPRINS 9
8 Integrale de suprafat a 193
8.1 Integrala de suprafat a de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
8.2 Integrala de suprafat a de al doilea tip . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
8.3 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
8.4 Integrale curbilinii n spat iu independente de drum . . . . . . . . . . 201
9 Integrale triple 203
9.1 Denit ie si proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
9.2 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
10 Elemente de analiza complexa 209
10.1 Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
10.2 Siruri de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
10.3 Functii complexe de variabila complexa . . . . . . . . . . . . . . . . 216
10.4 Integrala complexa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
10.5 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
10.6 Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . 251
10
Capitolul 1
Mult imi si funct ii
1.1 Mult imi
1.1.1 Not iunea de mult ime are un rol fundamental n analiza. Vom utiliza notat ia
xA
citita x apart ine lui A, pentru a indica faptul ca x este element al mult imii A si
x,A
pentru a indica contrariul. Spunem ca A este submult ime a lui B si scriem
AB
daca ecare element al lui A apart ine lui B. In caz contrar scriem
A,B.
Doua mult imi sunt numite egale daca sunt formate din aceleasi elemente
A=B AB si BA.
Mult imea care nu contine niciun element, numita mult imea vida, este notata cu .
1.1.2 Mult imea tuturor submult imilor (part ilor) mult imii A = 1, 2, 3 este
T(A) = , 1, 2, 3, 1, 2, 2, 3, 1, 3, 1, 2, 3 .
Deoarece o mult ime M cu n elemente are C
k
n
submult imi cu k elemente rezulta ca
T(M) are C
0
n
+C
1
n
+C
2
n
+ +C
n
n
= (1 + 1)
n
= 2
n
elemente.
11
12 Elemente de Analiza Matematica
1.1.3 Denit ie (Operat ii cu mult imi).
Reuniunea A B = x [ xA sau xB
Intersectia A B = x [ xA si xB
Diferenta AB = x [ xA si x,B
Produsul cartezian AB = (x, y) [ xA si y B .
Figura 1.1
1.1.4 Exemplu. Fie A = 1, 2, 3 si B = 3, 5. Avem
A B = 1, 2, 3, 5 AB = 1, 2
A B = 3 AB = (1, 3), (1, 5), (2, 3), (2, 5), (3, 3), (3, 5).
Figura 1.2
1.1.5 Exercit iu. Sa se arate ca relat iile
A A = A A (B C) = (A B) C A (B C) = (A B) (A C)
A A = A A (B C) = (A B) C A (B C) = (A B) (A C)
AA = A(BC)=(AB)(AC) A(B C) = (AB) (AC)
au loc oricare ar mult imile A, B, C.
Mult imi si funct ii 13
1.2 Funct ii
1.2.1 Denit ie. Prin funct ie (sau aplicat ie) se nt elege un ansmblu
f : E F
format din doua mult imi
E =domeniul de denit ie al funct iei,
F =mult imea n care funct ia ia valori
si o lege de corespondent a
E F : x f(x)
prin care ecarui element din E i se asociaza un unic element din F.
Figura 1.3
In gura 1.3 sunt reprezentate toate funct iile de forma f : 0, 12,
3. Daca E
are n elemente si F are k elemente atunci numarul total de funct ii f : EF este k
n
.
1.2.2 Denit ie. Fie f : E F o funct ie si A E, D F submult imi. Mult imea
f(A) = f(x) [ x A
se numeste imaginea (directa) a lui A prin f, iar mult imea
f
1
(D) = x E [ f(x) D
se numeste imaginea reciproca (sau inversa) a lui D prin f.
1.2.3 Exercit iu. Daca f : E F este funct ie atunci
f(A B) = f(A) f(B) f
1
(C D) = f
1
(C) f
1
(D)
f(A B) f(A) f(B) f
1
(C D) = f
1
(C) f
1
(D)
oricare ar submult imile A, B E si C, D F.
1.2.4 Denit ie. Funct ia f : E F este numita injectiva daca la elemente diferite
din E corespund elemente diferite n F, adica daca are loc relat ia
x ,= y = f(x) ,= f(y)
echivalenta cu
f(x) = f(y) = x = y.
1.2.5 Exemplu. Funct ia f : [0, ) [3, ), f(x)=2x+3 este injectiva deoarece
f(x) = f(y) = 2x + 3 = 2y + 3 = x = y.
1.2.6 Denit ie. Funct ia f : E F este numita surjectiva daca f(E) = F, adica
daca oricare ar y F exista xA astfel ncat f(x) = y.
1.2.7 Exemplu. Pentru a analiza surjectivitatea funct iei f : [0, ) [3, ),
f(x)=2x+3 avem de vericat daca pentru y [3, ) ales arbitrar exista x [0, )
cu f(x) = y, adica astfel ncat 2x+3 = y. Se constata ca un astfel de element exista
si el este x = (y 3)/2. Funct ia f este surjectiva.
1.2.8 Denit ie. Funct ia f este numita bijectiva daca este injectiva si surjectiva.
Figura 1.4
1.2.9 Denit ie. Fie f : EF si g : GH doua funct ii astfel ncat F G. Funct ia
g f : E H, (g f)(x) = g(f(x))
se numeste funct ia compus a a funct iilor g si f.
1.2.10 Propozit ie. Daca f : E F, g : GH si h : K L sunt trei funct ii
astfel ncat F G si H K atunci h (g f) = (h g) f.
Demonstrat ie. Oricare ar x E avem
(h (g f))(x) = h((g f)(x)) = h(g(f(x))) = (h g)(f(x)) = ((h g) f)(x).
1.2.11 Daca funct ia f : EF este bijectiva atunci pentru ecare y F exista un
unic element x E astfel ncat f(x) = y. Rezulta existent a unei funct ii
f
1
: F E : y x
numita inversa lui f, astfel ncat
f
1
(f(x)) = x si f(f
1
(y)) = y
oricare ar x E si y F, adica astfel ncat
f
1
f = I
E
si f f
1
= I
F
unde I
E
: E E, I
E
(x) = x si I
F
: F F, I
F
(y) = y.
1.2.12 Exemple (inverse ale unor funct ii bijective).
f : [0, )[3, ), f(x)=2x+3 are inversa f
1
: [3, )[0, ), f
1
(x) =
x3
2
[0, ) [0, ) : x x
2
are inversa [0, ) [0, ) : x
x
R (0, ) : x e
x
are inversa (0, ) R : x ln x
[
2
,

2
] [1, 1] : x sin x are inversa [1, 1] [
2
,

2
] : x arcsin x
[0, ] [1, 1] : x cos x are inversa [1, 1] [0, ] : x arccos x
(
2
,

2
) (, ) : x tg x are inversa (, ) (
2
,

2
) : x arctg x.
1.3 Mult imi de numere
1.3.1 Ecuat ia 2 +x = 1 nu admite solut ie n mult imea numerelor naturale
N = 0, 1, 2, 3, . . .
dar admite solut ia x = 1 n mult imea numerelor ntregi
Z = . . . , 2, 1, 0, 1, 2, . . .
care este o extensie a lui N obt inuta prin adaugareantregilor negativi 1, 2, 3, . . .
1.3.2 Ecuat ia 2x=1, fara solut ie n Z, are solut ie n mult imea numerelor rat ionale
Q =
_
n
k
n Z, k 1, 2, 3, . . .
_
/
formata din clase de fract ii echivalente
n
k

n
t
k
t
daca nk
t
= n
t
k.
Solut ia ecuat iei considerate este numarul rat ional care se poate reprezenta folosind
oricare dintre fract iile echivalente
1
2

2
4

3
6

4
8

Fiecare numar ntreg n se identica cu numarul rat ional pentru care fract ia
n
1
este
reprezentant. Mult imea numerelor rat ionale devine n acest fel o extensie a mult imii
numerelor ntregi Z.
1.3.3 In afara de reprezentarea sub forma de fract ie, pentru ecare numar rat ional
se utilizeaza reprezentarea sub forma de fract ie zecimala obt inuta prin efectuarea
mpart irii numaratorului la numitor. De exemplu,
1
2
= 0.5000... = 0.5
2
3
= 0.666... = 0.(6)
2
15
= 0.1333... = 0.1(3) .
Deoarece n cazul numarului
n
k
pe parcursul efectuarii mpart irii lui n la k singurele
resturi posibile sunt 0, 1, . . . , k 1 rezulta ca n cazul reprezentarii unui numar
rat ional sub forma de fract ie zecimala pot apare doar fract iile zecimale nite, cele
periodice si cele periodice mixte. Se poate constata ca, de exemplu, fract iile 0.5 si
0.4(9) reprezinta acelasi numar rat ional
0.4(9) =
49 4
90
=
1
2
= 0.5 .
Pentru ca reprezentarea numerelor rat ionale sub forma de fract ie zecimala sa e
unica este sucient sa eliminam fract iile zecimale cu perioada 9.
1.3.4 Propozit ie. Ecuat ia x
2
= 2 nu admite solut ie n Q.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca exista
n
k
Q astfel ncat
n
2
k
2
= 2. Putem
admite ca fract ia
n
k
este ireductibila deoarece n caz contrar o putem nlocui cu
fract ia rezultata n urma simplicarii cu cel mai mare divizor comun al lui n si k.
Din relat ia
n
2
k
2
= 2 scrisa sub forma n
2
= 2k
2
rezulta ca n trebuie sa e divizibil cu
2. Punand n = 2m n n
2
= 2k
2
se obt ine relat ia 2m
2
= k
2
din care rezulta ca k
trebuie sa e divizibil cu 2, ceea ce este in contradict ie cu ireductibilitatea fract iei
n
k
. Ramane ca nu exista
n
k
Q astfel ncat
n
2
k
2
= 2.
1.3.5 Prin axa a numerelor se nt elege o dreapta pe care s-a xat un punct (numit
origine), o unitate de masura si un sens (numit sensul pozitiv). Fiecarui numar
rat ional i corespunde n mod natural un punct pe axa numerelor. Din propozit ia
anterioara rezulta ca punctele situate pe axa numerelor la o distant a fat a de origine
egala cu diagonala unui patrat de latura 1 nu corespund unor numere rat ionale.
Dupa reprezentarea pe axa a tuturor numerelor rat ionale raman pozit ii neocupate.
1.3.6 Ecuat ia x
2
= 2 admite solut iile x =
2 n mult imea numerelor reale

R =
_
n.a
1
a
2
a
3
...
nZ si nu exista k astfel incat

a
j
=9 oricare ar j k
_
care este o extindere a mult imii numerelor rat ionale Q. Fiecarui numar real i cores-
punde n mod natural un punct pe axa numerelor. Dupa reprezentarea tuturor
numerelor reale nu mai raman pozit ii libere pe axa numerelor.
1.3.7 Fie M o submult ime a lui R. Pentru orice a, bR denim
aM+b= ax+b [ xM.
De exemplu,
2Z+1= 2n+1 [ nZ,

2
+2Z =
_

2
+2n
nZ
_
.
1.3.8 Denit ie. Fie M o submult ime a lui R.
min M = cel mai mic element al lui M, adica elementul a M cu a x, x M.
max M = cel mai mare element al lui M, adica elementul a M cu a x, x M.
Minorant al lui M= element a R astfel ncat a x, x M.
Majorant al lui M= element a R astfel ncat a x, x M.
inf M = cel mai mare minorant al lui M, numit inmumul lui M.
sup M = cel mai mic majorant al lui M, numit supremumul lui M.
M este mult ime minorata = M admite cel put in un minorant.
M este mult ime majorata = M admite cel put in un majorant.
1.3.9 Exemplu. Avem: min[0, 1)=inf[0, 1)=0, max[0, 1) nu exista, sup[0, 1)=1.
1.3.10 Relat ia de ordine si operat iile de adunare si nmult ire se extind n mod
natural de la Q la R. Se poate arata ca (R, +, , ) este un corp comutativ total
ordonat n care pentru orice mult ime majorata M exista sup M, adica
1) (x +y) +z = x + (y +z), oricare ar x, y, z R
2) 0 +x = x, oricare ar x R
3) pentru orice xR exista xR astfel incat x + (x) = 0
4) x +y = y +x, oricare ar x, y R
5) (xy)z = x(yz), oricare ar x, y, z R
6) 1x = x, oricare ar x R
7) pentru orice x R, x ,= 0 exista x
1
R astfel incat xx
1
= 1
8) xy = yx, oricare ar x, y R
9) x(y +z) = xy +xz, oricare ar x, y, z R
10) oricare ar x, y R avem e x y e y x
11) x x, oricare ar x R
12)
x y
y x
_
= x = y
13)
x y
y z
_
= x z
14) x y = x +z y +z, oricare ar z R
15)
0 x
0 y
_
= 0 xy
16) pentru orice multime majorata M R exista sup M.
Toate proprietat ile referitoare la numere reale se pot deduce din 1)-16).
1.3.11 Ecuat ia de gradul al doilea
ax
2
+bx +c = 0 (a ,= 0)
admite n cazul = b
2
4ac 0 solut iile reale
x
1,2
=
b
2a
.
In cazul = b
2
4ac < 0 ecuat ia considerata nu admite radacini reale.
1.3.12 Admit and ca exista un numar imaginar i astfel ncat i
2
= 1 ecuat ia
ax
2
+bx +c = 0
admite n cazul = b
2
4ac < 0 solut iile
x
1,2
=
b i
2a
.
n mult imea numerelor complexe
C = R +Ri = z = x +yi [ x, y R .
1.3.13 Mult imea C reprezinta o extindere a mult imii numerelor reale R, ecare
numar real x putand identicat n mod natural cu numarul complex x+0i. Avem
astfel relat ia (a se vedea gura 1.5)
N Z Q R C.
Figura 1.5
1.3.14 In cazul numerelor reale este utila introducerea simbolurilor si cu pro-
prietat i binecunoscute din matematica de liceu si considerarea dreptei reale ncheiate
R = R , .
Este utila extinderea not iunilor de inmum si supremum:
inf M =
_
cel mai mare minorant daca M este minorata
daca M nu este minorata
sup M =
_
cel mai mic majorant daca M este majorata
daca M nu este majorata
In cazul planului complex se obt in avantaje similare prin adaugarea, de aceasta data,
a unui singur punct de la innit adica prin considerarea planului complex extins
C
= C .
1.3.15 Denit ie. Spunem despre o mult ime M ca este numarabila
daca exista o funct ie bijectiva f : N M.
1.3.16 O mult ime este numarabil a daca si numai daca poate scrisa sub forma unui
sir. Mult imea numerelor ntregi este numarabila deoarece se poate scrie sub forma
Z = 0, 1, 1, 2, 2, 3, 3, 4, 4, 5, 5, ....
Mult imea N
2
= N N este numarabila deoarece poate ordonata n felul urmator
(0, 0) (0, 1) (0, 2) (0, 3) (0, 4) ...
(1, 0) (1, 1) (1, 2) (1, 3) (1, 4) ...
(2, 0) (2, 1) (2, 2) (2, 3) (2, 4) ...
(3, 0) (3, 1) (3, 2) (3, 3) (3, 4) ...
(4, 0) (4, 1) (4, 2) (4, 3) (4, 4) ...
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Se poate arata ca mult imile de forma N
n
, Z
n
si Q
n
sunt numarabile.
1.3.17 Mult imea Q
+
a numerelor rat ionale pozitive este numarabila. Alegand pen-
tru ecare numar fractia ireductibila corespunzatoare formam un sir punand mai
ntai fract iile cu suma dintre numarator si numitor egala cu 1, apoi cele pentru care
suma este 2, apoi cele pentru care suma este 3, etc. Rezulta imediat ca mult imea Q
a tuturor numerelor rat ionale este si ea numarabila.
1.3.18 Intervalul [0, 1) = x R [ 0 x < 1 nu este mult ime numarabila. Daca
ar numarabila elementele acestei mult imi ar putea asezate sub forma unui sir
0.a
11
a
12
a
13
a
14
...
0.a
21
a
22
a
23
a
24
...
0.a
31
a
32
a
33
a
34
...
0.a
41
a
42
a
43
a
44
...
...........................
Se constata nsa ca acest sir nu cont ine toate elementele lui [0, 1). El nu cont ine
numarul 0.a
1
a
2
a
3
a
4
... ale carui cifre sunt astfel ncat a
1
,=a
11
, a
2
,=a
22
, a
3
,=a
33
, ...
1.3.19 Denit ie. Spunem despre o mult ime M ca are puterea continuului daca
exista o funct ie bijectiva f : [0, 1) M.
1.3.20 Mult imea [0, 1)
2
=[0, 1)[0, 1)= (x, y) [ x, y[0, 1) are puterea continuului
deoarece funct ia [0, 1) [0, 1)
2
: 0.a
1
a
2
a
3
a
4
... (0.a
1
a
3
a
5
... , 0.a
2
a
4
a
6
...) este
bijectiva. Mult imea [1, ) are puterea continuului deoarece funct ia [0, 1) [1, ) :
x 1/(1x) este bijectiva. Se poate arata ca mult imile R, R
2
= RR si n general
R
n
au puterea continuului.
Capitolul 2
Siruri si serii
2.1 Siruri de numere reale
2.1.1 Teorema. Daca x, y R si x > 0 atunci exista n N astfel nc at nx y.
Demonstrat ie. Presupunand contrariul, adica nx < y, oricare ar n N, rezulta ca
mult imea M = nx [ n N este majorata si deci exista un cel mai mic majorant
= sup M. In particular, este un majorant al mult imii M, adica nx , oricare
ar n N. Pe de alta parte, x nu este majorant al lui M si prin urmare trebuie
sa existe k N astfel ncat kx > x, adica astfel ncat (k + 1)x > . Acest lucru
este nsa n contradict ie cu faptul ca este majorant al lui M.
2.1.2 Propozit ie. Daca a R si daca 0 a oricare ar > 0, atunci a = 0.
Demonstrat ie. Presupunem ca a > 0. Conform teoremei anterioare, exista n N
astfel ncat na > 1, adica astfel ncat a >
1
n
, ceea ce este n contradict ie cu faptul
ca a , oricare ar > 0.
2.1.3 Denit ie. Aplicat ia modul pe R este
[ [ : R R, [x[ =
_
x daca x 0
x daca x < 0.
21
2.1.4 Propozit ie. Aplicat ia modul [ [ : R R are urmatoarele proprietat i:
a) [x[ 0 si
[x[ = 0 x = 0
b) [xy[ = [x[ [y[, oricare ar x, yR
c) [x +y[ [x[ +[y[, oricare ar x, yR.
Demonstrat ie. Proprietat ile ment ionate rezulta direct din denit ie.
2.1.5 Exercit iu. Sa se arate ca [ [x[ [y[ [ [x y[, oricare ar x, y R.
Rezolvare. Utilizand relat ia c), numita ingalitatea triunghiului, obt inem inegalitat ile
[x[ = [x y +y[ [x y[ +[y[, [y[ = [y x +x[ [x y[ +[x[
din care rezulta relat ia [xy[ [x[[y[ [xy[ echivalenta cu [ [x[[y[ [ [xy[.
2.1.6 Interpretari geometrice:
[x[ = distanta pe axa numerelor dintre x si 0
[xy[ = distanta pe axa numerelor dintre x si y.
2.1.7 Aplicat ia
d : R R R, d(x, y) = [x y[
are proprietat ile
a) d(x, y) 0 si
d(x, y) = 0 x = y
b) d(x, y) = d(y, x), oricare ar x, yR
c) d(x, y) d(x, z) +d(z, y), oricare ar x, y, z R.
2.1.8 Denit ie. Spunem ca sirul (x
n
)
n0
din R este convergent cu limita a si scriem
lim
n
x
n
= a sau x
n
a
daca oricare ar > 0 exista n
N astfel ncat [x
n
a[ < , oricare ar n n
.
2.1.9 MATHEMATICA: Limit[x[n], n -> Infinity]
In[1]:=Limit[1/n, n -> Infinity] Out[1]=0
In[2]:=Limit[n/(n+1), n -> Infinity] Out[2]=1
In[3]:=Limit[n^(1/n), n -> Infinity] Out[3]=1
In[4]:=Limit[(1+1/n)^n, n -> Infinity] Out[4]=e.
Siruri si serii 23
2.1.10 Propozit ie. Limita unui sir convergent de numere reale este unica
lim
n
x
n
=a
lim
n
x
n
=b
_
= a = b.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca a ,= b si notam = [ab[/2. Din denit ia
precedenta rezulta ca exista n
, n
t
N astfel ncat [x
n
a[ < pentru n n
si
[x
n
b[ < pentru n n
t
. In particular, notand m = maxn
, n
t
trebuie ca
[a b[ = [a x
m
+ x
m
b[ [x
m
a[ + [x
m
b[ < + = [a b[, ceea ce este
imposibil. Ramane ca a = b.
2.1.11 Denit ie.
Sirul (x
n
)
n0
din R este numit crescator daca x
n
x
n+1
, oricare ar n N.
Sirul (x
n
)
n0
din R este numit descrescator daca x
n
x
n+1
, oricare ar n N.
2.1.12 Propozit ie.
Un sir (x
n
)
n0
crescator si majorat este convergent si lim
n
x
n
= sup
nN
x
n
.
Un sir (x
n
)
n0
descrescator si minorat este convergent si lim
n
x
n
=inf
nN
x
n
.
Demonstrat ie. Fie > 0 si a = sup
n0
x
n
. Deoarece a este cel mai mic majorant
rezulta ca a nu este majorant pentru mult imea termenilor sirului si prin urmare
exista n
N astfel ncat a < x

n
. Sirul ind crescator rezulta ca avem a <

x
n
a, adica [x
n
.
2.1.13 Denit ie.
Sirul (x
n
)
n0
din R este numit marginit daca exista r >0 astfel ncat [x
n
[ r, n.
2.1.14 Propozit ie. Orice sir convergent de numere reale este marginit.
Demonstrat ie. Fie (x
n
)
n0
un sir convergent cu lim
n
x
n
= a. Pentru = 1 exista
n
1
N astfel ncat [x
n
a[ < 1 oricare ar n n
1
. Deoarece [x
n
a[ < 1 =
[x
n
[ =[x
n
a+a[ [x
n
a[+[a[ 1+[a[ alegand r = max[x
0
[, [x
1
[, ... , [x
n
1
1
[, 1+[a[
avem [x
n
[ r, oricare ar n N.
2.1.15 Denit ie. Fie (x
n
)
n0
un sir de numere reale si e n
0
< n
1
< n
2
< ... un sir
strict crescator de numere naturale. Sirul (x
n
k
)
k0
este numit subsir al lui (x
n
)
n0
.
2.1.16 Propozit ie. Orice subsir (x
n
k
) al unui sir convergent (x
n
) este convergent si
lim
k
x
n
k
= lim
n
x
n
.
Demonstrat ie. Fie a = lim
n
x
n
. Pentru > 0 exista n
N astfel ncat
[x
n
. Avand n vedere ca n
k
> k rezulta ca relat ia
[x
n
k
a[ < are loc pentru orice k > n
.
2.1.17 Teorema.
Daca [a
0
, b
0
] [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... este un sir de intervale atunci

n=0
[a
n
, b
n
] ,=.
Daca in plus lim
n
(b
n
a
n
)=0 atunci

n=0
[a
n
, b
n
] contine un singur element.
Demonstrat ie. Deoarece a
n
b
k
, oricare ar n, k N, rezulta ca exista
= sup
nN
a
n
inf
kN
b
k
= si
n=0
[a
n
, b
n
] = [, ].
Din relat ia [, ] [a
n
, b
n
] rezulta ca 0 b
n
a
n
. In cazul n care
lim
n
(b
n
a
n
)=0 obt inem ca = si deci [, ] = .
2.1.18 Teorema (Cesaro). Orice sir marginit din R cont ine un subsir convergent.
n
)
n0
un sir marginit si r >0 astfel ncat [x
n
[ r, oricare ar
n N. Notam a
0
= r si b
0
= r. Cel put in unul dintre intervalele [a
0
, (a
0
+ b
0
)/2]
si [(a
0
+ b
0
)/2, b
0
] cont ine un numar innit de termeni ai sirului. Alegem un astfel
de interval, l notam cu [a
1
, b
1
] si alegem un termen x
n
1
al sirului apart inand lui
[a
1
, b
1
]. Cel put in unul dintre intervalele [a
1
, (a
1
+ b
1
)/2] si [(a
1
+ b
1
)/2, b
1
] cont ine
un numar innit de termeni ai sirului. Alegem un astfel de interval, l notam cu
[a
2
, b
2
] si alegem un termen x
n
2
al sirului apart inand lui [a
2
, b
2
]. Continuand acest
proces generam un sir descrescator de intervale
[a
0
, b
0
] [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... cu b
n
a
n
=
r
2
n1
si un subsir (x
n
k
) cu a
k
x
n
k
b
k
. Conform teoremei anterioare nsa
lim
k
a
k
= sup
kN
a
k
= inf
kN
b
k
= lim
k
b
k
.
2.1.19 Denit ie. Un sir de numere reale (x
n
)
n0
este numit sir Cauchy daca pen-
tru orice > 0 exista n
N astfel ncat
[x
n
x
k
[ < oricare ar
nn
kn
.
2.1.20 Propozit ie. Orice sir Cauchy de numere reale este m arginit.
Demonstrat ie. Pentru = 1 exista n
1
N astfel ncat pentru orice n n
1
si
Siruri si serii 25
orice k n
1
avem [x
n
x
k
[ < 1. In particular, pentru orice n n
1
are loc relat ia
[x
n
x
n
1
[ <1 si consecint a ei directa [x
n
[ =[x
n
x
n
1
+x
n
1
[ [x
n
x
n
1
[+[x
n
1
[ <1+[x
n
1
[.
Alegand r =max[x
0
[, [x
1
[, ... , [x
n
1
1
[, 1+[x
n
1
[ avem [x
n
[ r, oricare ar nN.
2.1.21 Propozit ie. Orice sir convergent de numere reale este sir Cauchy.
Demonstrat ie. Fie > 0. Daca lim
n
x
n
= a atunci exista n
N astfel ncat
[x
n
a[ <

2
, oricare ar n > n
. Pentru orice n n
si orice k n
avem
[x
n
x
k
[ = [x
n
a +a x
k
[ [x
n
a[ +[x
k
a[ <

2
+

2
= .
2.1.22 Propozit ie. Un sir Cauchy care cont ine un sir convergent este convergent.
n
)
n0
un sir Cauchy care cont ine un subsir convergent (x
n
k
)
k0
si e a = lim
k
x
n
k
. Pentru orice > 0 exista n
t
N astfel ncat [x
n
x
m
[ <

2
oricare ar n, m n
t
si exista n
tt
N astfel ncat [x
n
k
a[ <

2
oricare ar k n
tt
.
Deoarece n
k
> k, alegand n
= maxn
t
, n
tt
, pentru orice n n
avem
[x
n
a[ = [x
n
x
n
n
+x
n
n
a[ [x
n
x
n
n
[ +[x
n
n
a[ <

2
+

2
= .
2.1.23 Teorema. Un sir din R este convergent daca si numai daca este sir Cauchy.
Demonstrat ie. Am aratat ca orice sir Cauchy este marginit si ca orice sir marginit
de numere reale cont ine un subsir convergent. Conform propozit iei anterioare, un
sir Cauchy care cont ine un subsir convergent este convergent.
2.1.24 Spunem despre un sir de numere reale (x
n
)
n0
ca are limita daca este con-
vergent sau daca lim
n
x
n
= ori lim
n
x
n
= .
2.1.25 Daca (x
n
)
n0
este un sir de numere reale atunci:
a) Sirul descrescator
_
sup
kn
x
k
_
n0
are limita si lim
n
sup
kn
x
k
= inf
nN
sup
kn
x
k
b) Sirul crescator
_
inf
kn
x
k
_
n0
are limita si lim
n
inf
kn
x
k
= sup
nN
inf
kn
x
k
.
n
)
n0
un sir de numere reale.
Prin limita superioara a sirului (x
n
)
n0
se intelege limita limsup
n
x
n
= inf
nN
sup
kn
x
k
.
Prin limita inferioara a sirului (x
n
)
n0
se intelege limita liminf
n
x
n
= sup
nN
inf
kn
x
k
.
2.1.27 Limita lim
n
(1)
n
nu exista, dar
limsup
n
(1)
n
= 1 liminf
n
(1)
n
= 1.
2.1.28 Se poate arata ca:
(x
n
)
n0
are limita liminf
n
x
n
= limsup
n
x
n
si n acest caz,
liminf
n
x
n
= lim
n
x
n
= limsup
n
x
n
.
2.1.29 Denit ie. Spunem despre o mult ime /R ca este marginita
daca exista r >0 astfel ncat /[r, r].
2.1.30 Propozit ie. Daca mult imea /R este marginit a atunci n /
exista siruri (
n
)
n1
si (
n
)
n1
astfel nc at
lim
n
n
= inf / lim
n
n
= sup /.
Demonstrat ie. Numarul inf / este cel mai mare minorant al mult imii /. Pentru
orice nN
numarul inf /+
1
n
nu este minorant al mult imii /. Rezulta ca exista
un element
n
/ astfel ncat inf /
n
<inf /+
1
n
, adica 0
n
inf /<
1
n
.
Numarul sup / este cel mai mic majorant al mult imii /. Pentru orice n N
numarul sup /
1
n
nu este majorant al mult imii /. Rezulta ca exista un element
n
/ astfel ncat sup /
1
n
<
n
sup /, adica astfel ncat 0 sup /
n
<
1
n
.
2.2 Siruri de elemente din R
2
2.2.1 In sect iunea anterioara am prezentat not iuni si rezultate referitoare la siruri de
elemente din R. Unele dintre aceste not iuni pot extinse pentru a deveni aplicabile
sirurilor de elemente din spat ii mult mai generale. Not iunile de sir convergent, sir
marginit si de sir Cauchy se denesc cu ajutorul funct iei modul
R R : x [x[
Este important de remarcat faptul ca demonstrat iile rezultatelor prezentate nu se
bazeaza direct pe denit ia modulului. Ele au fost deduse utilizand doar proprietat ile
Siruri si serii 27
a) [x[ 0 si
[x[ = 0 x = 0
b) [x[ = [[ [x[, oricare ar , xR
c) [x +x
t
[ [x[ +[x
t
[, oricare ar x, x
t
R.
2.2.2 Propozit ie. Spat iul
R
2
= R R = (x, y) [ x, y R
considerat mpreuna cu adunarea si nmult irea cu numere reale
(x, y) + (x
t
, y
t
) = (x +x
t
, y +y
t
) (x, y) = (x, y)
este spat iu vectorial, iar aplicat ia
R
2
R : (x, y) |(x, y)|=
_
x
2
+y
2
are proprietat i similare cu ale modulului:
a) |(x, y)| 0 si
|(x, y)|= 0 (x, y) = (0, 0)
b) |(x, y)|= [[ |(x, y)|, oricare ar fi R, (x, y) R
2
c) |(x, y)+(x
t
, y
t
)||(x, y)|+|(x
t
, y
t
)|, oricare ar fi (x, y), (x
t
, y
t
)R
2
.
Demonstrat ie. a) Avem
_
x
2
+y
2
0, iar
_
x
2
+y
2
=0 daca si numai daca x=y =0.
b) Avem |(x, y) |=|(x, y) |=
_
(x)
2
+ (y)
2
=

2
_
x
2
+y
2
= [[ |(x, y) |.
c) Relat ia se mai scrie
_
(x+x
t
)
2
+(y +y
t
)
2
_
x
2
+y
2
+
_
x
t2
+y
t2
si este echivalenta
cu inegalitatea xx
t
+ yy
t

_
x
2
+y
2
_
x
t2
+y
t2
obt inuta prin ridicare la patrat. In
cazul xx+yy
t
0 inegalitatea este adevarata. Daca xx+yy
t
0, ridicand la patrat
obt inem inegalitatea evident adevarata (xy
t
x
t
y)
2
0.
Figura 2.1
2.2.3 Interpretari geometrice:
|(x, y)| = distanta dintre punctele (x, y) si (0, 0)
|(x, y)(x
t
, y
t
) | = distanta dintre punctele (x, y) si (x
t
, y
t
).
2.2.4 Aplicat ia
d : R
2
R
2
R, d((x, y), (x
t
, y
t
)) =|(x, y)(x
t
, y
t
) |=
_
(xx
t
)
2
+(yy
t
)
2
are proprietat ile
a) d((x, y), (x
t
, y
t
)) 0 si
d((x, y), (x
t
, y
t
)) = 0 (x, y) = (x
t
, y
t
)
b) d((x, y), (x
t
, y
t
)) = d((x
t
, y
t
), (x, y)), oricare ar (x, y), (x
t
, y
t
) R
2
c) d((x, y), (x
t
, y
t
)) d((x, y), (x
tt
, y
tt
))+d((x
tt
, y
tt
), (x
t
, y
t
)),
oricare ar (x, y), (x
t
, y
t
), (x
tt
, y
tt
)R
2
.
n
, y
n
) este convergent cu limita (a, b) si scriem
lim
n
(x
n
, y
n
) = (a, b) daca oricare ar > 0 exista n
N astfel ncat
|(x
n
, y
n
) (a, b)|< , oricare ar n n
.
2.2.6 Denit ie. Sirul (x
n
, y
n
)
n0
este numit marginit daca exista r >0 astfel ncat
|(x
n
, y
n
)| r, oricare ar n N.
2.2.7 Propozit ie. Orice sir convergent din R
2
este marginit.
Demonstrat ie. Este similara cu demonstrat ia prezentata la pag. 23-14.
2.2.8 Denit ie. Un sir (x
n
, y
n
)
n0
din R
2
este numit sir Cauchy daca pentru orice
> 0 exista n
N astfel ncat
|(x
n
, y
n
) (x
k
, y
k
)|< oricare ar
nn
kn
.
2.2.9 Propozit ie. Orice sir Cauchy din R
2
este sir marginit.
2.2.10 Propozit ie. Orice sir convergent din R
2
este sir Cauchy.
Siruri si serii 29
2.2.11 Propozit ie. Oricare ar (x, y)R
2
are loc relat ia
[x[
[y[
_
|(x, y)| [x[+[y[ .
Demonstrat ie. Relat ia |(x, y)| [x[+[y[ este echivalenta cu inegalitatea 0 [x[ [y[
rezultata prin ridicare la patrat si
|(x, y)| =
_
x
2
+y
2
x
2
=[x[ |(x, y)| =
_
x
2
+y
2
_
y
2
=[y[.
2.2.12 Teorema.
a) (x
n
, y
n
) este sir marginit
_
(x
n
) este sir marginit si
(y
n
) este sir marginit
b) (x
n
, y
n
) este sir Cauchy
_
(x
n
) este sir Cauchy si
(y
n
) este sir Cauchy
c) (x
n
, y
n
) este sir convergent
_
(x
n
) este sir convergent si
(y
n
) este sir convergent
lim
n
(x
n
, y
n
) = (a, b)
_
lim
n
x
n
= a si
lim
n
y
n
= b .
Demonstrat ie. Armat iile rezulta din relat iile (a se vedea propozit ia anterioara)
a)
[x
n
[
[y
n
[
_
|(x
n
, y
n
)| [x
n
[+[y
n
[
b)
[x
n
x
k
[
[y
n
y
k
[
_
|(x
n
, y
n
) (x
k
, y
k
)| [x
n
x
k
[+[y
n
y
k
[
c)
[x
n
a[
[y
n
b[
_
|(x
n
, y
n
) (a, b)| [x
n
a[+[y
n
b[ .
2.2.13 Teorema. Sirul (x
n
, y
n
) este convergent daca si numai daca este sir Cauchy.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din teorema precedenta t inand seama de faptul ca
sirurile de numere reale (x
n
) si (y
n
) sunt convergente daca si numai daca sunt siruri
Cauchy.
2.3 Spat ii normate
2.3.1 Denit ie. Prin norma pe un spat iu vectorial real E se nt elege o aplicat ie
| |: E R
cu proprietat ile
a) |x| 0 si
|x|= 0 x = 0
b) |x|= [[ |x|, oricare ar R, x E
c) |x+y ||x|+|y |, oricare ar x, yE.
Un spat iu normat este un spat iu vectorial E considerat mpreuna cu o norma xata.
2.3.2 Exemple.
a) Aplicat ia modul [ [ : R R este norma pe spat iul vectorial unidimensional R,
iar (R, [ [) este spat iu normat.
b) Aplicat ia | |: R
2
R, | (x, y) |=
_
x
2
+y
2
este norma pe spat iul vectorial
bidimensional R
2
, iar (R
2
, | |) este spat iu normat.
c) Aplicat ia | |: R
n
R, |(x
1
, x
2
, ..., x
n
)|=
_
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
este norma pe
spat iul vectorial n-dimensional R
n
, iar (R
n
, | |) este spat iu normat.
2.3.3 Exercit iu. Sa se arate ca aplicat iile
| |
1
: R
n
R, | (x
1
, x
2
, .., x
n
) |
1
= [x
1
[ +[x
2
[ + +[x
n
[
| |
: R
n
R, | (x
1
, x
2
, .., x
n
) |
= max[x
1
[, [x
2
[, , [x
n
[
sunt norme pe spat iul vectorial R
n
, oricare ar n N
= 1, 2, 3, . . ..
2.3.4 Exercit iu. Mult imea C([0, 1]) a tuturor funct iilor continue : [0, 1] R
considerata mpreuna cu operat iile de adunare si nmult ire cu scalari
C([0, 1])C([0, 1]) C([0, 1]) : (, ) +, unde (+)(x)=(x)+(x)
R C([0, 1]) C([0, 1]) : (, ) , unde ()(x) = (x)
este spat iu vectorial, iar aplicat ia
| |
: C([0, 1]) R, ||
= max
x[0,1]
[(x)[
este norma.
Siruri si serii 31
2.3.5 Propozit ie Daca (E
1
, | |
1
) si (E
2
, | |
2
) sunt spat ii normate atunci aplicat ia
| |: E
1
E
2
R, |(x
1
, x
2
)| =
_
|x
1
|
2
1
+ |x
2
|
2
2
este o norm a pe spat iul vectorial E
1
E
2
si
|x
1
|
1
|x
2
|
2
_
|(x
1
, x
2
)| |x
1
|
1
+ |x
2
|
2
.
Demonstrat ie. Avem | (x
1
, x
2
) |0 si | (x
1
, x
2
) |=0 (x
1
, x
2
) = (0, 0)
| (x
1
, x
2
) |= [[ | (x
1
, x
2
) |.
| (x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
) | =
_
| x
1
+y
1
|
2
1
+ | x
2
+y
2
|
2
2
_
(| x
1
|
1
+ | y
1
|
1
)
2
+ (| x
2
|
2
+ | y
2
|
2
)
2
.
Relat ia
_
(|x
1
|
1
+|y
1
|
1
)
2
+(|x
2
|
2
+|y
2
|
2
)
2
_
|x
1
|
2
1
+|x
2
|
2
2
+
_
|y
1
|
2
1
+|y
2
|
2
2
ind echivalenta cu relat ia
| x
1
|
1
| y
1
|
1
+ | x
2
|
2
| y
2
|
2

_
| x
1
|
2
1
+ | x
2
|
2
2
_
| y
1
|
2
1
+ | y
2
|
2
2
echivalenta cu
0 (| x
2
|
2
| y
1
|
1
| x
1
|
1
| y
2
|
2
)
2
avem | (x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
) || (x
1
, x
2
) | + | (y
1
, y
2
) |.
2.3.6 Spat iul R
n
poate privit ca ind produsul direct a n spat ii normate (R, [ [).
2.4 Spat ii metrice
2.4.1 Denit ie. Prin distant a pe o mult ime nevida M se nt elege o aplicat ie
d : M M R
cu proprietat ile
a) d(x, y) 0 si
d(x, y) = 0 x = y
b) d(x, y) = d(y, x), oricare ar x, yM
c) d(x, y) d(x, z) +d(z, y), oricare ar x, y, z M.
Un spat iu metric este o mult ime nevida considerata mpreuna cu o distant a xata.
2.4.2 Teorema. Orice spat iu normat are o structura naturala de spat iu metric.
Daca (E, | |) este spat iu normat atunci (E, d), unde
d : E E R, d(x, y) =| x y |
este spat iu metric.
Demonstrat ie. Avem
d(x, y) =| x y | 0 si d(x, y)=0 | xy |=0 xy =0 x=y
d(x, y) =| x y |=| (1)(y x) |= [ 1[ | y x |=| y x |= d(y, x)
d(x, y) =| xy |=| xz+zy || xz | + | zy |= d(x, z)+d(z, y).
2.4.3 Exemple. Spat iilor normate prezentate mai sus le corespund spat iile metrice:
(R, d) unde d(x, y) = [x y[
(R
2
, d) unde d((x, y), (x
t
, y
t
)) =
_
(xx
t
)
2
+(yy
t
)
2
(R
n
, d) unde d(x, y) =
_
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
(R
n
, d
1
) unde d
1
(x, y) =
n
k=1
[x
k
y
k
[
(R
n
, d
) unde d
(x, y) = max
n
k=1
[x
k
y
k
[
(C([0, 1]), d
) unde d
(, ) = max
x[0,1]
[(x) (x)[ .
2.5 Spat ii prehilbertiene
2.5.1 Denit ie. Un produs scalar pe un spat iu vectorial real H este o aplicat ie
H H R : (x, y) x, y)
cu proprietat ile
a) x +y, z) = x, z) +y, z), oricare ar , R si x, y, z H
b) x, y) = y, x), oricare ar x, yH
c) x, x) 0 si
x, x) = 0 x = 0.
Un spat iu prehilbertian este un spat iu considerat mpreuna cu un produs scalar xat.
2.5.2 Din denit ia produsului scalar se deduce imediat ca
x, y +z) = x, y) +x, z), oricare ar , R si x, y, z H.
Siruri si serii 33
2.5.3 Exemple. a) Aplicat ia
R
n
R
n
R : (x, y) x, y), x, y) =
n
k=1
x
k
y
k
(2.1)
este produs scalar pe R
n
=x=(x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
1
, ..., x
n
R, oricare ar nN
.
b) Aplicat ia
C([0, 1]) C([0, 1]) R : (, ) , ), , ) =
_
1
0
(x) (x) dx (2.2)
este produs scalar pe spat iul C([0, 1]) al tuturor funct iilor continue : [0, 1] R.
2.5.4 Se stie ca n cazul n care a, b, c sunt numere reale cu a ,= 0, relat ia
at
2
+bt +c 0, oricare ar t R
are loc daca si numai daca = b
2
4ac 0 si a > 0.
2.5.5 Propozit ie. Daca H H R : (x, y) x, y) este produs scalar atunci
[x, y)[
_
x, x)
_
y, y), oricare ar fi x, y H. (2.3)
Demonstrat ie. In cazul x=0 inegalitatea este satisfacuta deoarece x, y)=x, x)=0.
In cazul x ,= 0, relat ia
x, x)t
2
+ 2x, y)t +y, y) = tx +y, tx +y) 0
adevarata oricare ar t R, conduce la 4x, y)
2
4x, x)y, y) 0.
2.5.6 Teorema. Orice spat iu prehilbertian are o structura natural a de spat iu nor-
mat. Daca H H R : (x, y) x, y) este produs scalar atunci aplicat ia
H R : x |x|, |x|=
_
x, x)
este norma.
Demonstrat ie. Avem
a) |x|=
_
x, x) 0 si |x|= 0 x, x) = 0 x = 0.
b) |x|=
_
x, x) =
_
2
x, x) = [[
_
x, x) = [[ |x|
c) |x+y |
2
=x+y, x+y)=x, x)+2x, y)+y, y) |x|
2
+2[x, y)[+ |y |
2
|x|
2
+2 |x| |y | + |y |
2
= (|x| + |y |)
2
.
2.5.7 Inegalitatea (2.3), numita inegalitatea Cauchy, se mai poate scrie
[x, y)[ |x| |y |, oricare ar x, yH.
2.5.8 In cazul spat iului R
n
inegalitatea Cauchy devine
k=1
x
k
y
k
_
n
k=1
x
2
k
_
n
k=1
y
2
k
adica
[x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
[
_
x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
_
y
2
1
+y
2
2
+ +y
2
n
.
Figura 2.2
2.5.9 Orice spat iu normat are o structura naturala de spat iu metric si orice spat iu
prehilbertian are o structura naturala de spat iu normat (a se vedea Fig. 2.2)
| | este norma = d(x, y)=|xy | deneste o distanta
, ) este produs scalar = |x|=
_
x, x) deneste o norma.
2.5.10 Plecand de la produsele scalare (2.1) si (2.2) obt inem spat iile normate
(R
n
, | |) unde | x |=
_
n
k=1
x
2
k
(C([0, 1]), | |) unde | |=
_
_
1
0
((x))
2
dx
si spat iile metrice corespunzatoare
(R
n
, d) unde d(x, y) =
_
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
(C([0, 1]), d) unde d(, ) =
_
_
1
0
((x) (x))
2
dx.
Siruri si serii 35
2.5.11 Izomorsmul liniar /
kn
(R) R
kn
,
_
_
_
_
_
_
_
_
x
11
x
12
x
1n
x
21
x
22
x
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
k2
x
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
(x
11
, x
12
, ..., x
1n
, x
21
, x
22
, ..., x
2n
, ..., x
k1
, x
k2
, ..., x
kn
)
permite identicarea lui R
kn
cu spat iul vectorial al matricelor cu k linii si n coloane
/
kn
(R) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
11
x
12
x
1n
x
21
x
22
x
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
k2
x
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
x
ij
R
_
_
.
Aplicat iile
| |: /
kn
(R) R,
_
_
_
_
x
11
x
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
kn
_
_
_
_
_
k
i=1
n
j=1
x
2
ij
| |
1
: /
kn
(R) R,
_
_
_
_
x
11
x
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
kn
_
_
_
_
1
=
k
i=1
n
j=1
[x
ij
[
| |
: /
kn
(R) R,
_
_
_
_
x
11
x
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
kn
_
_
_
_
=
k
max
i=1
n
max
j=1
[x
ij
[
sunt norme pe /
kn
(R), iar
d
_
_
_
_
_
_
_
_
x
11
x
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
kn
_
_
_
_
,
_
_
_
_
y
11
y
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
k1
y
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
k
i=1
n
j=1
(x
ij
y
ij
)
2
d
1
_
_
_
_
_
_
_
_
x
11
x
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
kn
_
_
_
_
,
_
_
_
_
y
11
y
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
k1
y
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
=
k
i=1
n
j=1
[x
ij
y
ij
[
d
_
_
_
_
_
_
_
_
x
11
x
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
kn
_
_
_
_
,
_
_
_
_
y
11
y
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
k1
y
kn
_
_
_
_
_
_
_
_
=
k
max
i=1
n
max
j=1
[x
ij
y
ij
[
distant ele asociate. Norma | | este norma asociata produsului scalar
, ) : /
kn
(R) /
kn
(R) R,
_
_
_
_
_
x
11
x
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
k1
x
kn
_
_
_
_
,
_
_
_
_
y
11
y
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
k1
y
kn
_
_
_
_
_
=
k
i=1
n
j=1
x
ij
y
ij
.
2.6 Siruri n spat ii metrice
n
)
n0
din spat iul metric (S, d) este convergent
cu limita a si scriem lim
n
x
n
=a daca
lim
n
d(x
n
, a) = 0
adica daca oricare ar >0 exista n
N astfel ncat
d(x
n
, a) < , oricare ar n n
.
2.6.2 In cazul unui sir (x
n
)
n0
dintr-un spat iu normat avem lim
n
x
n
=a daca
lim
n
| x
n
a |= 0
adica daca oricare ar >0 exista n
N astfel ncat
| x
n
a |< , oricare ar n n
.
2.6.3 Propozit ie. Intr-un spat iu metric, limita unui sir convergent este unica
lim
n
x
n
=a
lim
n
x
n
=b
_
= a = b.
2.6.4 Propozit ie. Orice subsir (x
n
k
) al unui sir convergent (x
n
) este convergent si
lim
k
x
n
k
= lim
n
x
n
.
Siruri si serii 37
n
) din spat iul metric (S, d) este numit sir Cauchy daca
pentru orice >0 exista n
>0 astfel ncat

d(x
n
, x
m
) < oricare ar
nn
mn
.
adica astfel ncat
d(x
n+k
, x
n
) < oricare ar
nn
k N.
2.6.6 Propozit ie. Intr-un spat iu metric, orice sir convergent este sir Cauchy.
2.6.7 Se poate arata ca n spat iul normat (C([0, 1]), | |) cu | |=
_
_
1
0
((x))
2
dx,
sirul de funct ii (
n
), unde
n
(x) = x
n
, este sir Cauchy neconvergent n C([0, 1]).
2.6.8 Denit ie. Un spat iu metric cu proprietatea ca orice sir Cauchy este conver-
gent este numit spat iu complet. Spat iile normate complete se numesc spat iu Banach
iar spat iile prehilbertiene complete sunt numite spat ii Hilbert.
n
)
n0
din spat iul metric (S, d) este numit marginit daca
exista aS si r >0 astfel ncat d(a, x
n
) r, oricare ar n N.
2.6.10 Propozit ie. Sirul (x
n
)
n0
din spat iul normat (E, | |) este marginit daca si
numai daca exista r >0 astfel ncat |x
n
| r, oricare ar n N.
Demonstrat ie. Daca | x
n
a | r oricare ar nN, atunci
|x
n
|=| x
n
a+a || x
n
a |+| a | r+|a|, oricare ar nN.
2.6.11 Propozit ie. Intr-un spat iu metric, orice sir convergent este m arginit.
n
)
n0
un sir convergent si a=lim
n
x
n
. Pentru =1 exista
n
1
N astfel ncat d(a, x
n
) < 1, oricare ar n n
1
. Alegand
r = max1, d(a, x
0
), d(a, x
1
), . . . d(a, x
n
1
1
)
avem d(a, x
n
) r, oricare ar n N.
2.6.12 Propozit ie. Intr-un spat iu metric, orice sir Cauchy este marginit.
2.6.13 In cazul spat iilor R
n
, dac a nu se indica o alta norma, vom subnt elege ca
structura de spat iu normat considerata este cea denita de norma uzual a
| |: R
n
R : x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) | x |=
_
n
k=1
x
2
k
.
Ea este norma asociata produsului scalar uzual
, ) : R
n
R
n
R, x, y) =
n
k=1
x
k
y
k
adica
[[x[[ =
_
x, x)
si deneste distant a uzuala
d : R
n
R
n
R, d(x, y) = [[x y[[ =
_
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
.
Spat iile R
n
sunt spat ii Hilbert. Oricare ar xR
n
avem (a se vedea pag. 29-11)
[x
1
[
[x
2
[
.....
[x
n
[
_
_
|x| [x
1
[+[x
2
[ +... +[x
n
[.
2.7 Serii de numere reale
n
)
n0
un sir de numere reale. Seria
n0
x
n
este numita convergenta (C) daca sirul sumelor part iale (s
k
)
k0
,
s
k
=
k
n=0
x
n
= x
0
+x
1
+ +x
k
este convergent. Limita acestui sir este numita suma seriei si scriem
n=0
x
n
= lim
k
k
n=0
x
n
= lim
k
(x
0
+x
1
+ +x
k
).
O serie care nu este convergenta este numita divergenta (D).
Siruri si serii 39
2.7.2 Exemplu. Seria

n0
1
2
n
este convergenta deoarece
s
k
=
k
n=0
1
2
n
= 1 +
1
2
+
_
1
2
_
2
+ +
_
1
2
_
k
=
1
_
1
2
_
k+1
1
1
2
k
1
1
2
= 2
si suma ei este

n=0
1
2
n
= 2.
2.7.3 MATHEMATICA: NSum[a[n], {n, m, k}] , Sum[a[n], {n, m, Infinity}]
In[1]:=NSum[1/2^n, {n, 0, 15}] Out[1]=1.99997
In[2]:=Sum[1/2^n, {n, 0, Infinity}] Out[2]=2.
2.7.4 Exercit iu. Seria geometric a reala

n0
q
n
este convergenta daca si numai
daca q (1, 1). Suma ei este

n=0
x
n
=
1
1q
, adica avem
1 +q +q
2
+q
3
+ =
1
1 q
daca q (1, 1).
Rezolvare. Sirul sumelor part iale este convergent daca si numai daca q (1, 1) si
n=0
x
n
= lim
k
(1 +q + +q
k
) = lim
k
1 q
k+1
1 q
=
1
1 q
.
2.7.5 MATHEMATICA: Sum[a[n], {n, m, k}] , Sum[a[n], {n, m, Infinity}]
In[1]:=Sum[q^n, {n, 0, k}] Out[1]=
1+q
1+k
1+q
In[2]:=Sum[q^n, {n, 0, Infinity}] Out[2]=
1
1q
.
2.7.6 Propozit ie. Daca seria

n0
x
n
este convergent a atunci lim
n
x
n
= 0.
Demonstrat ie. Fie s suma seriei, adica s = lim
m
m
k=0
x
k
. Avem
lim
n
x
n
= lim
n
_
n
k=0
x
k
n1
k=0
x
k
_
= lim
n
n
k=0
x
k
lim
n
n1
k=0
x
k
= s s = 0.
2.7.7 Propozit ie.
n0
x
n
convergenta
n0
y
n
convergenta
_
_

n0
(x
n
+y
n
) convergenta si
n=0
(x
n
+y
n
)=
n=0
x
n
+
n=0
y
n
R
n0
x
n
convergenta
_
_

n0
x
n
convergenta si
n=0
x
n
=
n=0
x
n
.
Demonstrat ie. Avem
n=0
(x
n
+y
n
)= lim
k
k
n=0
(x
n
+y
n
)= lim
k
k
n=0
x
n
+ lim
k
k
n=0
y
n
=
n=0
x
n
+
n=0
y
n
n=0
x
n
= lim
k
k
n=0
x
k
= lim
k
k
n=0
=
n=0
x
n
.
2.7.8 Propozit ie.
Seriile
n0
x
n
si
nn
0
x
n
au aceeasi natura, oricare ar fi n
0
>0.
Demonstrat ie. Sirurile (s
k
)
k0
si ( s
k
)
kn
0
, unde
s
k
=
k
n=0
x
n
, s
k
=
k
n=n
0
x
n
= s
k

n
0
1
n=0
x
n
sunt e ambele convergente, e ambele divergente.
2.7.9 Exercit iu. Fie seriile de numere reale
n0
x
n
si
n0
y
n
. Daca, cu except ia
unui numar nit de termeni, avem x
n
= y
n
atunci seriile au aceeasi natura.
2.7.10 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Seria

n0
x
n
este convergenta daca si
numai daca pentru orice > 0 exista n
N astfel ncat
[x
n+1
+x
n+2
+ +x
n+k
[ < oricare ar fi
nn
kN
=1, 2, 3, ....
Demonstrat ie. Prin denit ie, seria

n0
x
n
este convergenta daca si numai daca
sirul sumelor part iale (s
k
)
k0
este convergent. Pe de alta parte, sirul (s
k
)
k0
este
convergent daca si numai daca este sir Cauchy, adica daca pentru orice > 0 exista
n
N astfel ncat [s
n+k
s
n
[ < oricare ar n n
si oricare ar k N
. Insa
[s
n+k
s
n
[ = [x
n+1
+x
n+2
+ +x
n+k
[.
2.7.11 Teorema (Criteriul lui Abel).
Daca (a
n
)
n0
este un sir descrescator cu lim
n
a
n
= 0 si daca
(x
n
)
n0
este un sir astfel ncat exista M > 0 cu
[x
0
+x
1
+ +x
n
[ M, oricare ar fi n N
atunci seria

n0
a
n
x
n
este convergent a.
Demonstrat ie. Notand s
k
=
k
n=0
x
n
avem x
n
=s
n
s
n1
pentru orice n>0. Deoarece
[a
n+1
x
n+1
+ +a
n+k
x
n+k
[ = [a
n+1
(s
n+1
s
n
) + +a
n+k
(s
n+k
s
n+k1
)[
= [ a
n+1
s
n
+ (a
n+1
a
n+2
)s
n+1
+ + (a
n+k1
a
n+k
)s
n+k1
+a
n+k
s
n+k
[
a
n+1
[s
n
[ + (a
n+1
a
n+2
)[s
n+1
[ + + (a
n+k1
a
n+k
)[s
n+k1
[ +a
n+k
[s
n+k
[
(a
n+1
+ (a
n+1
a
n+2
) + + (a
n+k1
a
n+k
) +a
n+k
)M = 2a
n+1
M
si lim
n
a
n
=0, pentru >0 exista n
N astfel ncat [a
n+1
x
n+1
+ +a
n+k
x
n+k
[ <,
oricare ar n n
si oricare ar k N
.
Siruri si serii 41
2.7.12 Teorema (Criteriul lui Leibniz).
Daca (a
n
) este sir descrescator cu lim
n
a
n
=0 atunci
n0
(1)
n
a
n
este convergenta.
Demonstrat ie. Alegem x
n
= (1)
n
si utilizam criteriul lui Abel.
2.7.13 MATHEMATICA: Sum[a[n], {n, m, Infinity}] , NSum[a[n], {n, m, Infinity}]
Sum[(-1)^n/n, {n, 1, Infinity}] Out[1]=Log[2]
Sum[(-1)^n/n^2, {n, 1, Infinity}] Out[2]=
2
12
NSum[(-1)^n/n^3, {n, 1, Infinity}] Out[2]=0.901543.
2.7.14 Denit ie.
Spunem ca seria
n0
x
n
este absolut convergenta daca seria
n0
[x
n
[ este convergenta.
2.7.15 Teorema Orice serie absolut convergenta de numere reale este convergenta.
Demonstrat ie. Utilizam criteriul lui Cauchy. Daca seria

n0
[x
n
[ este convergenta
atunci pentru orice >0 exista n
N astfel ncat [x
n+1
+ x
n+2
+ + x
n+k
[ < ,
oricare ar n n
si oricare ar k N
. Insa
[x
n+1
+x
n+2
+ +x
n+k
[ [x
n+1
[ +[x
n+2
[ + +[x
n+k
[
si prin urmare [x
n+1
+x
n+2
+ +x
n+k
[ <, oricare ar nn
si kN
.
2.7.16 Exemplu. Seria
n1
(1)
n
n
este convergenta conform criteriului lui Leibniz.
Ea nu este absolut convergenta deoarece

n1
1
n
este divergenta (pag. 42-22).
2.7.17 Denit ie.
Spunem ca

n0
x
n
este serie cu termeni pozitivi daca x
n
0, oricare ar n N.
2.7.18 Propozit ie. O serie cu termeni pozitivi

n0
x
n
este convergenta daca si
numai daca sirul sumelor part iale
_
k
n=0
x
n
_
k0
este marginit.
Demonstrat ie. In cazul unei serii cu termeni pozitivi, sirul sumelor part iale este
crescator. Un sir crescator este convergent daca si numai daca este marginit.
2.7.19 Teorema (Criteriul comparat iei). Fie

n0
x
n
si

n0
y
n
doua serii cu
termeni pozitivi. Daca exista n
0
0 astfel ncat x
n
y
n
, oricare ar nn
0
, atunci
a)

n0
y
n
convergenta =

n0
x
n
convergenta
b)

n0
x
n
divergenta =

n0
y
n
divergenta.
Demonstrat ie. Seria

n0
x
n
are aceeasi natura cu

nn
0
x
n
si seria

n0
y
n
are
aceeasi natura cu

nn
0
y
n
. Deoarece 0
k
n=n
0
x
n

k
n=n
0
y
n
rezulta ca
_
k
n=n
0
y
n
_
kn
0
sir marginit =
_
k
n=n
0
x
n
_
kn
0
sir marginit
_
k
n=n
0
x
n
_
kn
0
sir nemarginit =
_
k
n=n
0
y
n
_
kn
0
sir nemarginit.
2.7.20 Teorema (Comparat ie prin trecere la limita).
Daca seriile cu termeni pozitivi

n0
x
n
si

n0
y
n
sunt astfel ncat exista
lim
n
x
n
y
n
= l (0, )
atunci ele au aceeasi natur a (sunt ambele convergente sau ambele divergente).
Demonstrat ie. Exista n
0
N astfel ncat
x
n
y
n
_
l
2
,
3l
2
_
, adica
l
2
y
n
x
n

3l
2
y
n
, oricare ar n n
0
ceea ce permite utilizarea criteriului comparat iei .
Figura 2.3
2.7.21 Teorema. Fie f : [1, )[0, ) o funct ie continua si descrescatoare. Seria
n1
f(n) este convergenta dac a si numai daca sirul (
_
n
1
f(x) dx)
n1
este marginit.
Demonstrat ie. Utilizand relat ia f(k+1)
_
k+1
k
f(x) dxf(k) (a se vedea gura 2.3)
si
_
n
1
f(x)dx=
_
2
1
f(x)dx +
_
3
2
f(x)dx + +
_
n
n1
f(x)dx obt inem
f(2)+f(3)+ +f(n)
_
n
1
f(x) dxf(1)+f(2)+ +f(n1).
2.7.22 Teorema (Seria armonica generalizata).
Seria
n1
1
n
este convergenta daca si numai daca > 1.

Siruri si serii 43
Demonstrat ie. Daca 0 seria este divergenta deoarece lim
n
1
n
,=0. In cazul
>0 funct ia f : [1, )[0, ), f(x)=
1
x
este continua si descrescatoare. Deoarece

_
n
1
f(x) dx =
_
n
1
1
x
dx =
_
_
_
x
1
1
n
1
=
n
1
1

1
1
daca ,= 1
(ln x)[
n
1
= ln n daca = 1
sirul (
_
n
1
f(x) dx)
n1
este marginit daca si numai daca > 1.
In[1]:= Sum[1/n^2, {n, 1, Infinity}] Out[1]=
2
6
In[2]:= NSum[1/n^Sqrt[2], {n, 1, Infinity}] Out[2]=3.02074.
2.7.24 Exercit iu. Sa se arate ca seria

n1
1+
n
1+n
2
este convergenta .
Rezolvare 1.
Convergent a rezulta din
1+
n
1+n
2

2
n
1+n
2
n
n
2
=
2
n
3/2
si din convergent a seriei
n1
1
n
3/2
.
Rezolvare 2.
Deoarece lim
n
1+
n
1+n
2
1
n
3/2
= 1 seria

n1
1 +
n
1 +n
2
are aceeasi natura cu

n1
1
n
3/2
.
2.7.25 MATHEMATICA: NSum[a[n], {n, m, k}] , NSum[a[n], {n, m, Infinity}]
In[1]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, 100}] Out[1]=2.87338
In[5]:= NSum[(1+Sqrt[n])/(1+n^2), {n, 1, Infinity}] Out[5]=3.08283.
2.7.26 Teorema (Criteriul radacinii).
Daca seria cu termeni pozitivi

n0
x
n
este astfel ncat exista lim
n
n
x
n
atunci:
lim
n
n
x
n
< 1 =

n0
x
n
este convergent a
lim
n
n
x
n
> 1 =

n0
x
n
este divergenta.
Demonstrat ie. Fie l = lim
n
n
x
n
. In cazul l < 1 exista > 0 astfel ncat l+ < 1.
Deoarece l = lim
n
n
x
n
, exista n
N astfel ncat
n
x
n
(l , l +), oricare ar
n n
. In particular, avem
n
x
n
< l +, adica x
n
< (l +)
n
, oricare ar n n
.
Convergent a seriei

n0
x
n
rezulta din convergent a seriei geometrice

n0
(l +)
n
pe baza criteriului comparat iei. In cazul l > 1 exista > 0 astfel ncat l > 1.
Deoarece l = lim
n
n
x
n
exista n
t
N astfel ncat
n
x
n
n n
t
. In particular, avem
n
x
n
> l , adica x
n
> (l )
n
> 1, oricare ar
n n
t
. Rezulta ca lim
n
x
n
,= 0 si prin urmare seria este divergenta.
2.7.27 Not iunea de limita superioara permite urmatoarea formulare mai generala:
Teorema (Cauchy). Daca

n0
x
n
este serie cu termeni pozitivi atunci:
limsup
n
n
x
n
< 1 =

n0
x
n
este convergent a
limsup
n
n
x
n
> 1 =

n0
x
n
este divergenta.
2.7.28 Teorema (Criteriul raportului).
Daca seria

n0
x
n
cu x
n
> 0 este astfel ncat exista lim
n
x
n+1
x
n
atunci:
lim
n
x
n+1
x
n
< 1 =

n0
x
n
este convergenta
lim
n
x
n+1
x
n
> 1 =

n0
x
n
este divergenta.
n
x
n+1
x
n
. In cazul l < 1 exista > 0 astfel ncat l + < 1.
Deoarece l = lim
n
x
n+1
x
n
, exista n
N astfel ncat
x
n+1
x
n
n n
. In particular, avem pentru n n
relat ia
x
n+1
x
n
l + din care rezulta
x
n
+1
(l+)x
n
, x
n
+2
(l+)
2
x
n
, . . . , x
n
+k
(l+)
k
x
n
, oricare ar k N.
Convergent a seriei

n0
x
n
rezulta din convergent a seriei geometrice

n0
(l +)
n
.
In cazul l > 1 exista > 0 astfel ncat l > 1. Deoarece l =lim
n
x
n+1
x
n
, exista
n
t
N astfel ncat
x
n+1
x
n
(l, l+), oricare ar nn
t
. In particular, avem pentru

nn
t
relat ia
x
n+1
x
n
l din care rezulta x
n
+1
(l)x
n
, x
n
+2
(l)
2
x
n
, . . . ,
x
n
+k
(l )
k
x
n
, oricare ar k N. Rezulta ca lim

n
x
n
= si prin urmare
seria este divergenta.
2.7.29 Not iunea de limita superioara permite urmatoarea formulare mai generala:
Teorema (dAlembert). Daca

n0
x
n
este serie cu termeni strict pozitivi atunci:
limsup
n
x
n+1
x
n
< 1 =

n0
x
n
este convergent a
limsup
n
x
n+1
x
n
> 1 =

n0
x
n
este divergenta.
2.7.30 Teorema (Criteriul Raabe-Duhamel).
Daca seria

n0
x
n
cu x
n
>0 este astfel ncat exist a lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
atunci:
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
> 1 =

n0
x
n
este convergent a
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
< 1 =

n0
x
n
este divergenta.
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
. In cazul l >1 exista >0 astfel ncat
Siruri si serii 45
l > 1, adica l > 1+. Deoarece l = lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
, exista n
N astfel
ncat n
_
x
n
x
n+1
1
_
> 1+, oricare ar n n
. Rezulta ca relat ia nx
n
nx
n+1
>
x
n+1
+ x
n+1
, adica nx
n
(n + 1)x
n+1
> x
n+1
> 0 (*), are loc oricare ar
nn
. Din relat ia (*) rezulta ca sirul cu termeni pozitivi (nx

n
)
nn
este monoton
descrescator si deci convergent. Deoarece exista lim
k
k
n=n
[nx
n
(n+1)x
n+1
] =
lim
k
[n
x
n
(k + 1)x
k+1
] seria

k
n=1
[nx
n
(n + 1)x
n+1
] este convergenta. Din
relat ia (*), pe baza criteriului comparat iei, rezulta ca

n0
x
n
este convergenta.
In cazul l < 1 exista > 0 astfel ncat l + < 1, adica l < 1. Deoarece l =
lim
n
n
_
x
n
x
n+1
1
_
, exista n
t
N astfel ncat n
_
x
n
x
n+1
1
_
< 1, oricare ar
nn
t
. Relat ia nx
n
nx
n+1
<x
n+1
x
n+1
, adica nx
n
(n+1)x
n+1
<x
n+1
<0, are
loc oricare ar nn
t
. Rezulta ca sirul cu termeni pozitivi (nx

n
)
nn
este crescator.
Exista C>0 astfel ncat nx
n
C, adica x
n
C
1
n
, oricare ar nn
t
. Seria armonica
n1
1
n
ind divergenta, pe baza criteriului comparat iei, rezulta ca

n0
x
n
este
divergenta.
2.8 Serii n spat ii normate
n
)
n0
un sir dintr-un spat iu normat (E, | |). Seria
n0
x
n
este numita convergenta (C) daca sirul sumelor part iale (s
k
)
k0
, unde
s
k
=
k
n=0
x
n
= x
0
+x
1
+ +x
k
n=0
x
n
= lim
k
k
n=0
x
n
= lim
k
(x
0
+x
1
+ +x
k
).
O serie care nu este convergenta este numita divergenta (D).
2.8.2 Exemplu. In spat iul normat
_
R
2
, | |
_
cu | (x
1
, x
2
) |=
_
x
2
1
+x
2
2
, seria
n1
_
2
n
3
n
,
1
n(n+1)
_
este convergenta deoarece
k
n=1
_
2
n
3
n
,
1
n(n + 1)
_
=
_
k
n=1
_
2
3
_
n
,
k
n=1
_
1
n
1
n + 1
_
_
=
_
_
_
2
3
1
_
2
3
_
k
1
2
3
, 1
1
k + 1
_
_
_
si suma ei este
n=1
_
2
n
3
n
,
1
n(n+1)
_
= lim
k
k
n=1
_
2
n
3
n
,
1
n(n+1)
_
=(2, 1).
In[1]:= Sum[2^n/3^n, {n, 1, Infinity}] Out[1]=2
In[2]:= NSum[1/(n(n+1)), {n, 1, Infinity}] Out[2]=1.
2.8.4 Propozit ie.
Daca seria

n0
x
n
din (E, | |) este convergent a atunci lim
n
x
n
= 0.
Demonstrat ie. Este similara demonstrat iei prezentate la pag. 39-6.
2.8.5 Propozit ie. Intr-un spat iu normat
n0
x
n
convergenta
n0
y
n
convergenta
_
_

n0
(x
n
+y
n
) convergenta si
n=0
(x
n
+y
n
)=
n=0
x
n
+
n=0
y
n
R
n0
x
n
convergenta
_
_

n0
x
n
convergenta si
n=0
x
n
=
n=0
x
n
.
2.8.6 Daca se modica sau elimina un numar nit de termeni ai unei serii natura
seriei nu se schimba (doar suma ei este, eventual, afectata).
2.8.7 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Intr-un spatiu Banach, o serie

n0
x
n
este
convergenta daca si numai daca pentru orice >0 exista n
N astfel nc at
|x
n+1
+x
n+2
+ +x
n+k
|< oricare ar fi
nn
kN
=1, 2, 3, ....
2.8.8 Denit ie.
Spunem ca seria
n0
x
n
este absolut convergenta daca seria
n0
|x
n
| este convergenta.
Siruri si serii 47
2.8.9 Teorema. Intr-un spat iu Banach, o serie absolut convergenta este convergenta.
2.8.10 Teorema. Fie

n0
x
n
o serie de elemente apart inand unui spat iu Banach.
Daca exista o serie convergent a de numere reale

n0
a
n
astfel nc at
|x
n
| a
n
, oricare ar fi n N
atunci seria

n0
x
n
este absolut convergenta si, n particular, convergent a.

n0
|x
n
| este convergenta conform criteriului comparat iei.
2.9 Siruri de funct ii
2.9.1 Denit ie. Fie A o mult ime si f
n
: A R, unde n N, funct ii denite
pe A. Spunem ca sirul de funct ii (f
n
)
n0
este convergent n punctul x
0
daca sirul
de numere reale (f
n
(x
0
))
n0
este convergent. In caz contrar spunem ca sirul este
divergent n punctul x
0
. Mult imea A
c
A formata din toate punctele n care sirul
este convergent se numeste mult imea de convergent a a sirului.
2.9.2 Denit ie. Fie A o mult ime si f, f
n
: A R funct ii denite pe A. Spunem
ca sirul de funct ii (f
n
)
n0
converge (punctual) la f si scriem f
n
f daca A
c
= A si
lim
n
f
n
(x) = f(x), oricare ar x A
adica daca oricare ar x A si > 0 exista n
,x
N astfel ncat
[f
n
(x) f(x)[ < , oricare ar n n
,x
.
Spunem ca sirul de funct ii (f
n
)
n0
converge uniform (n A) la f si scriem f
n
u
A
f
daca oricare ar >0 exista n
N astfel ncat
[f
n
(x)f(x)[ <, oricare ar
nn
x A.
2.9.3 Exemplu. Sirul de funct ii (f
n
)
n0
, unde f
n
: [0, 1] R, f
n
(x) =
2nx
1+n
2
x
2
converge punctual la funct ia nula f : [0, 1] R, f(x)=0, dar nu converge uniform.
Pentru orice x[0, 1] avem
lim
n
2nx
1 +n
2
x
2
= 0.
Deoarece [f
n
(
1
n
) f(
1
n
)[ = 1, pentru <1 nu exista n
N astfel ncat
[f
n
nn
x[0, 1].
2.9.4 Fie (f
n
)
n0
un sir de funct ii f
n
: AR care converge uniformn A la f : AR.
Oricare ar B A, sirul restrict iilor (f
n
[
B
)
n0
converge uniform n B la f[
B
.
2.9.5 Teorema. Fie A o mult ime si f, f
n
: AR, unde nN, funct ii denite pe A.
Daca exista un sir de numere reale (a
n
)
n0
astfel ncat lim
n
a
n
= 0 si
[f
n
(x) f(x)[ a
n
, oricare ar fi
xA
nN
atunci sirul (f
n
)
n0
converge uniform la f, adica f
n
u
A
f.
Demonstrat ie. Fie > 0. Deoarece lim
n
a
n
= 0 exista n
N astfel ncat
[a
n
[ < , oricare ar n n
. Dar [f
n
(x) f(x)[ a
n
si prin urmare
[f
n
nn
xA.
2.9.6 Exemplu. Sirul de funct ii (f
n
)
n0
, unde f
n
: R R, f
n
(x) =
1
n
sin nx,
converge uniform la funct ia f : RR, f(x) = 0 deoarece [f
n
(x)f(x)[
1
n
, oricare
ar x R si oricare ar n N.
2.9.7 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Sirul de funct ii (f
n
)
n0
, unde f
n
: ARR,
converge uniform daca si numai daca pentru orice >0 exista n
N astfel nc at
[f
n+k
(x) f
n
(x)[ < , oricare ar fi
nn
kN
xA.
(2.4)
Demonstrat ie. Daca f
n
u
A
f atunci pentru orice > 0 exista n
N astfel ncat
[f
n
(x)f(x)[ <

2
, oricare ar nn
, xA. Pentru orice nn
, k N si xA avem
[f
n+k
(x) f
n
(x)[ = [f
n+k
(x) f(x) +f(x) f
n
(x)[
< [f
n+k
(x) f(x)[ +[f(x) f
n
(x)[ <

2
+

2
= .
Invers, admit and ca este vericat a condit ia din enunt , din (2.4) rezulta ca sirul de
numere reale (f
n
(x))
n0
este sir Cauchy si deci convergent, oricare ar x A.
Siruri si serii 49
Aratam ca f
n
u
A
f, unde f : AR, f(x) = lim
n
f
n
(x). Fie > 0. Conform
condit iei din enunt , exista n
t
N astfel ncat
[f
n+k
(x) f
n
(x)[ <

2
, oricare ar
nn
t
kN
xA.
Pentru k aceasta relat ie devine
[f(x) f
n
(x)[

2
< , oricare ar
nn
t
xA.
2.9.8 Teorema. Avem
f
n
: A R R sunt continue in x
0
A
(f
n
)
n0
converge uniform la f : AR
_
= f este continua in x
0
.
Demonstrat ie. Fie > 0. Avem de aratat ca exista > 0 astfel ncat
x A
[xx
0
[ <
_
= [f(x) f(x
0
)[ < .
Deoarece f
n
u
A
f exista n
N astfel ncat
[f
n
(x)f(x)[ <

3
, oricare ar
nn
xA.
Funct ia f
n
ind continua n x
0
, rezulta ca exista > 0 astfel ncat
x A
[xx
0
[ <
_
= [f
n
(x) f
n
(x
0
)[ <

3
.
Pentru xA cu [x x
0
[ < avem
[f(x)f(x
0
)[ = [f(x) f
n
(x) +f
n
(x) f
n
(x
0
) +f
n
(x
0
) f(x
0
)[
[f(x)f
n
(x)[ +[f
n
(x)f
n
(x
0
)[ +[f
n
(x
0
)f(x
0
)[
<

3
+
3
+
3
=.
2.9.9 Daca funct iile f
n
: A R R sunt continue n x
0
atunci
f
n
u
A
f = lim
xx
0
_
lim
n
f
n
(x)
_
= lim
n
_
lim
xx
0
f
n
(x)
_
.
2.9.10 Teorema. Fie I R un interval si f, f
n
: I R funct ii continue. Avem
f
n
u
I
f = lim
n
_

f
n
(x) dx =
_

f(x) dx (2.5)
oricare ar [, ] I.
Demonstrat ie. Pentru orice > 0 exista n
N astfel ncat [f
n
(x) f(x)[ <

,
oricare ar n n
si oricare ar x I. Pentru n n
avem (vezi pag. 139-8)
f
n
(x) dx
_
f(x) dx
(f
n
(x)f(x)) dx
[f
n
(x)f(x)[ dx <

dx = .
2.9.11 Relat ia (2.5) se mai poate scrie (limita comuta cu integrala)
f
n
u
I
f = lim
n
_

f
n
(x) dx =
_

( lim
n
f
n
(x)) dx.
2.9.12 Teorema. Fie f, f
n
: [a, b] R funct ii continue si F, F
n
: [a, b] R,
F(x) =
_
x
x
0
f(t) dt, F
n
(x) =
_
x
x
0
f
n
(t) dt
primitivele (vezi pag. 147-31) care se anuleaza n punctul x
0
[a, b]. In aceste
condit ii
f
n
u
[a, b]
f = F
n
u
[a, b]
F.
Demonstrat ie. Daca f
n
u
[a, b]
f atunci pentru orice > 0 exista n
N astfel ncat
[f
n
(t)f(t)[ <

b a
, oricare ar
nn
t [a, b].
Din acesta relat ie rezulta
[F
n
(x)F(x)[
_
x
x
0
[f
n
(t)f(t)[ dt < , oricare ar
nn
x[a, b].
2.9.13 Teorema. Fie f
n
: [a, b] R funct ii derivabile cu derivata continu a. Avem
exista g : [a, b] R si
x
0
[a, b] astfel incat :
f
t
n
u
[a, b]
g
(f
n
(x
0
))
n0
este convergent
_
_
=
_
_
exista f : [a, b] R derivabila
astfel incat :
f
n
u
[a, b]
f
f
t
= g
Demonstrat ie. Fie >0 si f : [a, b] R, f(x)=
_
x
x
0
g(t) dt+l, unde l =lim
n
f
n
(x
0
).
Exista n
N astfel ncat
[f
n
(x
0
) l[ <

2
si [f
t
n
(t)g(t)[ <

2(b a)
, oricare ar
nn
t [a, b].
Deoarece f
n
(x) =
_
x
x
0
f
t
n
(t) dt +f
n
(x
0
) avem
[f
n
(x) f(x)[
_
x
x
0
[f
t
n
(t)g(t)[ dt +[f
n
(x
0
) l[ < , oricare ar
nn
x[a, b].
Siruri si serii 51
2.9.14 Teorema. (Prima teorema de aproximare a lui Weierstrass).
Pentru orice funct ie continua f : [a, b] R exista
un sir de polinoame uniform convergent cu limita f.
Demonstrat ie. A se vedea [16] ,vol. 2, pag 7.
2.10 Serii de funct ii
n
Spunem ca seria de funct ii

n0
f
n
este convergenta (C) n punctul x
0
din A daca
seria de numere reale

n0
f
n
(x
0
) este convergenta. In caz contrar spunem ca seria
este divergenta (D) n punctul x
0
. Mult imea A
c
A formata din toate punctele n
care seria este convergenta se numeste mult imea de convergent a a seriei.
n
: AR funct ii denite pe A. Spunem ca
seria

n0
f
n
este convergenta daca A
c
=A, adica daca sirul sumelor part iale (s
k
),
s
k
=
k
n=0
f
n
= f
0
+f
1
+ +f
k
n=0
f
n
= lim
k
k
n=0
f
n
= lim
k
(f
0
+f
1
+ +f
k
).
n0
f
n
este numita uniform convergenta n A daca (s
k
) este uniform convergent.
n0
f
n
este numita absolut convergenta daca seria

n0
[f
n
[ este convergenta.
2.10.3 Daca seria

n0
f
n
este uniform convergenta n A cu suma S si daca B A
atunci seria restrict iilor

n0
f
n
[
B
este uniform convergenta n B si are suma S[
B
.
2.10.4 Propozit ie.
Daca seria de funct ii

n0
f
n
este convergent a atunci lim
n
f
n
= 0.
2.10.5 Teorema (Criteriul lui Cauchy). Seria

n0
f
n
, unde f
n
: ARR, con-
verge uniform pe A daca si numai daca pentru orice >0 exista n
N astfel ncat
[f
n+1
(x) +f
n+2
(x) + +f
n+k
(x)[ < , oricare ar fi
nn
kN
xA.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din criteriul lui Cauchy pentru siruri (pag. 48-7).
2.10.6 Teorema (Criteriul lui Weierstrass).
Fie A o mult ime si f
n
Daca exista o serie cu termeni pozitivi convergenta

n0
a
n
astfel ncat
[f
n
(x)[ a
n
, oricare ar fi
nN
xA
atunci seria

n0
f
n
este absolut si uniform convergenta pe A.
Demonstrat ie. Utilizam criteriul lui Cauchy. Fie > 0. Deoarece

n0
a
n
este
convergenta exista n
N astfel ncat a
n+1
+ a
n+2
+ + a
n+k
< , oricare ar
n n
si k N, ceea ce conduce la relat ia
n+k
m=n+1
f
m
(x)
n+k
m=n+1
[f
m
(x)[
n+k
m=n+1
a
m
< oricare ar
n n
kN
xA.
2.10.7 Exemplu. Daca >1 atunci

n0
cos nx
n
este uniform convergenta pe R.

2.10.8 Teorema (Criteriul lui Dirichlet.)
Fie a
n
: A[0, ) si f
n
: AR funct ii denite pe o mult ime A. Avem
a
n
(x)a
n+1
(x), n0, xA
a
n
u
A
0
exista M > 0 astfel incat
[f
0
(x)+f
1
(x)+ +f
n
(x)[ M,
n0, xA
_
n0
a
n
f
n
este uniform convergenta.
Demonstrat ie. Este similara cu demonstrat ia prezentata la pag. 40-11
2.10.9 Teorema. Avem
f
n
: ARR sunt continue in x
0
A
n0
f
n
este uniform convergenta
_
n=0
f
n
este functie continua in x
0
.
Demonstrat ie. Consecint a directa a teoremei prezentate la pag. 49-8.
Siruri si serii 53
2.10.10 Daca funct iile f
n
: A R R sunt continue n x
0
atunci
n0
f
n
uniform convergenta = lim
xx
0
n=0
f
n
(x) =
n=0
_
lim
xx
0
f
n
(x)
_
.
2.10.11 Teorema. Fie I R un interval si f, f
n
: I R funct ii continue. Avem
n0
f
n
uniform convergenta =
_

n=0
f
n
(x)
_
dx =
n=0
_

f
n
(x) dx
oricare ar [, ] I.
2.10.12 Teorema. Fie f
n
: [a, b] R funct ii derivabile cu derivata continu a. Avem
n0
f
t
n
uniform convergenta
exista x
0
[a, b] astfel incat
n0
f
n
(x
0
) este convergenta
_
n0
f
n
uniform convergenta
n=0
f
n
este derivabila
(
n=0
f
n
)
t
=
n=0
f
t
n
.
2.11 Serii de puteri
2.11.1 Denit ie. Prin serie de puteri centrata n x
0
se nt elege o serie de forma
n0
a
n
(x x
0
)
n
= a
0
+a
1
(x x
0
) +a
2
(x x
0
)
2
+ (2.6)
unde coecient ii a
n
sunt numere xate.
2.11.2 Teorema. In cazul unei serii de puteri (2.6) exista R[0, ) , numit
raza de convergent a a seriei, cu proprietat ile:
Seria este absolut convergenta n orice punct x cu [x x
0
[ < R.
Seria este divergenta n orice punct x cu [x x
0
[ > R.
Seria este uniform convergenta n [x
0
r, x
0
+r], oricare ar r cu 0<r <R.
Demonstrat ie. Daca seria este convergenta doar n punctul x
0
atunci R=0. Daca
exista x
t
,=x
0
astfel ncat

n0
a
n
(x
t
x
0
)
n
este convergenta atunci lim
n
a
n
(x
t
x
0
)
n
=0. Rezulta ca exista M > 0 astfel ncat [a
n
(x
t
x
0
)
n
[ M, oricare ar N.
Daca x este astfel ncat [x x
0
[ < [x
t
x
0
[ atunci
[a
n
(xx
0
)
n
[ =[a
n
(x
t
x
0
)
n
[
xx
0
x
t
x
0
n
M
xx
0
x
t
x
0
n
, oricare ar n N.
Seria

n0
[a
n
(xx
0
)
n
[ este convergenta conform criteriului comparat iei, seria geo-
metrica

n0
xx
0
x
x
0
n
ind convergenta. Rezulta ca

n0
a
n
(x x
0
)
n
este absolut
convergenta n orice punct x cu [x x
0
[ < [x
t
x
0
[. Alegand
R = sup
_
_
_
[x
t
x
0
[
n0
a
n
(x
t
x
0
)
n
este convergenta
_
_
_
sunt, evident, ndeplinite primele doua condit ii. Daca r este astfel ncat 0 <r <R
atunci [(x
0
+r) x
0
[ = r < R si seria

n0
[a
n
[ r
n
este convergenta. Deoarece
[a
n
(x x
0
)
n
[ [a
n
[r
n
, oricare ar x[x
0
r, x
0
+r]
seria

n0
a
n
(xx
0
)
n
este uniform convergenta n [x
0
r, x
0
+r] conform criteriului
lui Weierstrass (pag. 52-6).
2.11.3
Deoarece

k
n=0
(x x
0
)
n
=
_
1(xx
0
)
k+1
1(xx
0
)
daca x ,= x
0
+ 1
k + 1 daca x = x
0
+ 1
seria de puteri

n0
(x x
0
)
n
este
_
convergenta daca [x x
0
[ < 1
divergenta daca [x x
0
[ 1.
Seria are raza de convergenta R = 1, iar suma ei este
S : (x
0
1, x
0
+1) R, S(x) = lim
k
k
n=0
(x x
0
)
n
=
1
1(xx
0
)
adica
1
1(xx
0
)
=1 + (xx
0
) + (xx
0
)
2
+ + (xx
0
)
n
+ pentru [xx
0
[ <1.
2.11.4 Teorema (Cauchy-Hadamard).
Raza de convergent a a seriei de puteri

n0
a
n
(x x
0
)
n
este
R =
_
_
0 daca limsup
n
n
_
[a
n
[ =
1
limsup
n
n
[a
n
[
daca 0 < limsup
n
n
_
[a
n
[ <
daca limsup
n
n
_
[a
n
[ = 0.
Demonstrat ie. Conform criteriului Cauchy (pag. 44-27) seria este convergenta daca
Siruri si serii 55
limsup
n
n
_
[a
n
(x x
0
)
n
[ < 1 adica [x x
0
[ <
1
limsup
n
n
_
[a
n
[
si divergenta daca
limsup
n
n
_
[a
n
(x x
0
)
n
[ > 1 adica [x x
0
[ >
1
limsup
n
n
_
[a
n
[
.
2.11.5 Teorema. Daca sirul ([a
n
[/[a
n+1
[)
n0
are limita atunci raza de convergent a
a seriei de puteri

n0
a
n
(x x
0
)
n
este
R = lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
.
Demonstrat ie. Conform crit. raportului (pag. 44-28) seria este convergenta daca
lim
n
[a
n+1
(x x
0
)
n+1
[
[a
n
(x x
0
)
n
[
< 1 adica [x x
0
[ < lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
si divergenta daca
lim
n
[a
n+1
(x x
0
)
n+1
[
[a
n
(x x
0
)
n
[
> 1 adica [x x
0
[ > lim
n
[a
n
[
[a
n+1
[
.
2.11.6 Raza de convergent a a seriei

n0
(x1)
n
n!
este R = lim
n
1/n!
1/(n+1)!
= .
2.11.7 Denit ie. Fie

n0
a
n
(xx
0
)
n
o serie de puteri cu raza de convergent a R.
Functia S: (x
0
R, x
0
+R)R, S(x)=
n=0
a
n
(xx
0
)
n
se numeste suma seriei.
2.11.8 Teorema.
Seriile

n0
a
n
(xx
0
)
n
si

n1
na
n
(xx
0
)
n1
au aceeeasi raza de convergent a.
Demonstrat ie. Fie R si R
t
razele de convergent a ale celor doua serii. Din relat ia
[xx
0
[ <R
t

_
[a
n
(xx
0
)
n
[ R
t
[na
n
(xx
0
)
n1
[
n1
na
n
(x x
0
)
n1
C
n0
a
n
(xx
0
)
n
C [xx
0
[ <R
rezulta R
t
R. Aratamn continuare ca [xx
0
[ < R implica [xx
0
[ < R
t
. Pentru
r astfel ncat [x x
0
[ <r <R seria

n0
a
n
r
n
este convergenta si lim
n
a
n
r
n
= 0.
Exista M > 0 astfel ncat [a
n
r
n
[ M si
[na
n
(xx
0
)
n1
[ = n[a
n
[ [xx
0
[
n1
n
M
r
n
[xx
0
[
n1
=
M
r
n
_
[xx
0
[
r
_
n1
.
Dar
lim
n
(n+1)
_
[xx
0
[
r
_
n
n
_
[xx
0
[
r
_
n1
=
[xx
0
[
r
<1
n1
n
_
[xx
0
[
r
_
n1
C
n1
na
n
(xx
0
)
n1
C
si prin urmare [x x
0
[ < R
t
, ceea ce conduce la R R
t
.
2.11.9 Teorema. Fie

n0
a
n
(xx
0
)
n
o serie de puteri cu raza de convergent a R.
Suma seriei
S: (x
0
R, x
0
+R)R, S(x)=
n=0
a
n
(xx
0
)
n
este o funct ie indenit derivabila (de clasa C
). Derivatele ei se pot obt ine prin

derivare termen cu termen
S
t
: (x
0
R, x
0
+R)R, S
t
(x)=
n=1
na
n
(xx
0
)
n1
S
tt
: (x
0
R, x
0
+R)R, S
tt
(x)=
n=2
n(n1) a
n
(xx
0
)
n2
...................................... ....................................................
S
(k)
: (x
0
R, x
0
+R)R, S
(k)
(x)=
n=k
n(n1)...(nk+1) a
n
(xx
0
)
nk
...................................... ....................................................
n0
a
n
(xx
0
)
n
si seriile obt inute din ea prin derivare termen
cu termen sunt uniform convergente pe orice interval [x
0
r, x
0
+r] (x
0
R, x
0
+R).
Conform teoremei prezentate la pag. 53-12 restrict ia funct iei suma S la orice interval
(x
0
r, x
0
+r) cu [x
0
r, x
0
+r] (x
0
R, x
0
+R) este indenit derivabila si derivatele
ei se pot calcula derivand termen cu termen.
2.11.10 Plecand de la seria geometric a (a se vedea pag. 54-3, cazul x
0
= 0)
1
1x
= 1 +x +x
2
+ +x
n
+ pentru [x[ <1
prin derivare termen cu termen, obt inem
1
(1x)
2
= 1 + 2x + 3x
2
+ +nx
n1
+ pentru [x[ <1
2
(1x)
3
= 2 1 + 3 2x + 4 3x
2
+ +n(n 1)x
n2
+ pentru [x[ <1.
2.11.11 Derivand termen cu termen
S(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+
x
3
3!
+
x
n
n!
+ pentru orice x R
obt inem relat ia
S
t
(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+
x
3
3!
+
x
n
n!
+ = S(x) pentru orice x R
Siruri si serii 57
din care rezulta ca S este de forma C e
x
cu C o constanta. Deoarece S(0)=1 avem
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+
x
3
3!
+ +
x
n
n!
+ pentru orice x R.
2.11.12 Fie R xat. Utilizand teorema de la pag. 55-5 se deduce ca raza de
convergent a a seriei binomiale
n0
(1) . . . (n+1)
n!
x
n
= 1 +x +
(1)
2!
x
2
+
(1)(2)
3!
x
3
+
este R = 1. In acest caz, derivand termen cu termen relat ia
S(x)=1 +x +
(1)
2!
x
2
+ +
(1) . . . (n+1)
n!
x
n
+ pentru [x[ <1
obt inem ecuat ia S
t
(x) =

1+x
S(x) care conduce la
(1+x)
=1+x+
(1)
2!
x
2
+ +
(1) . . . (n+1)
n!
x
n
+ pentru [x[ <1.
2.11.13 Relat ii similare celor de la punctele precedente se pot obt ine prin substitut ie:
Punand x n loc de x obt inem
1
1+x
= 1 x +x
2
x
3
+ + (1)
n
x
n
+ pentru [x[ <1
1
(1+x)
2
= 1 2x + 3x
2
+ + (1)
n1
nx
n1
+ pentru [x[ <1.
e
x
= 1
x
1!
+
x
2
2!

x
3
3!
+ + (1)
n x
n
n!
+ pentru orice x R.
Punand x
2
n loc de x obt inem
1
1x
2
= 1 +x
2
+x
4
+x
6
+ +x
2n
+ pentru [x[ <1
1
1+x
2
= 1 x
2
+x
4
x
6
+ (1)
n
x
2n
+ pentru [x[ <1.
e
x
2
= 1 +
x
2
1!
+
x
4
2!
+
x
6
3!
+ +
x
2n
n!
+ pentru orice x R.
2.11.14 Teorema. Fie

n0
a
n
(xx
0
)
n
o serie de puteri cu raza de convergent a
R. Suma seriei
S: (x
0
R, x
0
+R)R, S(x)=
n=0
a
n
(xx
0
)
n
poate integrata termen cu termen pe orice interval [, ] (x
0
R, x
0
+R)
_

S(x) dx=
n=0
_

a
n
(xx
0
)
n
dx=
n=0
a
n
(xx
0
)
n+1
n + 1
.
In particular, pentru orice x(x
0
R, x
0
+R) avem
_
x
x
0
S(t) dt =
n=0
a
n
(xx
0
)
n+1
n + 1
.

n0
a
n
(x x
0
)
n
este uniform convergenta pe orice interval
[x
0
r, x
0
+r] (x
0
R, x
0
+R). Pentru un interval [, ] dat alegem r > 0 astfel
ncat [, ] [x
0
r, x
0
+r] (x
0
R, x
0
+R) si utilizam teorema de la pag. 53-11.
2.11.15 Plecand de la relat iile
1
1+x
= 1 x +x
2
x
3
+ + (1)
n
x
n
+ pentru [x[ <1
1
1+x
2
= 1 x
2
+x
4
+ + (1)
n
x
2n
+ pentru [x[ <1.
prin integrare termen cu termen obt inem
ln(1 +x) =
_
x
0
1
1+t
dt = x
x
2
2
+
x
3
3
+ (1)
n x
n+1
n+1
+ pentru [x[ <1
arctg x =
_
x
0
1
1+t
2
dt = x
x
3
3
+
x
5
5
+ (1)
n x
2n+1
2n+1
+ pentru [x[ <1.
2.12 Serii trigonometrice
2.12.1 Denit ie. Prin serie trigonometrica se nt elege o serie de funct ii de forma
1
2
a
0
+
n=1
[a
n
cos nx +b
n
sin nx]
unde coecient ii a
n
, b
n
sunt numere reale xate.
2.12.2 Denit ie. Sirul de funct ii (f
n
)
n0
, unde f
n
: R R,
f
0
(x) =
1
2
, f
1
(x) = sin x, f
2
(x) = cos x, f
3
(x) = sin 2x, f
4
(x) = cos 2x, . . .
format din funct ii periodice cu perioada 2, se numeste sirul trigonometric.
2.12.3 Exercit iu. Sirul trigonometric are urmatoarea proprietate de ortogonalitate
1
f
n
(x) f
k
(x) dx =
nk
=
_
1 daca n = k
0 daca n ,= k.
(2.7)
Indicat ie. Calcul direct bazat pe formulele
cos nx cos kx =
1
2
[cos(n +k)x + cos(n k)x]
sin nx cos kx =
1
2
[sin(n +k)x + sin(n k)x]
sin nx sin kx =
1
2
[cos(n k)x cos(n +k)x].
2.12.4 Denit ie. Prin polinom trigonometric se nt elege orice combinat ie liniara
nita de termeni ai sirului trigonometric.
Siruri si serii 59
2.12.5 Teorema. Daca seria
1
2
a
0
+
n=1
[a
n
cos nx +b
n
sin nx]
este uniform convergenta si daca suma ei este funct ia f : R R atunci
a
n
=
1
f(x) cos nxdx oricare ar fi n 0, 1, 2, ...

b
n
=
1
f(x) sin nxdx oricare ar fi n 1, 2, 3, ....

(2.8)
si are loc egalitatea lui Parseval
1
2
a
2
0
+
n=1
(a
2
n
+b
2
n
) =
1
f
2
(x) dx. (2.9)
Demonstrat ie. Fie s
k
(x) =
1
2
a
0
+
k
n=1
[a
n
cos nx +b
n
sin nx]. Deoarece
[s
k
(x) cos nx f(x) cos nx[ = [ cos nx[ [s
k
(x) f(x)[ [s
k
(x) f(x)[
obt inem (a se vedea pag. 49-10)
s
k
u
R
f = s
k
cos nx
u
R
f cos nx = lim
k
s
k
(x) cos nxdx=
f(x) cos nxdx.

Dar conform proprietat ii de ortogonalitate (pag. 58-2.7) avem
s
k
(x) cos nxdx=a
n
cos
2
nxdx=a
n
, pentru orice k n.
Funct ia periodica f cu perioada 2 ind limita unui sir uniform convergent de funct ii
continue este continua si deci marginita. La fel ca mai sus, s
k
u
R
f =s
k
f
u
R
f
2
si
f
2
(x) dx = lim
k
s
k
(x) f(x) dx
= lim
k
_
1
2
a
0
f(x) dx +
k
n=1
(a
n
cos nx +b
n
sin nx)f(x) dx
_
= lim
k
_
1
2
a
2
0
+
k
n=1
(a
2
n
+b
2
n
)
_
=
_
1
2
a
2
0
+
n=1
(a
2
n
+b
2
n
)
_
.
2.12.6 Formulele (2.8) au sens pentru orice funct ie f integrabila pe [, ] si permit
asocierea de serii trigonometrice unei clase foarte largi de funct ii. Vom prezenta
pe parcursul acestei sect iuni condit ii suciente pentru ca o astfel de serie sa e
convergenta (punctual, uniform), condit ii suciente ca suma seriei sa coincida cu
funct ia f corespunzatoare, etc. Posibilitatea reprezentarii unei funct ii ca suma a
unei serii trigonometrice sau posibilitatea aproximarii ei (ntr-un anumit sens) cu
polinoame trigonometrice este foarte utila n multe aplicat ii.
2.12.7 Denit ie. Fie I un interval astfel ncat [, ] I si f : I R o funct ie
integrabila pe [, ]. Seria
1
2
a
0
+
n=1
[a
n
cos nx +b
n
sin nx] unde
a
n
=
1
f(x) cos nxdx

b
n
=
1
f(x) sin nxdx

se numeste seria Fourier-trigonometrica asociata lui f.
2.12.8 Exemple.
a) Seria Fourier asociata funct iei f : [, ] R, f(x) = [x[ este
2

4
k=0
1
(2k + 1)
2
cos(2k + 1)x.
b) Seria Fourier asociata funct iei f : [, ] R, f(x) = x
2
este
2
3
+ 4
n=1
(1)
n
n
2
cos nx.
2.12.9
Seria Fourier asociata unei functii pare este de forma
1
2
a
0
+
n=1
a
n
cos nx.
Seria Fourier asociata unei functii impare este de forma

n=1
b
n
sin nx.
2.12.10 Denit ie. Fie f : [a, b] R o funct ie denita pe intervalul nchis [a, b] R.
Spunem ca f este continua pe port iuni daca exista o diviziune
x
0
= a < x
1
< x
2
< < x
n1
< x
n
= b
a intervalului [a, b] astfel ncat:
restrict iile f[
(x
i1
,x
i
)
sunt continue, oricare ar i 1, 2, . . . , n
limitele laterale f(x
0
+), f(x
1
), f(x
1
+), f(x
2
), . . . , f(x
n
), unde
f(x
i
) = lim
x,x
i
f(x), f(x
i
+) = lim
xx
i
f(x)
exista si sunt nite.
2.12.11 Orice funct ie continua f : [a, b] R este o funct ie continua pe port iuni.
Siruri si serii 61
2.12.12 Propozit ie. Daca f : [, ] R este o funct ie continua pe port iuni si
t
n
: [, ] R, t
n
(x) =

0
2
+
n
k=1
(
k
cos kx +
k
sin kx)
un polinom trigonometric de gradul n atunci cea mai mica valoare a integralei
2
n
=
_

[f(x) t
n
(x)]
2
dx (2.10)
se obt ine n cazul n care
k
si
k
sunt coecient ii Fourier (2.8) asociat i funct iei f.
Demonstrat ie. Utilizand relat iile (2.7) si (2.8) obt inem
2
n
=
_
f
2
(x) dx 2
_
f(x) t
n
(x) dx +
_
t
2
n
(x) dx
=
_
f
2
(x) dx
0
_
f(x) dx 2
n
k=1
_
k
_
f(x) cos kxdx

+
k
_
f(x) sin kxdx

_
+
_
1
2
2
0
+
n
k=1
(
2
k
+
2
k
)
_
=
_
f
2
(x) dx +
_
1
2
(
2
0
2a
0
0
) +
n
k=1
(
2
k
+
2
k
2
k
a
k
2
k
b
k
)
_
=
_
f
2
(x) dx
_
1
2
a
2
0
+
n
k=1
(a
2
k
+b
2
k
)
_
+
_
1
2
(
0
a
0
)
2
+
n
k=1
[(
k
a
k
)
2
+ (
k
b
k
)
2
]
_
.
(2.11)
2.12.13 Teorema. Daca f : [, ] R este o funct ie continu a pe port iuni si
daca a
n
, b
n
sunt coecient ii Fourier asociat i funct iei f atunci seria

n=1
(a
2
n
+b
2
n
)
este convergent a si are loc inegalitatea lui Bessel
1
2
a
2
0
+
n=1
(a
2
n
+b
2
n
)
1
f
2
(x) dx.
Demonstrat ie. In cazul n care
k
= a
k
si
k
= b
k
, din (2.10) si (2.11) rezulta
_

f
2
(x) dx
_
1
2
a
2
0
+
n
k=1
(a
2
k
+b
2
k
)
_
=
_

[f(x) t
n
(x)]
2
dx 0
si
1
2
a
2
0
+
k=1
(a
2
k
+b
2
k
) = lim
n
_
1
2
a
2
0
+
n
k=1
(a
2
k
+b
2
k
)
_
f
2
(x) dx.
2.12.14 Propozit ie. Daca f : [, ] R este o funct ie continua pe port iuni
atunci coecient ii Fourier a
n
, b
n
asociat i funct iei f au proprietatea
lim
n
a
n
= 0 , lim
n
b
n
= 0.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta din convergent a seriei

n=1
(a
2
n
+b
2
n
) si din
0 [a
n
[
_
a
2
n
+b
2
n
, 0 [b
n
[
_
a
2
n
+b
2
n
.
2.12.15 Daca se modica valorile luate de o funct ie continua pe port iuni ntr-un
numar nit de puncte, funct ia rezultata ramane continua pe port iuni. Are sens sa
se puna problema daca o funct ie g : [, ] R este sau nu continua pe port iuni
chiar daca exista un numar nit de puncte din [, ] n care ea nu este denita.
2.12.16 Teorema. Daca f : [, ] R este o funct ie continua, derivabila ex-
ceptand eventual un numar nit de puncte, cu derivata f
t
continua pe port iuni si
astfel ncat f() = f() atunci seria Fourier asociata lui f este convergenta si
suma ei este f
1
2
a
0
+
n=1
[a
n
cos nx +b
n
sin nx] = f(x), oricare ar fi x[, ].
Demonstrat ie. A se vedea [6], pag 120.
2.12.17 Fie f : [, ] R o funct ie continua pe port iuni. Daca modicam valo-
rile pe care le ia f ntr-un numar nit de puncte din [, ] seria Fourier asociata nu
se modica. Fara a restrange generalitatea, vom considera doar funct ii cu propri-
etatea f() =f(). Orice astfel de funct ie este restrict ia la [, ] a unei funct ii
f : RR periodice cu perioada 2 (pentru care am pastrat aceeasi notat ie).
2.12.18 Teorema. Daca f : [, ] R este o funct ie continua, derivabila n in-
tervalele de continuitate si cu derivata f
t
continua pe port iuni atunci seria Fourier
asociata lui f este convergent a n orice punct si
1
2
a
0
+
n=1
[a
n
cos nx +b
n
sin nx] =
f(x) +f(x+)
2
, oricare ar fi xR.
Demonstrat ie. A se vedea [6], pag 118.
2.12.19 Daca funct ia f este continua n punctul x atunci
f(x)+f(x+)
2
= f(x).
2.12.20 Teorema (A doua teorema de aproximare a lui Weierstrass).
Orice funct ie continua f : R R, periodica de perioada 2 este
limita unui sir uniform convergent de polinoame trigonometrice.
Demonstrat ie. A se vedea [16], vol.2, pag 119.
Siruri si serii 63
2.12.21 Aplicat ia
: [, ] [a, b], (t) =
a +b
2
+
b a
2
t
este bijectiva si inversa ei este
1
: [a, b] [, ],
1
(x) =

b a
(2x a b).
Fiecare funct ie f : [a, b] R cu f(a) = f(b) se poate prelungi prin periodicitate
cu perioada (b a) pana la o funct ie f : R R si f = (f )
1
, unde
f : [, ] R, (f )(t) = f
_
a +b
2
+
b a
2
t
_
este o funct ie periodica cu perioada 2. Seria Fourier corespunzatoare lui f este
1
2
a
0
+
n=1
[a
n
cos nt +b
n
sin nt] (2.12)
unde
a
n
=
1
f
_
a+b
2
+
ba
2
t
_
cos nt dx =
2
ba
b
_
a
f(x) cos
n
ba
(2xab)dx
b
n
=
1
f
_
a+b
2
+
ba
2
t
_
sin nt dx =
2
ba
b
_
a
f(x) sin
n
ba
(2xab)dx
Deoarece f = (f )
1
efectuandn (2.12) substitut ia t =

ba
(2xab) obt inem
seria Fourier corespunzatoare lui f
1
2
a
0
+
n=1
_
a
n
cos
n
b a
(2xab) +b
n
sin
n
b a
(2xab)
_
.
64
Capitolul 3
Elemente de topologie.
Continuitate
3.1 Mult imi deschise
3.1.1 Prin spat iu metric se nt elege orice mult ime nevida pe care s-a denit o
distant a, iar prin spat iu normat orice spat iu vectorial pe care s-a denit o norma.
Not iunea de spat iu metric este mult mai generala decat cea de spat iu normat si n
acelasi timp cu o structura matematica mult mai saraca. Elementele unui spat iu nor-
mat pot descrise prin utilizarea unei baze n spat iul vectorial corespunzator. Orice
spat iu normat (E, | |) are o structura naturala de spat iu metric data de distant a
d : E E R, d(x, y) =| x y | .
Not iunea de spat iu metric ind foarte generala, elementele pe care le implica sunt,
n general, insuciente pentru a permite descrierea unor sisteme zice. Spat iile
metrice care intervin n modelele matematice utilizate n zica sunt, n general,
spat ii normate sau submult imi ale unor spat ii normate. In general, punctul de la
care se pleaca n construct ia unui model matematic este un spat iu normat.
3.1.2 Propozit ie. Orice submult ime nevida a unui spat iu normat are o structura
naturala de spat iu metric.
Demonstrat ie. Daca (E, | |) este spat iu normat si daca S E este este o submult ime
nevida atunci (S, d), unde
65
d : S S R, d(x, y) =| x y |
este spat iu metric. Demonstrat ia este similara celei prezentate la pag. 32-2.
3.1.3 Exemplu. Sfera unitate cu centrul in origine
o = (x, y, z) [ x
2
+y
2
+z
2
= 1
considerata cu distant a indusa din spat iul normat R
3
d : o o R, d((x, y, z), (x
t
, y
t
, z
t
)) =| (x, y, z) (x
t
, y
t
, z
t
) |
=
_
(xx
t
)
2
+(yy
t
)
2
+(zz
t
)
2
este spat iu metric.
3.1.4 Orice submult ime nevida a unui spat iu metric are la randul ei o structura de
spat iu metric. Daca (S, d) este spat iu metric si daca S
0
S este o submult ime nevida
atunci restrict ia aplicat iei d la S
0
S
0
este o distant a pe S
0
si deci (S
0
, d[
S
0
S
0
) este
spat iu metric.
3.1.5 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric, x
0
S un punct xat si r > 0. Prin
sfera deschis a de centru x
0
si raza r se nt elege mult imea
B
r
(x
0
) = xS [ d(x
0
, x) <r .
Figura 3.1
3.1.6 Exemple.
a) In spat iul normat (R, [ [) avem B
r
(x
0
) = (x
0
r, x
0
+r).
b) In (R
2
, | |) cu |(x, y)|=
_
x
2
+y
2
mult imea B
r
(x
0
, y
0
) este un disc considerat
fara circumferint a (vezi Fig. 3.1, partea stanga).
Elemente de topologie. Continuitate 67
c) In (R
2
, | |) cu |(x, y)|= [x[ + [y[ sfera deschisa B
r
(x
0
, y
0
) este formata din
punctele situate n interiorul unui patrat (vezi Fig. 3.1 , partea dreapta).
c) In (R
2
, | |) cu |(x, y)|= max[x[, [y[ sfera deschisa B
r
(x
0
, y
0
) este formata din
punctele situate n interiorul unui patrat (vezi Fig. 3.2, partea stanga).
d) In spat iul (C
0
([a, b]), | |) al funct iilor continue f : [a, b] R considerat
mpreuna cu norma | f |=max
x[a,b]
[f(x)[, sfera deschisa B
r
(f
0
) este formata
din toate funct iile f : [a, b] R pentru care (vezi Fig. 3.2, partea dreapta)
[f(x)f
0
(x)[ < r oricare ar x[a, b]
adica din toate funct iile f : [a, b] R pentru care
f
0
(x)r < f(x) < f
0
(x)+r oricare ar x[a, b].
Figura 3.2
3.1.7 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric si DS o mult ime. Spunem despre
un element xD ca este punct interior al mult imii D daca exista r
x
>0 astfel ncat
B
r
x
(x)D ( se vedea Fig. 3.3). Mult imea formata din toate punctele interioare ale
lui D este numita interiorul lui D si notata cu

D
.
Figura 3.3
3.1.8 Din denit ia anterioara rezulta ca

D
D, oricare ar DS.
3.1.9 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric. Spunem despre o mult ime DS ca
este mult ime deschisa daca

D
=D, adica daca orice punct xD este punct interior.
3.1.10 Exemple.
a) In cazul spat iului normat (R, [ [) avem
R= R,
Q= , D=[0, 1)
D
=(0, 1).
b) In cazul spat iului normat (R
2
, | |) cu |(x, y)|=
_
x
2
+y
2
avem
D=(x, y) [ x
2
+y
2
1 =
D
=(x, y) [ x
2
+y
2
< 1
D=(x, y) [ y 0 =
D
=(x, y) [ y > 0.
3.1.11 Problema. Fie (S, d) un spat iu metric. Sa se arate ca:
a) Mult imile si S sunt mult imi deschise.
b) Orice reuniune de mult imi deschise este o mult ime deschisa.
c) Orice intersect ie nita de mult imi deschise este o mult ime deschisa.
3.1.12 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric. Prin vecinatate a unui punct x S
se nt elege orice mult ime deschisa care cont ine pe x.
3.2 Mult imi nchise
3.2.1 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric si AS o mult ime. Spunem despre
un element a S ca este punct limita al mult imii A daca pentru orice r >0 avem
B
r
(a) A ,= (a se vedea Fig. 3.4). Mult imea formata din toate punctele limita ale
lui A este numita inchiderea lui A si notata cu

A.
3.2.2 Exemple.
a) In cazul spat iului normat (R, [ [) avem
R = R,

Q = R, [0, 1) =[0, 1],
_
1,
1
2
,
1
3
,
_
=
_
0, 1,
1
2
,
1
3
,
_
.
b) In cazul spat iului normat (R
2
, | |) cu |(x, y)|=
_
x
2
+y
2
avem
(x, y) [ x
2
+y
2
< 1 = (x, y) [ x
2
+y
2
1
(x, y) [ y > 0 = (x, y) [ y 0.
Figura 3.4
3.2.3 Propozit ie. Fie (S, d) un spat iu metric si AS o mult ime. Avem a

A daca
si numai daca exista n A un sir convergent (x
n
)
n0
astfel nc at a = lim
n
x
n
.
Demonstrat ie. Daca a

A atunci B1
n
(a) A ,= , oricare ar n N
. Alegand
pentru ecare n N
un element x
n
B1
n
(a) A obt inem un sir (x
n
)
n0
astfel
ncat d(x
n
, a) <
1
n
. Invers, daca exista n A un sir convergent (x
n
)
n0
astfel ncat
a = lim
n
x
n
atunci pentru orice r >0 exista n
r
N astfel ncat x
n
B
r
(a) A,
oricare ar n n
r
.
3.2.4 Orice punct x A este punct limita al lui A. Oricare ar A avem A

A.
3.2.5 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric. Spunem despre o mult ime AS ca
este mult ime nchisa daca A=

A, adica daca Asi cont ine toate punctele limita.
3.2.6 Propozit ie. Mult imea A din spat iul metric (S, d) este nchis a daca si numai
daca limita oricarui sir convergent din A apart ine lui A.
Demonstrat ie. Orice element din

A este limita unui sir convergent din A si pentru
orice sir convergent (x
n
)
n0
din A are loc relat ia lim
n
x
n

A. Avem

A = A daca
si numai daca limita oricarui sir convergent din A apart ine lui A.
3.2.7 Teorema. Fie (S, d) un spat iu metric. O mult ime DS este deschisa daca
si numai daca complementara ei SD este mult ime nchisa.
Demonstrat ie. Fie D S mult ime deschisa. Avem de aratat ca SD SD.
Fie x SD. Presupunand prin absurd ca x , SD rezulta ca x D si exista
r
x
> 0 astfel ncat B
r
x
(x) D. Dar n acest caz B
r
x
(x) (SD) = , ceea ce este
n contradict ie cu x SD. Fie D S mult ime nchisa. Avem de aratat ca
SD este deschisa. Fie x SD. Deoarece

D = D avem x ,

D si prin urmare
exista r > 0 astfel ncat B
r
(x) D = , adica astfel ncat B
r
(x) SD.
3.2.8 Exercit iu. Orice submult ime nita a unui spat iu metric este nchisa.
Rezolvarea 1. Singurele siruri convergente sunt cele constante, de la un rang ncolo.
Rezolvarea 2. Fie (S, d) un spat iu metric si A=x
1
, x
2
, ..., x
k
S. Mult imea SA
este deschisa: daca xSA atunci exista r
x
=min
1nk
d(x, x
n
) cu B
r
x
(x)SA.
3.2.9 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric. Spunem despre o submult ime AS
ca este densa n S daca

A = S.
3.2.10 Daca A este densa n S atunci orice element al lui S este limita unui sir
convergent de elemente din A. Mult imea numerelor rat ionale Q este densa n spat iul
normat (R, [ [). Orice numar real este limita unui sir de numere rat ionale.
3.3 Limita unei funct ii ntr-un punct
3.3.1 In anumite aplicat ii este utila cunoasterea comportarii unei funct ii f n vecina-
tatea unui punct a fara a lua n considerare valoarea pe care o ia funct ia n punctul
a (n cazul n care ea este denita n a). In particular, este util sa se stie ce se
ntampla cu valorile f(x) ale funct iei cand x se apropie din ce n ce mai mult de
punctul a. Pentru ca problema sa aiba sens este necesar ca domeniul de denit ie al
lui f sa cont ina puncte oricat de apropiate de a, diferite de a.
3.3.2 Denit ie. Spunem despre un punct aR ca este punct de acumulare pentru
o mult ime DR daca oricare ar >0 avem (a, a+) (Da) ,= . Prin
denit ie, este punct de acumulare pentru mult imile nemajorate, iar este
punct de acumulare pentru mult imile neminorate.
3.3.3 Punctul a = 1 este punct de acumulare pentru D = (0, 1) (3, ).
Punctul a = 2 nu este punct de acumulare pentru D = (0, 1) (3, ).
Punctul a = 0 este punct de acumulare pentru D =
_
1,
1
2
,
1
3
,
1
4
, ...
_
.
Punctul a = 1 nu este punct de acumulare pentru D =
_
1,
1
2
,
1
3
,
1
4
, ...
_
.
Punctul a =
2 este punct de acumulare pentru Q.

3.3.4 Denit ie. Fie f : DRR o funct ie si a un punct de acumulare pentru D.
Spunem ca funct ia f are limita l n punctul a si scriem
lim
xa
f(x) = l
daca oricare ar sirul (x
n
)
n0
din Da cu lim
n
x
n
= a avem lim
n
f(x
n
) = l.
3.3.5 Exercit iu. Fie funct ia
R0 R : x sin
1
x
.
Sa se arate ca
lim
x
2
sin
1
x
= 1 dar lim
x0
sin
1
x
nu exista.
Rezolvare. Punctul a =
2
este punct de acumulare pentru D = R0 si

x
n

2
= sin
1
x
n
sin

2
= 1.
Punctul a=0 este punct de acumulare pentru D=R0. Limita nu exista deoarece
n
=
1
n
0
1
2
+ 2n
=
n
dar sin
1
n
0 ,= 1 sin
1
n
.
3.3.6 MATHEMATICA: Limit[f[x], x -> a]
In[1]:=Limit[Sin[1/x], x -> 2/Pi] Out[1]=1
In[2]:=Limit[Sin[x]/x, x -> 0] Out[2]=1
In[3]:=Limit[(1+1/x)^x, x -> Infinity] Out[3]=e.
3.3.7 Teorema. Fie f : DRR o funct ie si a un punct de acumulare pentru D.
lim
xa
f(x)=l
_
_
pentru orice >0 exista >0 astfel incat
xD
x,=a
[xa[ <
_
_
= [f(x) l[ <
Demonstrat ie. = Presupunand contrariul, exista
0
>0 astfel ncat oricare ar
>0 exista xD cu x,=a, [xa[ < si [f(x)l[ . In particular, alegand =
1
n
exista x
n
D cu x
n
,=a, [x
n
a[ <
1
n
si [f(x
n
)l[ . Rezulta ca lim
n
x
n
= a
si conform ipotezei trebuie sa avem relat ia lim
n
f(x
n
) = l, n contradict ie cu
[f(x
n
)l[ . = Fie (x
n
)
n0
un sir din Da cu lim
n
x
n
= a. Pentru a
arata ca lim
n
f(x
n
) = l consideram > 0 arbitrar ales. Conform ipotezei exista
> 0 astfel ncat pentru orice xD cu x,=a si [xa[ < are loc relat ia [f(x) l[ <.
Deoarece lim
n
x
n
= a, exista n
N astfel ncat [x
n
a[ < si deci [f(x
n
)l[ <,
oricare ar nn
.
3.3.8 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric. Spunem despre un punct aS ca este
punct de acumulare pentru DS daca oricare ar >0 avem B
(a) (Da) ,= .
3.3.9 Denit ie. Fie (S
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice, f : DS
1
S
2
o funct ie si
aS
1
punct de acumulare pentru D. Spunem ca funct ia f are limita l n punctul a
lim
xa
f(x) = l
n
)
n0
din Da cu lim
n
x
n
= a avem lim
n
f(x
n
) = l.
Figura 3.5
3.3.10 Teorema. Fie f : DS
1
S
2
o funct ie si a punct de acumulare pentru D.
lim
xa
f(x)=l
_
_
xD
x,=a
d
1
(x, a) <
_
_
= d
2
(f(x), l) <
Demonstrat ie. Este similara cu demonstrat ia prezentata la pag. 71-7 .
3.3.11 In cazul spat iilor R
n
, dac a nu se indica o alta norma, vom subnt elege ca
structura de spat iu normat considerata este cea denita de norma uzual a
| |: R
n
R : x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) | x |=
_
n
k=1
x
2
k
.
Ea este norma asociata produsului scalar uzual
, ) : R
n
R
n
R, x, y) =
n
k=1
x
k
y
k
adica
[[x[[ =
_
x, x)
si deneste distant a uzuala
d : R
n
R
n
R, d(x, y) = [[x y[[ =
_
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
.
f : R
2
(0, 0) R, f(x, y) =
x
3
x
2
+y
2
.
Sa se arate ca
lim
(x,y)(1,2)
f(x, y) =
1
5
si lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0.
Rezolvare. Punctul (1, 2) este punct de acumulare pentru D=R
2
(0, 0). Avem
(x
n
, y
n
) (1, 2)
_
x
n
1
y
n
2
f(x
n
, y
n
) =
x
3
n
x
2
n
+y
2
n
1
3
1
2
+ 2
2
=
1
5
.
Punctul (0, 0) este punct de acumulare pentru D. Daca (x
n
, y
n
) (0, 0) atunci
0 [f(x
n
, y
n
) 0[ =
x
3
n
x
2
n
+y
2
n
=
x
2
n
x
2
n
+y
2
n
[x
n
[ [x
n
[ 0.
f : R
2
(0, 0) R, f(x, y) =
xy
x
2
+y
2
.
Sa se arate ca nu exista limita
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y)
desi exista limitele iterate
lim
x0
(lim
y0
f(x, y)) = 0 = lim
y0
(lim
x0
f(x, y)).
Rezolvare. Oricare ar R avem
lim
n
_
1
n
,

n
_
=(0, 0) dar limita lim
n
f
_
1
n
,

n
_
=

1+
2
depinde de .
3.3.14 Propozit ie. Fie funct ia
f : D R
n
R
k
, f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
k
(x))
si aR
n
un punct de acumulare pentru D. Avem
lim
xa
f(x)=(l
1
, l
2
, ..., l
k
) lim
xa
f
j
(x)=l
j
oricare ar fi j 1, 2, ..., k.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din relat ia (a se vedea pag. 38-13)
[f
1
(x)l
1
[
................
[f
k
(x)l
k
[
_
_
| f(x)l | [f
1
(x)l
1
[ +... +[f
k
(x)l
k
[.
3.4 Funct ii continue
3.4.1 In acest paragraf vom studia comportarea unei funct ii n vecinatatea unui
punct a apart inand domeniului de denit ie comparand valoarea funct iei n a cu
valorile luate n vecinatatea lui a.
3.4.2 Denit ie. Fie f : DRR o funct ie si aD. Spunem ca f este continuan a
n
)
n0
din D cu lim
n
x
n
=a avem lim
n
f(x
n
)=f(a).
3.4.3 Teorema. Fie f : DRR o funct ie si a D. Avem
f este continua in a
_
_
xD
[xa[ <
_
= [f(x) f(a)[ <
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice, f : DS
1
S
2
o funct ie si
a D. Spunem ca funct ia f este continua n a daca oricare ar sirul (x
n
)
n0
din
D cu lim
n
x
n
=a avem lim
n
f(x
n
)=f(a).
3.4.5 Denit ie. Spunem ca funct ia f : DS
1
S
2
este funct ie continua
daca este continua n orice punct aD.
3.4.6 Punctele lui D care nu sunt puncte de acumulare se numesc puncte izolate.
Daca a D este punct izolat si daca (x
n
)
n0
este un sir din D cu lim
n
x
n
=a
atunci exista n
0
N astfel ncat x
n
= a, oricare ar n n
0
, ceea ce conduce
la lim
n
f(x
n
) = f(a). Astfel, o funct ie este continua n orice punct izolat al
domeniului de denit ie.
3.4.7 O funct ie f este continuantr-un punct de acumulare a apart inand domeniului
de denit ie daca si numai daca f are limita n a si lim
xa
f(x) = f(a).
3.4.8 Teorema. Fie f : DS
1
S
2
o funct ie si aD. Avem
f este continua in a
_
_
xD
d
1
(x, a) <
_
= d
2
(f(x), f(a)) <
3.4.9 Propozit ie. (Prelungirea prin continuitate). Fie f : DS
1
S
2
o funct ie
si a un punct de acumulare pentru D care nu apart ine lui D. Daca exista limita
lim
xa
f(x) = l
atunci funct ia
f : D a S
2
,

f(x) =
_
f(x) daca xD
l daca x=a
este continua n a.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta direct din denit ia continuitat ii.
3.4.10 Exemplu. Deoarece lim
x0
sin x
x
= 1 funct ia
f : R0 R, f(x) =
sin x
x
se poate prelungi prin continuitate, rezultand funct ia continua
f : R R,

f(x) =
_
sin x
x
daca x ,= 0
1 daca x = 0
3.4.11 Propozit ie. Fie (S
1
, d
1
), (S
2
, d
2
), (S
3
, d
3
) spat ii metrice si
f : D
1
S
1
S
2
, g : D
2
S
2
S
3
doua funct ii astfel ncat f(D
1
) D
2
. Daca f este continua n punctul a D
1
si
daca g este continua n f(a) D
2
atunci funct ia compusa
g f : D
1
S
3
, (g f)(x) = g(f(x))
este continua n punctul a.
Demonstrat ie. Din continuitatea lui f n a si a lui g n f(a) rezulta relat ia
x
n
a = f(x
n
)f(a) = (gf)(x
n
)=g(f(x
n
)) g(f(a))=(g f)(a)
care arata ca g f este continua n a.
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice. Spunem ca funct ia
f : DS
1
S
2
este funct ie continua daca este continua n orice punct aD.
3.4.13 Propozit ie. Daca f : S
1
S
2
este funct ie continua atunci:
D deschisa in S
2
= f
1
(D) deschisa in S
1
.
Demonstrat ie. Fie a f
1
(D) = x S
1
[ f(x) D. Deoarece f(a) apart ine
mult imii deschise D rezulta ca exista > 0 astfel ncat B
(f(a)) D. Funct ia f
ind continua n a, exista > 0 astfel ncat d
1
(x, a) < = d
2
(f(x), f(a)) <,
adica relat ia f(B
(a)) B
(f(a)) din care rezulta B
(a) f
1
(D).
3.4.14 Propozit ie. Daca (E, | |) este spat iu normat atunci aplicat ia
| |: E R : x |x|
este continua. In particular, aplicat ia modul R R : x [x[ este continua.
Demonstrat ie. Din denit ia normei rezulta relat iile
|x
n
|=|x
n
a+a||x
n
a| + |a|, |a|=|ax
n
+x
n
||x
n
a| + |x
n
|
care conduc la
|x
n
a| |x
n
||a| |x
n
a| adica [ |x
n
||a| [ |x
n
a|
si prin urmare,
x
n
a = |x
n
a|0 = [ |x
n
||a| [ 0 = |x
n
||a| .
3.4.15 Propozit ie. Daca (E, | |) este spat iu normat atunci aplicat iile
E E E : (x, y) x +y R E E : (, x) x
sunt continue ( a se vedea pag. 31-5).
Demonstrat ie. Daca (x
n
, y
n
) (a, b) atunci x
n
a, y
n
b si avem
0 | (x
n
+y
n
) (a +b) || x
n
a | + | y
n
b |0.
Daca (
n
, x
n
) (, a) atunci
n
, x
n
a si avem
0 |
n
x
n
a | =| (
n
)(x
n
a) + (
n
)a +(x
n
a) |
[
n
[ | x
n
a | +[
n
[ | a | +[[ | x
n
a |0.
3.4.16 Teorema. Orice aplicat ie liniara A: R
n
R
k
este continua.
Demonstrat ie. Orice vector u=(u
1
, u
2
, ..., u
n
)R
n
admiten raport cu baza canonica
e
1
=(1, 0, ..., 0), e
2
=(0, 1, 0, ..., 0), . . . e
n
=(0, 0, ..., 0, 1)
reprezentarea u=u
1
e
1
+u
2
e
2
+. . . +u
n
e
n
. Din relat ia (a se vedea pag. 34-8)
|AxAa| =|A(xa)|=|A((x
1
a
1
) e
1
+(x
2
a
2
) e
2
+. . . +(x
n
a
n
) e
n
)|
|A((x
1
a
1
) e
1
| + |(x
2
a
2
) e
2
| +. . . + |(x
n
a
n
) e
n
)|
= [x
1
a
1
[ |Ae
1
| +[x
2
a
2
[ |Ae
2
| + +[x
n
a
n
[ |Ae
n
|
n
j=1
(x
j
a
j
)
2
_
n
j=1
|Ae
j
|
2
=|x a|
_
n
j=1
|Ae
j
|
2
.
vericata oricare ar aR
n
rezulta ca lim
xa
Ax=Aa.
3.4.17 Propozit ie. O funct ie
f : D R
n
R
k
, f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
k
(x))
este continua ntr-un punct aD daca si numai daca ecare dintre funct iile
f
j
: D R
n
R, j 1, 2, ..., k.
este continua n punctul a.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din relat ia (a se vedea pag. 38-13)
[f
1
(x)f
1
(a)[
..................
[f
k
(x)f
k
(a)[
_
_
| f(x)f(a) | [f
1
(x)f
1
(a)[ +... +[f
k
(x)f
k
(a)[.
3.5 Mult imi compacte
3.5.1 Denit ie. Spunem despre o mult ime K dintr-un spat iu metric (S, d) ca este
compacta (prin siruri) daca orice sir (x
n
)
n0
din K cont ine cel put in un subsir
(x
n
k
)
k0
convergent catre un element din K.
3.5.2 Exercit iu. In spat iul (R, [ [), orice interval [a, b] este mult ime compacta.
Rezolvare. Orice sir (x
n
)
n0
din [a, b] este marginit si conform teoremei lui Cesaro
(pag. 24-18) cont ine un subsir convergent (x
n
k
)
k0
. In plus, avem
a x
n
k
b = a lim
k
x
n
k
b.
3.5.3 Teorema. Intr-un spat iu metric, orice mult ime compacta este nchisa.
Demonstrat ie. Fie (S, d) un spat iu metric si K S o mult ime compacta. Daca
a

K atunci exista in K un sir (x
n
)
n0
cu lim
n
x
n
= a. Mult imea K ind
compacta, sirul (x
n
)
n0
cont ine un subsir (x
n
k
)
k0
convergent la un element din K.
Dar lim
k
x
n
k
=lim
n
x
n
=a si prin urmare a K. Rezulta ca

K K.
3.5.4 Denit ie. Spunem despre o mult ime A dintr-un spat iu metric (S, d) ca este
marginita daca exista aS si r >0 astfel ncat AB
r
(a).
3.5.5 Teorema. Intr-un spat iu metric, orice mult ime compacta este marginita.
Demonstrat ie. Fie (S,d) un spat iu metric si K S o mult ime compacta. Pre-
supunand ca K nu este marginita exista un sir (x
n
)
n0
n K astfel ncat d(x
n
, x
k
) 1
oricare ar n, k N. El poate generat n modul urmator: alegem x
0
K, apoi
x
1
KB
1
(x
0
), apoi x
2
K(x
0
)B
1
(x
1
)), apoi x
3
K(B
1
(x
0
)B
1
(x
1
)B
1
(x
2
)),
etc. Mult imea nemarginita K nu este cont inuta n B
1
(x
0
) B
1
(x
1
) . . . B
1
(x
n
)
deoarece alegand
r = max1, d(x
0
, x
1
) + 1, d(x
0
, x
2
) + 1, . . . , d(x
0
, x
n
) + 1
avem B
1
(x
0
)B
1
(x
1
). . .B
1
(x
n
) B
r
(x
0
). Sirul (x
n
)
n0
nu cont ine niciun subsir
convergent, ceea ce este in contradict ie cu ipoteza ca A este mult ime compacta.
3.5.6 Teorema (Bolzano-Weierstrass).
In spat iul R
m
o mult ime este compacta daca si numai daca este nchisa si marginita.
Demonstrat ie. Fie K R
m
o mult ime nchisa si marginita. Avem de aratat ca orice
sir (x
n
)
n0
din K cont ine un subsir (x
n
k
)
k0
convergent n K. Mult imea marginita
K poate nchisa ntr-un paralelipiped K[a
1
, b
1
][a
2
, b
2
]. . .[a
n
, b
n
]. Utilizand
metoda prezentata la pag. 24-18, bazata pe divizari succesive ale paralelipipedului
putem extrage din (x
n
)
n0
un subsir (x
n
k
)
k0
convergent n R
n
. Mult imea nchisa
K cont ine limitele tuturor sirurilor convergente cu elemente din K.
3.5.7 Fie (S
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice si A S
1
. Spunem despre o funct ie
f : AS
2
ca este continua daca este continua n orice punct a A, adica daca
pentru orice aA si orice >0 exista
a
>0 astfel ncat
xA
d
1
(x, a)<
a
_
= d
2
(f(x), f(a)) <.
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice si A S
1
. Spunem despre o
funct ie f : A S
2
ca este uniform continua daca pentru orice > 0 exista > 0
astfel ncat
x, yA
d
1
(x, y)<
_
= d
2
(f(x), f(y)) <.
3.5.9 Orice funct ie unifom continua este funct ie continua.
3.5.10 Exercit iu. Funct ia
f : (0, 1) R, f(x) =
1
x
este continua, dar nu este uniform continua.
Rezolvare. Presupunem f uniform continua. Pentru =
1
2
exista > 0 astfel ncat
x, y(0, 1)
[x y[ <
_
=
1
x

1
y
<.
Putem alege < 1. Deoarece ,

2
(0, 1) si
=

2
< trebuie ca
<
1
2
adica > 2, n contradict ie cu alegerea < 1.
3.5.11 Teorema. O funct ie continua pe o mult ime compacta este uniform continua.
Demonstrat ie. Fie (S
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice, K S
1
o mult ime compacta
si f : K S
2
o funct ie continua. Avem de aratat ca f este uniform continua.
Presupunand contrariul, exista
0
> 0 astfel ncat pentru orice > 0 exista x, y K
cu d
1
(x, y) < si d
2
(f(x), f(y))
0
. In particular, pentru =
1
n
exista x
n
, y
n
K
cu d
1
(x
n
, y
n
)<
1
n
si d
2
(f(x
n
), f(y
n
))
0
. Deoarece K este mult ime compacta, sirul
(x
n
)
n1
cont ine un subsir convergent (x
n
k
)
k1
cu limita a = lim
k
x
n
k
apart inand
lui K. Din relat ia 0 d
1
(a, y
n
k
) d
1
(a, x
n
k
)+d
1
(x
n
k
, y
n
k
) < d
1
(a, x
n
k
)+
1
n
k
rezulta
ca lim
k
y
n
k
= a. Funct ia f ind continua n a avem lim
k
f(x
n
k
) = f(a) =
lim
k
f(y
n
k
). Inegalitatea d
2
(f(x
n
k
), f(y
n
k
)) d
2
(f(x
n
k
), f(a))+d
2
(f(a), f(y
n
k
))
conduce la lim
k
d
2
(f(x
n
k
), f(y
n
k
))=0, n contradict ie cu d
2
(f(x
n
), f(y
n
))
0
.
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice si AS
1
. Spunem despre o
funct ie f : AS
2
ca este marginita daca f(A) este mult ime marginita.
3.5.13 Teorema. O funct ie continua pe o mult ime compacta este marginita.
Demonstrat ie. Presupunem ca f : K S
1
S
2
nu este marginita si e b S
2
xat. Pentru orice nN avem f(K),B
n
(b), adica exista x
n
K cu d
2
(b, f(x
n
))n.
Deoarece K este mult ime compacta, sirul (x
n
)
n0
cont ine un subsir convergent
(x
n
k
)
k0
cu limita a = lim
k
x
n
k
apart inand lui K. Funct ia f ind continua n a,
avem lim
k
f(x
n
k
)=f(a), adica lim
k
d
2
(f(x
n
k
, f(a)) = 0. In particular, exista
NN astfel ncat d
2
(f(x
n
k
, f(a)) 1 oricare ar k N. Relat ia
n
k
d
2
(b, f(x
n
k
)) d
2
(b, f(a)) +d
2
(f(a), f(x
n
k
)) d
2
(b, f(a)) + 1
vericata oricare ar kN arata ca sirul strict crescator de numere naturale (n
k
)
k0
este marginit, ceea ce este imposibil.
3.5.14 Teorema. Fie (S, d) spat iu metric. Funct iile continue f : SR
m
transforma mult imi compacte n mult imi compacte.
Demonstrat ie. Fie K S mult ime compacta. Din teorema anterioara rezulta
ca f(K) este mult ime marginita. Ramane sa aratam ca f(K) este nchisa. Fie
(f(x
n
))
n0
un sir din f(K) convergent n R
m
. Avem de aratat ca lim
n
f(x
n
)
apart ine mult imii f(K). Sirul (x
n
)
n0
din mult imea compacta K cont ine un subsir
convergent (x
n
k
)
k0
cu limita a = lim
k
x
n
k
apart inand lui K. Deoarece f este
continua n a avem lim
k
f(x
n
k
) = f(a) si prin urmare lim
n
f(x
n
) = f(a)
apart ine mult imii f(K).
3.5.15 Denit ie. Spunem despre o funct ie reala marginita f : A R ca si atinge
marginile daca exista a, bA astfel ncat inf
xA
f(x)=f(a) si sup
xA
f(x)=f(b).
3.5.16 Teorema. O funct ie real a continua pe o mult ime compact a si atinge marginile.
Demonstrat ie. Fie (S, d) un spat iu metric, KS o mult ime compacta si f : KR
o funct ie reala continua. Conform teoremei anterioare f este marginita si prin ur-
mare, exista numerele reale m = inf
xK
f(x) si M = sup
xK
f(x). Presupunem ca
nu exista aK cu f(a)=m. In acest caz m < f(x), oricare ar xK si
g : K R, g(x) =
1
f(x) m
este funct ie continua. Conform teoremei anterioare, funct ia g este marginita. Notand
M
t
= sup
xK
g(x) avem g(x) M
t
, adica f(x) m+
1
M
, oricare ar x K. Ul-
tima relat ie este insa n contradict ie cu faptul ca m este cel mai mare minorant
pentru mult imea f(x) [ x K. Ramane ca exista a K cu f(a) =m. Printr-un
rat ionament similar se arata ca exista bK cu f(b)=M.
3.6 Mult imi conexe
3.6.1 Denit ie. Spunem despre o funct ie f : I R denita pe un interval I R
ca are proprietatea lui Darboux daca oricare ar a, b I distincte si oricare ar
numarul ntre f(a) si f(b) exista c
ntre a si b astfel ncat f(c
)=.
3.6.2 O funct ie cu proprietatea lui Darboux este o funct ie care nu poate trece de la
o valoare la alta fara a trece prin toate valorile intermediare.
3.6.3 Teorema.
Orice funct ie f : I R continua pe un interval I R are proprietatea lui Darboux.
Demonstrat ie. Fie a < b si f(a) f(b) (cazul f(a) f(b) se analizeaza similar).
Daca f(a) = f(b) atunci = f(a) si alegand c
= a avem f(c
) =. Analizam n
continuare cazul f(a) < <f(b). Mult imea A=x [a, b] [ f(x) este nevida
si marginita. Aratam ca f(sup A) =, adica se poate alege c
= sup A. Deoarece
< f(b) avem c
< b si f(y) > , pentru orice y (c
, b). Fie (x
n
)
n0
un sir
convergent din A si (y
n
)
n0
un sir convergent din (c
, b) astfel ncat lim

n
x
n
=
c
= lim
n
y
n
. Deoarece f este continua n c
si f(x
n
) < f(y
n
), prin trecere
la limita, obt inem f(c
)=.
3.6.4 Propozit ie. Orice funct ie continua si injectiva f : I R
denita pe un interval I este strict monoton a.
Demonstrat ie. Presupunand ca f nu este strict monotona exista x
1
< x
2
< x
3
n I
astfel ncat f(x
1
) < f(x
2
) > f(x
3
) sau f(x
1
) > f(x
2
) < f(x
3
). Funct ia f ia valoarea
=
1
2
(f(x
2
)+maxf(x
1
), f(x
3
)), respectiv =
1
2
(f(x
2
)+minf(x
1
), f(x
3
)) atat
n intervalul (x
1
, x
2
) cat si n intervalul (x
2
, x
3
), n contradict ie cu injectivitatea ei.
3.6.5 Teorema. Inversa unei funct ii continue bijective f : I J denite
pe un interval I este continu a si strict monotona.
Demonstrat ie. Din propozit ia anterioara rezulta ca f este strict monotona. Vom
analiza cazul n are f este strict crescatoare (celalalt caz se analizeaza asemanator).
Funct ia f
1
: J I este strict crescatoare: oricare ar y
1
, y
2
J exista x
1
, x
2
I
astfel ncat y
1
= f(x
1
) si y
2
= f(x
2
), iar y
1
< y
2
implica x
1
< x
2
. Aratam ca
f
1
este continua ntr-un punct oarecare y
0
J. Consideram cazul n care y
0
nu este extremitate a intervalului (cazul in care y
0
este extremitate se analizeaza
asemanator). Fie x
0
I si > 0 astfel ncat f(x
0
) = y
0
si (x
0
, x
0
+) I.
Deoarece f(x
0
) < f(x
0
) < f(x
0
+ ) exista > 0 astfel ncat (y
0
, y
0
+ )
(f(x
0
), f(x
0
+)) si prin urmare [y y
0
[ < [f
1
(y) x
0
[ < .
3.6.6 Denit ie. Fie (S, d) un spat iu metric. Spunem despre o mult ime A S ca
este conexa daca n S nu exista doua mult imi deschise D
1
, D
2
astfel ncat
A D
1
D
2
, D
1
A ,= , D
2
A ,= si A D
1
D
2
= .
3.6.7 Mult imea 0, 1 din R nu este conexa deoarece exista, de exemplu,
mult imile deschise D
1
=(,
1
2
) si D
2
=(
1
3
, ) astfel ncat
0, 1D
1
D
2
, D
1
0, 1,=, D
2
0, 1,=, 0, 1D
1
D
2
=.
3.6.8 In cazul lui R, denumirea de interval este utilizata pentru mult imi de forma
(a, b) = x [ a < x < b (a, ) = x [ a < x (, ) = R
(a, b] = x [ a < x b [a, ) = x [ a x [a, a] = a
[a, b) = x [ a x < b (, b) = x [ x < b (a, a) =
[a, b] = x [ a x b (, b] = x [ x b
3.6.9 Propozit ie. O mult ime A R este conexa daca si numai daca este interval.
Demonstrat ie. Fie A R conexa nevida. Presupunand ca A nu este interval,
exista a, b, c astfel ncat a<c<b, aA, bA si c,A. In acest caz, exista mult imile
deschise D
1
= (, c), D
2
= (c, ) astfel ncat A D
1
D
2
, D
1
A ,= ,
D
2
A,= si A D
1
D
2
=, n contradit ie cu ipoteza ca A este conexa.
Presupunand ca A nu este conexa, exista doua mult imi deschise D
1
, D
2
astfel
ncat A D
1
D
2
, D
1
A,=, D
2
A,= si A D
1
D
2
=. Funct ia
f : A R, f(x) =
_
0 daca x D
1
A
1 daca x D
2
A
este continua n orice punct a A. Daca a D
1
A atunci exista r
a
> 0 astfel
ncat B
r
a
(a) D
1
. Pentru orice > 0 alegand = r
a
avem
x A
[x a[ <
_
= [f(x) f(a)[ = 0 < .
ceea ce arata ca f este continua n a. Cazul a D
1
A se analizeaza similar.
Conform teoremei precedente (pag. 81-3) funct ia f continua pe intervalul A are
proprietatea lui Darboux. Acest lucru nu este nsa posibil deoarece f(A) = 0, 1.
3.6.10 Folosind limbajul obisnuit, o mult ime conexa poate descrisa ca ind o
mult ime formata dintr-o singura bucata.
3.6.11 Teorema.
Imaginea unei mult imi conexe printr-o funct ie continua este o mult ime conexa.
Demonstrat ie. Fie (S
1
, d
1
), (S
2
, d
2
) spat ii metrice, A S
1
mult ime conexa si e
f : A S
2
o funct ie continua. Avem de aratat ca f(A) este mult ime conexa. Pre-
supunand ca f(A) nu este mult ime conexa exista doua mult imi deschise

D
1
,

D
2
astfel
ncat f(A)

D
1

D
2
,

D
1
f(A),=,

D
2
f(A),= si f(A)

D
1

D
2
=. Deoarece
preimaginea unei mult imi deschise printr-o aplicat ie continua este o mult ime de-
schisa (a se vedea pag. 76-13), mult imile D
1
= f
1
(

D
1
) si D
2
= f
1
(

D
2
) sunt
mult imi deschise. Dar
D
1
f(A),= D
1
A,= f(A)

D
1

D
2
AD
1
D
2
D
2
f(A),= D
2
A,= f(A)

D
1

D
2
= A D
1
D
2
=
ceea ce arata ca A nu este conexa, n contradict ie cu ipoteza.
3.6.12 Exemple.
a) Imaginea ([, ]) = (t) [ t [, ] a unei funct ii continue
: [, ] R
n
este mult ime conexa.
b) Cercul (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
= 1 din plan este mult ime conexa deoarece este
imaginea aplicat iei continue
: [0, 2] R
2
, (t)=(cos t, sin t).
c) Segmentul nchis [a, b] = (1t)a+tb [ t [0, 1] care uneste doua puncte a, bR
n
este mult ime conexa deoarece este imaginea aplicat iei continue
: [0, 1] R
n
, (t)=(1t)a+tb.
3.6.13 Propozit ie. Fie (S, d) un spat iu metric, AS o mult ime conexa si
f : AR o funct ie continua. Daca exista a, bA cu
f(a) f(b)<0 atunci exista cA astfel nc at f(c)=0.
Demonstrat ie. Mult imea f(A) R ind conexa, este un interval care cont ine nu-
merele de semn diferit f(a) si f(b).
3.6.14 Propozit ie. Daca f : [a, b] R R este continua atunci
f([a, b]) =
_
min
x[a,b]
f(x), max
x[a,b]
f(x)
_
.
Demonstrat ie. Funct ia f si atinge marginile si f([a, b]) este interval.
3.6.15 Propozit ie. O submult ime nevida AS a unui spat iu metric este conexa
daca si numai daca orice funct ie continua de forma f : A0, 1 este constanta.
Demonstrat ie. Mult imea nevida f(A) 0, 1 ind conexa, singurele variante
posibile sunt f(A) = 0 si f(A) = 1. Daca A nu este conexa atunci exista
doua mult imi deschise D
1
, D
2
astfel ncat A D
1
D
2
, D
1
A,=, D
2
A,= si
A D
1
D
2
=. Funct ia neconstanta
f : A 0, 1, f(x) =
_
0 daca x D
1
A
1 daca x D
2
A
este continua (a se vedea pag. 83-9)
3.6.16 Teorema. Daca (A
i
)
jJ
este o familie de submult imi conexe ale unui spat iu
metric si daca
jJ
A
j
,= atunci mult imea A=
jJ
A
j
este conexa.
Demonstrat ie. Este sucient sa ar atam ca orice funct ie continua f : A0, 1 este
constanta. Fie a
jJ
A
j
xat. Restrict ia f[
A
j
: A 0, 1 a funct iei f ind
continua pe mult imea conexa A
j
este constanta si prin urmare avem f(x) = f(a)
oricare ar xA
j
si oricare ar j J.
3.6.17 Exemple.
a) Linia poligonala [a, b] [b, c] este mult ime conexa, oricare ar a, b, c R
n
.
b) Linia poligonala
[a
0
, a
1
] [a
1
, a
2
] . . . [a
k1
, a
k
]
este mult ime conexa, oricare ar punctele a
0
, a
1
, . . . , a
k
R
n
.
3.6.18 Teorema. O mult ime deschisa nevida DR
n
este conexa daca si numai
daca orice doua puncte din A pot unite cu o linie poligonala cont inuta n A.
Demonstrat ie. Fie aA xat si e D
1
mult imea tuturor punctelor xA care
pot unite cu a printr-o linie poligonala cont inuta n A. Pentru ecare x D
1
exista o linie poligonala L
x
care uneste a cu x si r
x
> 0 astfel ncat B
r
x
(x) A.
Deoarece linia poligonala L
x
[x, y] care uneste a cu y este cont inuta n A oricare
ar y B
r
x
(x), rezulta ca B
r
x
(x) D
1
si prin urmare D
1
este mult ime deschisa.
Mult imea D
2
=AD
1
este si ea deschisa: daca x D
2
atunci exista
x
>0 astfel
ncat B
x
(x)D
2
deoarece n caz contrar a si x pot unite printr-o linie poligonala
cont inuta n A. Daca D
2
,= atunci A nu este conexa, ceea ce este n contradict ie
cu ipoteza. Ramane ca D
2
=, adica A=D
1
. Fie a A un punct xat si L
x
o linie poligonala cont inuta n A care uneste a cu x A. Mult imea A este conexa
deoarece ecare linie poligonala L
x
este conexa, a
xA
L
x
si A=
xA
L
x
.
3.6.19 Denit ie. Spunem despre o submult ime A R
n
ca este o mult ime stelata
daca exista un punct aA astfel ncat segmentul
[a, x] = (1t)a+tx [ t [0, 1]
care uneste a cu x este cont inut n A, oricare ar xA ( a se vedea gura 3.6).
Figura 3.6
3.6.20 Propozit ie. Orice mult ime stelata din R
n
este conexa.
Demonstrat ie. Fie AR
n
o mult ime stelata si a A astfel ncat [a, x] A, oricare
ar xA. Mult imea A este conexa deoarece

xA
[a, x] ,= si A =
xA
[a, x].
3.6.21 Denit ie. Spunem despre o submult ime A R
n
ca este o mult ime convexa
daca [x, y] A, oricare ar x, y A.
3.6.22 Orice mult ime convexa din R
n
este mult ime stelata si deci conexa.
3.6.23 Denit ie. Fie (S, d) spat iu metric. O mult ime DS
deschisa si conexa este numita domeniu.
Capitolul 4
Funct ii diferent iabile
4.1 Funct ii reale de o variabila reala
4.1.1 Denit ie. Spunem despre un punct aR ca este punct de acumulare pentru
o mult ime DR daca oricare ar >0 avem (a, a+) (Da) ,= .
4.1.2 Denit ie. Fie f : DR o funct ie denita pe o mult ime DR si a D un
punct de acumulare pentru D. Spunem ca funct ia f este derivabila n a daca exista
si este nita limita (numita derivata lui f n a)
f
t
(a) = lim
xa
f(x) f(a)
x a
.
4.1.3 Denit ie. O funct ie f : D R este numita funct ie derivabila daca este
derivabila n orice punct al domeniului de denit ie D. In acest caz, funct ia
f
t
: DR : x f
t
(x)
este numita derivata lui f.
4.1.4 In aplicat iile uzuale, D este un interval sau o reuniune de intervale, iar a orice
punct din D. In loc de f
t
(a) si f
t
se mai scrie
df
dx
(a) si respectiv
df
dx
sau
d
dx
f.
4.1.5 Exemple.
a) Funct ia f : R R, f(x) = x
3
este derivabila n orice punct aR deoarece
lim
xa
f(x) f(a)
x a
= lim
xa
x
3
a
3
x a
= lim
xa
(x
2
+xa +a
2
) = 3 a
2
.
In acest caz, f
t
(a) = 3 a
2
, oricare ar aR, adica avem (x
3
)
t
= 3x
2
.
87
b) Funct ia f : [0, )R, f(x)=
x este derivabila n orice punct a(0, )

lim
xa
f(x) f(a)
x a
= lim
xa
a
x a
= lim
xa
1
x +
a
=
1
2
a
.
In acest caz, f
t
(a) =
1
2
a
, oricare ar a(0, ), adica avem (
x)
t
=
1
2
x
.
4.1.6 Derivatele unor funct ii uzuale
(A se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperbolic_function)
Funct ia Derivata Domeniul Condit ii
f : R R f(x) = c f
t
(x) = 0 R
f : R R f(x) = x
n
f
t
(x) = nx
n1
R nN
f : (0, ) R f(x) = x
f
t
(x) = x
1
(0, ) R
f : R
R f(x) =
1
x
f
t
(x) =
1
x
2
R
f : [0, ) R f(x) =
x f
t
(x)=
1
2
x
(0, )
f : [0, ) R f(x) =
n
x f
t
(x)=
1
n
n
x
n1
(0, ) n2N
f : R R f(x) =
n
x f
t
(x)=
1
n
n
x
n1
R
n2N+1
f : (0, ) R f(x) = ln x f
t
(x) =
1
x
(0, )
f : R R f(x) = a
x
f
t
(x)=a
x
ln a R 0<a,=1
f : R R f(x) = e
x
f
t
(x)=e
x
R
f : R R f(x)=sin x f
t
(x) = cos x R
f : R R f(x)=cos x f
t
(x)=sin x R
f: R
_
2
+Z
_
R f(x) = tg x f
t
(x) =
1
cos
2
x
R
_
2
+Z
_
f : RZR f(x)=ctg x f
t
(x) =
1
sin
2
x
RZ
f : [1, 1] R f(x)=arcsin x f
t
(x) =
1
1x
2
(1, 1)
f : [1, 1] R f(x)=arccos x f
t
(x) =
1
1x
2
(1, 1)
f : R R f(x)=arctgx f
t
(x)=
1
1+x
2
R
f : R R f(x)=arcctgx f
t
(x)=
1
1+x
2
R
f : R R f(x)=sh x f
t
(x)=ch x R
f : R R f(x)=ch x f
t
(x)=sh x R
4.1.7 MATHEMATICA: D[f[x], x]
In[1]:=D[f[x], x] Out[1]=f
[x] In[5]:=D[Log[x], x Out[5]=

1
x
In[2]:=D[x^n, x] Out[2]=nx
1+n
In[6]:=D[Sin[x], x] Out[6]=Cos [x]
In[3]:=D[1/x, x] Out[3]=
1
x
2
In[7]:=D[ArcSin[x], x] Out[7]=
1
1x
2
In[4]:=D[Sqrt[x], x] Out[4]=
1
2
x
In[8]:=D[ArcTan[x], x] Out[8]=
1
1+x
2
.
4.1.8 Funct ia modul f : R R, f(x) = [x[ nu este derivabila n a = 0 deoarce
Funct ii diferent iabile 89
lim
x,0
[x[ [0[
x 0
= 1 ,= 1 = lim
x0
[x[ [0[
x 0
.
Figura 4.1
4.1.9 Fie f : DR o funct ie denita pe o submult ime DR si aD un punct de
acumulare pentru D. Pentru orice D astfel ncat ,=a ecuat ia dreptei care trece
prin punctele (a, f(a)) si (, f()) este
xa
a
=
yf(a)
f()f(a)
adica
y =
f()f(a)
a
(xa)+f(a).
Daca funct ia f este derivabila n a atunci dreapta de ecuat ie ( a se vedea gura 4.1)
y = lim
a
f()f(a)
a
(xa)+f(a)
adica
y = f
t
(a) (xa)+f(a)
este tangenta la gracul funct iei f n punctul (a, f(a)).
4.1.10 Teorema. Orice funct ie derivabila ntr-un punct este continu a n acel punct.
Demonstrat ie. Daca funct ia f : DRR este derivabila n aD atunci
lim
xa
f(x)= lim
xa
(f(x)f(a))+f(a)= lim
xa
f(x)f(a)
x a
lim
xa
(xa)+f(a)=f(a).
4.1.11 Denit ie. Fie f : DR o funct ie denita pe o submult ime DR si aD
un punct de acumulare pentru D(, a). Spunem ca funct ia f este derivabila la
stanga n a daca exista si este nita limita
f
t
s
(a) = lim
x,a
f(x) f(a)
x a
numita derivata la stanga a lui f n a.
4.1.12 Denit ie. Fie f : DR o funct ie denita pe o submult ime DR si aD
un punct de acumulare pentru D (a, ). Spunem ca funct ia f este derivabila la
dreapta n a daca exista si este nita limita
f
t
d
(a) = lim
xa
f(x) f(a)
x a
numita derivata la dreapta a lui f n a.
4.1.13 Fie f : [a, b] R o funct ie. Avem:
f este derivabila n a f este derivabila la dreapta n a
f este derivabila n b f este derivabila la stanga n b.
In primul caz avem f
t
(a) = f
t
d
(a) iar n al doilea caz avem f
t
(b) = f
t
s
(b).
4.1.14 Teorema. Fie f, g : DR funct ii denite pe o submult ime DR si aD
un punct de acumulare pentru D. Avem:
f derivabila in a
g derivabila in a
_
=
_
f +g este derivabila in a si
(f +g)
t
(a) = f
t
(a)+g
t
(a)
f derivabila in a
R
_
=
_
f este derivabila in a si
(f)
t
(a) = f
t
(a)
f derivabila in a
g derivabila in a
_
=
_
f g este derivabila in a si
(f g)
t
(a) = f
t
(a) g(a)+f(a) g(a).
f derivabila in a
g derivabila in a
g(a),=0
_
_
=
_
_
_
f
g
este derivabila in a si
_
f
g
_
t
(a) =
f
(a) g(a)f(a) g
(a)
(g(a))
2
.
Demonstrat ie. Avem
lim
xa
(f+g)(x)(f+g)(a)
xa
= lim
xa
f(x)f(a)
xa
+ lim
xa
g(x)g(a)
xa
lim
xa
(f)(x)(f)(a)
xa
= lim
xa
f(x)f(a)
xa
lim
xa
(f g)(x)(f g)(a)
xa
= lim
xa
f(x)f(a)
xa
lim
xa
g(x)+f(a) lim
xa
g(x)g(a)
xa
lim
xa
f
g
(x)
f
g
(a)
xa
= lim
xa
_
f(x)f(a)
xa
g(a) f(a)
g(x)g(a)
xa
_
1
g(x) g(a)
.
4.1.15 Daca f, g : D R R sunt funct ii derivabile atunci
(f +g)
t
=g
t
+g
t
(f)
t
=f
t
(f g)
t
=f
t
g+f g
t
.
Daca n plus g(x) ,= 0, oricare ar x D, atunci
_
f
g
_
t
=
f
t
gf g
t
g
2
.
In[1]:=D[f[x]+g[x], x] Out[1]=f
[x]+g
[x]
In[2]:=D[a f[x], x] Out[2]=a f
[x]
In[3]:=D[f[x] g[x], x] Out[3]=f
[x] g[x]+f[x] g
[x]
In[4]:=D[f[x]/g[x], x] Out[4]=
f
[x]
g[x]

f[x] g
[x]
g[x]
2
.
4.1.17 Avem
(tg x)
t
=
_
sin x
cos x
_
t
=
(sin x)
t
cos x sin x(cos x)
t
cos
2
x
=
cos
2
x + sin
2
x
cos
2
x
=
1
cos
2
x
.
4.1.18 Teorema. Fie I
f
J
g
R funct ii denite pe intervalele I, J si aI. Avem
f derivabila in a
g derivabila in f(a)
_
=
_
g f este derivabila in a si
(g f)
t
(a) = g
t
(f(a)) f
t
(a).
Demonstrat ie. Funct ia
h : J R h(y) =
_
_
_
g(y)g(f(a))
yf(a)
daca y ,= f(a)
g
t
(f(a)) daca y = f(a)
este continua n f(a) deoarece
lim
yf(a)
h(y) = lim
yf(a)
g(y) g(f(a))
y f(a)
= g
t
(f(a)) = h(f(a)).
Trecand la limita n relat ia
g(f(x)) g(f(a))
x a
= h(f(x))
f(x) f(a)
x a
adevarata pentru orice x ,= a, obt inem
(g f)
t
(a) = lim
xa
g(f(x))g(f(a))
xa
= lim
xa
h(f(x))
f(x)f(a)
xa
= lim
xa
h(f(x)) lim
xa
f(x)f(a)
xa
= g
t
(f(a)) f
t
(a).
4.1.19 Daca I
f
J
g
R sunt funct ii derivabile atunci
d
dx
g(f(x)) = g
t
(f(x)) f
t
(x) adica (gf)
t
= (g
t
f) f
t
.
4.1.20 Exemple.
(sin x
2
)
t
= 2 x cos x
2
_
e
sin x
2
_
t
= 2 e
sin x
2
x cos x
2
(sin
2
x)
t
= 2 cos x sin x
_
e
sin
2
x
_
t
= 2 e
sin
2
x
cos x sin x.
In[1]:=D[g[f[x]], x] Out[1]=g
[f[x]] f
[x]
In[2]:=D[Sin[x^2], x] Out[2]=2 xCos[x
2
]
In[3]:=D[(Sin[x])^2, x] Out[3]=2 Cos[x] Sin[x]
In[4]:=D[Exp[Sin[x^2]], x] Out[4]=2 e
Sin[x
2
]
xCos[x
2
]
In[5]:=D[Exp[(Sin[x])^2], x] Out[5]=2 e
Sin[x]
2
Cos[x] Sin[x].
4.1.22 Denit ie. Fie f : DR o funct ie denita pe o mult ime DR si e aD.
Spunem ca a este punct de minim local al lui f daca exista >0 astfel ncat
f(a)f(x), oricare ar x(a, a+)D.
Spunem ca a este punct de maxim local al lui f daca exista >0 astfel ncat
f(a)f(x), oricare ar x(a, a+)D.
Spunem ca a este punct de minim global al lui f daca
f(a)f(x), oricare ar xD.
Spunem ca a este punct de maxim global al lui f daca
Spunem ca a este punct de extrem local (global) al lui f daca este punct de
maxim local (respectiv, global) sau punct de minim local (respectiv, global).
4.1.23 Teorema (Fermat). Fie f : DRR o funct ie si aD un punct de extrem
local al lui f. Daca a
D
si f este derivabila n a atunci f
t
(a)=0.
Demonstrat ie. Daca a este punct de maxim local atunci exista > 0 astfel ncat
(a, a+)D si f(a)f(x), oricare ar x(a, a+). Rezulta relat ia
0 lim
x,a
f(x) f(a)
x a
= f
t
(a) = lim
xa
f(x) f(a)
x a
0
care conduce la f
t
(a) = 0. Cazul punctului de minim local se trateaza similar.
4.1.24 Teorema (Rolle). Fie f : [, ] R o funct ie continua cu f()=f(). Daca
f este derivabila pe intervalul (, ),= atunci exist a (, ) astfel ncat f
t
()=0.
Demonstrat ie. Funct ia f este marginita si si atinge marginile n [, ] ( a se vedea
pag. 81-16). Cel put in una dintre margini este atinsa ntr-un punct apart inand
intervalului deschis (, ). Conform teoremei lui Fermat avem f
t
()=0.
4.1.25 Teorema (Lagrange). Daca funct ia continua f : [, ] R este derivabila
pe intervalul (, ),= atunci exista (, ) astfel ncat f()f() = () f
t
().
Demonstrat ie. F : [, ] R, F(x)=f(x)+
f()f()
x verica condit iile din teorema

lui Rolle. Exista (, ) astfel ncat F
t
()=0, adica f()f()=() f
t
().
4.1.26 Teorema lui Lagrange mai este numita teorema cresterilor nite.
4.1.27 Teorema (Darboux). Daca funct ia f : I R denita pe un interval I R
este derivabila atunci derivata ei f
t
: I R are proprietatea lui Darboux (pag. 81-1).
Demostrat ie. Fie , I astfel ncat < . Avem de aratat ca oricare ar
ntre f
t
() si f
t
() exista [, ] astfel ncat f
t
() =. Daca f
t
() =f
t
() atunci
=f
t
(). Analizam n continuare cazul f
t
() < <f
t
(). Funct ia F : [, ] R,
F(x) = f(x) x ind derivabila si prin urmare continua si atinge marginea infe-
rioara m = inf
x[,]
F(x) ntr-un punct [, ]. Aratam ca F() ,= m ,= F().
Deoarece F
t
()<0<F
t
() exista > 0 astfel ncat F
t
()+< 0<F
t
(). Din
F
t
() = lim
x
F(x) F()
x
F
t
() = lim
x,
F(x) F()
x
rezulta ca exista > 0 astfel ncat
x(, +) = F
t
()<
F(x)F()
x
< F
t
()+< 0 = F(x)<F()
si
x(, ) = 0<F
t
()<
F(x)F()
x
< F
t
()+ = F(x)<F().
Rezulta ca (, ) si conform teoremei lui Fermat avem F
t
() = 0, adica f
t
() = .
In cazul f
t
()< <f
t
() se poate face un rat ionament similar.
4.1.28 Daca derivata unei funct ii derivabile f : I R denite pe un interval I R
nu se anuleaza atunci ea pastreaza acelasi semn pe I.
4.2 Funct ii vectoriale de o variabila reala
4.2.1 Prin funct ie vectoriala de o variabila reala se nt elege o funct ie de forma
f : DR R
k
, f(t)=(f
1
(t), f
2
(t), . . . , f
k
(t))
unde k > 1. Funct iile f
1
, f
2
, ..., f
k
: D R se numesc componentele lui f.
4.2.2 Denit ie. Fie f : DR
k
o funct ie denita pe o submult ime DR si aD
un punct de acumulare pentru D. Spunem ca funct ia f este derivabila n a daca
exista n R
k
limita (numita derivata lui f n a)
f
t
(a) = lim
ta
f(t) f(a)
t a
.
Funct ia f : DR
k
este numita funct ie derivabil a daca este derivabila n orice punct
t D. In acest caz, funct ia f
t
: DR
k
: t f
t
(t) este numita derivata lui f.
4.2.3 Propozit ie. Fie DR si aD un punct de acumulare pentru D. O funct ie
f : D R
k
, f(t)=(f
1
(t), f
2
(t), . . . , f
k
(t))
este derivabila n a daca si numai daca ecare dintre funct iile
f
1
, f
2
, ..., f
k
: D R
este derivabila n a si f
t
(a)=(f
t
1
(a), f
t
2
(a), . . . , f
t
k
(a)).
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din propozit ia prezentata la pag. 74-14 si
f
t
(a) = lim
ta
f(t) f(a)
t a
=
_
lim
ta
f
1
(t) f
1
(a)
t a
, . . . , lim
ta
f
k
(t) f
k
(a)
t a
_
.
4.2.4 Exemple.
1) Funct ia (al carei grac este cercul de raza 1 cu centrul n (0, 0))
: [0, 2] R
2
, (t) = (cos t, sin t)
este o funct ie derivabila cu derivata
t
: [0, 2] R
2
,
t
(t) = (sin t, cos t).
2) Funct ia (al carei grac este segmentul care uneste a=(a
1
, a
2
) cu b=(b
1
, b
2
))
: [0, 1] R
2
, (t)=(1t)a+tb = (a
1
+t(b
1
a
1
), a
2
+t(b
2
a
2
))
este o funct ie derivabila cu derivata
t
: [0, 1] R
2
,
t
(t)=(b
1
a
1
, b
2
a
2
).
3) Funct ia
f : [0, 1) (1, ) R
3
, f(t) =
_
t, ln t,
1
t1
_
este derivabila n orice punct t (0, 1) (1, ) si derivata ei este
f
t
: (0, 1) (1, ) R
3
, f
t
(t) =
_
1
2
t
,
1
t
,
1
(t1)
2
_
.
4.2.5 Cu ajutorul vectorilor bazei canonice
e
1
=(1, 0, ..., 0), e
2
=(0, 1, 0, ..., 0), . . . e
k
=(0, 0, ..., 0, 1)
putem scrie orice funct ie f : DR
k
, f(t) = (f
1
(t), f
2
(t), ..., f
k
(t)) sub forma
f(t) = f
1
(t) e
1
+f
2
(t) e
2
+ +f
k
(t) e
k
si avem
f
t
(t) = f
t
1
(t) e
1
+f
t
2
(t) e
2
+ +f
t
k
(t) e
k
.
4.2.6 Exercit iu.
a) Daca funct iile : (, )R si f : (, )R
k
sunt derivabile atunci
f : (, )R
k
, (f)(t)=(t) f(t)=((t) f
1
(t), (t) f
2
(t), ... , (t) f
k
(t))
este derivabila si
(f)
t
=
t
f +f
t
.
b) Daca funct iile f, g : (, ) R
k
sunt derivabile atunci
d
dt
f, g) = f
t
, g) +f, g
t
)
c) Daca funct ia derivabila f : (, ) R
k
este astfel ncat | f |= const atunci
f
t
, f) = f
t
1
f +f
t
2
f
2
+... +f
t
k
f
k
= 0.
Rezolvare (cazul k=2). Avem
a) (f)
t
=((f
1
)
t
, (f
2
)
t
) = (
t
f
1
+f
t
1
,
t
f
2
+f
t
2
) =
t
f +f
t
b)
d
dt
f, g) = (f
1
g
1
+f
2
g
2
)
t
= f
t
1
g
1
+f
1
g
t
1
+f
t
2
g
2
+f
2
g
t
2
= f
t
, g) +f, g
t
)
c) |f |= const = f, f)=const = f
t
, f)+f, f
t
)=0 = 2f
t
, f)=0.
4.2.7 Exercit iu. Daca funct ia
f : (, )/
22
(R) R
4
, f(t) =
_
f
11
(t) f
12
(t)
f
21
(t) f
22
(t)
_
este derivabila atunci aplicat ia
det f : (, )R, det f(t) =
f
11
(t) f
12
(t)
f
21
(t) f
22
(t)
este derivabila si
d
dt
f
11
(t) f
12
(t)
f
21
(t) f
22
(t)
f
t
11
(t) f
t
12
(t)
f
21
(t) f
22
(t)
f
11
(t) f
12
(t)
f
t
21
(t) f
t
22
(t)
f
t
11
(t) f
12
(t)
f
t
21
(t) f
22
(t)
f
11
(t) f
t
12
(t)
f
21
(t) f
t
22
(t)
.
4.2.8 Fie : DR
3
, (t) = (
1
(t),
2
(t),
3
(t)), o funct ie denita pe o submult ime
DR si a D un punct de acumulare pentru D. Pentru orice Da ecuat ia
dreptei care trece prin punctele (
1
(a),
2
(a),
3
(a)) si (
1
(),
2
(),
3
()) este
x
1
1
(a)
1
()
1
(a)
=
x
2
2
(a)
2
()
2
(a)
=
x
3
3
(a)
3
()
3
(a)
si este echivalenta cu
x
1
1
(a)
1
()
1
(a)
a
=
x
2
2
(a)
2
()
2
(a)
a
=
x
3
3
(a)
3
()
3
(a)
a
.
Daca funct ia f este derivabila n a atunci dreapta de ecuat ie
x
1
1
(a)
t
1
(a)
=
x
2
2
(a)
t
2
(a)
=
x
3
3
(a)
t
3
(a)
este tangenta la imaginea funct iei f n punctul (
1
(a),
2
(a),
3
(a)). Aceasta dreapta
coincide cu imaginea aplicat iei
R R
3
: t (
1
(a),
2
(a),
3
(a)) +t(
t
1
(a),
t
2
(a),
t
3
(a))
adica admite reprezentarea parametrica
_
_
x
1
=
1
(a) +t
t
1
(a)
x
2
=
2
(a) +t
t
2
(a) t R
x
3
=
3
(a) +t
t
3
(a).
4.2.9 Propozit ie. Daca I
f
J
g
R
k
sunt funct ii derivabile atunci
g(f(x))=(g
1
(f(x)), g
2
(f(x)), ... , g
k
(f(x)))
si
d
dx
g(f(x)) =
_
g
t
1
(f(x)), g
t
2
(f(x)), ..., g
t
k
(f(x))
_
f
t
(x) = g
t
(f(x)) f
t
(x).
Demonstrat ie. Avem
d
dx
g(f(x)) =
_
d
dx
g
1
(f(x)),
d
dx
g
2
(f(x)), ... ,
d
dx
g
k
(f(x))
_
= (g
t
1
(f(x)) f
t
(x), g
t
2
(f(x)) f
t
(x), ... , g
t
k
(f(x)) f
t
(x))
= (g
t
1
(f(x)), g
t
2
(f(x)), ..., g
t
k
(f(x))) f
t
(x) = g
t
(f(x)) f
t
(x).
4.3 Funct ii diferent iabile
4.3.1 Prin funct ie reala de mai multe variabile se nt elege o funct ie de forma
f : D R
n
R (unde n>1)
iar prin funct ie vectorial a de mai multe variabile o funct ie de forma
f : D R
n
R
k
(unde n>1, k>1).
4.3.2 Denit ie. Fie f : I Ro funct ie denita pe un interval I R. Spunem ca f
este derivabila n punctul aI daca exista si este nita limita
f
t
(a) = lim
xa
f(x)f(a)
xa
(4.1)
numita derivata funct iei f n punctul a.
4.3.3 Denit ia anterioara nu poate extinsa direct la funct iile de doua variabile
f : D R
2
R
deoarece relat ia
f
t
(a
1
, a
2
) = lim
(x
1
,x
2
)(a
1
,a
2
)
f(x
1
, x
2
)f(a
1
, a
2
)
(x
1
, x
2
)(a
1
, a
2
)
este fara sens, mpart irea cu vectorul (x
1
a
1
, x
2
a
2
) = (x
1
, x
2
) (a
1
, a
2
) neind
denita. Vom arata ca relat ia (4.1) poate pusa sub o forma care sa permita
extinderea ei la funct ii de mai multe variabile.
4.3.4 Relat ia (4.1) este echivalenta cu relat ia
lim
xa
f(x)f(a)
xa
f
t
(a)
= 0
adica
lim
xa
[f(x)f(a)f
t
(a) (xa)[
[xa[
= 0.
4.3.5 Daca A : R R este o aplicat ie liniara atunci
Au = A(u 1) = u A(1) = u
unde =A(1). Astfel orice aplicat ie liniara A : R R este de forma Au = u.
4.3.6 Unei funct ii f : I R derivabile n aI i se asociaza aplicat ia liniara
A : R R, Au = f
t
(a) u
numita diferent iala lui f n punctul a si notata cu df(a), adica aplicat ia liniara
df(a) : R R, df(a) u = f
t
(a) u.
4.3.7 Denit ie. Spunem ca funct ia f : I R denita pe un interval I R este
diferent iabila n aI daca exista o aplicat ie liniara A: RR astfel ncat
lim
xa
[f(x) f(a) A(x a)[
[x a[
= 0. (4.2)
Aplicat ia A este numita diferent iala funct iei f n punctul a si se noteaza cu df(a).
4.3.8 Propozit ie. Fie f : I R o funct ie denita pe un interval I si aI. Avem:
f este derivabila in a f este diferentiabila in a.
4.3.9 Denit ie. Fie f : D R
k
o funct ie denita pe o mult ime D R
n
si a
D
.
Spunem ca f este diferent iabila n a daca exista o aplicat ie liniara
A: R
n
R
k
astfel ncat
lim
xa
| f(x) f(a) A(x a) |
| x a |
= 0. (4.3)
Aplicat ia A este numita diferent iala funct iei f n punctul a si se noteaza cu df(a).
4.3.10 Teorema. Daca funct ia f : D R
k
denita pe o mult ime D R
n
este
diferent iabila n punctul a
D
atunci ea este continua n a.
Demonstrat ie. Obt inem ca lim
xa
f(x) = f(a) trecand la limita n relat ia
0 | f(x)f(a) | =| f(x)f(a)A(xa)+A(xa) |
| f(x)f(a)A(xa) |+|A(xa)|
=
|f(x)f(a)A(xa)|
|xa|
|xa|+|A(xa)|
deoarece aplicat ia liniara A: R
n
R
k
este continua (a se vedea pag. 77-16).
4.3.11 Daca A : R R
k
este o aplicat ie liniara atunci
Au = A(u 1) = u A(1) = u(
1
,
2
, . . . ,
k
) = (
1
u,
2
u, . . . ,
k
u)
unde (
1
,
2
, . . . ,
k
) = A(1). Astfel orice aplicat ie liniara A : R R
k
este de forma
Au = (
1
u,
2
u, . . . ,
k
u).
4.3.12 Conform denit iei, o funct ie f : I R
k
, f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
k
(x))
denita pe un interval I este diferent iabila n a I daca exista o aplicat ie liniara
A : R R
k
, Au = (
1
u,
2
u, . . . ,
k
u)
astfel ncat
lim
xa
| f(x) f(a) A(x a) |
[x a[
= 0. (4.4)
4.3.13 Propozit ie. Fie f : I R
k
o funct ie denita pe un interval I si aI. Avem:
f este derivabila in a f este diferentiabila in a.
Demonstrat ie (cazul k = 2). Relat ia (4.4), care n acest caz devine
lim
xa
| (f
1
(x), f
2
(x)) (f
1
(a), f
2
(a)) (
1
(x a),
2
(x a)) |
[x a[
= 0
este echivalenta cu
lim
xa
_
f
1
(x) f
1
(a)
x a
,
f
2
(x) f
2
(a)
x a
_
= (
1
,
2
).
adica (
1
,
2
) = (f
t
1
(a), f
t
2
(a)).
4.3.14 Daca funct ia f : I R
k
, f(x)=(f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
k
(x)) este derivabila ntr-
un punct aI atunci diferent iala lui f n a este
df(a) : R R
k
, df(a) u = (f
t
1
(a) u, f
t
2
(a) u, . . . , f
t
k
(a) u)
adica aplicat ia liniara a carei matrice n raport cu bazele canonice este
df(a) =
_
_
_
_
_
_
f
t
1
(a)
f
t
2
(a)
.
.
.
f
t
k
(a)
_
_
_
_
_
_
.
4.4 Funct ii reale de mai multe variabile
4.4.1 Orice vector u = (u
1
, u
2
, ..., u
n
)R
n
admite n raport cu baza canonica
e
1
=(1, 0, ..., 0), e
2
=(0, 1, 0, ..., 0), . . . e
n
=(0, 0, ..., 0, 1)
reprezentarea u=u
1
e
1
+u
2
e
2
+. . .+u
n
e
n
. Daca A: R
n
R este aplicat ie liniara atunci
A(u
1
, u
2
, ..., u
n
)=A(u
1
e
1
+u
2
e
2
+. . . +u
n
e
n
)=
1
u
1
+
2
u
2
+ +
n
u
n
unde
1
=Ae
1
, ...,
n
=Ae
n
. Astfel orice aplicat ie liniara A: R
n
R este de forma
A(u
1
, u
2
, ..., u
n
) =
1
u
1
+
2
u
2
+ +
n
u
n
.
4.4.2 Conform denit iei, o funct ie f : DR denita pe o mult ime D R
n
este
diferent iabila ntr-un punct a
D
daca exista o aplicat ie liniara
A : R
n
R, A(u
1
, u
2
, ..., u
n
) =
1
u
1
+
2
u
2
+ +
n
u
n
astfel ncat
lim
xa
[f(x) f(a) A(xa)[
| x a |
= 0. (4.5)
In particular, pentru x de forma x = a +t e
j
avem relat ia
lim
t0
[f(a+t e
j
) f(a) A(t e
j
)[
| t e
j
|
= 0
echivalenta cu
j
= lim
t0
f(a+t e
j
) f(a)
t
.
4.4.3 Denit ie. Fie f : DR o funct ie denita pe o mult ime D R
n
. Spunem
ca f este derivabila part ial n raport cu variabila x
j
n punctul a
D
daca exista si
este nita limita (numita derivata part ial a a lui f n raport cu x
j
n a)
f
x
j
(a) = lim
t0
f(a+t e
j
) f(a)
t
. (4.6)
4.4.4 Pentru a putea deni derivata part iala a lui f n raport cu x
j
n a nu este
necesar ca a sa e punct interior al mult imii D. Este sucient ca D sa cont ina un
segment de dreapta paralel cu axa Ox
j
care trece prin a.
4.4.5 Propozit ie. Daca f : DR denita pe D R
n
este diferent iabila n a
D
atunci ea este dervabila part ial n a si diferent iala ei n a este aplicat ia
df(a): R
n
R, df(a)(u
1
, u
2
, ..., u
n
)=
f
x
1
(a) u
1
+
f
x
2
(a) u
2
+ +
f
x
n
(a) u
n
adica aplicat ia liniara df(a): R
n
R a c arei matrice n raport cu bazele canonice este
df(a) =
_
f
x
1
(a)
f
x
2
(a)
f
x
n
(a)
_
.
4.4.6 In cazul unei funct ii de doua variabile f : D R
2
R relat ia (4.6) devine
f
x
1
(a
1
, a
2
) = lim
t0
f(a
1
+t, a
2
) f(a
1
, a
2
)
t
f
x
2
(a
1
, a
2
) = lim
t0
f(a
1
, a
2
+t) f(a
1
, a
2
)
t
sau n notat ii alternative
f
x
(a
1
, a
2
) = lim
xa
1
f(x, a
2
) f(a
1
, a
2
)
x a
1
f
y
(a
1
, a
2
) = lim
ya
2
f(a
1
, y) f(a
1
, a
2
)
y a
2
.
4.4.7 Denit ie. Spunem ca funct ia f : DR denita pe o mult ime deschisa D R
n
este o funct ie derivabila part ial n raport cu x
j
daca
f
x
j
(a) exista oricare ar aD.
In acest caz, funct ia
f
x
j
: DR : a
f
x
j
(a)
se numeste derivata part ial a a lui f n raport cu x
j
.
4.4.8 Exemplu. Funct ia f : (x, y) [ y ,= 0R, f(x, y)=
x
y
este derivabila part ial
f
x
: (x, y) [ y ,= 0 R,
f
x
(x, y) =
1
y
f
y
: (x, y) [ y ,= 0 R,
f
y
(x, y) =
x
y
2
.
4.4.9 MATHEMATICA: D[f[x,y], x], D[f[x,y], y]
In[1]:=D[f[x,y], x] Out[1]=f
(1,0)
[x,y]
In[2]:=D[f[x,y], y] Out[2]=f
(0,1)
[x,y]
In[3]:=D[x/y, x] Out[3]=
1
y
In[4]:=D[x/y, y] Out[4]=
x
y
2
.
4.4.10 Pentru ca o funct ie f : DR denita pe o mult ime DR
n
sa e diferent iabila
ntr-un punct a
D
nu este sucient ca ea sa e derivabila part ial n a. Funct ia
f : R
2
R, f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
necontinua n (0, 0) (a se vedea pag. 73-13) este derivabila part ial n (0, 0)
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0)f(0, 0)
x
= lim
x0
0
x
= 0
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y)f(0, 0)
y
= lim
y0
0
y
= 0.
Neind continua n (0, 0), f nu este diferent iabila n (0, 0) (a se vedea pag. 99-10).
4.4.11 Teorema. Fie f : DR o funct ie denita pe o mult ime DR
n
si e a
D
.
Daca f este derivabila part ial ntr-o vecinatate a lui a si daca derivatele
part iale
f
x
1
, ...,
f
x
n
sunt continue n a atunci f este diferent iabila n a.
Demonstrat ie (Cazul n =2). Conform ipotezei, exista r >0 astfel ncat B
r
(a) D
si f este derivabila part ial n B
r
(a). Fie (x
k
, y
k
)
k0
un sir convergent din B
r
(a) cu
lim
k
(x
k
, y
k
)=(a
1
, a
2
). Avem de aratat ca
lim
k
f(x
k
, y
k
)f(a
1
, a
2
)
f
x
(a
1
, a
2
) (x
k
a
1
)
f
y
(a
1
, a
2
) (y
k
a
2
)
_
(x
k
a
1
)
2
+ (y
k
a
2
)
2
= 0. (4.7)
Conform teoremei lui Lagrange exista
k
ntre x
k
si a
1
si
k
ntre y
k
si a
2
astfel ncat
f(x
k
, y
k
) f(a
1
, a
2
) = f(x
k
, y
k
) f(a
1
, y
k
) +f(a
1
, y
k
) f(a
1
, a
2
)
=
f
x
(
k
, y
k
) (x
k
a
1
) +
f
y
(a
1
,
k
) (y
k
a
2
).
Relat ia (4.7) se obt ine trecand la limita n
0
f(x
k
,y
k
)f(a
1
,a
2
)
f
x
(a
1
,a
2
) (x
k
a
1
)
f
y
(a
1
,a
2
) (y
k
a
2
)
(x
k
a
1
)
2
+(y
k
a
2
)
2
f
x
(
k
,y
k
) (x
k
a
1
)+
f
y
(a
1
,
k
) (y
k
a
2
)
f
x
(a
1
,a
2
) (x
k
a
1
)
f
y
(a
1
,a
2
) (y
k
a
2
)
(x
k
a
1
)
2
+(y
k
a
2
)
2
f
x
(
k
, y
k
)
f
x
(a
1
, a
2
)
[x
k
a
1
[
(x
k
a
1
)
2
+(y
k
a
2
)
2
+
f
y
(a
1
,
k
)
f
y
(a
1
, a
2
)
[y
k
a
2
[
(x
k
a
1
)
2
+(y
k
a
2
)
2
f
x
(
k
, y
k
)
f
x
(a
1
, a
2
)
f
y
(a
1
,
k
)
f
y
(a
1
, a
2
)
.
4.4.12 Denit ie. Fie f : DR o funct ie denita pe o mult ime deschisa DR
n
.
Spunem ca f este o funct ie de clasa C
1
n D si scriem
f C
1
(D)
daca este derivabila part ial si
f
x
1
, ...,
f
x
n
sunt continue n orice punct din D.
4.4.13 (Derivarea funct iilor compuse). Stim ca:
a) Daca I
f
J
g
R sunt funct ii derivabile atunci
d
dt
g(f(t)) = g
t
(f(t)) f
t
(t).
b) Daca I
f
J
g
R
k
sunt funct ii derivabile atunci
d
dt
(g
1
(f(t)), g
2
(f(t)), ... , g
k
(f(t)))=
_
g
t
1
(f(t)), g
t
2
(f(t)), ..., g
t
k
(f(t))
_
f
t
(t)
adica matriceal
d
dt
_
_
_
g
1
(f(t))
.
.
.
g
k
(f(t))
_
_
_ =
_
_
_
g
t
1
(f(t))
.
.
.
g
t
k
(f(t))
_
_
_ f
t
(t).
Se poate arata ca:
c) Daca I
f
R
n
g
R sunt funct ii diferent iabile atunci
d
dt
g(f
1
(t), ..., f
n
(t))=
g
x
1
(f
1
(t), ..., f
n
(t)) f
t
1
(t)+... +
g
x
n
(f
1
(t), ..., f
n
(t)) f
t
n
(t)
adica matriceal
d
dt
g(f(t)) =
_
g
x
1
(f(t))
g
x
n
(f(t))
_
_
_
_
f
t
1
(t)
.
.
.
f
t
n
(t)
_
_
_.
d) Daca R
n
f
R
g
x
j
g(f(x
1
, ..., x
n
)) = g
t
(f(x
1
, ..., x
n
))
f
x
j
(x
1
, ..., x
n
).
e) Daca R
n
f
R
k
g
x
j
g(f
1
(x), ..., f
k
(x)) =
k
i=1
g
y
i
(f
1
(x), ..., f
k
(x))
f
i
x
j
(x)
adica matriceal
_

x
1
g(f(x)) ...

x
n
g(f(x))
_
=
_
g
y
1
(f(x)) ...
g
y
k
(f(x))
_
_
_
_
_
f
1
x
1
(x) ...
f
1
x
n
(x)
.
.
.
.
.
.
f
k
x
1
(x) ...
f
k
x
n
(x)
_
_
_
_
.
4.4.14 MATHEMATICA: D[g[f[t],h[t]], t], D[g[f[x,y]], x], D[g[f[x,y],h[x,y]], x]
In[1]:=D[g[f[t],h[t]], t] Out[1]=h
[t] g
(0,1)
[f[t],h[t]]+f
[t] g
(1,0)
[f[t],h[t]]
In[2]:=D[g[f[x,y]], x] Out[2]=g
[f[x,y]] f
(1,0)
[x,y]
In[3]:=D[g[f[x,y]], y] Out[3]=g
[f[x,y]] f
(0,1)
[x,y]
In[4]:=D[g[f[x,y],h[x,y]], x] Out[4]=f
(1,0)
[x,y] g
(1,0)
[f[x,y],h[x,y]]
+g
(0,1)
[f[x,y],h[x,y]] h
(1,0)
[x,y]
In[5]:=D[g[f[x,y],h[x,y]], y] Out[5]=f
(0,1)
[x,y] g
(1,0)
[f[x,y],h[x,y]]
+g
(0,1)
[f[x,y],h[x,y]] h
(0,1)
[x,y]
4.4.15 Exemple. a) Daca g : R R este derivabila atunci
x
g
_
_
x
2
+y
2
_
= g
t
(
_
x
2
+y
2
)
x
x
2
+y
2
y
g
_
_
x
2
+y
2
_
= g
t
(
_
x
2
+y
2
)
y
x
2
+y
2
b) Daca g : R
2
R : (u, v) g(u, v) este diferent iabila atunci
d
dt
g(
t, e
t
2
)=
g
u
(
t, e
t
2
)
1
2
t
+
g
v
(
t, e
t
2
) 2te
t
x
g
_
x
y
,
_
x
2
+y
2
_
=
g
u
_
x
y
,
_
x
2
+y
2
_
1
y
+
g
v
_
x
y
,
_
x
2
+y
2
_
x
x
2
+y
2
y
g
_
x
y
,
_
x
2
+y
2
_
=
g
u
_
x
y
,
_
x
2
+y
2
_
x
y
2
+
g
v
_
x
y
,
_
x
2
+y
2
_
y
x
2
+y
2
4.4.16 MATHEMATICA: D[g[f[t],h[t]], t], D[g[f[x,y]], x], D[g[f[x,y],h[x,y]], x]
In[1]:=D[g[Sqrt[x^2+y^2]], x] Out[1]=
x g
x
2
+y
2
]
x
2
+y
2
In[2]:=D[g[Sqrt[x^2+y^2]], y] Out[2]=
y g
x
2
+y
2
]
x
2
+y
2
In[3]:=D[g[Sqrt[t],Exp[t^2]], t] Out[3]=2e
t
t g
(0,1)
[
t,e
t
2
]+
g
(1,0)
[
t,e
t
2
]
2
t
In[4]:=D[g[x/y, Sqrt[x^2+y^2]], x], x] Out[4]=
x g
(0,1)
[
x
y
,
x
2
+y
2
]
x
2
+y
2
+
g
(1,0)
[
x
y
,
x
2
+y
2
]
y
In[5]:=D[g[x/y, Sqrt[x^2+y^2]], y] Out[5]=
y g
(0,1)
[
x
y
,
x
2
+y
2
]
x
2
+y
2

x g
(1,0)
[
x
y
,
x
2
+y
2
]
y
2
4.4.17 Denit ie. Fie f : DR
n
R o funct ie, a
D
, r >0 astfel ncat B
r
(a) D si
wR
n
cu |w|= 1. Spunem ca f este derivabila n a dupa versorul w daca funct ia
: (r, r) R, (t) = f(a+tw)
este derivabila n punctul t = 0. Numarul
df
dw
(a) =
t
(0) =
d
dt
f(a+tw)
t=0
se numeste derivata lui f dupa versorul w n a.
Figura 4.2
4.4.18 Daca f : DR
n
R este diferent iabila n a
D
si wR
n
, |w|=1 atunci
df
dw
(a) =
d
dt
f(a+tw)
t=0
=
f
x
1
(a) w
1
+
f
x
2
(a) w
2
+ +
f
x
n
(a) w
n
.
In particular, derivatele part iale corespund derivatelor dupa vectorii bazei canonice
f
x
j
(a) =
d
dt
f(a+te
j
)
t=0
=
df
de
j
(a).
4.4.19 O aplicat ie liniara A : R
n
R este diferent iabila n orice punct a R
n
si
diferent iala ei este chiar A, adica dA(a) = A. In particular, funct iile coordonate
x
1
: R
n
R, x
1
(u
1
, u
2
, ..., u
n
) = u
1
x
2
: R
n
R, x
2
(u
1
, u
2
, ..., u
n
) = u
2
.......................................
x
n
: R
n
R, x
n
(u
1
, u
2
, ..., u
n
) = u
n
ind liniare avem dx
1
(a)=x
1
, dx
2
(a)=x
2
, ... , dx
n
(a)=x
n
, adica
dx
1
(a)(u
1
, u
2
, ..., u
n
)=u
1
, dx
2
(a)(u
1
, u
2
, ..., u
n
)=u
2
, ... , dx
n
(a)(u
1
, u
2
, ..., u
n
)=u
n
si relat ia (a se vedea pag. 101-5)
df(a)(u
1
, u
2
, ..., u
n
)=
f
x
1
(a) u
1
+
f
x
2
(a) u
2
+ +
f
x
n
(a) u
n
se mai poate scrie
df(a)=
f
x
1
(a) dx
1
(a)+
f
x
2
(a) dx
2
(a)+ +
f
x
n
(a) dx
n
(a)
sau
df =
f
x
1
dx
1
+
f
x
2
dx
2
+ +
f
x
n
dx
n
.
4.4.20 Ultima relat ie poate scrisa simbolic sub forma
df =
_

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
_
f
si sugereaza introducerea operatorului de diferent iere
d=

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
=
n
k=1
x
k
dx
k
.
4.4.21 In notat ii alternative, n cazurile n = 2 si n = 3 avem
df =
f
x
dx +
f
y
dy d =

x
dx +

y
dy
df =
f
x
dx +
f
y
+
f
z
dz d =

x
dx +

y
dy +

z
dz.
4.5 Funct ii vectoriale de mai multe variabile
4.5.1 Daca A: R
n
R
k
este aplicat ie liniara atunci
A(u
1
, u
2
, ..., u
n
) =A( u
1
(1, 0, ..., 0) +u
2
(0, 1, 0, ..., 0) + +u
n
(0, ..., 0, 1) )
= u
1
A(1, 0, ..., 0) +u
2
A(0, 1, 0, ..., 0) + +u
n
A(0, ..., 0, 1)
=(
11
u
1
+
12
u
2
+ +
1n
u
n
, . . . ,
k1
u
1
+
k2
u
2
+ +
kn
u
n
)
unde A(1, 0, ..., 0) = (
11
,
21
, ...,
k1
), ... , A(0, ..., 0, 1) = (
1n
,
2n
, ...,
kn
). Daca
n loc de vectori linie utilizam vectori coloana relat ia anterioara devine
A
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
11
u
1
+
12
u
2
+ +
1n
u
n
21
u
1
+
22
u
2
+ +
2n
u
n
.
.
.
k1
u
1
+
k2
u
2
+ +
kn
u
n
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
k1

k2

kn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
_
.
Matricea
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
k1

k2

kn
_
_
_
_
_
_
este matricea asociata aplicat iei liniare An raport cu bazele canonice n R
n
si R
k
.
4.5.2 Conform denit iei, o funct ie f : DR
k
,
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ..., f
k
(x
1
, x
2
, ..., x
n
))
denita pe o mult ime DR
n
este diferent iabilan a
D
daca exista o aplicat ie liniara
A : R
n
R
k
, A
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
k1

k2

kn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
_
.
astfel ncat
lim
xa
| f(x) f(a) A(xa) |
| x a |
= 0. (4.8)
4.5.3 Propozit ie. Funct ia f : DR
n
R
k
, f(x) =(f
1
(x), ..., f
k
(x)), este diferen-
t iabila n a
D
daca si numai daca toate funct iile f
1
, f
2
, ..., f
k
sunt diferent iabile
n a si avem
ij
=
f
i
x
j
(a), oricare ar fi
i 1, 2, ..., k
j 1, 2, ..., n
adica diferent iala lui f n a este aplicat ia liniara
df(a) : R
n
R
k
a carei matrice n raport cu bazele canonice este matricea Jacobi
f
x
(a) =
(f
1
, f
2
, ..., f
k
)
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(a) =
_
_
_
_
_
_
_
_
f
1
x
1
(a)
f
1
x
2
(a)
f
1
x
n
(a)
f
2
x
1
(a)
f
2
x
2
(a)
f
2
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
k
x
1
(a)
f
k
x
2
(a)
f
k
x
n
(a)
_
_
_
_
_
_
_
_
.
In cazul n=k, determinantul
D(f
1
, f
2
, ..., f
k
)
D(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(a) =
f
1
x
1
(a)
f
1
x
2
(a)
f
1
x
n
(a)
f
2
x
1
(a)
f
2
x
2
(a)
f
2
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
k
x
1
(a)
f
k
x
2
(a)
f
k
x
n
(a)
este numit jacobianul lui f n a.

4.5.4 Orice aplicat ie de clasa C
1
S: [a, b][c, d] R
3
, S(u, v)=(S
1
(u, v), S
2
(u, v), S
3
(u, v))
cu proprietatea
rang
_
_
_
_
_
_
S
1
u
(u, v)
S
1
v
(u, v)
S
2
u
(u, v)
S
2
v
(u, v)
S
3
u
(u, v)
S
3
v
(u, v)
_
_
_
_
_
_
=2, oricare ar (u, v)D
este o parametrizare a unei suprafet e SR
3
. Pentru orice (u
0
, v
0
)[a, b][c, d] xat,
aplicat iile
u
: [a, b] R
3
,
u
(t) = S(t, v
0
) = (S
1
(t, v
0
), S
2
(t, v
0
), S
3
(t, v
0
))
v
: [c, d] R
3
,
v
(t) = S(u
0
, t) = (S
1
(u
0
, t), S
2
(u
0
, t), S
3
(u
0
, t))
reprezinta drumuri pe suprafat a S. Ele trec prin punctul S(u
0
, v
0
) si vectorii tangent i
u
(u
0
, v
0
) =
d
dt
u
(u
0
) =
_
S
1
u
(u
0
, v
0
),
S
2
u
(u
0
, v
0
),
S
3
u
(u
0
, v
0
)
_
v
(u
0
, v
0
) =
d
dt
v
(v
0
) =
_
S
1
v
(u
0
, v
0
),
S
2
v
(u
0
, v
0
),
S
3
v
(u
0
, v
0
)
_
Figura 4.3
determina planul tangent la S n S(u
0
, v
0
). In particular, produsul lor vectorial
N(u
0
, v
0
) =
u
(u
0
, v
0
)
v
(u
0
, v
0
) =
i

j

k
S
1
u
(u
0
, v
0
)
S
2
u
(u
0
, v
0
)
S
3
u
(u
0
, v
0
)
S
1
v
(u
0
, v
0
)
S
2
v
(u
0
, v
0
)
S
3
v
(u
0
, v
0
)
S
2
u
(u
0
, v
0
)
S
3
u
(u
0
, v
0
)
S
2
v
(u
0
, v
0
)
S
3
v
(u
0
, v
0
)
i+
S
3
u
(u
0
, v
0
)
S
1
u
(u
0
, v
0
)
S
3
v
(u
0
, v
0
)
S
1
v
(u
0
, v
0
)
j+
S
1
u
(u
0
, v
0
)
S
2
u
(u
0
, v
0
)
S
1
v
(u
0
, v
0
)
S
2
v
(u
0
, v
0
)
k
cu coordonatele (A(u
0
, v
0
), B(u
0
, v
0
), C(u
0
, v
0
)) denite prin relat iile
A(u
0
, v
0
)=
D(S
2
,S
3
)
D(u,v)
(u
0
, v
0
), B(u
0
, v
0
)=
D(S
3
,S
1
)
D(u,v)
(u
0
, v
0
), C(u
0
, v
0
)=
D(S
1
,S
2
)
D(u,v)
(u
0
, v
0
)
este un vector perpendicular pe planul tangent la suprafat a S n punctul S(u
0
, v
0
).
Figura 4.4
4.5.5 Exemplu. Aplicat ia S : [0, ] [0, 2] R
3
,
S(, ) = (S
1
(, ), S
2
(, ), S
3
(, ))
= (x
0
+Rsin cos , y
0
+Rsin sin , z
0
+Rcos )
reprezinta o parametrizare a sferei de raza R si centru (x
0
, y
0
, z
0
).
4.5.6 Stim ca tangenta la gracul unui drum de clasa C
1
: DR
3
, (t) = (
1
(t),
2
(t),
3
(t))
ntr-un punct (t
0
) cu
t
(t
0
),=0 este imaginea aplicat iei
RR
3
: (t
0
)+
t
(t
0
)
adica
R R
3
: (
1
(t
0
),
2
(t
0
),
3
(t
0
))+(
t
1
(t
0
),
t
2
(t
0
),
t
3
(t
0
))
si admite reprezentarea parametrica
_
_
x =
1
(t
0
) +
t
1
(t
0
)
y =
2
(t
0
) +
t
2
(t
0
) R
z =
3
(t
0
) +
t
3
(t
0
) .
Planul tangent la o suprafat a
S: [a, b][c, d] R
3
, S(u, v)=(S
1
(u, v), S
2
(u, v), S
3
(u, v))
ntr-un punct S(u
0
, v
0
) coincide cu imaginea aplicat iei
R
2
R
3
: (, ) S(u
0
, v
0
) +dS(u
0
, v
0
) (, )
adica
R
2
R
3
:
_
_
_
_
S
1
(u
0
, v
0
)
S
2
(u
0
, v
0
)
S
3
(u
0
, v
0
)
_
_
_+
_
_
_
_
_
_
S
1
u
(u
0
, v
0
)
S
1
v
(u
0
, v
0
)
S
2
u
(u
0
, v
0
)
S
2
v
(u
0
, v
0
)
S
3
u
(u
0
, v
0
)
S
3
v
(u
0
, v
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
si admite reprezentarea parametrica
_
_
x = S
1
(u
0
, v
0
) +
S
1
u
(u
0
, v
0
) +
S
1
v
(u
0
, v
0
)
y = S
2
(u
0
, v
0
) +
S
2
u
(u
0
, v
0
) +
S
2
v
(u
0
, v
0
)
z = S
3
(u
0
, v
0
) +
S
3
u
(u
0
, v
0
) +
S
3
v
(u
0
, v
0
) .
Eliminand parametrii si rezulta ecuat ia planului tangent n S(u
0
, v
0
)
A(u
0
, v
0
) (xS
1
(u
0
, v
0
))+B(u
0
, v
0
) (yS
2
(u
0
, v
0
))+C(u
0
, v
0
) (zS
3
(u
0
, v
0
))=0.
4.6 Derivate part iale de ordin superior
4.6.1 Denit ie. Fie f : D RR o funct ie derivabila n vecinatatea (a, a+)D
a unui punct aD. Spunem ca f este derivabila de doua ori n a daca
f
t
: (a, a+) D R
este derivabila n a. Numarul
f
tt
(a) = (f
t
)
t
(a) = lim
xa
f
t
(x)f
t
(a)
xa
se numeste derivata a doua a lui f n a.
4.6.2 Denit ie. Fie f : D RR o funct ie derivabila. Spunem ca f este o funct ie
derivabila de doua ori daca f
t
este derivabila n orice punct din D. In acest caz,
aplicat ia DR : af
tt
(a) se numeste derivata a doua a lui f si se noteaza cu f
tt
.
4.6.3 In unele situat ii este avantajoasa utilizarea notat iilor alternative
f
(0)
=f, f
(1)
=
df
dx
=f
t
, f
(2)
=
d
2
f
dx
2
=f
tt
d
n
f
dx
n
=f
(n)
.
4.6.4 Denit ie. Fie f : D RR o funct ie derivabila de n1 ori si aD. Spunem
ca f este derivabila de n ori n a daca f
(n1)
: DR este derivabila n a. Numarul
f
(n)
(a) = (f
(n1)
)
t
(a) = lim
xa
f
(n1)
(x)f
(n1)
(a)
xa
se numeste derivata de ordinul n a lui f n a.
4.6.5 Denit ie.
Spunem ca f : D RR este o funct ie de clasa C
n
n D si scriem
f C
n
(D)
daca f este derivabila de n ori si f
(n)
: DR este continua.
Spunem ca f : D RR este o funct ie de clasa C
n D si scriem
f C
(D)
daca f este indenit derivabil a, adica este derivabila de n ori, oricare ar nN.
4.6.6 Exemple.
(x
k
)
t
= k x
k1
_
1
x
_
t
=
1
x
2
(sin x)
t
= cos x
(x
k
)
tt
= k(k 1) x
k2
_
1
x
_
tt
=
2
x
3
(sin x)
tt
= sin x
(x
k
)
(3)
= k(k1)(k2) x
k3
_
1
x
_
(3)
=
6
x
4
(sin x)
(3)
= cos x
4.6.7 MATHEMATICA: D[f[x], {x,n}]
In[1]:=D[1/x, x] Out[1]=
1
x
2
In[4]:=D[Sin[x], x] Out[4]=Cos[x]
In[2]:=D[1/x, {x,2}] Out[2]=
2
x
3
In[5]:=D[Sin[x], {x,2}] Out[5]=Sin[x]
In[3]:=D[1/x, {x,3}] Out[3]=
6
x
4
In[6]:=D[Sin[x], {x,3}] Out[6]=Cos[x]
4.6.8 Propozit ie. Daca funct iile f, g : D RR sunt derivabile de n ori si R
atunci funct iile f +g, f si fg sunt derivabile de n ori si
(f +g)
(n)
= f
(n)
+g
(n)
, (f)
(n)
= f
(n)
, (fg)
(n)
=
n
k=0
C
k
n
f
(nk)
g
(k)
adica
(fg)
(n)
=C
0
n
f
(n)
g
(0)
+C
1
n
f
(n1)
g
(1)
+ +C
n1
n
f
(1)
g
(n1)
+C
n
n
f
(0)
g
(n)
.
4.6.9 MATHEMATICA: D[f[x], {x,n}]
In[1]:=D[f[x] g[x], x] Out[1]=g[x] f
[x]+f[x] g
[x]
In[2]:=D[f[x] g[x], {x,2}] Out[2]=2 f
[x] g
[x]+g[x] f
[x]+f[x] g
[x]
In[3]:=D[f[x] g[x], {x,3}] Out[3]=3 g
[x] f
[x]+3 f
[x] g
[x]+g[x] f
(3)
[x]+f[x] g
(3)
[x]
4.6.10 Exemple.
(xf(x))
(n)
= C
n1
n
f
(n1)
(x) + C
n
n
xf
(n)
(x) = nf
(n1)
(x) +xf
(n)
(x)
(x
2
f(x))
(n)
=2C
n2
n
f
(n2)
(x)+2C
n1
n
xf
(n1)
(x)+C
n
n
x
2
f
(n)
(x)
=n(n1)f
(n1)
(x)+2nxf
(n1)
(x)+x
2
f
(n)
(x).
4.6.11 MATHEMATICA: D[x^k f[x], {x,n}]
In[1]:=D[x^2 f[x] , x] Out[1]=2xf[x]+x
2
f
[x]
In[2]:=D[x^2 f[x], {x,2}] Out[2]=2 f[x]+4xf
[x]+x
2
f
[x]
In[3]:=D[x^2 f[x], {x,3}] Out[3]=6 f
[x]+6xf
[x]+x
2
f
(3)
[x]
n
R este o funct ie denita pe o mult ime D R
n
derivabila part ial ntr-o vecinatate B
r
(a) D a unui punct a
D
. Daca derivatele
part iale
f
x
k
: B
r
(a) R
sunt derivabile part ial n a, derivatele lor part iale
2
f
x
j
x
k
(a) =

x
j
_
f
x
k
_
(a)
se numesc derivatele part iale de ordinul al doilea ale lui f n a.
4.6.13 Derivatele part iale de ordin mai nalt se pot deni asemanator
3
f
x
i
x
j
x
k
(a) =

x
i
_

2
f
x
j
x
k
_
(a), etc.
4.6.14 In cazul unei funct ii f : D R
2
R se pot deni derivatele de ordinul doi
2
f
x
2
=

x
_
f
x
_

2
f
xy
=

x
_
f
y
_
2
f
y x
=

y
_
f
x
_

2
f
y
2
=

y
_
f
y
_
4.6.15 Exemplu. Funct ia f : R
2
R, f(x, y) = e
x
2
+y
2
admite derivate part iale
de orice ordin si
2
f
x
2
(x, y) =

2
x
2
e
x
2
+y
2
= 2e
x
2
+y
2
+ 4x
2
e
x
2
+y
2
2
f
y
2
(x, y) =

2
y
2
e
x
2
+y
2
= 2e
x
2
+y
2
+ 4y
2
e
x
2
+y
2
2
f
xy
(x, y) =

2
xy
e
x
2
+y
2
= 4xy e
x
2
+y
2
2
f
y x
(x, y) =

2
y x
e
x
2
+y
2
= 4xy e
x
2
+y
2
.
4.6.16 MATHEMATICA: D[f[x,y], {x,2}] D[f[x,y], x,y]
In[1]:=D[Exp[x^2 + y^2], {x, 2}] Out[1]=2 e
x
2
+y
2
+4e
x
2
+y
2
x
2
In[2]:=D[Exp[x^2 + y^2], {y, 2}] Out[2]=2 e
x
2
+y
2
+4e
x
2
+y
2
y
2
In[3]:=D[Exp[x^2 + y^2], x, y] Out[3]=4 e
x
2
+y
2
xy
In[4]:=D[Exp[x^2 + y^2], y, x] Out[4]=4 e
x
2
+y
2
xy
4.6.17 Funct ia
f : R
2
R, f(x, y) =
_
xy(x
2
y
2
)
x
2
+y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
este derivabila part ial si
f
x
(x, y) =
_
y(x
4
y
4
+4x
2
y
2
)
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
y
(x, y) =
_
x(x
4
y
4
4x
2
y
2
)
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
In punctul (0, 0) derivatele part iale mixte de ordinul al doilea au valori diferite
2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
f
y
(x, 0)
f
y
(0, 0)
x
= 1
2
f
y x
(0, 0)= lim
y0
f
x
(0, y)
f
x
(0, 0)
y
=1.
4.6.18 Teorema (Schwarz) Daca funct ia f : D R
2
R are derivate part iale mixte
de ordinul doi

2
f
xy
,

2
f
y x
ntr-o vecin atate (a
1
r, a
1
+r)(a
2
r, a
2
+r)
a unui punct (a
1
, a
2
)
D
si daca ele sunt continue n (a
1
, a
2
) atunci
2
f
xy
(a
1
, a
2
) =

2
f
y x
(a
1
, a
2
).
n
, y
n
)
n0
un sir din B
r
(a) cu lim
n
(x
n
, y
n
) = (a
1
, a
2
) si
(x
n
, y
n
),=(a
1
, a
2
), oricare ar nN. Funct iile
n
: (a
1
r, a
1
+r) R,
n
(x) = f(x, y
n
) f(x, a
2
)
n
: (a
2
r, a
2
+r) R,
n
(y) = f(x
n
, y) f(a
1
, y)
verica condit iile din teorema lui Lagrange (pag. 93-25) si relat ia
n
(x
n
)
n
(a
1
) =
n
(y
n
)
n
(a
2
).
Rezulta ca exista
n
ntre x
n
si a
1
si exista
n
ntre y
n
si a
2
astfel ncat
t
n
(
n
)(x
n
a
1
) =
t
n
(
n
)(y
n
a
2
)
adica
_
f
x
(
n
, y
n
)
f
x
(
n
, a
2
)
_
(x
n
a
1
) =
_
f
y
(x
n
,
n
)
f
y
(a
1
,
n
)
_
(y
n
a
2
).
Din teorema lui Lagrange rezulta ca exista
n
ntre x
n
si a
1
si
n
ntre y
n
si a
2
ncat
2
f
y x
(
n
,
n
) (y
n
a
2
)(x
n
a
1
) =

2
f
xy
(
n
,
n
) (x
n
a
1
)(y
n
a
2
)
adica
2
f
y x
(
n
,
n
) =

2
f
xy
(
n
,
n
).
Derivatele part iale mixte ind continue n (0, 0), din relat ia anterioara rezulta
2
f
xy
(a
1
, a
2
)= lim
n
2
f
y x
(
n
,
n
)= lim
n
2
f
xy
(
n
,
n
)=

2
f
y x
(a
1
, a
2
).
4.6.19 Denit ie. Spunem ca f : DR
n
R ca este funct ie de clasa C
k
si scriem
f C
k
(D)
daca toate derivatele part iale de ordin mai mic sau egal cu k
exista si sunt continue n orice punct din D.
Prin f C
0
(D) se nt elege ca f este funct ie continua.
Spunem ca f : DR
n
R ca este funct ie de clasa C
si scriem
f C
(D)
daca f C
k
(D), oricare ar kN.
4.6.20 Daca DR
n
este o mult ime deschisa si f C
2
(D) atunci
2
f
x
j
x
k
(a) =

2
f
x
k
x
j
(a)
oricare ar aD si j, k1, 2, ..., n. Demonstrat ia este similara celei de mai sus.
4.6.21 Daca DR
3
este o mult ime deschisa si f C
3
(D) atunci
3
f
xy z
=

3
f
y xz
=

3
f
y z x
,

3
f
xy
2
=

3
f
y xy
=

3
f
y
2
x
, etc.
4.6.22 (Derivate de ordin superior ale funct iilor compuse).
a) Daca I
f
J
g
R sunt derivabile de doua ori atunci
d
2
dt
2
g(f(t)) = g
t
(f(t)) f
tt
(t) +g
tt
(f(t)) f
t
2
(t).
b) Daca I
(,)
R
2
g
R sunt funct ii de clasa C
2
atunci
d
2
dt
2
g((t), (t))=

2
g
x
2
((t), (t)) (
t
(t))
2
+

2
g
xy
((t), (t))
t
(t)
t
(t)
+
2
g
y
2
((t), (t)) (
t
(t))
2
+
g
x
((t), (t))
tt
(t)) +
g
y
((t), (t))
tt
(t)).
c) Daca R
2
f
R
g
2
atunci
2
u
2
g(f(u, v)) = g
tt
(f(u, v))
_
f
u
(u, v)
_
2
+g
t
(f(u, v))

2
f
u
2
(u, v)
2
uv
g(f(u, v))=g
tt
(f(u, v))
f
u
(u, v)
f
v
(u, v)+g
t
(f(u, v))

2
f
uv
(u, v)
2
v
2
g(f(u, v)) = g
tt
(f(u, v))
_
f
v
(u, v)
_
2
+g
t
(f(u, v))

2
f
v
2
(u, v).
e) Daca R
2
(,)
R
2
g
2
atunci
2
u
2
g((u, v), (u, v)) =

2
g
x
2
((u, v), (u, v))
_
u
(u, v)
_
2
+2

2
g
xy
((u, v), (u, v))

u
(u, v)

v
(u, v)
+
2
g
y
2
((u, v), (u, v))
_
u
(u, v)
_
2
+
g
x
((u, v), (u, v))

2
u
2
(u, v)
+
g
y
((u, v), (u, v))

2
u
2
(u, v).
4.6.23 MATHEMATICA: D[g[f[x,y]], {x,2}] D[g[f[x,y],h[x,y]], x,y]
In[1]:=D[g[f[t]], {t,2}] Out[1]=g
[f[t]] f
[t]+f
[t]
2
g
[f[t]]
In[2]:=D[g[f[t], h[t]], {t,2}] Out[2]=h
[t] g
(0,1)
[f[t],h[t]]+f
[t] g
(1,0)
[f[t],h[t]]
+h
[t](h
[t] g
(0,2)
[f[t],h[t]]+f
[t] g
(1,1)
[f[t],h[t]])
+f
[t](h
[t] g
(1,1)
[f[t],h[t]]+f
[t] g
(2,0)
[f[t],h[t]])
In[3]:=D[g[f[u,v]], {u,2}] Out[3]=g
[f[u,v]] f
(1,0)
[u,v]
2
+g
[f[u,v]] f
(2,0)
[u,v]
In[4]:=D[g[f[u,v]], u,v] Out[4]=g
[f[u,v]] f
(0,1)
[u,v] f
(1,0)
[u,v]+g
[f[u,v]] f
(1,1)
[u,v]
In[5]:=D[g[f[u,v]], {v,2}] Out[5]=g
[f[u,v]] f
(0,1)
[u,v]
2
+g
[f[u,v]] f
(0,2)
[u,v]
In[6]:=D[g[f[u,v],h[u,v]],{u,2}] Out[6]=h
(1,0)
[u,v] (g
(0,2)
[f[u,v],h[u,v]] h
(1,0)
[u,v]
+f
(1,0)
[u,v] g
(1,1)
[f[u,v],h[u,v]])
+g
(1,0)
[f[u,v],h[u,v]] f
(2,0)
[u,v]
+f
(1,0)
[u,v](h
(1,0)
[u,v] g
(1,1)
[f[u,v],h[u,v]]
+f
(1,0)
[u,v] g
(2,0)
[f[u,v],h[u,v]])
+g
(0,1)
[f[u,v],h[u,v]] h
(2,0)
[u,v]
4.7 Diferent iale de ordin superior
4.7.1 Propozit ie. Daca f : DR
n
R este dierent iabil a n a atunci
df(a)u =
d
dt
f(a+tu)[
t=0
.
Demonstrat ie. Stim ca (a se vedea pag. 101-5)
df(a)(u
1
, u
2
, ..., u
n
)=
f
x
1
(a) u
1
+
f
x
2
(a) u
2
+ +
f
x
n
(a) u
n
Pe e alta parte, t inand seama de derivarea funct iilor compuse (pag. 103-13), avem
d
dt
f(a
1
+tu
1
, ..., a
n
+tu
n
)=
f
x
1
(a+tu)
d
dt
(a
1
+tu
1
)+ +
f
x
n
(a+tu)
d
dt
(a
n
+tu
n
)
si prin urmare,
d
dt
f(a +tu)[
t=0
=
f
x
1
(a) u
1
+
f
x
2
(a) u
2
+ +
f
x
n
(a) u
n
.
4.7.2 Daca funct ia continua f : [, ] RR este derivabila n intervalul (, ),=
atunci exista (, ) astfel ncat (a se vedea teorema lui Lagrange (pag. 93-25))
f() f() = f
t
() ( )
adica astfel ncat
f() = f() +df() ( ).
4.7.3 Teorema. Daca f : DR este o funct ie diferent iabila denita pe o mult ime
deschisa DR
n
atunci oricare ar punctele a, xD exista
apart inand segmentului [a, x] =a+t(xa) [ t [0, 1] astfel ncat
f(x) = f(a) +df() (x a).
Demonstrat ie. Funct ia continua : [0, 1] R, (t) =f(a+t(xa)) este deriv-
abilan intervalul (0, 1). Conform teoremei lui Lagrange exista t
0
(0, 1) astfel ncat
(1) (0) =
t
(t
0
)
adica
f(x)f(a)=
f
x
1
(a+t
0
(xa)) (x
1
a
1
)+ +
f
x
n
(a+t
0
(xa)) (x
n
a
n
).
Punand = a+t
0
(xa), ultima relat ie devine
f(x)f(a)=
f
x
1
() (x
1
a
1
)+ +
f
x
n
() (x
n
a
n
)=df() (x a).
4.7.4 Denit ie. Fie D R
n
o mult ime deschisa si f C
k
(D). Prin diferent iala de
ordinul k a lui f n punctul aD se nt elege aplicat ia
d
k
f(a) : R
n
R, d
k
f(a) (u) =
d
k
dt
k
f(a+tu)[
t=0
.
4.7.5 Daca D R
2
este mult ime deschisa si f C
3
(D) atunci (vezi pag. 106-21)
df(a): R
2
R, df(a) u =
f
x
(a) u
1
+
f
y
(a) u
2
d
2
f(a): R
2
R, d
2
f(a) u =

2
f
x
2
(a) u
2
1
+ 2

2
f
xy
(a) u
1
u
2
+

2
f
y
2
(a) u
2
2
d
3
f(a): R
2
R, d
3
f(a) u=

3
f
x
2
(a) u
3
1
+3

3
f
x
2
y
(a) u
2
1
u
2
+3

3
f
xy
2
(a) u
1
u
2
2
+
3
f
y
3
(a) u
3
2
oricare ar a D si u = (u
1
, u
2
) R
2
, adica formal avem
df =
f
x
dx +
f
y
dy =
_

x
dx +

y
dy
_
f
d
2
f =

2
f
x
2
dx
2
+ 2

2
f
xy
dxdy +

2
f
y
2
dy
2
=
_

x
dx +

y
dy
_
2
f
d
3
f =

3
f
x
2
dx
3
+3

3
f
x
2
y
dx
2
dy+3

3
f
xy
2
dxdy
2
+
3
f
y
3
dy
3
=
_

x
dx+

y
dy
_
3
f.
4.7.6 Se poate arata ca n cazul unei funct ii f : D R
n
R de clasa C
k
avem
d
k
f =
_

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
_
k
f.
4.7.7 Deoarece
(
1
+
2
)
k
=
k
j=0
C
j
k

kj
1

j
2
=

j
1
+j
2
=k
k!
j
1
! j
2
!

j
1
1

j
2
2
(
1
+
2
+
3
)
k
=

j
1
+j
2
+j
3
=k
k!
j
1
! j
2
! j
3
!

j
1
1

j
2
2

j
3
3
(
1
+
2
+ +
n
)
k
=

j
1
+j
2
++j
n
=k
k!
j
1
! j
2
! ... j
n
!

j
1
1

j
2
2

j
n
n
n cazul unei funct ii f : D R
n
R de clasa C
k
avem
d
k
f(a) (u) =

j
1
+j
2
++j
n
=k
k!
j
1
! j
2
! ... j
n
!
k
f
x
j
1
1
x
j
2
2
... x
j
n
n
(a) u
j
1
1
u
j
2
2
u
j
n
n
.
4.8 Dezvoltari Taylor
4.8.1 Denit ie Spunem despre o funct ie f : D R R ca este de clasa C
k
si
scriem f C
k
(D) daca f este derivabila de k ori n orice punct aD
si aplicat ia f
(k)
: D R este continua.
4.8.2 Teorema (Taylor). Daca f : (, ) R este o funct ie de clasa C
k+1
atunci
pentru orice a, x(, ) cu x,=a exista ntre a si x astfel ncat
f(x)=f(a)+
f
(a)
1!
(xa)+
f
(a)
2!
(xa)
2
+ +
f
(k)
(a)
k!
(xa)
k
+
f
(k+1)
()
(k+1)!
(xa)
k+1
.
Demonstrat ie. In cazul a<x, funct ia continua h: [a, x] R,
h(t)=f(x)f(t)
f
(t)
1!
(xt)
f
(t)
2!
(xt)
2

f
(k)
(t)
k!
(xt)
k

(k+1)!
(xt)
k+1
cu constanta alesa astfel ncat h(a) = 0, este derivabila pe intervalul (a, x) si
h(x)=0. Conform teoremei lui Rolle exista ntre a si x astfel ncat h
t
()=0, adica
f
t
()
f
()
1!
(x) +
f
()
1!

f
(3)
()
2!
(x)
2
+
f
()
2!
2(x)
f
(k+1)
()
k!
(x)
k
+
f
(k)
()
k!
k(x)
k1
+

(k+1)!
(k+1)(x )
k
= 0.
Dupa reducerea termenilor ramane =f
(k+1)
(). Cazul a>x este similar.
4.8.3 Teorema (Taylor). Daca funct ia f : D R
n
R ca este de clasa C
k+1
ntr-o vecinatate B
r
(a) D a unui punct a
D
atunci pentru orice
xB
r
(a) exista pe segmentul care uneste a cu x un punct c astfel ncat
f(x) = f(a) +
1
1!
df(a) (xa) +
1
2!
d
2
f(a) (xa) +
+
1
k!
d
k
f(a) (xa) +
1
(k+1)!
d
k+1
f(c) (xa).
(4.9)
Demonstrat ie. Daca xB
r
(a) atunci | xa |<r. Aplicat ia
F :
_
r
|xa|
,
r
|xa|
_
R, F(t) = f(a+t(xa))
este de clasa C
k
. Conform teoremei precedente exista (0, 1) astfel ncat
F(1)=F(0)+
F
(0)
1!
+
F
(0)
2!
+ +
F
(k)
(0)
k!
+
F
(k+1)
()
(k+1)!
adica
f(x)=f(a)+
1
1!
d
dt
f(a+t(x a))[
t=0
+
1
2!
d
2
dt
2
f(a+t(x a))[
t=0
+
+
1
k!
d
k
dt
k
f(a+t(x a))[
t=0
+
1
(k+1)!
d
k+1
dt
k+1
f(a+t(x a))[
t=
.
Ultima relat ie coincide pentru c=a+(xa) cu (4.9) deoarece
d
k+1
dt
k+1
f(a+t(xa))[
t=
=
d
k+1
dt
k+1
f(a+(xa)+t(xa))[
t=0
=d
k+1
f(c) (xa).
4.8.4 In cazul unei funct ii f : D R
2
R de clasa C
2
relat ia (4.9) devine
f(x, y) = f(a
1
, a
2
) +
1
1!
_
f
x
(a
1
, a
2
)(x a
1
) +
f
y
(a
1
, a
2
)(y a
2
)
_
+
1
2!
_
2
f
x
2
(c
1
, c
2
)(xa
1
)
2
+2

2
f
xy
(c
1
, c
2
)(xa
1
)(ya
2
)+
2
f
y
2
(c
1
, c
2
)(ya
2
)
2
_
iar n cazul unei funct ii f : D R
3
R de clasa C
2
relat ia (4.9) devine
f(x, y, z) = f(a
1
, a
2
, a
3
)
+
1
1!
_
f
x
(a
1
, a
2
, a
3
)(xa
1
)+
f
y
(a
1
, a
2
, a
3
)(ya
2
)+
f
z
(a
1
, a
2
, a
3
)(za
3
)
_
+
1
2!
_
2
f
x
2
(c
1
, c
2
, c
3
)(xa
1
)
2
+
2
f
y
2
(c
1
, c
2
, c
3
)(ya
2
)
2
+
2
f
z
2
(c
1
, c
2
, c
3
)(za
3
)
2
+2

2
f
xy
(c
1
, c
2
, c
3
)(xa
1
)(ya
2
) + 2

2
f
y z
(c
1
, c
2
, c
3
)(ya
2
)(za
3
)
+2

2
f
z x
(c
1
, c
2
, c
3
)(za
3
)(xa
1
)
_
.
4.9 Extremele funct iilor de mai multe variabile
4.9.1 Propozit ie. Fie f : I R o funct ie derivabila denita pe un interval I R.
Avem: a) Daca f
t
>0 atunci funct ia f este strict crescatoare.
b) Daca f
t
<0 atunci funct ia f este strict descrescatoare.
Demonstrat ie. Utilizam teorema lui Lagrange (pag. 93-25). Pentru orice x, y I
exista ntre x si y astfel ncat f(x) f(y) = f
t
() (x y). Daca f
t
> 0 atunci:
x<y f(x)<f(y). Daca f
t
<0 atunci: x<y f(x)>f(y).
4.9.2 Denit ie. Fie f : DR o funct ie denita pe o mult ime DR
n
si e aD.
Spunem ca a este punct de minim local al lui f daca exista >0 astfel ncat
f(a)f(x), oricare ar xB
(a)D.
Spunem ca a este punct de maxim local al lui f daca exista >0 astfel ncat
f(a)f(x), oricare ar xB
(a)D.
Spunem ca a este punct de minim global al lui f daca
Spunem ca a este punct de maxim global al lui f daca
Spunem ca a este punct de extrem local (global) al lui f daca este punct de
maxim local (respectiv, global) sau punct de minim local (respectiv, global).
4.9.3 Fie f : DRR o funct ie si a D un punct de extrem local al lui f. Daca
a
D
si f este derivabila n a atunci stim ca f
t
(a)=0 (a se vedea pag. 93-23).
n
R o funct ie si a
D
un punct n care f este
diferent iabila . Spunem ca a este punct stat ionar (sau punct critic) al lui f daca
f
x
j
(a) = 0, oricare ar j 1, 2, ..., n.
4.9.5 Teorema. Fie f : D R
n
R o funct ie. Orice punct de extrem local din
interiorul lui Dn care funct ia este diferent iabila este punct stat ionar.
Demonstrat ie (Cazul n=2). Fie a
D
un punct de extremn care f este diferent iabila
si r >0 cu B
r
(a)D. Deoarece a
1
este punct de extrem pentru funct ia derivabila
1
: (a
1
r, a
1
+r) R,
1
(t) = f(t, a
2
)
din teorema lui Fermat ( a se vedea pag. 93-23) rezulta ca
t
1
(a
1
) = 0 si avem
f
x
1
(a) = lim
ta
1
f(t,a
2
)f(a
1
,a
2
)
ta
1
= lim
ta
1
1
(t)
1
(a
1
)
ta
1
=
t
1
(a
1
) = 0.
Similar, a
2
ind punct de extrem pentru funct ia derivabila
2
: (a
2
r, a
2
+r) R,
1
(t) = f(a
1
, t)
din teorema lui Fermat rezulta
f
x
2
(a) = lim
ta
2
f(a
1
,t)f(a
1
,a
2
)
ta
2
= lim
ta
2
2
(t)
2
(a
2
)
ta
2
=
t
2
(a
2
) = 0.
4.9.6 Propozit ie. Fie f : DRR o funct ie de clasa C
2
ntr-o vecinatate
(a r, a +r) D a unui punct stat ionar a
D
. Avem:
Daca f
tt
(a) < 0 atunci a este punct de maxim.
Daca f
tt
(a) > 0 atunci a este punct de minim.
Demonstrat ie. In cazul f
tt
(a) ,= 0 derivata a doua f
tt
pastreaza acelasi semn pe o
vecinatate (a , a +) (a r, a +r) a lui a. Pentru orice x(a , a +) exista
ntre a si x astfel ncat
f(x)f(a) =
f
tt
()
2!
(xa)
2
.
4.9.7 Teorema. Fie f : DRR o funct ie de clasa C
k
ntr-o vecinatate
(a r, a +r) D a unui punct a
D
cu propriet at ile
f
t
(a)=0, f
tt
(a)=0, . . . , f
(k1)
(a)=0, f
(k)
(a),=0
Avem:
Daca k este par atunci a este punct de extrem :
Daca f
(k)
(a)<0 atunci a este punct de maxim.
Daca f
(k)
(a)>0 atunci a este punct de minim.
Daca k este impar atunci a nu este punct de extrem.
Demonstrat ie. Derivata f
(k)
pastreaza acelasi semn pe o vecinatate (a , a +)
(a r, a +r) a lui a. Pentru orice x(a , a +) exista ntre a si x astfel ncat
f(x)f(a) =
f
(k)
()
k!
(xa)
k
.
Daca k este impar atunci (xa)
k
<0 pentru x<a si (xa)
k
>0 pentru x>a.
4.9.8 Daca funct ia f : D R
n
R este de clasa C
2
ntr-o vecinatate B
r
(a) a unui
punct stat ionar a
D
atunci pentru orice xB
r
(a) exista c pe segmentul care uneste
a cu x astfel ncat
f(x)f(a) =
1
2!
d
2
(f)(c) (xa).
4.9.9 Daca funct ia f : D R
n
R este de clasa C
2
ntr-o vecinatate B
r
(a) D a
unui punct a
D
atunci
g : R
n
R
n
R, g(u, v) =
n
j,k=1
f
2
x
j
x
k
(a) u
j
v
k
este o forma biliniara simetrica. Forma patratica asociata este diferent iala de or-
dinul doi
d
2
f(a) : R
n
R, d
2
f(a) (u) =
n
j,k=1
f
2
x
j
x
k
(a) u
j
u
k
.
Matricea acestei forme patratice n raport cu baza canonica este matricea
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
f
2
x
2
1
(a)
f
2
x
1
x
2
(a)
f
2
x
1
x
n
(a)
f
2
x
2
x
1
(a)
f
2
x
2
2
(a)
f
2
x
2
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
2
x
n
x
1
(a)
f
2
x
n
x
2
(a)
f
2
x
2
n
(a)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
numita hessiana lui f n a (dupa numele matematicianului O. Hesse, 1811-1874).
4.9.10 Denit ie. Spunem despre o forma patratica
Q : R
n
R, Q(u) =
n
j,k=1
g
jk
u
j
u
k
ca este pozitiv denita ( respectiv, negativ denita ) daca
Q(u)>0 (respectiv, Q(u)<0), oricare ar uR
n
, u ,= 0.
4.9.11 Matricea formei patratice Q
_
_
_
_
_
_
_
_
_
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
g
n1
g
n2
g
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ind reala si simetrica, valorile ei proprii sunt reale. Ele sunt radacinile ecuat iei
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
g
n1
g
n2
g
nn
= 0.
Forma patratica Q este pozitiv (respectiv, negativ) denita daca are toate valorile
proprii strict pozitive (respectiv, negative).
4.9.12 Exemple.
a) Forma patratica Q: R
2
R, Q(u
1
, u
2
)=u
2
1
+2u
1
u
2
+u
2
2
cu matricea asociata
_

_
este pozitiv (respectiv, negativ) denita daca valorile proprii
1,2
=
+
_
2
+ 4
2
2 +
2
2
sunt pozitive (respectiv, negative).
b) Forma patratica Q: R
3
R, Q(u
1
, u
2
, u
3
) =2u
1
u
2
+2u
2
u
3
+2u
3
u
1
nu este nici
pozitiv denita, nici negativ denita deoarece matricea asociata
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
_
are valorile proprii
1
= 2,
2
= 1 si
3
= 1.
4.9.13 MATHEMATICA: Eigenvalues[{{a, b}, {b, c}}
In[1]:=Eigenvalues[{{a, b}, {b, c}}]
Out[1]=
1
2
(a+c
a
2
+4b
2
2ac+c
2
),
1
2
(a+c+
a
2
+4b
2
2ac+c
2
)
In[2]:=Eigenvalues[{{0, 1, 1}, {1, 0, 1}, {1, 1, 0}}]
Out[2]=2,1,1
4.9.14 Teorema. Fie f : D R
n
R o funct ie de clasa C
2
ntr-o vecinatate B
r
(a)
a unui punct stat ionar a
D
. Avem:
Daca d
2
f(a) este pozitiv definita atunci a este punct de minim.
Daca d
2
f(a) este negativ definita atunci a este punct de maxim.
Daca d
2
f(a) ,= 0 nu este nici pozitiv nici negativ definita atunci
a nu este punct de extrem.
Demonstrat ie. Daca d
2
f(a) este pozitiv denita atunci avem
m = min
|u|=1
1
2!
d
2
f(a) (u) > 0
deoarece funct ia continua R
n
R : u d
2
f(a) (u) este marginita pe mult imea
compacta uR
n
[ | u |=1 si si atinge marginile. Pentru orice punct xB
r
(a)
exista un punct c pe segmentul ce uneste a cu x astfel ncat
f(x)f(a) =
1
2!
d
2
f(c) (xa) =
1
2!
n
j,k=1
2
f
x
j
x
k
(c) (x
j
a
j
)(x
k
a
k
).
Ultima relat ie se poate scrie sub forma
f(x)f(a)=
1
2!
d
2
f(a)
_
xa
|xa|
_
|xa|
2
+(xa) |xa|
2
unde
(xa) =
1
2
n
j,k=1
_

2
f
x
j
x
k
(c)

2
f
x
j
x
k
(a)
_
(x
j
a
j
)(x
k
a
k
)
| xa |
2
.
Deoarece funct ia f este de clasa C
2
n B
r
(a) si
[(xa)[
1
2
n
j,k=1
2
f
x
j
x
k
(c)

2
f
x
j
x
k
(a)
exista (0, r) astfel ncat pentru xB
(a) avem [(xa)[

m
2
si prin urmare
f(x)f(a)=
_
1
2!
d
2
f(a)
_
xa
|xa|
_
+(xa)
_
|xa|
2
_
m
m
2
_
|xa|
2
0.
Celelalte armat ii pot justicate asemanator.
4.9.15 Pentru a obt ine informat ii privind punctele de extrem ale unei funct ii de
clasa C
2
f : D R
n
R determin am punctele stat ionare (critice) rezolvand sistemul
_
_
f
x
1
(a) = 0
...............
f
x
n
(a) = 0.
Apoi pentru ecare punct stat ionar a gasit studiem forma patratica d
2
f(a): R
n
R.
Matricea asociata acestei forme n raport cu o baza a lui R
n
depinde de baza aleasa.
4.9.16 Teorema (Jacobi). Fie Q : R
n
R o forma patratica si e
_
_
_
_
_
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
_
_
_
_
_
matricea ei n raport cu o baza B = e
1
, e
2
, ..., , e
n
a spat iului R
n
. Daca
1
= g
11
,= 0
2
=
g
11
g
12
g
21
g
22
,= 0
...................................
n
=
g
11
g
12
g
1n
g
21
g
22
g
2n

g
n1
g
n2
g
nn
,= 0
atunci exista o baza B
t
= e
t
1
, e
t
2
, ..., , e
t
n
n raport cu care Q are expresia
Q(x) =
1
1
x
t
1
2
+

1
2
x
t
2
2
+ +

n1
n
x
t
n
2
unde x=x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
= x
t
1
e
t
1
+x
t
2
e
t
2
+ +x
t
n
e
t
n
.
4.9.17 Daca
1
>0,
2
>0, ... ,
n
>0 atunci Q este pozitiv denita .
Daca
1
<0,
2
>0,
3
<0, ... , (1)
n
n
>0 atunci Q este negativ denita.
4.9.18 Propozit ie. Fie f : D R
2
R o funct ie diferent iabila si aD un punct
stat ionar. Daca f este de clasa C
2
ntr-o vecinatate B
r
(a) a lui a atunci:
Daca
2
=

2
f
x
2
(a)

2
f
y
2
(a)
_

2
f
xy
(a)
_
2
>0 atunci a este punct de extrem :
Daca
1
=

2
f
x
2
(a)>0 atunci a este punct de minim
Daca
1
=

2
f
x
2
(a)<0 atunci a este punct de maxim
Daca
2
=

2
f
x
2
(a)

2
f
y
2
(a)
_

2
f
xy
(a)
_
2
<0 atunci a nu este punct de extrem.
Demonstrat ie. Utilizam teorema lui Jacobi. Matricea formei patratice d
2
f(a) n
raport cu baza canonica B=e
1
=(1, 0), e
2
=(0, 1) este
_
_
2
f
x
2
(a)

2
f
xy
(a)
2
f
xy
(a)

2
f
y
2
(a)
_
_
.
4.9.19 Propozit ia nu ofera informat ii despre punctele de extrem n cazul
2
=0.
4.9.20 Exercit iu. Sa se determine punctele de extrem local ale funct iei
f : R
2
R, f(x, y) = x
3
y
3
+ 3xy + 1.
Rezolvarea 1. Rezolvand sistemul
_
f
x
(a
1
, a
2
) = 3a
2
1
+ 3a
2
= 0
f
y
(a
1
, a
2
) = 3a
2
2
+ 3a
1
= 0
obt inem punctele stat ionare (0, 0) si (1, 1). Punctul a = (0, 0) nu este punct de
extrem deoarece matricea
_
_
2
f
x
2
(0, 0)

2
f
xy
(0, 0)
2
f
xy
(0, 0)

2
f
y
2
(0, 0)
_
_
=
_
0 3
3 0
_
1,2
=3. Punctul a=(1, 1) este punct de minim deoarece
_
_
2
f
x
2
(1, 1)

2
f
xy
(1, 1)
2
f
xy
(1, 1)

2
f
y
2
(1, 1)
_
_
=
_
6 3
3 6
_
1
= 3 si
2
= 9.
Rezolvarea 2. Rezolvand sistemul
_
f
x
(a
1
, a
2
) = 3a
2
1
+ 3a
2
= 0
f
y
(a
1
, a
2
) = 3a
2
2
+ 3a
1
= 0
obt inem punctele stat ionare (0, 0) si (1, 1). Punctul a = (0, 0) nu este punct de
extrem deoarece
2
=

2
f
x
2
(0, 0)

2
f
y
2
(0, 0)
_

2
f
xy
(0, 0)
_
2
=9<0.
Punctul a=(1, 1) este punct de minim deoarece
2
=

2
f
x
2
(1, 1)

2
f
y
2
(1, 1)
_

2
f
xy
(1, 1)
_
2
=27>0 si
1
=

2
f
x
2
(1, 1)=6>0.
4.10 Teorema funct iilor implicite
4.10.1 Fie funct ia F : R
2
R, F(x, y)=x
2
+y
2
1. Mult imea
C = (x, y) [ F(x, y)=0 = (x, y) [ x
2
+y
2
=1
nu reprezinta gracul unei funct ii de forma f : (, ) R deoarece la anumite
valori ale lui x corespund doua valori ale lui y
x
2
+y
2
1=0 = y =
_
1x
2
, oricare ar x[1, 1].
Totusi, pentru orice punct (a, b) C diferit de punctele (1, 0) si (1, 0) exista > 0,
> 0 astfel ncat ((a , a + ) (b , b + )) C este gracul unei funct ii
f : (a, a+) (b, b+) cu proprietat ile f(a) =b si F(x, f(x)) =0 (a se vedea
gura 4.5). Spunem ca f este o funct ie denita implicit de ecuat ia F(x, y) = 0.
Figura 4.5
4.10.2 Punctele n jurul carora o curba de forma (x, y) [ F(x, y)=0 denita de o
funct ie F : DR
2
R de clasa C
1
nu reprezinta gracul unei funct ii f : (, ) R
sunt cele n care tangenta la curba este paralela cu Oy (normala paralela cu Ox).
4.10.3 Fie F : DR
2
R o funct ie de clasa C
1
si (a, b)D astfel ncat F(a, b)=0 si
dF(a, b),=0 . Daca (, )D: t ((t), (t)) este un drum de clasa C
1
astfel ncat
((0), (0))=(a, b) si F((t), (t))=0, oricare ar t (, )
atunci
d
dt
F((t), (t))
t=0
= 0
adica avem relat ia
F
x
(a, b)
t
(0) +
F
y
(a, b)
t
(0) = 0
care se mai poate scrie
__
F
x
(a, b),
F
y
(a, b)
_
, (
t
(0),
t
(0))
_
= 0.
Din ultima relat ie rezulta ca vectorul
_
F
x
(a, b),
F
y
(a, b)
_
este perpendicular pe
tangenta la (x, y)[F(x, y)=0. Este paralel cu Ox daca si numai daca
F
y
(a, b)=0.
4.10.4 Teorema. Fie DR
2
o mult ime deschisa si F : DR funct ie de clasa C
1
.
Daca (a, b)D este astfel ncat
F(a, b)=0 si
F
y
(a, b),=0
atunci exista >0, >0 astfel nc at (a, a+) (b, b+)D
si exista o funct ie f : (a, a+)(b, b+) cu propriet at ile:
1) f(a)=b
2) F(x, f(x))=0, oricare ar x(a, a+)
3) funct ia f este de clas a C
1
si
f
t
(x) =
F
x
(x, f(x))
F
y
(x, f(x))
.
Demonstrat ie. Consideram cazul
F
y
(a, b) > 0. Funct ia f ind de clasa C
1
n D,
exista r >0, >0 astfel ncat
F
y
(x, y)>0, oricare ar (x, y)(ar, a+r)[b, b+].
Deoarece
F
y
(a, y) > 0 si F(a, b)=0 rezulta ca F(a, b)<0 si F(a, b+)>0. Funct ia
F ind continua, rezulta ca exista (0, r) astfel ncat F(x, b)<0 si F(x, b+)>0
oricare ar x(a, a+). Pentru orice x(a, a+) funct ia continua
[b, b+] R : y F(x, y)
este crescatoare si F(x, b)<0 si F(x, b+)>0. Rezulta ca exista y
x
(b, b+)
astfel ncat F(x, y
x
) = 0. Funct ia
f : (a, a+)(b, b+), f(x) = y
x
ndeplineste condit iile f(a) =b si F(x, f(x)) = 0, oricare ar x (a, a+). Fie
x
0
(a, a+) xat. Oricare ar x (a, a+) diferit de x
0
exista (, ) pe
segmentul ce uneste (x
0
, f(x
0
)) cu (x, f(x)) astfel ncat (a se vedea pag. 117-3)
F(x, f(x)) F(x
0
, f(x
0
)) =
F
x
(, )(x x
0
) +
F
y
(, )(f(x) f(x
0
)).
Deoarece F(x, f(x)) = F(x
0
, f(x
0
)) = 0 obt inem
f
t
(x
0
) = lim
xx
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
= lim
xx
0
F
x
(, )
F
y
(, )
=
F
x
(x
0
, f(x
0
))
F
y
(x
0
, f(x
0
))
.
Cazul
F
y
(a, b) > 0 poate analizat asemanator.
4.10.5 Teorema. Fie F : DR
n
R
k
R
k
: (x, y)F(x, y) o funct ie de clasa C
1
denita pe o mult ime deschisa D. Daca (a, b)D este astfel ncat
F(a, b)=0 si
D(F
1
, F
2
, ..., F
k
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
k
)
(a, b),=0
atunci exista >0, >0 astfel nc at B
(a) B
(b)D si exista o
funct ie f : B
(a)B
(b) cu propriet at ile:

1) f(a)=b
2) F(x, f(x))=0, oricare ar xB
(a)
3) funct ia f este de clas a C
1
si
(f
1
, ..., f
k
)
(x
1
, ..., x
n
)
(x)=
_
(F
1
, ..., F
k
)
(y
1
, ..., y
k
)
(x, f(x))
_
1
(F
1
, ..., F
k
)
(x
1
, ..., x
n
)
(x, f(x)).
4.10.6 In cazul n = k = 2 relat ia anterioara devine
_
_
f
1
x
1
(x)
f
1
x
2
(x)
f
2
x
1
(x)
f
2
x
2
(x)
_
_
=
_
_
F
1
y
1
(x, f(x))
F
1
y
2
(x, f(x))
F
2
y
1
(x, f(x))
F
2
y
2
(x, f(x))
_
_
1
_
_
F
1
x
1
(x, f(x))
F
1
x
1
(x, f(x))
F
2
x
2
(x, f(x))
F
2
x
2
(x, f(x))
_
_
si este echivalenta cu
f
1
x
i
(x) =
F
1
x
i
(x, f(x))
F
1
y
2
(x, f(x))
F
2
x
i
(x, f(x))
F
2
y
2
(x, f(x))
F
1
y
1
(x, f(x))
F
1
y
2
(x, f(x))
F
2
y
1
(x, f(x))
F
2
y
2
(x, f(x))
=
D(F
1
,F
2
)
D(x
i
,y
2
)
(x, f(x))
D(F
1
,F
2
)
D(y
1
,y
2
)
(x, f(x))
f
2
x
i
(x) =
F
1
y
1
(x, f(x))
F
1
x
i
(x, f(x))
F
2
y
1
(x, f(x))
F
2
x
i
(x, f(x))
F
1
y
1
(x, f(x))
F
1
y
2
(x, f(x))
F
2
y
1
(x, f(x))
F
2
y
2
(x, f(x))
=
D(F
1
,F
2
)
D(y
1
,x
i
)
(x, f(x))
D(F
1
,F
2
)
D(y
1
,y
2
)
(x, f(x))
.
4.11 Teorema de inversiune locala
4.11.1 Teorema. Daca funct ia continua si bijectiva f : I J denita pe un interval
I este derivabila n aI si daca f
t
(a),=0 atunci funct ia inversa
f
1
: J I este derivabila n punctul b=f(a) si
(f
1
)
t
(f(a)) =
1
f
t
(a)
adica (f
1
)
t
(b) =
1
f
t
(f
1
(b))
.
Demonstrat ie. Funct ia f
1
ind continua (a se vedea pag. 82-5) avem
lim
yb
f
1
(y)f
1
(b)
yb
= lim
yb
f
1
(y)f
1
(b)
f(f
1
(y))f(f
1
(b))
= lim
yb
1
f(f
1
(y))f(f
1
(b))
f
1
(y)f
1
(b)
=
1
f
(f
1
(b))
.
4.11.2 Fie f : I R o funct ie derivabila denita pe un interval I cu f
t
(x) ,=0, ori-
care ar xI. Funct ia f
t
avand proprietatea lui Darboux (pag. 93-27) pastreaza
semn constant pe I si prin urmare, f este strict monotona. Funct ia f : I f(I)
este bijectiva si pentru orice y f(I) avem
(f
1
)
t
(y) =
1
f
t
(f
1
(y))
.
4.11.3 Daca funct ia bijectiva f : I J si inversa ei sunt derivabile atunci
f
1
(f(x)) = x
d
dx
= (f
1
)
t
(f(x)) f
t
(x) = 1
oricare ar xI. Din aceasta relat ie rezulta
(f
1
)
t
(f(x)) =
1
f
t
(x)
daca f
t
(x) ,= 0.
4.11.4 Exemple.
a) Inversa funct iei bijective sin:
_
2
,

2
[1, 1] este arcsin: [1, 1]

_
2
,

2
si
arcsin(sin x)=x
d
dx
= (arcsin)
t
(sin x) cos x=1.
Pentru orice x
_
2
,

2
_
avem
(arcsin)
t
(sin x)=
1
_
1 sin
2
x
adica (arcsin t)
t
=
1
1 t
2
.
b) Inversa funct iei bijective tg:
_
2
,

2
_
R este arctg: R
_
2
,

2
_
si
arctg(tg x)=x
d
dx
= (arctg)
t
(tg x)
1
cos
2
x
=1
relat ie din care rezulta
(arctg)
t
(tg x)=cos
2
x =
1
1+tg
2
x
adica (arctg t)
t
=
1
1+t
2
.
c) Inversa funct iei bijective R(0, ) : x e
x
este ln: (0, )R si
ln(e
x
)=x
d
dx
= (ln)
t
(e
x
) e
x
=1
relat ie din care rezulta
(ln)
t
(e
x
)=
1
e
x
adica (ln t)
t
=
1
t
.
4.11.5 Teorema. Fie f : DR
n
: x(f
1
(x), f
2
(x), ..., f
n
(x)) o funct ie de clasa C
1
denita pe o mult ime deschisa DR
n
. Daca aD este astfel ncat
D(f
1
, f
2
, ..., f
n
)
D(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(a) =
f
1
x
1
(a) ...
f
1
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
f
n
x
1
(a) ...
f
n
x
n
(a)
,= 0
atunci exista >0 si o funct ie g : B
(f(a)) D astfel nc at
1) g(f(a)) = a
2) f(g(y)) = y, oricare ar y B
(f(a))
3) funct ia g este de clas a C
1
si
(g
1
, g
2
, ..., g
n
)
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
(y) =
_
(f
1
, f
2
, ..., f
n
)
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(g(y))
_
1
.
Demonstrat ie. Funct ia F : DR
n
R
n
, F(x, y)=f(x)y este de clasa C
1
si
F(a, f(a))=0, det
(F
1
, F
2
, ..., F
n
)
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(a, f(a))=
D(f
1
, f
2
, ..., f
n
)
D(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(a),=0.
Conform teoremei funct iilor implicite exista >0 si g : B
(f(a))D astfel ncat:

1) g(f(a)) = a
2) F(g(y), y) = f(g(y)) y =0, oricare ar y B
(f(a))
3) funct ia g este de clasa C
1
si
(g
1
, ..., g
n
)
(y
1
, ..., y
n
)
(y)=
_
(F
1
, ..., F
n
)
(x
1
, ..., x
n
)
(g(y), y)
_
1
(F
1
, ..., F
n
)
(y
1
, ..., y
n
)
(g(y), y).
4.11.6 Denit ie. O funct ie f : DU de clasa C
1
ntre doua mult imi deschise D
si U din R
n
se numeste difeomorsm daca este bijectiva si inversa
ei f
1
: U D este de clasa C
1
.
4.11.7 Se poate arata ([13], pag. 220) ca o funct ie bijectiva f : DU de clasa C
1
ntre doua mult imi deschise D si U din R
n
este difeomorsm daca si numai daca f
1
este continua si
f
1
x
1
(a) ...
f
1
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
f
n
x
1
(a) ...
f
n
x
n
(a)
,= 0, oricare ar aD.
Capitolul 5
Primitive si integrale simple
5.1 Primitive
5.1.1 Propozit ie. Fie f : I R o funct ie derivabila denita pe un interval I R.
Daca f
t
=0 atunci f este funct ie constanta.
Demonstrat ie. Utilizam teorema lui Lagrange (pag. 93-25). Pentru orice x, y I
exista ntre x si y astfel ncat f(x)f(y)=f
t
() (xy), adica avem f(x)f(y)=0.
5.1.2 Fie f, g : I R doua funct ii derivabile denite pe un interval I R.
Daca f
t
=g
t
atunci gf =const, adica exista cR astfel ncat
g(x) = f(x) +c, oricare ar xI.
5.1.3 Denit ie. Fie f : I R o funct ie denita pe un interval I R. Prin primitiva
a lui f se nt elege o funct ie derivabila F : I R astfel ncat
F
t
(x) = f(x), oricare ar xI.
5.1.4 Daca F
1
, F
2
: I R sunt doua primitive ale unei funct ii f : I R denite pe
un interval atunci exista cR astfel ncat F
1
= F
2
+c.
5.1.5 Mult imea primitivelor unei funct ii f : I R se noteaza cu
_
f(x)dx, adica
_
f(x)dx = F : I R [ F este primitiva a lui f .
Vom nota cu ( mult imea funct iilor constante denite pe intervalul considerat.
133
5.1.6 Primitivele unor funct ii uzuale f : I R
(I este un interval inclus n domeniul maxim de derivabilitate al primitivelor)
Funct ia Mult imea primitivelor Intervalul Condit ii
f(x) = 1
_
dx = x+( I R
f(x) = x
n
_
x
n
dx =
1
n+1
x
n+1
+( I R nN
f(x) = x
_
x
dx =
1
+1
x
+1
+( I (0, ) R1
f(x) =
1
x
_
1
x
dx = ln [x[+( I R0
f(x) = e
x
_
e
x
dx = e
x
+( I R
f(x) = a
x
_
a
x
dx =
1
ln a
a
x
+( I R 0<a,=1
f(x)=sin x
_
sin xdx = cos x+( I R
f(x)=cos x
_
cos xdx = sin x+( I R
f(x) =
1
cos
2
x
_
1
cos
2
x
dx = tg x+( I R
_
2
+Z
_
f(x)=
1
sin
2
x
_
1
sin
2
x
dx = ctg x+( I RZ
f(x)=
1
a
2
x
2
_
1
a
2
x
2
dx = arcsin
x
a
+( I (a, a) a,=0
f(x)=
1
x
2
a
2
_
1
x
2
a
2
dx=ln
x+
x
2
a
2
+( I R[a, a] a>0
f(x)=
1
x
2
+a
2
_
1
x
2
+a
2
dx=ln
_
x+
x
2
+a
2
_
+( I R a,=0
f(x)=
1
a
2
+x
2
_
1
a
2
+x
2
dx =
1
a
arctg
x
a
+( I R a,=0
f(x)=
1
x
2
a
2
_
1
x
2
a
2
dx =
1
2a
ln
xa
x+a
+( I Ra a,=0
f(x)=sh x
_
sh xdx = ch x+( I R
f(x)=ch x
_
ch xdx = sh x+( I R
5.1.7 MATHEMATICA: Integrate[f[x], x]
In[1]:=Integrate[f[x], x] Out[1]=
_
f(x) dx
In[2]:=Integrate[x^a, x] Out[2]=
x
1+a
1+a
In[3]:=Integrate[a^x, x] Out[3]=
a
x
Log [a]
In[4]:=Integrate[1/Sqrt[x^2+a^2], x] Out[4]=Log [x+
a
2
+x
2
]
5.1.8 Teorema. Daca funct iile f, g : I R denite pe un interval I admit primitive
si R
atunci funct iile f +g si f admit primitive si

_
(f(x)+g(x))dx=
_
f(x)dx+
_
g(x)dx
_
f(x)dx=
_
f(x)dx.
Demonstrat ie. Daca F
_
f(x)dx si G
_
g(x)dx atunci (F+G)
t
=f+g, (F)
t
=f.
5.1.9 Teorema. Daca f : I R admite primitive pe intervalul I
atunci are proprietatea lui Darboux pe I.
Primitive si integrale simple 135
Demonstrat ie. Daca f admite primitive atunci exista F : I R astfel ncat f =F
t
.
Dar derivata unei funct ii pe un interval are proprietatea lui Darboux (pag. 93-27).
5.1.10 Teorema. O funct ie continua denita pe un interval admite primitive.
Demonstrat ie. A se vedea pag. 145-25.
5.1.11 Teorema (Integrarea prin part i). Daca f, g : I R sunt funct ii de clasa C
1
denite pe un interval I atunci funct iile f
t
g si f g
t
admit primitive si
_
f(x) g
t
(x) dx=f(x) g(x)
_
f
t
(x) g(x) dx.
Demonstrat ie. Funct iile f
t
g si f g
t
ind continue, admit primitive si
f(x) g(x) +( =
_
(f g)
t
(x)dx =
_
f
t
(x) g(x)dx +
_
f(x) g
t
(x)dx.
5.1.12 Exercit iu. Sa se calculeze integralele
_
xe
x
dx,
_
ln xdx,
_
_
4 x
2
dx.
Rezolvare. Avem
_
xe
x
dx =
_
x(e
x
)
t
dx = xe
x
_
e
x
dx = xe
x
e
x
+(
_
ln xdx =
_
x
t
ln xdx = xln x
_
x(ln x)
t
dx = xln x
_
dx = xln x x +(
_
4x
2
dx=
_
4x
2
4x
2
dx = 4
_
dx
4x
2

_
x
x
4x
2
dx = 4 arcsin
x
2
+
_
x(
4x
2
)
t
dx
= 4 arcsin
x
2
+x
4x
2
_
4x
2
dx.
Din ultima relat ie rezulta
_
4 x
2
dx = 2 arcsin
x
2
+
x
2
4x
2
+(.
In[1]:=Integrate[x Exp[x], x] Out[1]=e
x
(1+x)
In[2]:=Integrate[Log[x], x] Out[2]=x+xLog [x]
In[3]:=Integrate[Sqrt[4-x^2], x] Out[3]=
1
2
x
4x
2
+2 ArcSin [
x
2
]
5.1.14 Teorema (Schimbarea de variabila). Fie I, J Rintervale si I

J
f
R
doua funct ii. Dac a : I J este derivabila si F este o primitiva a
lui f atunci I R: x(F)(x)=F((x)) este o primitiva a funct iei
I R: xf((x))
t
(x), adica
_
f((x))
t
(x) dx =
__
f(t) dt
_
.
Demonstrat ie. Avem
d
dx
F((x)) = F
t
((x))
t
(x) = f((x))
t
(x).
_
e
x
dx,
_
dx
x
x + 1
,
_
_
x
2
+6x5 dx
Rezolvare. Avem (a se vedea exercit iul anterior)
_
e
x
dx = 2
_
e
x 1
2
x
dx = 2
_
e
x
(
x)
t
dx = 2
__
e
t
dt
_
t=
x
= 2e
x
+(.
_
dx
x
x+1
= 2
_
1
(
x+1)
2
1
(
x+1)
t
dx =
_
_
dt
t
2
1
_
t=
x+1
= ln
x+11
x+1+1
+(.
_
x
2
+6x5 dx =
_ _
4(x3)
2
(x3)
t
dx
=
_
_
4t
2
dt
_
t=x3
= 2 arcsin
x3
2
+
x3
2
x
2
+6x5 +(.
In[1]:=Integrate[Exp[Sqrt[x]]/Sqrt[x], x] Out[1]=2 e
x
In[2]:=Integrate[1/(x Sqrt[x+1]), x] Out[2]=Log[1+
1+x]Log[1+
1+x]
In[3]:=Integrate[Sqrt[-x^2+6x-5], x] Out[3]=
1
2
(3+x)
5+6xx
2
+2 ArcSin[
1
2
(3+x)]
5.1.17 Teorema Fie I, J intervale si I
u
J
f
R, unde f este o funct ie continua
si u este o funct ie de clasa C
1
bijectiva cu u
t
(t),=0 oricare ar t I.
Daca G este o primitiva a funct iei I R: t f(u(t)) u
t
(t) atunci
J R : x G(u
1
(x)) este o primitiva a lui f, adica
_
f(x)dx=Gu
1
+(.
Demonstrat ie. Utilizand teorema de derivare a funct iei inverse (pag. 130-1) obt inem
(Gu
1
)
t
(x)=G
t
(u
1
(x)) (u
1
)
t
(x)=f(u(u
1
(x))) u
t
(u
1
(x))
1
u
t
(u
1
(x))
=f(x).
5.1.18 Exercit iu. Sa se determine mult imea primitivelor funct iei
f : (0, ) R, f(x) =
x
1+
x
.
Rezolvare. Funct ia u : (0, ) (0, ), u(t) = t
2
este bijectiva si u
1
(x) =

x.
Deoarece
_
f(u(t)) u
t
(t) dt =
_
2t
2
1+t
dt = 2
_
(t
2
1)+1
1+t
dt = t
2
2t + 2 ln (1+t) +(
avem
_

x
1+
x
dx = (
_
f(u(t)) u
t
(t) dt)
t=
x
= x 2
x + 2 ln (1+
x) +(.
In[1]:=Integrate[Sqrt[x]/(1+Sqrt[x]), x] Out[1]=2
x+x+2 Log[1+
x]
5.2 Integrala denita
5.2.1 Denit ie. Fie [a, b] R un interval nchis si marginit. Prin diviziune a inter-
valului [a, b] se nt elege un sistem de puncte = x
0
, x
1
, . . . , x
n
astfel ncat
a = x
0
< x
1
< x
2
< . . . < x
n1
< x
n
= b.
Lungimea celui mai mare dintre intervalele [x
0
, x
1
], [x
1
, x
2
], . . . , [x
n1
, x
n
], adica
[[[[ = max
i=1,n
(x
i
x
i1
)
este numita norma diviziunii .
5.2.2 Exemplu. Punctele
x
0
= a, x
1
=a+
ba
n
, x
2
=a+2
ba
n
, ... , x
n1
=a+(n1)
ba
n
, x
n
=b
formeaza o diviziune (echidistanta) cu norma [[[[ =
ba
n
.
5.2.3 Denit ie. Fie f : [a, b] R o funct ie, = x
0
, x
1
, . . . , x
n
o diviziune a
intervalului [a, b] si
i
i=1,n
un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii cu
1
[x
0
, x
1
],
2
[x
1
, x
2
], ...
n
[x
n1
, x
n
].
Prin suma Riemann asociata funct iei f, diviziunii si sistemului de puncte inter-
mediare
i
i=1,n
se nt elege num arul
(f,
i
) =
n
i=1
f(
i
) (x
i
x
i1
).
Figura 5.1
In cazul n care f(x) 0 pentru orice x[a, b], numarul
(f,
i
) reprezinta suma
ariilor unor dreptunghiuri. Ea aproximeaza aria de sub grac (a se vedea gura 5.1).
5.2.4 Denit ie. Spunem ca funct ia f : [a, b] R este integrabila (Riemann) pe
[a, b] daca exista un numar I
f
R cu proprietatea ca pentru orice >0 exista >0
astfel ncat relat ia
[
(f,
i
) I
f
[ <
are loc pentru orice diviziune cu [[[[ < si pentru orice alegere a sistemului de
puncte intermediare
i
i=1,n
. Numarul I
f
se numeste integrala funct iei f pe [a, b]
si se utilizeaza pentru el notat ia
_
b
a
f(x) dx.
5.2.5 Teorema. Funct ia f : [a, b] R este integrabila (Riemann) pe [a, b] daca si
numai daca exista un numar I R astfel ncat pentru orice sir de diviziuni (
n
)
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ = 0 si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare
asociate
n
i
avem
lim
n
n
(f,
n
i
) = I.
In cazul n care f este integrabila avem I =
_
b
a
f(x) dx.
Demonstrat ie. Aratam ca pentru orice sir (
n
)
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ = 0 avem
lim
n
n
(f,
n
i
) = I
f
, oricare ar
n
i
. Fie > 0. Conform ipotezei exista
>0 astfel ncat [
(f,
i
) I
f
[ < pentru orice diviziune cu [[[[ < si orice
i=1,n
. Deoarece lim
n
[[
n
[[ = 0, exista n
N astfel ncat [[
n
[[ < pentru
n n
. Rezulta [
n
(f,
n
i
) I
f
[ < , oricare ar n n
. Aratam prin
reducere la absurd ca f este integrabila si I
f
= I. Presupunand ca
_
b
a
f(x) dx ,= I,
exista
0
> 0 astfel ncat pentru orice > 0 exista o diviziune
si un sistem de
puncte intermediare
i
cu [
(f,
i
) I[
0
. In particular, alegand =
1
n
cu
n N
obt inem un sir de diviziuni (

n
)
n=1
cu [[
n
[[ <
1
n
si [
n
(f,
n
i
) I[
0
pentru anumite sisteme de puncte
n
i
. Rezulta ca lim
n
n
(f,
n
i
) ,= I desi
lim
n
[[
n
[[ = 0, n contradict ie cu ipoteza.
5.2.6 Propozit ie.
a) Daca f : [a, b] R este integrabil a si R atunci funct ia f este integrabil a si
_
b
a
(f)(x) dx =
_
b
a
f(x) dx.
b) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile atunci funct iile f g sunt integrabile si
_
b
a
(f g)(x) dx =
_
b
a
f(x) dx
_
b
a
g(x) dx.
Demonstrat ie. Pentru orice (
n
)
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ = 0 si orice
n
i
avem
lim
n
n
(f,
n
i
) = lim
n
n
(f,
n
i
) =
_
b
a
f(x) dx.
lim
n
n
(f g,
n
i
)=lim
n
n
(f,
n
i
)
lim
n
n
(g,
n
i
)=
_
b
a
f(x) dx
_
b
a
g(x) dx.
1) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile atunci fg este funct ie integrabila.
2) Daca f : [a, b] R este integrabila atunci [f[ : [a, b] R este integrabila.
5.2.8 Propozit ie.
a) Daca f : [a, b] R este integrabila si f(x) 0 oricare ar x [a, b] atunci
_
b
a
f(x) dx 0.
b) Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile si f(x)g(x) oricare ar x[a, b] atunci
_
b
a
f(x) dx
_
b
a
g(x) dx.
c) Daca funct iile f : [a, b] R si [f[ : [a, b] R sunt integrabile atunci
_
b
a
f(x) dx
_
b
a
[f(x)[ dx.
Demonstrat ie. a) Fie (
n
)
n=1
= (x
n
0
, x
n
1
, . . . , x
n
k
n
)
n=1
un sir de diviziuni astfel
ncat lim
n
[[
n
[[ =0 si
n
i
puncte intermediare
n
i
[x
n
i1
, x
n
i
]. Avem
n
(f,
n
i
)=
k
n
i=1
f(
n
i
) (x
n
i
x
n
i1
)0 =
_
b
a
f(x) dx= lim
n
n
(f,
n
i
) 0.
b) Utilizand a) obt inem
f g = gf 0 =
_
b
a
g(x) dx
_
b
a
f(x) dx=
_
b
a
(gf)(x) dx0.
c) Avem
[f[ f [f[ =
_
b
a
[f(x)[ dx
_
b
a
f(x) dx
_
b
a
[f(x)[ dx.
5.2.9 Denit ie. Spunem ca f : [a, b] R este marginita daca exista MR ncat
[f(x)[ M, oricare ar x [a, b].
In caz contrar spunem ca f este nemarginita.
5.2.10 Propozit ie. Daca funct ia f : [a, b] R este nemarginit a atunci exista un
sir (
k
)
k0
n [a, b] astfel nc at
lim
k
f(
k
) = sau lim
k
f(
k
) = .
Demonstrat ie. Oricare ar nN exista x
n
[a, b] astfel ncat [f(x
n
)[ n. Cel put in
una dintre mult imile x
n
[nN, f(x
n
)n si x
n
[nN, f(x
n
)n este innita
si elementele ei corespund unui subsir (
k
)
n0
al lui (x
n
)
n0
cu lim
k
f(
k
)=.
5.2.11 Teorema. Daca funct ia f : [a, b] R este integrabila atunci este marginita.
Demonstrat ie. Fie f : [a, b] R o funct ie nemarginita superior si =x
0
, x
1
, . . . , x
m
o diviziune a lui [a, b] . Exista un sir (

k
)
k0
n [a, b] astfel ncat lim
k
f(
k
) = .
Cel put in unul dintre intervalele [x
0
, x
1
], [x
1
, x
2
], ... , [x
n1
, x
n
] cont ine un numar
innit de termeni ai sirului (
k
)
n0
. Fie [x
j1
, x
j
] un astfel de interval. Exista un
sir (
n
j
)
n0
n [x
j1
, x
j
] cu lim
n
f(
n
j
)(x
j
x
j1
) = . Valoarea unei sume Rie-
mann
(f,
i
) =
n
i=1
f(
i
) (x
i
x
i1
) asociate diviziunii poate facuta oricat
de mare modicand convenabil alegerea lui
j
. O relat ie de tipul [
(f,
i
)I
f
[ <
nu poate avea loc pentru orice alegere a punctelor intermediare
i
.
5.2.12 Propozit ie. Daca f : [a, b] R este o funct ie integrabila atunci
m(ba)
_
b
a
f(x)dx M(ba)
unde m = inf
x[a,b]
f(x) si M = sup
x[a,b]
f(x).
Demonstrat ie. Funct ia integrabila f ind marginita, exista marginile m si M cu
m f(x) M, oricare ar x[a, b].
si prin urmare ( a se vedea pag. 139-8 )
m(ba) =
_
b
a
mdx
_
b
a
f(x)dx
_
b
a
M dx = M(ba).
5.2.13 Denit ie. Fie f : [a, b] R o funct ie marginita si = x
0
, x
1
, . . . , x
n
o
diviziune a intervalului [a, b]. Sumele (a se vedea gura 5.2)
s
(f) =
n
i=1
m
i
(x
i
x
i1
) unde m
i
= inf
x[x
i1
,x
i
]
f(x)
si
S
(f) =
n
i=1
M
i
(x
i
x
i1
) unde M
i
= sup
x[x
i1
,x
i
]
f(x)
se numesc suma Darboux inferioara si respectiv, suma Darboux superioara.
Figura 5.2
5.2.14 Propozit ie. Daca f : [a, b] R este o funct ie marginita si o diviziune a
intervalului [a, b] atunci s
(f)
(f,
i
) S
(f), oricare ar punctele

i
.
Demonstrat ie. Daca =x
0
, ... , x
n
avem m
i
f(
i
)M
i
pentru orice
i
[x
i1
, x
i
].
5.2.15 Propozit ie. Daca f : [a, b] R este o funct ie marginita si o diviziune
xata atunci
s
(f) = inf
(f,
i
) S
(f) = sup
(f,
i
)
unde marginea inferioara si cea superioara se considera pentru
toate alegerile posibile ale punctelor intermediere
i
.
Demonstrat ie. Fie =x
0
, x
1
, ... , x
n
si >0. Alegand pentru ecare i 1, 2, ..., n
un punct
i
cu f(
i
) m
i
<

ba
(a se vedea pag. 26-30) avem
(f,
i
) s
(f) =
n
i=1
(f(
i
) m
i
) (x
i
x
i1
) <

ba
n
i=1
(x
i
x
i1
) =
adica s
(f)
(f,
i
) < s
(f)+. A doua relat ie se poate dovedi similar.

5.2.16 Teorema. Daca f : [a, b] R este o funct ie integrabila atunci pentru orice
sir de diviziuni (
n
)
n0
ale intervalului [a, b] cu lim
n
|
n
|=0 avem
lim
n
s
n
(f) =
_
b
a
f(x)dx = lim
n
S
n
(f).
Demonstrat ie. Fie I
f
=
_
b
a
f(x)dx si >0. Funct ia f ind integrabila, exista >0
astfel ncat pentru orice diviziune cu | | avem [
(f,
i
)I
f
[ < pentru
orice alegere a punctelor
i
. Deoarece lim
n
|
n
|= 0, exista n
N astfel ncat
|
n
|< si prin urmare [
n
(f,
i
)I
f
[ <, pentru orice n n
si orice alegere
a punctelor
i
. T inand seama de rezultatul prezentat la pag. 26-30 si propozit ia
anterioara deducem ca [s
n
(f)I
f
[ si [S
n
(f)I
f
[ , pentru orice n n
.
5.2.17 Propozit ie. Fie f : [a, b] R o funct ie marginita si = x
0
, x
1
, . . . , x
n
,
t
= x
t
0
, x
t
1
, . . . , x
t
m
doua diviziuni ale intervalului [a, b]. Daca
t
, atunci
s
(f) s
(f) S
(f) S
(f)
Demonstrat ie. Diviziunea
t
se obt ine din prin adaugarea de noi puncte de diviz-
iune. Este sucient sa analizam cazul n care
t
cont ine un singur punct suplimentar
y (x
j1
, x
j
), adica
t
=y=x
0
, . . . , x
j1
, y, x
j
, . . . , x
n
. Avem
s
(f) =
i,=j
m
i
(x
i
x
i1
) +m
j
(x
j
x
j1
)
=
i,=j
m
i
(x
i
x
i1
) +m
j
(yx
j1
)+m
j
(x
j
y)
i,=j
m
i
(x
i
x
i1
) + inf
x[x
i1
,y]
f(x) (yx
j1
)
+inf
x[y,x
i
]
f(x) (x
j
y) = s
(f).
Inegalitatea S
(f)S
(f) se poate obt ine asemanator.

5.2.18 Propozit ie. Daca f : [a, b] R este o funct ie marginita atunci
m(b a) s
(f) S
(f) M(b a) (5.1)

unde m = inf
x[a,b]
f(x), M = sup
x[a,b]
f(x), oricare ar diviziunile si
t
.
Demonstrat ie. Fie
0
=a, b si

=
t
. Deoarece
0

si
0
t

avem
s
0
(f) s
(f) s
(f) S
(f) S
(f) S
0
(f).
5.2.19 Din relat ia (5.1) rezulta
m(ba) sup
(f) inf
(f) M(ba).
Numerele
I = sup
(f)

I = inf
(f)
se numesc integrala Darboux inferioar a si respectiv, integrala Darboux superioara.
Pentru orice diviziune are loc relat ia
s
(f) I

I S
(f).
5.2.20 Lema Daca f : [a, b] R este o funct ie marginita astfel nc at pentru orice
sir de diviziuni (
n
)
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ = 0 avem
lim
n
(S
n
(f) s
n
(f)) = 0
atunci exista I R astfel ncat pentru orice sir
1
2
... cu lim
n
[[
n
[[ = 0 avem
lim
n
s
n
(f) = lim
n
S
n
(f) = I.
Demonstrat ie. Daca
1
2
... atunci s
1
(f) s
2
(f) ... si S
1
(f) S
2
(f) ... .
Orice sir monoton si marginit de numere reale ind convergent, exista I R cu
lim
n
s
n
(f) = I = lim
n
S
n
(f).
Daca
t
1
t
2
... este un alt sir de diviziuni cu lim
n
[[
t
n
[[ = 0 exista I
t
R cu
lim
n
s
n
(f) = I
t
= lim
n
S
n
(f).
Deoarece (
n
t
n
)
n1
are proprietat ile
1
t
1
t
2
..., lim
n
[[
n
t
n
[[ = 0 si
s
n
(f) s
n
(f) S
n
(f) s
n
(f) s
n
(f) S
n
(f)
rezulta I
t
= I. In particular, avem s
n
(f) I S
n
(f) pentru orice n 1.
5.2.21 Teorema (Criteriul lui Darboux). Funct ia f : [a, b] R este integrabil a daca
si numai daca este marginita si pentru orice sir de diviziuni (
n
)
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ = 0 avem
lim
n
(S
n
(f) s
n
(f)) = 0.
In cazul n care f este integrabila
lim
n
s
n
(f) =
_
b
a
f(x) dx = lim
n
S
n
(f) .
Demonstrat ie. A se vedea pag. 142-16. Utilizam lema precedenta. Fie
(
n
)
n=1
un sir de diviziuni cu lim
n
[[
n
[[ =0 si e

n
=
n
k=1
k
pentru orice n1.
Deoarece

2
..., lim
n
[[
n
[[ =0 si s
n
(f)s
n
(f)I S
n
(f)S
n
(f) avem
0 S
n
(f)I S
n
(f)s
n
(f) 0 I s
n
(f) S
n
(f)s
n
(f).
Rezulta lim
n
S
n
(f) = lim
n
s
n
(f) =I. Dar s
n
(f)
n
(f,
i
) S
n
(f) si
prin urmare lim
n
n
(f,
i
) = I.
5.2.22 Teorema Daca f : [a, b] R este funct ie integrabila si c (a, b), atunci
restrict iile funct iei f la intervalele [a, c] si [c, b] sunt integrabile si
_
b
a
f(x) dx =
_
c
a
f(x) dx +
_
b
c
f(x) dx.
Demonstrat ie. Utilizam criteriul lui Darboux. Fie (
t
n
)
n=1
un sir de diviziuni
ale intervalului [a, c] cu lim
n
[[
t
n
[[ = 0, s
n
(f), S
n
(f) sumele Darboux core-
spunzatoare restrict iei f[
[a,c]
si e (
tt
n
)
n=1
un sir de diviziuni ale intervalului [c, b] cu
lim
n
[[
tt
n
[[ =0, s
n
(f), S
n
(f) sumele Darboux corespunzatoare restrict iei f[
[c,b]
.
Sirul (
n
)
n=1
, unde
n
=
t
n

tt
n
, ind un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu
lim
n
[[
n
[[ =0 avem lim
n
(S
n
(f) s
n
(f)) = 0. Din
S
n
(f)s
n
(f)+S
n
(f)s
n
(f) = S
n
(f)s
n
(f)
rezulta relat iile
0S
n
(f)s
n
(f)S
n
(f)s
n
(f) 0S
n
(f)s
n
(f)S
n
(f)s
n
(f)
care conduc la lim
n
_
S
n
(f) s
n
(f)
_
= lim
n
_
S
n
(f) s
n
(f)
_
= 0, relat ie
din care rezulta ca funct iile f[
[a,c]
si f[
[c,b]
sunt integrabile. Egalitatea din enunt se
obt ine din S
n
(f) = S
n
(f) +S
n
(f) prin trecere la limita.
5.2.23 Teorema Daca pentru f : [a, b] R exista c (a, b) astfel ncat restrict iile
funct iei f la [a, c] si [c, b] sunt integrabile, atunci funct ia f este integrabila pe [a, b].
Demonstrat ie. Utilizam criteriul lui Darboux. Funct ia f este marginita. Fie (
n
)
n=0
un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] cu lim
n
[[
n
[[ =0 si e

n
=
n
c. Sirul
(
t
n
)
n=0
, unde

t
n
=

n
[a, c], este o diviziune a intervalului [a, c] iar sirul (
tt
n
)
n=0
,
unde

tt
n
=

n
[c, b], este o diviziune a intervalului [c, b]. Avem
lim
n
s
n
(f)=
_
c
a
f(x)dx= lim
n
S
n
(f) lim
n
s
n
(f)=
_
b
c
f(x)dx= lim
n
S
n
(f).
Deoarece s
n
(f)=s
n
(f)+s
n
(f) si S
n
(f)=S
n
(f)+S
n
(f) avem
lim
n
s
n
(f)=
_
c
a
f(x)dx+
_
b
c
f(x)dx= lim
n
S
n
(f)
si prin urmare, lim
n
(S
n
(f)s
n
(f)) = 0. Notand M = sup
x[a,b]
[f(x)[ avem
[s
n
(f) s
n
(f)[ 2M |
n
| [S
n
(f) S
n
(f)[ 2M |
n
| .
Rezulta relat iile lim
n
s
n
(f) =lim
n
s
n
(f) si lim
n
S
n
(f) =lim
n
S
n
(f)
care conduc la lim
n
(S
n
(f)s
n
(f)) = 0.
5.2.24 Teorema. Orice funct ie monotona f : [a, b] R este integrabila.
n
)
n=0
, unde
n
=x
n
0
, . . . , x
n
k
n
,
n
[[
n
[[ =0. Daca f este crescatoare
atunci este marginita si avem relat ia
0 S
n
(f)s
n
(f)=
k
n
i=1
(f(x
n
i
)f(x
n
i1
))(x
n
i
x
n
i1
)
|
n
|
k
n
i=1
(f(x
n
i
)f(x
n
i1
))=|
n
| (f(b)f(a))
din care rezulta lim
n
(S
n
(f)s
n
(f)) = 0.
5.2.25 Teorema. Orice funct ie continua f : [a, b] R este integrabila.
n
)
n=0
, unde
n
=x
n
0
, . . . , x
n
k
n
,
n
|
n
|=0 si e > 0. Funct ia f
ind continua pe mult imea compacta [a, b] este uniform continua ( a se vedea pag.
79-11). Exista > 0 astfel ncat [xx
t
[ < [f(x) f(x
t
)[ <

ba
. Deoarece
lim
n
|
n
|=0 exista n
N astfel ncat |
n
|< pentru n n
. Funct ia f si
atinge extremele pe ecare interval [x
n
i1
, x
n
i
]. Daca n n
atunci
0 S
n
(f)s
n
(f)=
k
n
i=1
_
max
x[x
n
i1
,x
n
i
]
f(x)min
x[x
n
i1
,x
n
i
]
f(x)
_
(x
n
i
x
n
i1
)

ba
k
n
i=1
(x
n
i
x
n
i1
)=

ba
(b a) =
si prin urmare lim
n
(S
n
(f)s
n
(f)) = 0.
5.2.26 Propozit ie. Daca f : [a, b] R este continua pe (a, b) si limitele laterale
l
a
= lim
xa
f(x) , l
b
= lim
x,b
f(x)
exista si sunt nite atunci f este integrabila pe [a, b].
Demonstrat ie. Funct ia f este integrabila deoarece este suma a trei funct ii integrabile
f =

f +g +h
unde f : [a, b] R este funct ia continua
f(x) =
_
_
l
a
daca x = a
f(x) daca x(a, b)
l
b
daca x = b
iar g, h : [a, b] R sunt funct iile monotone
g(x) =
_
f(a) l
a
daca x = a
0 daca x(a, b]
g(x) =
_
0 daca x[a, b)
f(b) l
b
daca x = b.
5.2.27 Denit ie. Un punt c (a, b) n care funct ia f : [a, b] R este discontinua
este numit punct de discontinuitate de prima spet a daca limitele
laterale lim
x,c
f(x), lim
xc
f(x) exista si sunt nite.
5.2.28 Teorema. O funct ie f : [a, b] R continua cu except ia unui num ar nit
de puncte unde are discontinuitat i de prima spet a este integrabila.
Demonstrat ie (Cazul a doua puncte de discontinuitate). Fie x
1
, x
2
punctele de
discontinuitate, a < x
1
< x
2
< b. Conform propozit iei anterioare f este integrabila
pe [a, x
1
], [x
1
, x
2
] si [x
2
, b]. Funct ia f ind integrabila pe [a, x
1
] si [x
1
, x
2
] este
integrabila pe [a, x
2
] ( a se vedea pag. 144-23). Similar, f ind integrabila pe [a, x
2
]
si [x
2
, b] este integrabila pe [a, b] ( a se vedea pag. 144-23).
5.2.29 Daca f : [a, b] R este integrabila si daca g : [a, b] R este o funct ie care
difera de f ntr-un numar nit de puncte atunci se poate arata ca g este integrabila si
_
b
a
g(x) dx =
_
b
a
f(x) dx.
5.2.30 Teorema (Teorema de medie).
Daca f : [a, b] R este continua atunci exista [a, b] astfel nc at
_
b
a
f(x) dx = f() (b a).
Demonstrat ie. Funct ia f ind continua pe [a, b], este marginita si si atinge marginile,
adica exista u, v [a, b] astfel ncat
m = min
x[a,b]
f(x) = f(u) M = max
x[a,b]
f(x) = f(v).
Relat ia (a se vedea pag. 140-12)
m(b a)
_
b
a
f(x) dx M (b a)
se mai poate scrie
f(u)
1
b a
_
b
a
f(x) dx f(v).
Funct ia continua f avand proprietatea lui Darboux, exista ntre u si v astfel ncat
1
b a
_
b
a
f(x) dx = f().
5.2.31 Teorema (Primitivele unei funct ii continue denite pe un interval).
Daca f : [a, b] R este continua atunci pentru orice c[a, b] funct ia
F : [a, b] R, F(x) =
_
x
c
f(t) dt
este o primitiva a lui f
F
t
(x)=f(x), oricare ar fi x[a, b]
adica avem
d
dx
_
x
c
f(t) dt =f(x), oricare ar fi x[a, b].
Demonstrat ie. Fie x
0
[a, b]. Conform denit iei derivatei
F
t
(x
0
) = lim
xx
0
F(x) F(x
0
)
x x
0
= lim
xx
0
_
x
c
f(t) dt
_
x
0
c
f(t) dt
x x
0
= lim
xx
0
_
x
x
0
f(t) dt
x x
0
.
Pentru ecare x ,= x
0
exista conform teoremei de medie
x
ntre x
0
si x astfel ncat
_
x
x
0
f(t) dt = f(
x
) (x x
0
)
si prin urmare
F
t
(x
0
) = lim
xx
0
f(
x
) (x x
0
)
x x
0
= lim
xx
0
f(
x
) = f(x
0
).
5.2.32 Teorema (Formula Leibniz-Newton).
Daca funct ia integrabila f : [a, b] R admite primitive atunci
_
b
a
f(x) dx = F(x)[
b
a
= F(b)F(a)
unde F : [a, b] R este o primitiva arbitrara a lui f.
Demonstrat ie. Fie
n
= x
n
0
, x
n
1
, . . . , x
n
k
n
un sir de diviziuni cu lim
n
[[
n
[[ =0.
Conform teoremei lui Lagrange (pag. 93-25) exista
n
i
(x
n
i1
, x
n
i
) astfel ncat
F(x
n
i
)F(x
n
i1
) = F
t
(
n
i
) (x
n
i
x
n
i1
) = f(
n
i
) (x
n
i
x
n
i1
).
Utilizand
n
i
drept puncte intermediare pentru sumele Riemann obt inem
n
(f,
n
i
) =
k
n
i=1
f(
n
i
) (x
n
i
x
n
i1
) =
k
n
i=1
(F(x
n
i
)F(x
n
i1
)) = F(b)F(a)
si prin urmare (a se vedea pag. 138-5)
_
b
a
f(x) dx = lim
n
n
(f,
n
i
) = F(b)F(a).
5.2.33 Teorema (Formula de integrare prin part i).
Daca funct iile f, g : I R sunt de clas a C
1
pe intervalul I atunci
_
b
a
f
t
(x) g(x) dx = f(x) g(x)
b
a
_
b
a
f(x) g
t
(x) dx
oricare ar a, bI.
Demonstrat ie. Utilizand formula Leibniz-Newton obt inem
f(x) g(x)[
b
a
=
_
b
a
(f g)
t
(x) dx =
_
b
a
(f
t
(x)g(x) +f(x)g
t
(x))dx
=
_
b
a
f
t
(x) g(x) dx +
_
b
a
f(x) g
t
(x) dx.
_

0
x cos xdx
_
1
0
x
2
e
x
dx
_
/4
0
xtg
2
xdx.
Rezolvare. Utilizand integrarea prin part i obt inem
_
0
x cos xdx=
_
0
x(sin x)
t
dx = x(sin x)[
0
sin xdx=cos x[
0
= 1 1 = 2
_
1
0
x
2
e
x
dx =
_
1
0
x
2
(e
x
)
t
dx = x
2
e
x
1
0
2
_
1
0
xe
x
dx = e 2
_
1
0
x(e
x
)
t
dx
= e 2xe
x
[
1
0
+ 2
_
1
0
e
x
dx = e + 2 e
x
[
1
0
= e 2
_
/4
0
xtg
2
xdx =
_
/4
0
x(tg
2
x + 1) dx
_
/4
0
xdx =
_
/4
0
x(tg x)
t
dx
x
2
2
/4
0
= xtg x[
/4
0

_
/4
0
tg xdx
2
32
=

4
2
32
+(ln [ cos x[)[
/4
0
=

4
2
32
+ln
2
2
.
5.2.35 MATHEMATICA: Integrate[f[x], {x, a, b}] NIntegrate[f[x], {x, a, b}]
In[1]:=Integrate[x Cos[x], {x, 0, Pi}] Out[1]=2
In[2]:=Integrate[x^2 Exp[x], {x, 0, 1}] Out[2]=2+e
In[3]:=Integrate[x Tan[x]^2, {x, 0, Pi/4}] Out[3]=
1
32
(8
2
16 Log[2])
In[4]:=NIntegrate[Sin[Sin[x]], {x, 0, 2}] Out[4]=1.24706
5.2.36 Teorema (Prima metoda de schimbare de variabila).
Fie funct iile [a, b]

J
f
R, unde J R este un interval.
Daca f este continua si este derivabila cu derivata continua atunci
_
b
a
f((t))
t
(t) dt =
_
(b)
(a)
f(x) dx.
Demonstrat ie. Daca F
t
=f atunci F este o primitiva a funct iei (f )
t
si
_
b
a
f((t))
t
(t) dt = (F )(t)[
b
a
=F((b))F((a))=
_
(b)
(a)
f(x) dx.
_
4
1
e
t
dt
_
2
1
1
1+
t
dt
_
1
1
2
1x
x+
x
dx.
Rezolvare. Utilizand schimbarea de variabila obt inem
_
4
1
e
t
dt = 2
_
4
1
e
t
(
t)
t
dt = 2
_
2
1
e
x
dx = 2e
x
[
2
1
= 2(e
2
e)
_
2
1
1
1+
t
dt = 2
_
2
1
t
1+
t
(
t)
t
dt =
_
2
1
x
x+1
dx =
_
2
1
_
1
1
x+1
_
dx
= 2(xln(1 +x))[
2
1
= 2
22+ln 42 ln(1+
2)
_
1
1
2
1x
x+
x
dx =
_
1sin
2
t
sin
2
t+sin t
(sin
2
t)
t
dt = 2
_
4
cos
2
t
sin t+1
dt = 2
_
4
(1sin t) dt
= 2(t+cos t)
4
=

2
2.
5.2.38 MATHEMATICA: Integrate[f[x], {x, a, b}]
In[1]:=Integrate[Exp[Sqrt[t]]/Sqrt[t], {t, 1, 4}] Out[1]=2 (1+e) e
In[2]:=Integrate[1/(1 + Sqrt[t]), {t, 1, 2}] Out[2]=2+2
2+Log [4]2 Log[1+
2]
In[3]:=Integrate[Sqrt[1-x]/(x+Sqrt[x]), {x, 1/2, 1}] Out[3]=
1
2
(2
2 +)
5.2.39 Teorema (A doua metoda de schimbare de variabila).
Fie [a, b]
u
[c, d]
f
R doua funct ii. Daca f este continua, u este
bijectiva, u si u
1
sunt derivabile cu derivate continue atunci
_
b
a
f(u(t)) dt =
_
u(b)
u(a)
f(x) (u
1
)
t
(x) dx.
Demonstrat ie. Funct ia fu : [a, b] R este continua si deci admite primitive. Daca
P
t
=f u, adica P
t
(t)=f(u(t)), atunci P u
1
este o primitiva a funct iei f (u
1
)
t
(P u
1
)
t
(x) = P
t
(u
1
(x)) (u
1
)
t
(x) = f(u(u
1
(x))) (u
1
)
t
(x) = f(x) (u
1
)
t
(x)
si prin urmare
_
b
a
f(u(t)) dt =P(t)[
b
a
=P(b)P(a)=P u
1
(x)
u(b)
u(a)
=
_
u(b)
u(a)
f(x) (u
1
)
t
(x) dx.
5.2.40 Exercit iu. Sa se calculeze integrala
_
4
1
_
1 +
t dt
Rezolvare. Aplicat ia u: [1, 4] [2, 3], u(t)=1+
t este bijectiva, u
1
(x)=(1x)
2
si
_
4
1
_
1 +
t dt = 2
_
3
2
x(x1) dx = 2
_
3
2
_
x
3
2
x
1
2
_
dx =
8
15
_
6
2
_
.
In[1]:=Integrate[Sqrt[1+Sqrt[t]], {t, 1, 4}] Out[1]=
8
15
(
26
3)
5.3 Integrale improprii
5.3.1 In cazul integralelor denite considerate in liceu intervalul de integrare era
marginit si se stie ca pentru ca o funct ie sa e integrabila trebuie sa e marginita.
Vom arata ca not iunea de integral a se poate extinde pentru a include si cazul n care
intervalul de integrare este nemarginit si/sau funct ia integrata este nemarginita.
5.3.2 In cazul unei serii denim
n=m
a
n
:= lim
k
k
n=m
a
n
,
k
n=
:= lim
m
k
n=m
a
n
daca limita exista si este nita, adica daca seria este convergenta . Prin analogie
denim integralele improprii (de prima spet a)
_

a
f(x) dx := lim
b
_
b
a
f(x) dx,
_
b
f(x) dx := lim
a
_
b
a
f(x) dx
daca limita exista si este nita, adica daca integrala improprie este convergenta (C).
O integrala improprie neconvergenta este numita divergenta (D). Prin analogie cu
n=
a
n
:= lim
m
k
k
n=m
a
n
denim
_

f(x) dx:= lim

a
b
_
b
a
f(x) dx
n cazul n care limita exista si este nita, adica integrala improprie este convergenta.
5.3.3 Exemplu (a se vedea gura 5.3)
_

0
e
x
dx = lim
b
_
b
0
e
x
dx = lim
b
(e
x
)[
b
0
= lim
b
(e
b
+ 1) = 1.
Figura 5.3
5.3.4 Exemplu (a se vedea gura 5.4)
_

1
1 +x
2
dx = lim
a
b
_
b
a
1
1 +x
2
dx = lim
a
b
(arctg b arctg a) =

2
+

2
= .
Figura 5.4
In[1]:=Integrate[Exp[-x], {x, 0, Infinity}] Out[1]=1
In[2]:=Integrate[1/(1+x^2), {x, -Infinity, Infinity}] Out[2]=
5.3.6 Stim ca
n=1
1
n
este
_
convergenta daca > 1
divergenta daca 1 .
Fie a > 0 xat. Deoarece pentru ,= 1
_

a
1
x
dx = lim
b
_
b
1
1

a
1
1
_
=
_
_
_
a
1
1
daca > 1
daca < 1 .
si
_

a
1
x
dx = lim
b
_
b
a
1
x
dx = lim
b
(ln b ln a) =
rezulta ca integrala improprie
_

a
1
x
dx este
_
convergenta daca > 1
divergenta daca 1 .
5.3.7 MATHEMATICA: NIntegrate[f[x], {x, a, b}]
In[1]:=NIntegrate[1/x^2, {x, 1, Infinity}] Out[1]=1
5.3.8 O serie

k=0
a
k
este numita absolut convergenta daca seria

k=0
[a
k
[ este
convergenta. Se stie ca orice serie absolut convergenta de numere reale este conver-
genta si ca, n general, este mai usor de studiat absolut convergent a unei serii decat
direct convergent a ei. Spunem ca integrala improprie
_

a
f(x) dx
este absolut convergenta (AC) daca integrala
_

a
[f(x)[ dx
este convergenta.
5.3.9 Teorema Orice integrala improprie absolut convergenta este convergenta.
5.3.10 Criteriul comparat iei. Daca pentru seriile

n=0
a
n
si

n=0
b
n
exista n
0
N
astfel ncat 0 a
n
b
n
oricare ar n n
0
atunci
n=0
b
n
C =
n=0
a
n
C
n=0
a
n
D =
n=0
b
n
D.
Similar, daca pentru funct iile continue f, g : [a, ) R exista b a astfel ncat
0f(x)g(x), oricare ar x [b, ) atunci
_

a
g(x) dx C =
_

a
f(x) dx C
_

a
f(x) dx D =
_

a
g(x) dx D.
5.3.11 Exercit iu. Sa se arate ca integrala
_

0
e
x
2
dx
este convergenta.
Rezolvare. Convergent a integralei rezulta din relat ia e
x
2
e
x
care are loc oricare
ar x [1, ) si din convergent a integralei
_
1
e
x
dx.
5.3.12 Exercit iu. Sa se arate ca integrala
_

a
x
e
x
dx
unde a > 0, este convergenta oricare ar R.
Rezolvare. Fie n un numar natural astfel ncat n>+1. Armat ia rezulta din relat ia
x
e
x
=
x
e
x
=
x
1 +
1
1!
x +
1
2!
x
2
+ +
1
n!
x
n
<
x
1
n!
x
n
=
n!
x
n
adevarata oricare ar x > 0 si din convergent a integralei
_
a
1
x
n
dx.
5.3.13 Exercit iu. Fie P(x)=
0
x
n
+
1
x
n1
+ +
n
, Q(x)=
0
x
m
+
1
x
m1
+ +
m
polinoame cu coecient i reali si e a R astfel ncat Q(x) ,= 0 oricare ar x a.
Integrala improprie
_

a
0
x
n
+
1
x
n1
+ +
n
0
x
m
+
1
x
m1
+ +
m
dx este convergenta daca m>n+1.
Rezolvare. Funct ia f(x) = x
mn
P(x)
Q(x)
este marginita deoarece lim
x
f(x) =

0
0
.
Rezulta ca exista M>0 astfel ncat [f(x)[ M oricare ar x[a, ) si prin urmare
0
x
n
+
1
x
n1
+ +
n
0
x
m
+
1
x
m1
+ +
m
M
1
x
mn
.
5.3.14 Teorema. Daca funct iile continue f, g : [a, ) (0, ) sunt astfel ncat
limita lim
x
f(x)
g(x)
este nita si nenula atunci integralele improprii
_

a
f(x) dx si
_

a
g(x) dx
au aceesi natura (sunt ambele convergente sau ambele divergente).
Demonstrat ie. Fie lim
x
f(x)
g(x)
= . Din denit ia limitei rezulta ca exista b > a
astfel ncat
1
2
<
f(x)
g(x)
<
3
2
, oricare ar x (b, )
adica
1
2
g(x) < f(x) <
3
2
g(x) , oricare ar x (b, )
ceea ce arata ca integralele
_
b
f(x) dx si
_
b
g(x) dx au aceeasi natura. Dar
_

a
f(x) dx=
_
b
a
f(x) dx +
_

b
f(x) dx si
_

a
g(x) dx=
_
b
a
g(x) dx+
_

b
g(x) dx.
5.3.15 Funct ia
f : (0, 1] R, f(x) =
1
x
nu este integrabila pe [0, 1] deoarece nu este marginita
lim
x0
1
x
=
dar ( a se vedea gura 5.5)
lim
a0
_
1
a
1
x
dx = lim
a0
2
x[
1
a
= lim
a0
2(1
a) = 2.
Figura 5.5
5.3.16 Denit ie. Fie f : (a, b] R o funct ie nemarginita n vecinatatea lui a,
integrabila pe [c, b] oricare ar c(a, b). Daca limita exista si este nita, denim
_
b
a
f(x) dx := lim
ca
_
b
c
f(x) dx
si spunem ca integrala este convergenta. In caz contrar spunem ca integrala este
divergenta. Similar, pentru f : [a, b) R nemarginita n vecinatatea lui b, integra-
bila pe [a, c] oricare ar c(a, b) denim n caz de convergent a
_
b
a
f(x) dx := lim
cb
_
c
a
f(x) dx.
5.3.17 Exercit iu. Sa se arate ca
_
b
a
1
(x a)
dx este
_
convergenta daca < 1
divergenta daca 1
si
_
b
a
1
(b x)
dx este
_
convergenta daca < 1
divergenta daca 1 .
Rezolvare. Avem
_
b
a
1
(x a)
dx = lim
ca
_
b
c
1
(x a)
dx = lim
ca
ln(x a)[
b
c
= lim
ca
ln
b a
c a
=
si
_
b
a
1
(xa)
dx=
1
1
lim
ca
[(ba)
1
(ca)
1
] =
_
(ba)
1
1
daca < 1
daca > 1
n cazul ,= 1.
5.3.18 Criteriul comparat iei. Daca funct iile continue f, g : (a, b] R sunt astfel
ncat 0f(x)g(x), oricare ar x (a, b] atunci
_
b
a
g(x) dx C =
_
b
a
f(x) dx C
_
b
a
f(x) dx D =
_
b
a
g(x) dx D.
5.3.19 Exercit iu. Sa se studieze convergent a integralei
_
1
0
e
x
1 x
2
dx.
Rezolvare. Funct ia continua f : [0, 1] R, f(x) = e
x
/
1 +x este marginita pe
[0, 1]. Rezulta ca exista M > 0 astfel ncat f(x) M, oricare ar x [0, 1]. Inte-
grala din exercit iu este convergenta deoarece
0
e
x
1 x
2
= f(x)
1
1 x
M
(1 x)
1/2
si integrala
_
1
0
1
(1x)
1/2
dx este convergenta.
In[1]:=NIntegrate[Exp[x]/Sqrt[1 - x^2], {x, 0, 1}] Out[1]=3.10438
5.3.21 Exercit iu. Sa se studieze convergent a integralei
_

0
e
x
x
dx.
Rezolvare. In acest caz atat intervalul de integrare cat si funct ia de integrat sunt
nemarginite. Integrala este convergenta deoarece este o suma de integrale conver-
gente
_

0
e
x
x
dx =
_
1
0
e
x
x
dx +
_

1
e
x
x
dx.
In[1]:=NIntegrate[Exp[-x]/Sqrt[x], {x, 0, Infinity}] Out[1]=1.77245
5.4 Integrale n sensul valorii principale
5.4.1 Daca a < 0 < b atunci integrala improprie
_
b
a
1
x
dx
nu este convergenta. Funct ia este nemarginita n jurul lui 0 si limita
_
b
a
1
x
dx = lim
0
0
_
_

a
1
x
dx +
_
b
1
x
dx
_
= ln
b
a
+ lim
0
0
ln

nu exista. Considerand nsa o trecere la limita mai put in restrictiva (cazul = )

lim
0
_
_

a
1
x
dx +
_
b
1
x
dx
_
= ln
b
a
.
Spunem ca integrala este convergenta n sensul valorii principale si scriem
v.p.
_
b
a
1
x
dx = lim
0
_
_

a
1
x
dx +
_
b
1
x
dx
_
= ln
b
a
.
5.4.2 Integrala improprie
_

x
2n+1
dx
unde n un numar natural, nu este convergenta deoarece limita
_

x
2n+1
dx = lim
a
b
x
2n+2
2n + 2
b
a
=
1
2n + 2
lim
a
b
[b
2n+2
a
2n+2
]
nu exista. Exista nsa limita mai put in restrictiva
_

x
2n+1
dx = lim
a
_
a
a
x
2n+1
dx = 0.
Spunem ca integrala este convergenta n sensul valorii principale si scriem
v.p.
_

x
2n+1
dx = lim
a
_
a
a
x
2n+1
dx = 0.
5.5 Integrale cu parametru
5.5.1 Teorema. Daca funct ia
F : [a, b] [c, d] R
este continua atunci funct ia
f : [a, b] R, f(t) =
_
d
c
F(t, x) dx
denita cu ajutorul unei integrale cu parametru este continua, adica avem
lim
tt
0
f(t) = f(t
0
) (5.2)
oricare ar t
0
[a, b].
Demonstrat ie. Fie t
0
[a, b] arbitrar si > 0. Funct ia F ind continua pe mult imea
compacta [a, b] [c, d] este uniform continua (a se vedea pag. 79-11). Rezulta ca
pentru > 0 exista > 0 astfel incat
[[(t, x) (t
t
, x
t
)[[ < = [F(t, x) F(t
t
, x
t
)[ < .
Deoarece
[f(t) f(t
0
)[ =
_
d
c
F(t, x)dx
_
d
c
F(t
0
, x)dx
_
d
c
[F(t, x) F(t
0
, x)]dx

_
d
c
[F(t, x) F(t
0
, x)[dx
si [[(t, x) (t
0
, x)[[ =
_
(t t
0
)
2
+ (x x)
2
=[t t
0
[ are loc relat ia
[t t
0
[ < = [f(t) f(t
0
)[ (d c)
care arata ca funct ia f este continua n punctul t
0
.
5.5.2 Relat ia (5.2) se mai poate scrie
lim
tt
0
_
d
c
F(t, x) dx=
_
d
c
[ lim
tt
0
F(t, x)] dx.
Teorema precedenta prezinta condit ii suciente ca limita sa comute cu integrala.
5.5.3 Teorema. Daca funct ia continua
F : [a, b] [c, d] R : (t, x) F(t, x)
este derivabila partial n raport cu t si
F
t
: [a, b] [c, d] R
este continua atunci funct ia
f : [a, b] R, f(t) =
_
d
c
F(t, x) dx
este derivabila n (a, b), are derivata continua si
f
t
(t) =
_
d
c
F
t
(t, x) dx. (5.3)
Demonstrat ie. Fie t
0
[a, b] arbitrar. Funct ia : [a, b] [c, d] R,
(t, x) =
_
_
_
F(t,x)F(t
0
,x)
tt
0
daca t ,= t
0
F
t
(t
0
, x) daca t = t
0
este continua. Din teorema precedenta rezulta ca funct ia
: [a, b] R, (t) =
_
d
c
(t, x) dx
este continua si prin urmare lim
tt
0
(t) = (t
0
), adica avem relat ia
lim
tt
0
_
d
c
F(t, x) F(t
0
, x)
t t
0
dx =
_
d
c
F
t
(t
0
, x)dx.
Dar
f
t
(t
0
) = lim
tt
0
f(t) f(t
0
)
t t
0
= lim
tt
0
_
d
c
F(t, x) F(t
0
, x)
t t
0
dx.
Continuitatea lui f
t
rezulta pe baza teoremei precedente din continuitatea lui .
5.5.4 Regula lui Leibniz de derivare a integralelor cu parametru se mai scrie
t
_
d
c
F(t, x) dx =
_
d
c
F
t
(t, x) dx.
Teorema prezinta condit ii suciente pentru ca derivata sa comute cu integrala.
5.5.5 Teorema (Leibniz). Daca funct ia continua
F : [a, b] [c, d] R
este derivabila partial n raport cu t,
F
t
: [a, b] [c, d] R
este continua si daca
: [a, b] [c, d] , : [a, b] [c, d]
sunt doua funct ii derivabile pe (a, b) atunci funct ia
f : [a, b] R, f(t) =
_
(t)
(t)
F(t, x) dx
este derivabila n (a, b) si
f
t
(t) =
_
(t)
(t)
F
t
(t, x) dx +F(t, (t))
t
(t) F(t, (t))
t
(t). (5.4)
Figura 5.6
Demonstrat ie. Stim ca n cazul unei funct ii continue g : [, ] R avem
d
dx
_
x
x
0
g(t)dt = g(x)
oricare ar x
0
[, ] xat. Funct ia de trei variabile : [a, b] [c, d] [c, d] R,
(t, y, z) =
_
z
y
F(t, x)dx =
_
z
t
0
F(t, x)dx
_
y
t
0
F(t, x)dx
unde t
0
(a, b) este un punct xat, admite derivate part iale continue
t
(t, y, z)=
_
z
y
F
t
(t, x)dx,

y
(t, y, z)=F(t, y) ,

z
(t, y, z)=F(t, z)
si prin urmare este diferent iabila n [a, b] (c, d) (c, d). Deoarece
f(t) = (t, (t), (t))
din formula de derivare a funct iilor compuse rezulta
f
t
(t) =

t
(t, (t), (t)) +

y
(t, (t), (t))
t
(t) +

z
(t, (t), (t))
t
(t)
=
_
(t)
(t)
F(t,x)
t
dx +F(t, (t))
t
(t) F(t, (t))
t
(t).
5.5.6 Regula generala (Leibniz) de derivare a integralelor cu parametru se mai scrie
t
_
(t)
(t)
F(t, x) dx =
_
(t)
(t)
F
t
(t, x) dx +F(t, (t))
t
(t) F(t, (t))
t
(t).
5.5.7 Denit ie. Fie F : [a, b][c, ) R o funct ie continua. Spunem ca integrala
_

c
F(t, x)dx = lim
d
_
d
c
F(t, x)dx
este uniform convergenta n [a, b] daca pentru orice > 0 exista M R astfel ncat
F(t, x)dx
< oricare ar
t [a, b]
[, ] [M, ).
5.5.8 Exercit iu. Sa se arate ca daca c > 0 integrala improprie
_

c
sin x
t
2
+x
2
dx
este uniform convergenta n [a, b], oricare ar intervalul [a, b].
Rezolvare. Armat ia rezulta din relat ia
sin x
t
2
+x
2
1
x
2
si din convergent a integralei improprii
_
c
1
x
2
dx. Pentru orice > 0 exista M R
astfel ncat
_
M
1
x
2
dx < . Daca [, ] [M, ) atunci
sin x
t
2
+x
2
dx
sin x
t
2
+x
2
dx
_

M
1
x
2
dx < .
5.5.9 Teorema. Daca funct ia F : [a, b][c, ) R este continua si daca integrala
_

c
F(t, x)dx = lim
d
_
d
c
F(t, x)dx
este uniform convergenta atunci funct ia
f : [a, b] R, f(t) =
_

c
F(t, x) dx
este continua si prin urmare
lim
tt
0
_

c
F(t, x) dx=
_

c
[ lim
tt
0
F(t, x)] dx, oricare ar fi t
0
[a, b].
5.5.10 Teorema. Daca funct ia continua F : [a, b] [c, ) R este derivabila
part ial n raport cu t
F
t
: [a, b] [c, ) R
este continua, integrala improprie
_

c
F(t, x)dx este convergenta pentru t (a, b)
si integrala improprie
_

c
F
t
(t, x)dx este uniform convergenta pentru t (a, b)
atunci funct ia
f : [a, b] R, f(t) =
_

c
F(t, x) dx
este derivabila n (a, b) si
f
t
(t) =
_

c
F
t
(t, x) dx (5.5)
adica
d
dt
_

c
F(t, x) dx =
_

c
F
t
(t, x) dx.
5.6 Funct ia a lui Euler
5.6.1 Exercit iu. Sa se arate ca integrala improprie
_

0
e
t
t
x1
dt
este convergenta oricare ar x(0, ).
Rezolvare. Fie x>0 si nN astfel ncat n>x. Deoarece (a se vedea pag. 56-11)
0 < e
t
t
x1
=
t
x1
e
t

_
t
x1
pentru orice t (0, 1]
n!
t
nx+1
pentru orice t [1, )
si integralele
_
1
0
t
x1
dt =
1
x
_

1
dt
t
nx+1
sunt convergente rezulta ca integrala
_

0
e
t
t
x1
dt =
_
1
0
e
t
t
x1
dt +
_

1
e
t
t
x1
dt
este convergenta oricare ar x(0, ).
5.6.2 Se poate arata ca funct ia denita cu ajutorul unei integrale cu parametru
: (0, ) R, (x) =
_

0
e
t
t
x1
dt
este o funct ie continua.
5.6.3 Teorema. Avem
(x+1)=x(x) oricare ar fi x(0, )
(n+1)=n! oricare ar fi n0, 1, 2, . . ..
Demonstrat ie. Integrand prin part i obt inem
(x+1)=
_
0
e
t
t
x
dt =
_
0
(e
t
)
t
t
x
dt =e
t
t
x
0
+x
_
0
(e
t
) t
x1
dt =x(x).
Avem
(1)=
_
0
e
t
dt = 1 si (n+1)=n(n)=n(n1)(n1)= . . . =n!
5.6.4 Se poate arata ca
(x) (1x) =

sin(x)
oricare ar x(0, 1).
5.6.5 Pentru orice n N avem
(x) =
(x+n)
x(x+1)...(x+n1)
.
5.6.6 Denit ie. Funct ia : R0, 1, 2, ...R,
(x) =
_
_
_
_
0
e
t
t
x1
dt daca x>0
(x+n)
x(x+1)...(x+n1)
daca x>n pentru nN
se numeste funct ia gamma a lui Euler.
5.6.7 Gracul funct iei se poate obtine utilizand MATHEMATICA:
In[1]:=Plot[Gamma[x], {x, -3, 3}]
si este prezentat n gura 5.7.
Figura 5.7
Capitolul 6
Integrale curbilinii
6.1 Integrala curbilinie de primul tip
6.1.1 Denit ie. Prin drum de clasa C
1
n R
2
se nt elege o aplicat ie de forma
: [a, b] R
2
: t (t) = ((t), (t))
cu , : [a, b] R funct ii derivabile si cu derivata continua.
Drumul este numit drum nchis daca (a)=(b), adica (a)=(b) si (a)=(b).
Figura 6.1
6.1.2 Exemple.
a) Fie (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
) R
2
puncte xate. Aplicat ia
: [0, 1] R
2
, (t) = (1 t)(x
0
, y
0
) +t(x
1
, y
1
)
= ( (1t)x
0
+tx
1
, (1t)y
0
+ty
1
)
= ( x
0
+t(x
1
x
0
), y
0
+t(y
1
y
0
) )
163
este drum de clasa C
1
. Imaginea lui este segmentul ce uneste (x
0
, y
0
) cu (x
1
, y
1
).
b) Fie r (0, ) si e (x
0
, y
0
) R
2
un punct xat. Aplicat ia
: [0, 2] R
2
, (t) = (x
0
, y
0
) +r(cos t, sin t)
= (x
0
+r cos t, y
0
+r sin t)
1
. Imaginea lui este cercul de raza r cu centrul n (x
0
, y
0
).
c) Fie a, b (0, ). Aplicat ia
: [0, 2] R
2
, (t) = (a cos t, b sin t)
1
. Imaginea lui este elipsa (x/a)
2
+ (y/b)
2
= 1.
6.1.3 Denit ie. Spunem ca drumurile : [a, b] R
2
si
0
: [a
0
, b
0
] R
2
de clasa C
1
sunt echivalente daca exista o aplicat ie : [a
0
, b
0
] [a, b] bijectiva,
derivabila si cu
t
(t) ,= 0 oricare ar t [a
0
, b
0
] astfel ncat
0
(t) = ((t)), oricare ar t [a
0
, b
0
].
Relat ia astfel denita este o relat ie de echivalent a pe mult imea tuturor drumurilor de
clasa C
1
care permitempart irea ei n clase. Fiecare clasa de drumuri echivalente este
numita curba. Despre drumurile apart inand unei curbe spunem ca sunt reprezentant i
sau parametrizari ale curbei.
6.1.4 Exemplu. Drumul : [a, b] R
2
este echivalent cu
0
: [0, 1] R
2
,
0
(t) = ( (1t)a +tb ).
6.1.5 Fie (
n
)
n1
un sir de diviziuni
n
= t
n
i
i=0,k
n
a = t
n
0
< t
n
1
< t
n
2
< . . . < t
n
k
n
1
< t
n
k
n
= b
cu lim
n
[[
n
[[ = 0. Un drum de clasa C
1
de forma
: [a, b] R
2
, (t) = (t, (t))
poate aproximat cu drumul poligonal
n
cu varfurile
(a) = (t
n
0
), (t
n
1
), (t
n
2
), . . . , (t
n
k
n
1
), (b) = (t
n
k
n
)
Integrale curbilinii 165
alegand n sucient de mare. Lungimea drumului poligonal
n
este
l(
n
) =
k
n
i=1
_
(t
n
i
t
n
i1
)
2
+ ((t
n
i
) (t
n
i1
))
2
.
Deoarece, din teorema cresterilor nite rezulta ca exista
n
i
[t
n
i1
, t
n
i
] cu
(t
n
i
) (t
n
i1
) =
t
(
n
i
) (t
i
t
i1
)
lungimea lui
n
se poate scrie sub forma sumei Riemann
l(
n
) =
k
n
i=1
_
1 + (
t
(
n
i
))
2
(t
n
i
t
n
i1
)
corespunzatoare funct iei g : [a, b] R, g(t) =
_
1 + (
t
(t))
2
si prin urmare
lim
n
l(
n
) = lim
n
k
n
i=1
_
1 + (
t
(
n
i
))
2
(t
n
i
t
n
i1
) =
_
b
a
_
1 + (
t
(t))
2
dt.
In cazul unui drum de clasa C
1
oarecare : [a, b] R
2
, (t) = ((t), (t)) se
poate arata ca limita lungimilor drumurilor poligonale corespunzatoare este
_
b
a
_
(
t
(t))
2
+ (
t
(t))
2
dt.
Figura 6.2
6.1.6 Denit ie. Prin lungimea drumului de clasa C
1
: [a, b] R
2
, (t) = ((t), (t))
se nt elege numarul
l() =
_
b
a
_
(
t
(t))
2
+ (
t
(t))
2
dt.
6.1.7 Exemplu. In cazul drumului circular
: [0, 2] R
2
, (t) = (x
0
+r cos t, y
0
+r sin t)
avem (t) = x
0
+r cos t, (t) = y
0
+r sin t si
l() =
_
2
0
_
(r sin t)
2
+ (r cos t)
2
dt =
_
2
0
r dt = 2r.
6.1.8 Pentru a aproxima masa unui r material descris de un drum de clasa C
1
: [a, b] R
2
, (t) = ((t), (t))
plecand de la densitatea rului (de exemplu, n g/cm ) descrisa de o funct ie continua
: ((t), (t)) [ t [a, b] R
putem considera partit ii ale rului corespunzatoare unor diviziuni
n
=t
n
0
, t
n
1
, ..., t
n
k
n
(a) = (t
n
0
), (t
n
1
), (t
n
2
), . . . , (t
n
k
n
1
), (b) = (t
n
k
n
)
si aproxima pe ecare segment (t
n
i1
), (t
n
i
) densitatea cu o valoare intermediara
((c
n
i
), (c
n
i
)), unde c
n
i
[t
n
i1
, t
n
i
]. Se poate arata ca daca lim
n
|
n
|= 0 atunci
lim
n
k
n
i=1
((c
n
i
), (c
n
i
))
_
t
n
i
t
n
i1
_
(
t
(t))
2
+ (
t
(t))
2
dt
=
_
b
a
((t), (t))
_
(
t
(t))
2
+ (
t
(t))
2
dt.
6.1.9 Denit ie. Fie un drum de clasa C
1
: [a, b] R
2
, (t) = ((t), (t))
si o funct ie continua (camp scalar) denita pe imaginea drumului
f : ((t), (t)) [ t [a, b] R.
Prin integrala curbilinie a lui f de-a lungul drumului se nt elege numarul
_
f ds =
_
b
a
f((t), (t))
_
(
t
(t))
2
+ (
t
(t))
2
dt.
6.1.10 Exemplu. In cazul drumului : [0, 1] R
2
, (t) = (t, t
2
) avem
_
xds =
_
1
0
t
_
1 + 4t
2
dt =
1
2
_
1
0
1 + 4 d =
1
12
(1 + 4)
3/2
1
0
=
1
12
(5
5 1).
6.1.11 Propozit ie. Daca drumurile de clasa C
1
: [a, b] R
2
si
0
: [a
0
, b
0
] R
2
sunt echivalente si daca f : (t) [ t [a, b] R este o funct ie continua atunci
_
f ds =
_
0
f ds.
Demonstrat ie. Conform ipotezei, exista o aplicat ie : [a
0
, b
0
] [a, b] bijectiva,
derivabila si cu
t
(t) ,= 0 oricare ar t [a
0
, b
0
] ncat
0
0
, b
0
].
Notand (t) = ((t), (t)),
0
(t) = ((t)) si
0
(t) = ((t)) avem
_
0
f ds =
_
b
0
a
0
f(
0
(t),
0
(t))
_
(
t
0
(t))
2
+ (
t
0
(t))
2
dt
=
_
b
0
a
0
f(((t)), ((t)))
_
(
t
((t)))
2
+ (
t
((t)))
2
[
t
(t)[ dt
=
_
b
a
f((), ())
_
(
t
())
2
+ (
t
())
2
d =
_
f ds.
6.1.12 Fiecare curba este o clas a de drumuri echivalente. Putem deni integrala
unei funct ii de-a lungul unei curbe folosind o parametrizare particulara a curbei
pentru ca valoarea integralei nu depinde de parametrizarea aleasa.
6.1.13 Denit ie. Prin lungimea drumului n R
3
: [a, b] R
3
, (t) = (
1
(t),
2
(t),
3
(t))
se nt elege numarul
l() =
_
b
a
_
(
t
1
(t))
2
+ (
t
2
(t))
2
+ (
t
3
(t))
2
dt.
Figura 6.3
1
in R
3
: [a, b] R
3
, (t) = (
1
(t),
2
(t),
3
(t))
si o funct ie continua (camp scalar) denita pe imaginea ([a, b]) a drumului
f : (
1
(t),
2
(t),
3
(t)) [ t [a, b] R.
Prin integrala curbilinie a lui f de-a lungul drumului se nt elege numarul
_
f ds =
_
b
a
f(
1
(t),
2
(t),
3
(t))
_
(
t
1
(t))
2
+ (
t
2
(t))
2
+ (
t
3
(t))
2
dt.
6.2 Integrala curbilinie de al doilea tip
1
: [a, b] R
2
, (t) = ((t), (t))
si o funct ie continua (camp vectorial) denita pe imaginea drumului
F : ((t), (t)) [ t [a, b] R

2
,

F(x, y) = (P(x, y), Q(x, y))
Prin integrala curbilinie a lui

F de-a lungul drumului se nt elege numarul
_
F

dr =
_
b
a
[P((t), (t))
t
(t) +Q((t), (t))
t
(t)] dt.
Folosind o notat ie alternativa, ultima relat ie se mai scrie
_
P dx +Qdy =
_
b
a
[P((t), (t))
t
(t) +Q((t), (t))
t
(t)] dt.
Figura 6.4
6.2.2 Exemplu. In cazul drumului : [0, 2] R
2
, (t)=(1+cos t, 1+sin t) avem
_
y
2
dx x
2
dy =
_
2
0
(2 + sin t + cos t + sin
3
t + cos
3
t) dt = 4.
6.2.3 Integrala curbilinie de al doilea tip permite calculul lucrului mecanic efectuat
de o fort a n deplasarea ei de-a lungul unui drum.
6.2.4 Denit ie. Spunem ca drumurile : [a, b] R
2
si
0
: [a
0
, b
0
] R
2
de clasa
C
1
sunt echivalente cu p astrarea sensului daca exista o aplicat ie : [a
0
, b
0
] [a, b]
bijectiva, derivabila si cu
t
(t) > 0 oricare ar t [a
0
, b
0
] ncat
0
0
, b
0
].
6.2.5 Propozit ie. Daca drumurile de clasa C
1
: [a, b] R
2
si
0
: [a
0
, b
0
] R
2
sunt echivalente cu pastrarea sensului si daca
F : (t) [ t [a, b] R
2
,

F(x, y) = (P(x, y), Q(x, y))
este o funct ie continua atunci
_
P dx +Qdy =
_
0
P dx +Qdy.
Demonstrat ie. Conform ipotezei, exista o aplicat ie : [a
0
, b
0
] [a, b] bijectiva,
derivabila si cu
t
(t) > 0 oricare ar t [a
0
, b
0
] ncat
0
0
, b
0
].
Notand (t) = ((t), (t)),
0
(t) = ((t)) si
0
(t) = ((t)) avem
_
0
P dx +Qdy =
b
0
_
a
0
[P(
0
(t),
0
(t))
t
0
(t) +Q(
0
(t),
0
(t))
t
0
(t)] dt
=
b
0
_
a
0
[P(((t)), ((t)))
t
((t)) +Q(((t)), ((t)))
t
((t))]
t
(t)dt
=
b
_
a
[P((), ())
t
()+Q((), ())
t
()] d=
_
P dx+Qdy.
6.2.6 Propozit ie. Daca : [a, b] R
2
, (t)=((t), (t)) este un drum de clasa C
1
,
: [a, b] R
2
, (t)=( (t),

(t))=((a+bt), (a+bt)) = (a+bt)
este opusul lui (adica drumul parcurs n sens invers) si
F : (t) [ t [a, b] R
2
,

F(x, y) = (P(x, y), Q(x, y))
o funct ie continua atunci
_

P dx +Qdy =
_
P dx +Qdy.
Demonstrat ie. Utilizand schimbarea de variabila = a +b t obt inem
_

P dx +Qdy =
_
b
a
[P( (t),

(t))
t
(t) +Q( (t),

(t))

t
(t)] dt
=
_
a
b
[P((), ())
t
() +Q((), ())
t
()] d
=
_
P dx +Qdy.
1
n R
3
: [a, b] R
3
, (t) = (
1
(t),
2
(t),
3
(t))
si o funct ie continua (camp vectorial) denita pe imaginea drumului
F : ([a, b]) R
3
,

F(x, y, z)=(P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z))
Prin integrala curbilinie a lui

F de-a lungul drumului se nt elege numarul
_
F

dr =
_
b
a
[P((t))
t
1
(t) +Q((t))
t
2
(t) +R((t))
t
3
(t)] dt.
Folosind o notat ie alternativa, ultima relat ie se mai scrie
_
P dx +Qdy +Rdz =
_
b
a
[P((t))
t
1
(t) +Q((t))
t
2
(t) +R((t))
t
3
(t)] dt.
Capitolul 7
Integrale duble
7.1 Denit ie si proprietat i
7.1.1 Denit ie. Fie dreptunghiul A=[a, b] [c, d] = (x, y) [ axb, cy d .
Plecand de la o diviziune a intervalului [a, b]
= x
i
i=0,n
a = x
0
< x
1
< x
2
< . . . < x
n1
< x
n
= b
si o diviziune a intervalului [c, d]
= y
j
j=0,k
c = y
0
< y
1
< y
2
< . . . < y
k1
< y
k
= d
obt inem o diviziune a dreptunghiului A
= A
ij
i = 1, n
j = 1, k
A
ij
= [x
i1
, x
i
] [y
j1
, y
j
].
Diametrul celui mai mare dintre dreptunghiurile diviziunii
[[[[ = max
1 i n
1 j k
_
(x
i
x
i1
)
2
+ (y
j
y
j1
)
2
se numeste norma diviziunii .
7.1.2 Denit ie. Fie f : A R o funct ie denita pe dreptunghiul A=[a, b][c, d],
= A
ij
i = 1, n
j = 1, k
o diviziune a lui A si e (
ij
,
ij
)
i = 1, n
j = 1, k
un sistem de puncte
intermediare asociat diviziunii, adica astfel ncat (
ij
,
ij
) A
ij
, oricare ar i, j.
Prin suma Riemann asociata funct iei f, diviziunii si sistemului de puncte inter-
mediare (
ij
,
ij
) se nt elege numarul
171
(f, (
ij
,
ij
)) =
n
i=1
k
j=1
f(
ij
,
ij
) (x
i
x
i1
) (y
j
y
j1
).
Figura 7.1
In cazul n care f(x, y) 0 pentru orice (x, y) A, numarul
(f, (
ij
,
ij
))
reprezinta suma volumelor unor prisme (a se vedea gura 7.1).
7.1.3 Denit ie. Spunem ca funct ia f : A R este integrabila (Riemann) pe A
daca exista un numar I
f
R cu proprietatea ca pentru orice >0 exista >0 astfel
ncat relat ia
[
(f, (
ij
,
ij
)) I
f
[ <
puncte intermediare (
ij
,
ij
). Numarul I
f
se numeste integrala funct iei f pe A si
se utilizeaza pentru el notat ia
__
A
f(x, y) dxdy.
7.1.4 Teorema. Funct ia f : A R este integrabila (Riemann) pe A daca si nu-
mai daca exista un numar I R astfel ncat pentru orice sir de diviziuni (
n
)
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ = 0 si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare
asociate (
n
ij
,
n
ij
) avem
lim
n
(f, (
n
ij
,
n
ij
)) = I.
__
A
f(x, y) dxdy.
Demonstrat ie. Este similara celei prezentate n cazul integralei simple (pag. 138-5).
Integrale duble 173
7.1.5 Propozit ie.
a) Daca f : A R este integrabila si R atunci funct ia f este integrabila si
__
A
(f)(x, y) dxdy =
__
A
f(x, y) dxdy.
b) Daca f, g : A R sunt integrabile atunci funct iile f g sunt integrabile si
__
A
(f g)(x, y) dxdy =
__
A
f(x, y) dxdy
__
A
g(x, y) dxdy.
Demonstrat ie. Similara celei prezentate n cazul integralei simple (pag. 139-6).
1) O funct ie integrabila pe A este integrabila pe orice dreptunghi B A;
2) Daca f, g : A R sunt integrabile atunci fg este funct ie integrabila;
3) Daca f : A R este integrabila atunci [f[ : A R este integrabila.
7.1.7 Propozit ie.
a) Daca f : A R este integrabila si f(x, y) 0 oricare ar (x, y) A atunci
__
A
f(x, y) dxdy 0.
b) Daca f, g : A R sunt integrabile si f(x, y) g(x, y)) oricare ar (x, y) A
atunci
__
A
f(x, y) dxdy
__
A
g(x, y) dxdy.
c) Daca f : A R este integrabila atunci
__
A
f(x, y) dxdy
__
A
[f(x, y)[ dxdy.
7.1.8 Denit ie. Spunem ca f : A R este marginita daca exista MR ncat
[f(x, y)[ M, oricare ar (x, y) A.
In caz contrar spunem ca f este nemarginita.
7.1.9 Teorema. Daca funct ia f : A R este integrabila atunci este marginita.
Demonstrat ie. Este similara celei prezentaten cazul integralei simple (pag. 140-11).
7.1.10 Denit ie. Fie f : A R o funct ie marginita si =A
ij
i = 1, n
j = 1, k
o diviz-
iune a dreptunghiului A. Sumele (a se vedea gura 7.2)
s
(f) =
n
i=1
k
j=1
m
ij
(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
) unde m
ij
= inf
(x,y)A
ij
f(x.y)
si
S
(f) =
n
i=1
k
j=1
M
ij
(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
) unde M
ij
= sup
(x,y)A
ij
f(x.y)
se numesc suma Darboux inferioara si respectiv, suma Darboux superioara.
Figura 7.2
7.1.11 Denit ie. Fie dreptunghiul A=[a, b] [c, d] si diviziunile
= A
ij
i = 1, n
j = 1, k
t
= A
t
ij
i = 1, n
j = 1, k
obt inute plecand de la diviziunile = x

i
i=0,n
,
t
= x
t
i
i=0,n
ale lui [a, b] si de

la diviziunile

= y
j
j=0,k
,

t
= y
t
j
j=0,k
ale lui [c, d], adica

A
ij
= [x
i1
, x
i
] [y
j1
, y
j
] , A
t
ij
= [x
t
i1
, x
t
i
] [y
t
j1
, y
t
j
].
Spunem ca diviziunea este mai na decat
t
daca
t
si

t
.
7.1.12 Propozit ie. Fie f : A R o funct ie marginit a si ,
t
doua diviziuni ale
dreptunghiului A. Daca este mai n a decat
t
, atunci
s
(f) s
(f) si S
(f) S
(f)
Integrale duble 175
7.1.13 Propozit ie. Daca f : A R este o funct ie marginita atunci
s
(f) S
(f)
oricare ar diviziunile si
t
.
7.1.14 Teorema (Criteriul lui Darboux). Funct ia f : A R este integrabila
daca si numai daca este marginita si pentru orice sir de diviziuni (
n
)
n=1
cu
lim
n
[[
n
[[ = 0 avem
lim
n
(S
n
(f) s
n
(f)) = 0.
In cazul n care f este integrabila avem
lim
n
s
n
(f) =
__
A
f(x, y) dxdy = lim
n
S
n
(f).
Demonstrat ie. Este similara celei prezentate la pag. 143-21.
7.1.15 Teorema. Daca funct ia f : A R denita pe dreptunghiul A = [a, b][c, d]
este integrabila, exista integrala
_
d
c
f(x, y) dy oricare ar fi x [a, b]
si daca funct ia
F : [a, b] R, F(x) =
_
d
c
f(x, y) dy
este integrabila pe [a, b] atunci
__
A
f(x, y) dxdy =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y) dy
_
dx.
Demonstrat ie. Pentru orice diviziune , cu notat iile de mai sus avem relat iile
m
ij
f(x, y) M
ij
, (x, y) [x
i1
, x
i
] [y
j1
, y
j
]
din care rezulta pentru orice i, j
m
ij
(y
j
y
j1
)
_
y
j
y
j1
f(x, y) dy M
ij
(y
j
y
j1
) , x [x
i1
, x
i
].
Existent a integralelor
_
d
c
f(x, y) dy implica existent a integralelor
_
y
j
y
j1
f(x, y) dy si
m
j=1
m
ij
(y
j
y
j1
)
_
d
c
f(x, y) dy
m
j=1
M
ij
(y
j
y
j1
) , x[x
i1
, x
i
].
Funct ia F ind integrabila pe [a, b] obt inem relat iile
(x
i
x
i1
)
m
j=1
m
ij
(y
j
y
j1
)
_
x
i
x
i1
_
_
d
c
f(x, y) dy
_
dx(x
i
x
i1
)
m
j=1
M
ij
(y
j
y
j1
)
din care prin sumare
s
(f)
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y) dy
_
dx S
(f).
Alegand un sir de diviziuni
n
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ = 0, din
s
n
(f)
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y) dy
_
dx S
n
(f)
obt inem prin trecere la limita relat ia ceruta.
7.1.16 Teorema. Orice funct ie continua f : A R este integrabila.
7.1.17 Exercit iu. Fie A = [1, 3] [0, 2]. Calculat i
__
A
(2xy + 1) dxdy.
Rezolvare. Funct ia continua f : [1, 3][0, 2] R, f(x, y)=2xy+1 este integrabila si
__
A
(2xy + 1) dxdy =
_
3
1
_
_
2
0
(2xy + 1) dy
_
dx =
_
3
1
(xy
2
+y)[
2
0
dx
=
_
3
1
(4x + 2)dx = (2x
2
+ 2x)[
3
1
= 20.
7.1.18 MATHEMATICA: Integrate[f[x,y], {x, a, b}, {y, c, d}]
In[1]:=Integrate[2 x y +1, {x, 1, 3}, {y, 0, 2}] Out[1]=20
7.1.19 Denit ie. Spunem despre o mult ime o R
2
ca are aria nula daca pentru
orice > 0 mult imea o poate acoperita cu o familie de dreptunghiuri avand suma
ariilor mai mica decat .
7.1.20 Exercit iu.
a) Orice mult ime numarabila (x
n
, y
n
)
n=1
are aria nula.
b) Imaginea unui drum de clasa C
1
, adica a unei aplicat ii
: [, ] R
2
, (t) = ((t), (t))
cu , derivabile si cu derivata continua, are aria nula.
c) Circumferint a o = (x, y) [ x
2
+y
2
= 1 are arie nula.
Integrale duble 177
Rezolvare. a) Alegand pentru ecare punct (x
n
, y
n
) un patrat cu latura mai mica
decat
_
/2
n
, suma ariilor va mai mica decat
n=1
2
n
=
n=1
_
1
2
_
n
= lim
k
k
n=0
_
1
2
_
n
= .
b) Funct iile
t
,
t
: [, ] R ind continue rezulta ca exista M R astfel ncat
[
t
(t)[ M si [
t
(t)[ M, oricare ar t [, ]. Pentru orice n > 1, punctele
t
0
=, t
1
=+
n
, t
2
=+2
n
, ... t
n1
=+(n1)
n
, t
n
=
determina o diviziune echidistanta a intervalului [, ]. Conform teoremei cresterilor
nite (Lagrange), pentru orice t [t
i1
, t
i
] exista c
i
, d
i
[t, t
i
] astfel ncat
[[(t
i
) (t)[[ =
_
((t
i
) (t))
2
+ ((t
i
) (t))
2
=
_
(
t
(c
i
))
2
+ (
t
(d
i
))
2
(t
i
t)
2M()
n
.
Patratele de latura 2
2M( )/n centrate n (t

1
), (t
2
), ... , (t
n
) acopera
imaginea drumului si suma ariilor lor este 8M
2
( )
2
/n. Pentru orice > 0 dat
se poate alege n N astfel ncat 8M
2
( )
2
/n < .
c) Circumferint a o este imaginea drumului : [0, 2] R
2
, (t) = (cos t, sin t).
Figura 7.3
7.1.21 Se poate arata ca orice funct ie f : [a, b] [c, d] R continua cu except ia
imaginilor unui numar nit de drumuri de clasa C
1
i
: [
i
,
i
] [a, b] [c, d] , i 1, 2, ..., k
este integrabila.
7.1.22 Fie D un domeniu marginit, cu frontiera formata dintr-un numar nit de
drumuri de clasa C
1
si
f : D R
o funct ie continua. Funct ia
f : [a, b] [c, d] R,

f(x, y) =
_
f(x, y) daca (x, y) D
0 daca (x, y) , D
denita pe dreptunghiul A = [a, b][c, d] care include pe D este integrabila. Numarul
__
A
f(x, y) dxdy
nu depinde de alegerea dreptunghiului A cont inand D si prin denit ie
__
D
f(x, y) dxdy =
__
A
f(x, y) dxdy.
Figura 7.4
7.1.23 Denit ie. Prin domeniu simplu n raport cu Ox se nt elege un domeniu de
forma (a se vedea gura 7.4)
D = (x, y) [ a x b, (x) y (x)
unde , : [a, b] R sunt funct ii continue, de clasa C
1
n (a, b). Analog, prin
domeniu simplu n raport cu Oy se nt elege un domeniu de forma
D = (x, y) [ c y d, (y) x (y)
unde , : [c, d] R sunt funct ii continue, de clasa C
1
n (c, d).
Integrale duble 179
7.1.24 Propozit ie.
a) Daca funct ia f : D R denita pe domeniul simplu n raport cu Ox
D = (x, y) [ a x b, (x) y (x)
este continua atunci
__
D
f(x, y) dxdy =
_
b
a
_
_
(x)
(x)
f(x, y) dy
_
dx.
b) Daca funct ia f : D R denita pe domeniul simplu n raport cu Oy
D = (x, y) [ c y d, (y) x (y)
__
D
f(x, y) dxdy =
_
d
c
_
_
(y)
(y)
f(x, y) dx
_
dy.
Demonstrat ie. a) Fie intervalul [c, d] astfel ncat D [a, b] [c, d] si
f : [a, b] [c, d] R,

f(x, y) =
_
_
_
f(x, y) daca (x, y) D
0 daca (x, y) , D.
Avem
__
D
f(x, y) dxdy =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y) dy
_
dx =
_
b
a
_
_
(x)
c
f(x, y) dy
_
dx
+
_
b
a
_
_
(x)
(x)
f(x, y) dy
_
dx +
_
b
a
_
_
d
(x)
f(x, y) dy
_
dx.
7.1.25 In loc de
_
b
a
_
_
(x)
(x)
f(x, y) dy
_
dx se mai scrie
_
b
a
dx
_
(x)
(x)
f(x, y) dy.
7.1.26 Exercit iu. Sa se calculeze integrala dubla
__
D
y dxdy
unde D = (x, y) [ x
2
+y
2
1, y 0 .
Rezolvare. Funct ia considerata f : DR, f(x, y) =y este integrabila deoarece este
continua si D are frontiera formata din imaginile a doua drumuri de clasa C
1
1
: [1, 1] R
2
,
1
(t)=(t, 0) si
2
: [0, ] R
2
,
2
(t)=(cos t, sin t).
Domeniul D ind simplu n raport cu Ox,
D =
_
(x, y)
1 x 1, 0 y
_
1 x
2
_
obt inem
__
D
y dxdy =
_
1
1
dx
_

1x
2
0
y dy =
1
2
_
1
1
y
2
1x
2
0
dx =
1
2
_
1
1
(1 x
2
)dx =
2
3
.
Deoarece domeniul D este simplu si n raport cu Oy
D =
_
(x, y)
0 y 1,
_
1 y
2
x
_
1 y
2
_
.
o varianta alternativa de calcul este
__
D
y dxdy =
_
1
0
dy
_

1y
2
1y
2
y dx = 2
_
1
0
y
_
1 y
2
dy =
2
3
.
7.1.27 MATHEMATICA: Integrate[f[x,y], {x, a, b}, {y, c, d}]
In[1]:=Integrate[y, {x, -1, 1}, {y, 0, Sqrt[1-x^2]}] Out[1]=
2
3
In[2]:=Integrate[y, {y, 0, 1}, {x, -Sqrt[1-y^2], Sqrt[1-y^2]}] Out[2]=
2
3
7.2 Schimbari de variabile
7.2.1 In cazul integralei simple avem
_
b
a
dx = b a = lungimea intervalului [a, b]
iar n cazul unui domeniu simplu D= (x, y) [ axb, (x)y (x)
__
D
dxdy =
_
b
a
_
_
(x)
(x)
dy
_
dx =
_
b
a
((x) (x)) dx = aria domeniului D.
In general, daca funct ia f : DR este integrabila atunci
__
D
dxdy este aria lui D.
7.2.2 Plecand de la produsul scalar a doi vectori nenuli calculat n doua feluri
(x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = x
1
x
2
+y
1
y
2
=
_
x
2
1
+y
2
1
_
x
2
2
+y
2
2
cos
putem deduce sinusul unghiului format de ei
sin =
_
1 cos
2
=
1
(x
1
x
2
+y
1
y
2
)
2
(x
2
1
+y
2
1
)(x
2
2
+y
2
2
)
=
[x
1
y
2
x
2
y
1
[
_
x
2
1
+y
2
1
_
x
2
2
+y
2
2
si apoi aria paralelogramului determinat de cei doi vectori
Integrale duble 181
aria =
_
x
2
1
+y
2
1
_
x
2
2
+y
2
2
sin =
det
_
x
1
y
1
x
2
y
2
_
.
Figura 7.5
7.2.3 Prin transformarea liniara (a se vedea gura 7.5)
T : R
2
R
2
: (u, v) (x(u, v), y(u, v)) = (u + v, u + v)
dreptunghiului A = [a, b] [c, d] i corespunde paralelogramul T(A) cu varfurile
(a+ c, a+ c), (b+ c, b+ c),
(a+ d, a+ d), (b+ d, b+ d)
si
__
T(A)
dxdy = aria(T(A)) =
det
_
(b a) (b a)
(d c) (d c)
_
= [detT[ (b a)(d c) = [detT[

__
A
dudv =
__
A
[detT[dudv.
Pe de alta parte, transformarea T ind liniara, avem
D(x, y)
D(u, v)
=
x
u
x
v
y
u
y
v
= det T
si prin urmare putem scrie
__
T(A)
dxdy =
__
A
D(x, y)
D(u, v)
dudv.
7.2.4 Se stie ca orice funct ie continua denita pe un interval are proprietatea lui
Darboux si prin urmare, pentru a injectiva trebuie sa e monotona. Fie aplicat iile
[, ]

[a, b]
f
R
cu f continua iar injectiva, derivabila si cu derivata continua. Deoarece
([, ]) =
_
_
_
[(), ()] daca este crescatoare
[(), ()] daca este descrescatoare
formula de schimbare de variabila
_
()
()
f(x) dx =
_

f((t))
t
(t) dt
se mai poate scrie
_
([,])
f(x) dx =
_
[,]
f((t)) [
t
(t)[ dt.
Figura 7.6
7.2.5 Teorema (Formula de schimbare de variabile). Fie D R
2
un domeniu com-
pact cu frontiera formata dintr-un numar nit de drumuri de clasa C
1
si e
T : D R
2
, T(u, v) = ((u, v), (u, v))
o aplicat ie injectiva, de clas a C
1
cu proprietatea ca
D(, )
D(u, v)
=
u
(u, v)

v
(u, v)
u
(u, v)

v
(u, v)
,= 0 , oricare ar fi (u, v) D.
Daca f : T(D) R este o funct ie continua atunci
__
T(D)
f(x, y) dxdy =
__
D
f((u, v), (u, v))
D(, )
D(u, v)
dudv.
Integrale duble 183
__
D
y dxdy unde D = (x, y) [ x
2
+y
2
1, y 0
Rezolvare. Alegem A = [0, 1] [0, ] si utilizam coordonate polare. Aplicat ia
T : A R
2
: (r, ) (x(r, ), y(r, )) = (r cos , r sin )
este injectiva , T(A) = D si
D(x, y)
D(r, )
=
x
r
(r, )
x
(r, )
y
r
(r, )
y
(r, )
cos r sin
sin r cos
= r.
Utilizand formula de schimbare de variabile obt inem
_
T(A)
_
y dxdy =
_
A
_
r sin
D(x, y)
D(r, )
dr d=
_
1
0
dr
_

0
r
2
sin d=2
_
1
0
r
2
dr =
2
3
.
Figura 7.7
_
D
_
xdxdy unde D=
_
(x, y)
x>0, 1xy 2, 1
y
x
2
_
Rezolvare. Alegand A = [1, 2] [1, 2] si transformarea bijectiva
T : A D : (u, v) (x(u, v), y(u, v)) =
__
u
v
,
uv
_
cu jacobianul
D(x, y)
D(u, v)
=
x
u
(u, v)
x
v
(u, v)
y
u
(u, v)
y
v
(u, v)
1
2
uv

1
2v
_
u
v
1
2
_
v
u
1
2
_
u
v
=
1
2v
obt inem
_
D
_
xdxdy =
_
T(A)
_
xdxdy =
_
A
_
_
u
v
D(x, y)
D(u, v)
dudv =
1
2
2
_
1
du
2
_
1
1
v
_
u
v
dv =
1
3
(5
2 6).
7.3 Formula lui Green
7.3.1 Denit ie. Prin drum de clasa C
1
pe port iuni se nt elege o aplicat ie continua
: [a, b] R
2
, (t) = ((t), (t))
cu
t
= (
t
,
t
) continua pe port iuni.
7.3.2 Fie D R
2
un domeniu compact a carui frontiera este imaginea unui drum
de clasa C
1
pe port iuni si e

F : D R
2
,

F(x, y) = (P(x, y), Q(x, y)) o funct ie
continua. Vom utiliza notat ia
_
D
P(x, y) dx +Q(x, y) dy
pentru integrala curbilinie a lui

F de-a lungul frontierei lui D parcurse n sens direct
(cu domeniul n stanga).
Figura 7.8
7.3.3 Teorema (Formula lui Green) Fie D R
2
un domeniu compact, simplu n
raport cu ambele axe si a carui frontiera este imaginea unui drum de clasa C
1
pe
port iuni. Daca funct ia continua
F : D R
2
,

F(x, y) = (P(x, y), Q(x, y))
este astfel ncat exista
P
y
si
Q
x
continue pe D atunci
_
D
P(x, y) dx +Q(x, y) dy =
__
D
_
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)
_
dxdy.
Integrale duble 185
Demonstrat ie. Domeniul D ind simplun raport cu axa Ox, exista un interval [a, b]
si funct iile continue , : [a, b] R, de clasa C
1
n (a, b) astfel ncat
D = (x, y) [ a x b, (x) y (x) .
Frontiera lui D parcursa n sens direct se compune din drumurile
1
: [a, b] R
2
,
1
(t) = (t, (t))
2
: [0, 1] R
2
,
2
(t) = (b, (1 t)(b) +t (b))
3
: [a, b] R
2
,
3
(t) = (a +b t, (a +b t))
4
: [0, 1] R
2
,
4
(t) = (a, (1 t)(a) +t (a)).
Prin calcul direct obt inem
_
D
P(x, y) dx =
_
1
P(x, y) dx +
_
2
P(x, y) dx +
_
3
P(x, y) dx +
_
4
P(x, y) dx
=
_
b
a
P(t, (t)) dt + 0 +
_
b
a
P(a +b t, (a +b t))(1)dt + 0
=
_
b
a
[P(t, (t)) P(t, (t))]dt.
Deoarece
__
D
P
y
(x, y) dxdy=
_
b
a
dx
_
(x)
(x)
P
y
(x, y) dy =
_
b
a
[P(t, (t))P(t, (t))]dt
rezulta ca
_
D
P(x, y) dx =
__
D
P
y
(x, y) dxdy.
Plecand de la faptul ca domeniul D este simplu n raport cu Oy se obt ine relat ia
_
D
Q(x, y) dy =
__
D
Q
x
(x, y) dxdy.
care adunata cu precedenta conduce la formula lui Green.
7.3.4 Formula lui Green se poate extinde la domenii care se pot descompune in
domenii de tipul celui din enunt ul teoremei. Relat ia
_
D
xdy y dx = 2
__
D
dxdy
bazata pe formula lui Green poate utilizata pentru calculul ariei unui domeniu
aria(D) =
1
2
_
D
xdy y dx.
7.3.5 Exercit iu. Sa se ae aria domeniului D limitat de elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
Rezolvare. Utilizand pentru D parametrizarea
: [0, 2] R
2
, (t) = (a cos t, b sin t)
obt inem
aria(D) =
1
2
_
D
xdy y dx =
1
2
_
2
0
[ab cos
2
t +ab sin
2
t] dt = ab.
7.3.6 Exercit iu. Sa se calculeze
_
D
y
2
dx +x
2
dy unde D = (x, y) [ x
2
+y
2
1, y 0
Rezolvare. Utilizand formula lui Green si apoi coordonate polare obt inem
_
D
y
2
dx +x
2
dy = 2
__
D
(x y) dxdy = 2
_
0
d
_
1
0
(r cos r sin )r dr
= 2
_
0
(cos sin )d
_
1
0
r
2
dr =
2
3
(sin + cos )[
0
=
4
3
.
7.4 Integrale curbilinii n plan independente de drum
7.4.1 Orice drum : [a, b] R
2
este echivalent cu drumul
1
: [0, 1] R
2
,
1
(t) = ((1 t)a +tb).
Fara a restrange generalitatea, putem utiliza doar drumuri denite pe [0, 1].
Figura 7.9
2
un domeniu si
0
, : [0, 1] D doua drumuri de
clasa C
1
din D cu aceleasi extremitat i, adica astfel ncat
0
(0) = (0) si
0
(1) = (1).
Integrale duble 187
Spunem ca drumul se poate deforma continuu n
0
fara a iesi din D daca exista
o aplicat ie continua g : [0, 1] [0, 1] D astfel ncat:
1) g(t, 0) =
0
(t), oricare ar t [0, 1]
2) g(t, 1) = (t), oricare ar t [0, 1]
3) g(0, s) =
0
(0), oricare ar s [0, 1]
4) g(1, s) =
0
(1), oricare ar s [0, 1].
7.4.3 Denit ie. Un domeniu D R
2
cu proprietatea ca orice doua drumuri din D
cu aceleasi extremitati se pot deforma continuu unul n altul fara a iesi din D este
numit domeniu simplu conex. Intuitiv, D este un domeniu fara gauri.
7.4.4 Teorema. Daca D R
2
este un domeniu simplu conex si
F : D R
2
,

F(x, y) = (P(x, y), Q(x, y))
este o aplicat ie de clasa C
1
atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) Oricare ar drumul nchis de clasa C
1
pe port iuni [a, b] D avem
_
P(x, y) dx +Q(x, y) dy = 0.
b) Daca
0
si
1
sunt doua drumuri din D cu aceleasi extremitat i atunci
_
0
_
1
P(x, y) dx +Q(x, y) dy.
c) Exista o funct ie : D R de clasa C
2
astfel nc at
P(x, y) =

x
(x, y), Q(x, y) =

y
(x, y)
oricare ar (x, y) D.
d) Are loc relat ia
P
y
(x, y) =
Q
x
(x, y), oricare ar fi (x, y) D.
Demonstrat ie.a)b) Fie doua drumuri de clasa C
1
cu aceleasi extremitat i
0
,
1
: [0, 1] D,
0
(0)=
1
(0),
0
(1)=
1
(1).
Compunand
0
cu opusul drumului
1
(a se vedea pag. 169-6) rezulta drumul nchis
: [0, 1] D, (t) =
_

0
(2t) daca t [0,
1
2
]
1
(22t) daca t [
1
2
, 2]
si avem
_
0
P(x, y) dx+Q(x, y) dy
_
1
P(x, y) dx+Q(x, y) dy =
_
P(x, y) dx+Q(x, y) dy =0.

b)c) Fie (x
0
, y
0
)D un punct xat si e
: D R, (x, y) =
_
(x,y)
(x
0
,y
0
)
unde
_
(x,y)
(x
0
,y
0
)
_
(x,y)
si
(x,y)
: [0, 1] D este un drum arbitrar cu
(x,y)
(0)=(x
0
, y
0
) si
(x,y)
(1)=(x, y).
Figura 7.10
Calculand (x+h, y) cu ajutorul drumului rezultat compunand
(x,y)
cu drumul
liniar : [0, 1] D, (t) = (x +th, y) obt inem (a se vedea gura 7.10 )
(x+h, y) (x, y) =
_
_
x+h
x
P(t, y) dt.
Conform teoremei de medie (pag. 146-30) exista ntre x si x +h astfel ncat
_
x+h
x
P(t, y) dt = hP(, y)
si prin urmare
x
(x, y) = lim
h0
(x +h, y) (x, y)
h
= lim
h0
P(, y) = P(x, y).
Similar se arata ca

y
(x, y) = Q(x, y). Din P, QC
1
(D) rezulta C
2
(D).
c)d) Utilizam teorema lui Schwarz (pag. 114-18). Deoarece C
2
(D) avem
P
y
(x, y)=

2
y x
(x, y)=

2
xy
(x, y)=
Q
x
(x, y), oricare ar (x, y)D.
Integrale duble 189
d)a) Utilizam formula lui Green. Fie : [0, 1] D un drum nchis de clasa
C
1
si e D
domeniul a carui frontiera este . Deoarece D
D avem
_
__
D
_
Q
x

P
y
_
dxdy = 0.
7.5 Integrale duble improprii
7.5.1 Pe parcursul acestei sect iuni vom considera doar domenii ale planului cu pro-
prietatea ca orice parte nita a frontierei este imaginea unui drum de clasa C
1
sau
o reuniune nita de astfel de imagini.
2
un domeniu nemarginit si e (D
n
)
n1
un sir de domenii
compacte cont inute n D. Spunem ca sirul (D
n
)
n1
epuizeaza pe D daca pentru orice
mult ime compacta K D exista n
K
N astfel ncat
K D
n
, oricare ar n n
K
.
Sirul (D
n
)
n1
este numit crescator daca D
n
D
n+1
, oricare ar n 1.
2
un domeniu nemarginit si f : D R o funct ie
integrabila pe orice domeniu compact K D. Spunem ca funct ia f este integrabila
daca pentru orice sir crescator (D
n
)
n1
care epuizeaza pe D sirul
___
D
n
f(x, y) dxdy
_
n1
este convergent si daca limita lui nu depinde de sirul (D
n
)
n1
ales. Valoarea acestei
limite este numita integrala lui f pe D si se utilizeza notat ia
__
D
f(x, y) dxdy = lim
n
__
D
n
f(x, y) dxdy.
7.5.4 Teorema. Fie D R
2
un domeniu nemarginit si f : D R o funct ie
integrabila pe orice domeniu compact K D. Daca
f(x, y) 0 , oricare ar fi (x, y) D
si daca exista sir crescator (D
n
)
n1
care epuizeaza pe D pentru care sirul
___
D
n
f(x, y) dxdy
_
n1
este marginit atunci f este integrabila.
Demonstrat ie. Fie M > 0 astfel ncat
__
D
n
f(x, y) dxdy M , oricare ar n 1
si e (D
t
m
)
m1
un alt sir crescator care epuizeaza pe D. Oricare ar m 1 exista
m
t
1 astfel ncat D
t
m
D
m
si avem
__
D
m
f(x, y) dxdy
__
D
m
f(x, y) dxdy M
ceea ce arata ca sirul
_
__
D
n
f(x, y) dxdy
_
n1
este marginit. Sirurile crescatoare si marginite ind convergente, exista limitele
lim
n
__
D
n
f(x, y) dxdy si lim
m
__
D
m
f(x, y) dxdy.
Plecand de la (D
n
)
n1
si (D
t
m
)
m1
generam un sir crescator care epuizeaza pe D
de forma D
1
D
t
m
1
D
n
1
D
t
m
2
D
n
2
D
t
m
3
... Deoarece sirul crescator si
marginit
__
D
1
f(x, y) dxdy
__
D
m
1
f(x, y) dxdy
__
D
n
1
f(x, y) dxdy . . .
este convergent si orice subsir al lui are aceeasi limita. In particular, avem relat ia
lim
k
__
D
n
k
f(x, y) dxdy = lim
k
__
D
m
k
f(x, y) dxdy
din care rezulta independent a limitei de sirul ales
lim
n
__
D
n
f(x, y) dxdy = lim
m
__
D
m
f(x, y) dxdy.
7.5.5 Exercit iu. Aratat i ca
__
R
2
e
x
2
y
2
dxdy = si
_

e
x
2
dx =
.
Rezolvare. In acest caz D = R
2
si f(x, y) = e
x
2
y
2
> 0. Sirul de discuri
(D
n
)
n1
unde D
n
= (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
n
este crescator si epuizeaza R
2
. Utilizand schimbarea de variabile
A
n
D
n
: (r, ) (r cos , r sin )
(coordonate polare) unde A
n
= [0, n] [0, 2], obt inem
Integrale duble 191
__
D
n
e
x
2
y
2
dxdy =
__
A
n
e
r
2
r dr d=
_
n
0
dr
_
2
0
e
r
2
r d
=2
_
n
0
e
r
2
r dr = (1 e
n
2
)
si
lim
n
__
D
n
e
x
2
y
2
dxdy = .
Alegand nsa un alt sir crescator care epuizeaza R
2
si anume
(D
t
n
)
n1
unde D
t
n
= [n, n] [n, n]
obt inem relat ia
__
D
n
e
x
2
y
2
dxdy =
_
n
n
dx
_
n
n
e
x
2
y
2
dy =
__
n
n
e
x
2
dx
_
2
din care rezulta
_

e
x
2
dx = lim
n
_
n
n
e
x
2
dx = lim
n
__
D
n
e
x
2
y
2
dxdy =
.
Figura 7.11
192
Capitolul 8
Integrale de suprafat a
8.1 Integrala de suprafat a de primul tip
8.1.1 Not iunea de suprafat a este un analog bidimensional al not iunii de curba. O
curba este o clasa de drumuri echivalente, numite parametrizari ale curbei. Similar,
o suprafat a se poate deni ca ind o clasa de panze netede echivalente.
8.1.2 Denit ie. Prin panza neted a n R
3
se nt elege o aplicat ie de clasa C
1
S : D R
3
, S(u, v) = (S
1
(u, v), S
2
(u, v), S
3
(u, v))
denita pe un domeniu compact D R
2
cu proprietatea ca
rang
_
_
_
_
_
_
S
1
u
(u, v)
S
1
v
(u, v)
S
2
u
(u, v)
S
2
v
(u, v)
S
3
u
(u, v)
S
3
v
(u, v)
_
_
_
_
_
_
=2, oricare ar (u, v)D
8.1.3 Exemplu. Panza neteda S : [0, ] [0, 2] R
3
,
S(, ) = (S
1
(, ), S
2
(, ), S
3
(, ))
= (x
0
+Rsin cos , y
0
+Rsin sin , z
0
+Rcos )
reprezinta o parametrizare a sferei de raza R si centru (x
0
, y
0
, z
0
).
193
8.1.4 Fie S: [a, b][c, d] R
3
, S(u, v)=(S
1
(u, v), S
2
(u, v), S
3
(u, v)) o panza neteda.
Ea este o parametrizare a unei suprafet e S. Pentru (u
0
, v
0
)[a, b][c, d] xat,
u
: [a, b] R
3
,
u
(t) = S(t, v
0
) = (S
1
(t, v
0
), S
2
(t, v
0
), S
3
(t, v
0
))
v
: [c, d] R
3
,
v
(t) = S(u
0
, t) = (S
1
(u
0
, t), S
2
(u
0
, t), S
3
(u
0
, t))
reprezinta drumuri pe suprafat a S. Ele trec prin punctul S(u
0
, v
0
) si vectorii tangent i
u
(u
0
, v
0
) =
d
dt
u
(u
0
) =
_
S
1
u
(u
0
, v
0
),
S
2
u
(u
0
, v
0
),
S
3
u
(u
0
, v
0
)
_
v
(u
0
, v
0
) =
d
dt
v
(v
0
) =
_
S
1
v
(u
0
, v
0
),
S
2
v
(u
0
, v
0
),
S
3
v
(u
0
, v
0
)
_
determina planul tangent la S n S(u
0
, v
0
). In particular, produsul lor vectorial
N(u
0
, v
0
) =
u
(u
0
, v
0
)
v
(u
0
, v
0
) =
i

j

k
S
1
u
(u
0
, v
0
)
S
2
u
(u
0
, v
0
)
S
3
u
(u
0
, v
0
)
S
1
v
(u
0
, v
0
)
S
2
v
(u
0
, v
0
)
S
3
v
(u
0
, v
0
)
S
2
u
(u
0
, v
0
)
S
3
u
(u
0
, v
0
)
S
2
v
(u
0
, v
0
)
S
3
v
(u
0
, v
0
)
i+
S
3
u
(u
0
, v
0
)
S
1
u
(u
0
, v
0
)
S
3
v
(u
0
, v
0
)
S
1
v
(u
0
, v
0
)
j+
S
1
u
(u
0
, v
0
)
S
2
u
(u
0
, v
0
)
S
1
v
(u
0
, v
0
)
S
2
v
(u
0
, v
0
)
k
cu coordonatele (A(u
0
, v
0
), B(u
0
, v
0
), C(u
0
, v
0
)) denite prin relat iile
A(u
0
, v
0
)=
D(S
2
,S
3
)
D(u,v)
(u
0
, v
0
), B(u
0
, v
0
)=
D(S
3
,S
1
)
D(u,v)
(u
0
, v
0
), C(u
0
, v
0
)=
D(S
1
,S
2
)
D(u,v)
(u
0
, v
0
)
este un vector perpendicular pe planul tangent la suprafat a S n punctul S(u
0
, v
0
).
Figura 8.1
Integrale de suprafat a 195
8.1.5 Fiecarei diviziuni
= [u
i
, u
i+1
] [v
j
, v
j+1
]
i = 0, n 1
j = 0, k 1
a dreptunghiului [a, b] [c, d] obt inute plecand de la o diviziune
= u
i
i=0,n1
, a = u
0
< u
1
< < u
n1
< u
n
= b
a intervalului [a, b] si o diviziune
= v
j
j=0,k1
, c = v
0
< v
1
< < v
k1
< v
n
= d
a intervalului [c, d], i corespunde o partit ie a suprafet ei S. In cazul n care norma
diviziunii este sucient de mica
S(u
i+1
, v
j
) = (S
1
(u
i+1
, v
j
), S
2
(u
i+1
, v
j
), S
3
(u
i+1
, v
j
))
_
S
1
(u
i
, v
j
)+
S
1
u
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
), S
2
(u
i
, v
j
)+
S
2
u
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
),
S
3
(u
i
, v
j
)+
S
3
u
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
)
_
= S(u
i
, v
j
)+
u
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
)
adica
S(u
i+1
, v
j
) S(u
i
, v
j
)
u
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
)
si similar
S(u
i
, v
j+1
) S(u
i
, v
j
)
v
(u
i
, v
j
) (v
j+1
v
j
).
Figura 8.2
Rezulta ca aria port iunii de suprafat a S([u
i
, u
i+1
][v
j
, v
j+1
]) poate aproximata cu
[[
u
(u
i
, v
j
)
v
(u
i
, v
j
)[[ (u
i+1
u
i
)(v
j+1
v
j
)
= [[(A(u
i
, v
j
), B(u
i
, v
j
), C(u
i
, v
j
))[[ (u
i+1
u
i
)(v
j+1
v
j
)
=
_
A
2
(u
i
, v
j
) +B
2
(u
i
, v
j
) +C
2
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
)(v
j+1
v
j
).
iar aria suprafet ei cu
n1
i=0
k1
j=0
_
A
2
(u
i
, v
j
) +B
2
(u
i
, v
j
) +C
2
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
)(v
j+1
v
j
).
Acest rezultat sugereaza urmatoarea denit ie.
8.1.6 Denit ie. Prin aria suprafet ei S : D R
3
se nt elege numarul
aria(S) =
__
D
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v) dudv
notat iile ind cele prezentate la pag. 194-4.
8.1.7 Daca unghiul dintre vectorii a,

b R
3
are masura atunci
a
b = [[a[[ [[b[[ cos , [[a
b[[ = [[a[[ [[b[[ sin

si are loc relat ia
[[a
b[[
2
+ (a
b)
2
= [[a[[
2
[[
b[[
2
.
Notand
E(u, v) = [[
u
(u, v)[[
2
, F(u, v) =
u
(u, v)
u
(u, v) , G(u, v) = [[
v
(u, v)[[
2
din
[[
u
(u, v)
v
(u, v)[[
2
+ (
u
(u, v)
v
(u, v))
2
= [[
u
(u, v)[[
2
[[
v
(u, v)[[
2
rezulta relat ia
A
2
(u, v)+B
2
(u, v)+C
2
(u, v)=[[
u
(u, v)
v
(u, v)[[
2
=E(u, v) G(u, v)F
2
(u, v)
adica avem
aria(S) =
__
D
_
E(u, v) G(u, v) F
2
(u, v) dudv.
8.1.8 Exemplu.

In cazul sferei S : [0, ] [0, 2] R
3
,
S(, ) = (S
1
(, ), S
2
(, ), S
3
(, ))
= (x
0
+Rsin cos , y
0
+Rsin sin , z
0
+Rcos )
avem
(, ) = (Rcos cos , Rcos sin , Rsin )
(, ) = (Rsin sin , Rsin cos , 0)

si
E(, ) = R
2
, F(, ) = 0 , G(, ) = R
2
sin
2
Rezulta ca
aria(S) =
_

0
d
_
2
0
R
2
sin d = R
2
_

0
sin d
_
2
0
d = 4R
2
.
8.1.9 In cazul unei panze materiale S: [a, b][c, d] R
3
cu densitatea (de exemplu,
n g/cm
2
) descrisa de o funct ie continua : S(u, v) [ (u, v)[a, b][c, d] R, masa
panzei poate aproximata folosind o diviziune sucient de na cu ajutorul sumei
n1
i=0
k1
j=0
(S(u
i
, v
j
))
_
A
2
(u
i
, v
j
)+B
2
(u
i
, v
j
)+C
2
(u
i
, v
j
) (u
i+1
u
i
)(v
j+1
v
j
).
Figura 8.3
8.1.10 Denit ie. Fie S : D R
3
o panza neteda si f : S(u, v) [ (u, v)D R
o aplicat ie continua. Prin integrala funct iei f pe suprafat a S se nt elege integrala
_
S
_
f(x, y, z) d =
_
D
_
f(S(u, v))
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v) dudv
=
_
D
_
f(S(u, v))
_
E(u, v) G(u, v) F
2
(u, v) dudv.
8.1.11 Denit ie. Spunem ca panzele netede S : D R
3
si

S :

D R
3
sunt
echivalente daca exista o biject ie D

D : (u, v)((u, v), (u, v)) de clasa C
1
cu
D(, )
D(u, v)
(u, v) ,= 0 si S(u, v) =

S((u, v), (u, v))
oricare ar (u, v) D.
8.1.12 Relat ia denita este o relat ie de echivalent a care permite mpart irea mult imii
tuturor panzelor netede n clase de echivalent a. Clasele de echivalent a rezultate sunt
numite suprafet e. Panzele corespunzatoare unei suprafet e sunt numite parametrizari.
Se poate arata ca integrala unei funct ii f denite pe o suprafat a nu depinde de
parametrizarea aleasa, adica n cazul n care S si

S sunt echivalente avem
_
S
_
f(x, y, z) d =
_
S
_
f(x, y, z) d.
8.2 Integrala de suprafat a de al doilea tip
8.2.1 Fie S : [a, b] [c, d] R
3
o panza neteda traversata de un uid cu viteza la
nivelul suprafet ei descrisa de campul vectorial

V : S([a, b][c, d]) R
3
. Vectorul
(u, v) = (
1
(u, v),
2
(u, v),
3
(u, v)) =
(A(u, v), B(u, v), C(u, v))
_
A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v)
reprezinta versorul normalei la suprafat a S n punctul S(u, v). Cantitatea de uid
care traverseaza suprafat a S n unitatea de timp (uxul) se poate aproxima alegand
o diviziune a dreptunghiului [a, b][c, d] cu norma sucient de mica prin suma
n1
i=0
k1
j=0
V (S(u
i
, v
j
))(u
i
, v
j
)
_
A
2
(u
i
, v
j
)+B
2
(u
i
, v
j
)+C
2
(u
i
, v
j
)(u
i+1
u
i
)(v
j+1
v
j
).
Figura 8.4
8.2.2 Denit ie. Fie S : D R
3
o panza neteda si un camp vectorial continuu
F : S(D) R
3
,

F(x, y, z) = (P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z)).
Integrala de suprafat a a c ampului vectorial

F pe suprafat a S, notata cu
__
S
F d sau
__
S
P dy dz +Qdz dx +Rdxdy
se deneste prin relat ia
_
S
_

F d=
_
D
_
[P(S(u, v)) A(u, v)+Q(S(u, v)) B(u, v)+R(S(u, v)) C(u, v)] dudv.
8.2.3 Denit ie. Spunem ca panzele netede S: DR
3
si

S:

DR
3
sunt echiva-
lente cu p astrarea (respectiv, schimbarea) orientarii daca exista
D

D : (u, v)((u, v), (u, v))
bijectiva de clasa C
1
cu
D(, )
D(u, v)
(u, v) > 0,
_
respectiv,
D(, )
D(u, v)
(u, v) < 0
_
si
S(u, v) =

S((u, v), (u, v)), oricare ar (u, v) D.
8.2.4 Propozit ie. Daca panzele S : D R
3
si

S :

D R
3
sunt echivalente cu
pastrarea (respectiv, schimbarea) orientarii si

F : S(D) R
3
__
S
F d=
__
F d
_
respectiv
__
S
F d=
__
F d
_
.
8.3 Formula lui Stokes
8.3.1 Denit ie. Prin rotorul campului vectorial de clasa C
1
F : R
3
,

F(x, y, z) = (P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z))
denit pe un domeniu R
3
se nt elege campul vectorial
rot

F : R
3
, rot
F =
_
R
y

Q
z
,
P
z

R
x
,
Q
x
P
y
_
8.3.2 Formal, rot

F este produsul vectorial dintre operatorul =
_

x
,

y
,

z
_
si

F
F =
i

j

k
z
P Q R
=
_
R
y

Q
z
_
i +
_
P
z

R
x
_
j +
_
Q
x

P
y
_
k=rot

F.
8.3.3 Lema Fie DR
2
un domeniu pentru care are loc formula lui Green si
S : D R
3
, S(x, y) = (x, y, h(x, y))
o suprafat a marginita de curba S. Daca

F este un c amp de clasa C
1
de forma
F : R
3
,

F(x, y, z) = (P(x, y, z), 0, 0)
denit pe un domeniu ce include suprafat a S atunci
_
S
F

dr =
__
S
rot

F d.
Demonstrat ie. Fie [a, b] R
2
: t ((t), (t)) un drum de clasa C
1
pe port iuni a
carui imagine coincide cu frontiera lui D. Marginea (bordul) suprafet ei S coincide cu
imaginea drumului : [a, b] R
3
, (t) = S((t), (t)) = ((t), (t), h((t), (t))).
Deoarece
rot

F =
_
0,
P
z
,
P
y
_
, (A, B, C) =
_
h
u
,
h
v
, 0
_
utilizand formula lui Green obt inem
_
S
F

dr =
_
P dx =
_
b
a
P((t), (t), h((t), (t)))
t
(t) dt =
_
D
P(u, v, h(u, v)) du
=
__
D
v
P(u, v, h(u, v)) dudv =
__
S
rot

F d.
8.3.4 Teorema (Formula lui Stokes) Daca S este o suprafat a astfel nc at orice para-
lela dus a la axele de coordonate ntalneste S n cel mult un punct si daca
F : R
3
,

este un c amp vectorial de clas a C
1
denit pe un domeniu ce include S atunci
_
S
F

dr =
__
S
rot

F d.
Demonstrat ie. Se utilizeaza lema plecand de la descompunerea
(P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z))=(P(x, y, z), 0, 0)+(0, Q(x, y, z), 0)+(0, 0, R(x, y, z)).
8.3.5 Formula lui Stokes se poate extinde la suprafet e care pot descompuse n
unele de tipul celor din teorema. In notat ii alternative formula devine
_
S
P dx+Qdy+Rdz =
__
S
_
R
y

Q
z
_
dy dz+
_
P
z

R
x
_
dz dx+
_
Q
x
P
y
_
dxdy.
8.4 Integrale curbilinii n spat iu independente de drum
8.4.1 Teorema. Daca R
3
este un domeniu simplu conex si
F : R
3
,

este o aplicat ie de clasa C
1
atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) Oricare ar drumul nchis de clasa C
1
pe port iuni [a, b] avem
_
P dx +Qdy +Rdz = 0.
b) Daca
0
si sunt doua drumuri din cu aceleasi extremitat i atunci
_
P dx +Qdy +Rdz =
_
0
P dx +Qdy +Rdz.
c) Exista o funct ie : R de clasa C
2
astfel nc at n
P(x, y, z)=
x
(x, y, z), Q(x, y, z)=
y
(x, y, z), R(x, y, z)=
z
(x, y, z).
d) Au loc n relat iile
R
y
=
Q
z
,
P
z
=
R
x
,
Q
x
=
P
y
.
Demonstrat ie. Este similara cu demonstrat ia prezentata la pag. 187-4. In loc de
formula lui Green se utilizeaza formula lui Stokes.
202
Capitolul 9
Integrale triple
9.1 Denit ie si proprietat i
9.1.1 Integralele triple pot denite si studiate bazandu-ne pe analogia cu inte-
gralele duble. Vom prezenta doar cateva denit ii si rezultate.
9.1.2 Denit ie. Fie paralelipipedul A = [a, a
t
] [b, b
t
] [c, c
t
]. Plecand de la o
diviziune a intervalului [a, a
t
]
= x
i
i=0,n
a = x
0
< x
1
< x
2
< . . . < x
n1
< x
n
= a
t
o diviziune a intervalului [b, b
t
]
t
= y
j
j=0,m
b = y
0
< y
1
< y
2
< . . . < y
m1
< y
m
= b
t
si o diviziune a intervalului [c, c
t
]
tt
= z
k
k=0,p
c = z
0
< z
1
< z
2
< . . . < z
p1
< z
p
= c
t
obt inem o diviziune
= A
ijk
i = 1, n
j = 1, m
k = 1, p
A
ijk
= [x
i1
, x
i
] [y
j1
, y
j
] [x
k1
, z
k
]
a paralelipipedului A cu norma
[[[[ = max
1 i n
1 j m
1 k p
_
(x
i
x
i1
)
2
+ (y
j
y
j1
)
2
+ (z
k
z
k1
)
2
.
203
9.1.3 Denit ie. Fie f : A R o funct ie denita pe paralelipipedul A, =
A
ijk
i = 1, n
j = 1, m
k = 1, p
o diviziune a lui A si e (
ijk
,
ijk
,
ijk
)
i = 1, n
j = 1, m
k = 1, p
un sistem de puncte
intermediare asociat diviziunii, adica astfel ncat (
ijk
,
ijk
,
ijk
) A
ijk
, oricare ar
i, j, k. Prin suma Riemann asociata funct iei f, diviziunii si sistemului de puncte
intermediare (
ijk
,
ijk
,
ijk
) se nt elege numarul
(f, (
ijk
,
ijk
,
ijk
))=
n
i=1
m
j=1
p
k=1
f(
ijk
,
ijk
,
ijk
)(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
)(z
k
z
k1
).
9.1.4 Denit ie. Spunem ca funct ia f : A R este integrabila (Riemann) pe A
daca exista un numar I
f
R cu proprietatea ca pentru orice >0 exista >0 astfel
ncat relat ia
[
(f, (
ijk
,
ijk
,
ijk
)) I
f
[ <
puncte intermediare (
ijk
,
ijk
,
ijk
). Numarul I
f
se numeste integrala funct iei f
pe A si se utilizeaza pentru el notat ia
___
A
f(x, y, z) dxdy dz sau
___
A
f dv.
9.1.5 Teorema. Funct ia f : AR este integrabila pe A daca si numai daca exista un
numar I R astfel ncat pentru orice sir de diviziuni (
n
)
n=1
cu lim
n
[[
n
[[ =0
si pentru orice alegere a sistemelor de puncte intermediare asociate (
n
ijk
,
n
ijk
,
n
ijk
)
lim
n
(f, (
n
ijk
,
n
ijk
,
n
ijk
)) = I.
___
A
f(x, y, z) dxdy dz.
9.1.6 Propozit ie.
a) Daca f : A R este integrabila si R atunci funct ia f este integrabila si
___
A
(f)(x, y, z) dxdy dz =
___
A
f(x, y, z) dxdy dz.
b) Daca f, g : A R sunt integrabile atunci funct iile f g sunt integrabile si
___
A
(f g)(x, y, z) dxdy dz =
___
A
f(x, y, z) dxdy dz
___
A
g(x, y, z) dxdy dz.
Integrale triple 205
9.1.7 Propozit ie.
a) Daca f : A R este integrabila si f(x, y, z) 0 oricare ar (x, y, z) A atunci
___
A
f(x, y, z) dxdy dz 0.
b) Daca f, g : AR sunt integrabile si f(x, y, z)g(x, y, z) oricare ar (x, y, z)A
atunci
___
A
f(x, y, z) dxdy dz
___
A
g(x, y, z) dxdy dz.
c) Daca f : A R este integrabila atunci
___
A
f(x, y, z) dxdy dz
___
A
[f(x, y, z)[ dxdy dz.
9.1.8 Teorema. Daca funct ia f : A R este integrabila atunci este m arginita.
9.1.9 Teorema. Fie paralelipipedul A = [a, a
t
] [b, b
t
] [c, c
t
]. Daca f : A R
este integrabila, funct ia
[b, b
t
] [c, c
t
] R : (y, z) f(x, y, z)
este integrabil a pe dreptunghiul D=[b, b
t
][c, c
t
] oricare ar x [a, b] si daca funct ia
[a, a
t
] R : x
__
D
f(x, y, z) dy dz
este integrabila pe [a, b] atunci
___
A
f(x, y, z) dxdy dz =
_
b
a
___
D
f(x, y, z) dy dz
_
dx.
Demonstrat ie. Este similara celei prezentate n cazul integralei duble (pag. 175-15).
9.1.10 Teorema. Orice funct ie continua f : A R este integrabila.
9.1.11 Denit ie. Spunem despre o mult ime 1 R
3
ca are volum nul daca pentru
orice > 0 mult imea 1 poate acoperita cu o familie de paralelipipede avand suma
volumelor mai mica decat .
9.1.12 Imaginea unei unei panze netede are volum nul si se poate arata ca orice
funct ie f : [a, a
t
] [b, b
t
] [c, c
t
] R continua cu except ia imaginilor unui numar
nit de panze netede este integrabila.
9.1.13 Daca f : R este o funct ie continua denita pe un domeniu marginit
cu frontiera formata dintr-un numar nit de panze netede atunci funct ia
f : [a, a
t
][b, b
t
][c, c
t
] R,

f(x, y, z)=
_
_
_
f(x, y, z) daca (x, y, z)
0 daca (x, y, z),
denita pe paralelipipedul A = [a, a
t
] [b, b
t
] [c, c
t
] care include pe este integra-
bila. Valoarea integralei
___
A
f(x, y, z) dxdy dz
nu depinde de alegerea paralelipipedului A cont inand si prin denit ie
___
___
A
f(x, y, z) dxdy dz.

9.1.14 Denit ie. Prin domeniu simplu n raport cu xOy se nt elege un domeniu
= (x, y, z) [ (x, y)D, (x, y)z (x, y)
unde D R
2
este un domeniu compact cu frontiera formata dintr-un numar nit
de drumuri de clasa C
1
, iar , : D R sunt funct ii continue, de clasa C
1
n

D
.
9.1.15 Propozit ie.
Daca funct ia f : R denita pe domeniul simplu n raport cu planul xOy
= (x, y, z) [ (x, y)D, (x, y)z (x, y)
___
__
D
_
_
(x,y)
(x,y)
f(x, y, z) dz
_
dxdy.
9.1.16 Teorema (Formula de schimbare de variabila). Fie R
3
un domeniu
compact cu frontiera formata dintr-un numar nit de imagini de panze netede si e
T : R
3
, T(u, v, w) = ((u, v, w), (u, v, w), (u, v, w))
o aplicat ie injectiva, de clas a C
1
cu proprietatea ca
Integrale triple 207
D(, , )
D(u, v, w)
=
u
(u, v, w)

v
(u, v, w)

w
(u, v, w)
u
(u, v, w)

v
(u, v, w)

w
(u, v, w)
u
(u, v, w)

v
(u, v, w)

w
(u, v, w)
,= 0 , (u, v, w) .
Daca f : T() R este o funct ie continua atunci
__
T()
_
__
_
f((u, v, w), (u, v, w), (u, v, w))
D(, , )
D(u, v, w)
dudv dw.
9.2 Formula Gauss-Ostrogradski
9.2.1 Denit ie. Prin divergent a campului vectorial de clasa C
1
F : R
3
,

denit pe un domeniu R
3
se nt elege campul scalar
div

F : R, div
F =
P
x
+
Q
y
+
R
z
9.2.2 Formal, div

F este produsul scalar dintre operatorul =
_

x
,

y
,

z
_
si

F
div

F =
P
x
+
Q
y
+
R
z
=
F.
9.2.3 Lema. Daca =(x, y, z) [ (x, y) D, (x, y) z (x, y) este un domeniu
simplu n raport cu xOy si daca

F este un c amp vectorial de clas a C
1
de forma
F : R
3
,

F(x, y, z) = (0, 0, R(x, y, z))
atunci are loc relat ia
__
F d =
___
div

F dv.
unde este versorul normalei exterioare.
Demonstrat ie. Pe fat a (x, y, (x, y)) [ (x, y)D avem
(x, y) =
_
x
,
y
, 1
__
_
_
x
_
2
+
_
y
_
2
+ 1
iar pe fat a (x, y, (x, y)) [ (x, y)D normala exterioara este
(x, y) =
_
x
,

y
, 1
__
_
_
x
_
2
+
_
y
_
2
+ 1.
Deoarece pe restul frontierei lui versorul este perpendicular pe Oz avem
__
F d =
__
D
[R(x, y, (x, y)) R(x, y, (x, y))] dxdy.
Pe de alta parte,
___
div

F dv =
___
R
z
dv =
__
D
_
_
(x,y)
(x,y)
R
z
(x, y, z) dz
_
dxdy
=
__
D
[R(x, y, (x, y)) R(x, y, (x, y))] dxdy.
9.2.4 Teorema. (Formula Gauss-Ostrogradski) Daca R
3
este un domeniu sim-
plu in raport cu cele trei plane de coordonate si daca
F : R
3
,

este un c amp vectorial de clasa C
1
atunci are loc relat ia
__
F d =
___
div

F dv.
unde este versorul normalei exterioare.
Demonstrat ie. Se utilizeaza lema plecand de la descompunerea
(P(x, y, z), Q(x, y, z), R(x, y, z))=(P(x, y, z), 0, 0)+(0, Q(x, y, z), 0)+(0, 0, R(x, y, z)).
9.2.5 Formula Gauss-Ostrogradski (numita si formula ux-divergent a) se poate ex-
tinde la domenii care pot descompuse n unele de tipul celor din teorema. In
notat ii alternative formula devine
__
P dy dz+Qdz dx+Rdz dx =
___
_
P
x
+
Q
y
+
R
z
_
dv.
Capitolul 10
Elemente de analiza complexa
10.1 Numere complexe
10.1.1 Mult imea numerelor complexe
C = R +Ri = z = x +yi [ x, y R .
considerata mpreuna cu operat iile de adunare
(x +yi) + (x
t
+y
t
i) = (x +x
t
) + (y +y
t
)i
si de nmult ire cu un numar real
(x +yi) = x +yi
este spat iu vectorial real de dimensiune 2. Scrierea unui numar complex sub forma
z = x +yi reprezinta dezvoltarea lui n raport cu baza 1, i. Aplicat ia
R
2
C : (x, y) x +yi
este un izomorsm care permite identicarea celor doua spat ii vectoriale si conduce
la o reprezentare geometrica naturala a numerelor complexen plan (planul complex).
10.1.2 Relat ia i
2
= 1 permite denirea unei operat ii suplimentare pe C
(x +yi)(x
t
+y
t
i) = (xx
t
yy
t
) + (xy
t
+yx
t
)i.
numitanmult irea numerelor complexe. Mult imea C consideratampreuna cu operat iile
de adunare si nmult ire a numerelor complexe este corp comutativ. In particular,
ecare numar complex nenul admite un invers
209
(x +yi)
1
=
1
x +yi
=
x yi
x
2
+y
2
=
x
x
2
+y
2

y
x
2
+y
2
i.
10.1.3 Denit ie. Fie z = x +yi un numar complex.
Numarul Re z = x se numeste partea reala a lui z.
Numarul Imz = y se numeste partea imaginara a lui z.
Numarul z = x yi se numeste conjugatul lui z.
Numarul [z[ =
_
x
2
+y
2
se numeste modulul lui z.
10.1.4 MATHEMATICA
In[1]:=I Out[1]=i In[5]:=Re[3+4I] Out[5]=3
In[2]:=Sqrt[4] Out[2]=2 i In[6]:=Im[3+4I] Out[6]=4
In[3]:=(3+2I)2 Out[3]=5+12 i In[7]:=Abs[3+4I] Out[7]=5
In[4]:=(3+2I)/(5I) Out[4]=
1
2
+
i
2
In[8]:=Conjugate[3+4I] Out[8]=34 i.
10.1.5 Propozit ie. Relat iile
z
1
z
2
= z
1
z
2
z
1
z
2
= z
1
z
2
(z
n
) = ( z)
n
[ z[ = [z[ [z[
2
= z z ( z) = z
Re z =
z+ z
2
Imz =
z z
2 i
z =Re z+i Imz.
au loc oricare ar numerele complexe z
1
, z
2
si z.
Demonstrat ie. Relat iile rezulta direct din denit ie (pag. 210-3).
10.1.6 Oricare ar si avem
(cos + i sin )(cos + i sin ) = (cos cos sin sin )
+i(cos sin + sin cos ) = cos(+) + i sin(+).
Utilizand notat ia lui Euler
e
it
= cos t + i sin t
relat ia anterioara devine
e
i
e
i
= e
i(+)
.
Elemente de analiza complexa 211
10.1.7 Observat ie. Pentru orice numar nenul z =x+yi exista arg z (, ] ncat
z = [z[(cos(arg z) + i sin(arg z)) = [z[ e
i argz
.
Figura 10.1
Numarul arg z, numit argumentul principal al lui z =x+yi, este
arg z =
_
_
arctg
y
x
daca x > 0
+ arctg
y
x
daca x < 0, y > 0
+ arctg
y
x
daca x < 0, y < 0
2
daca x = 0, y > 0
2
daca x = 0, y < 0.
10.1.8 Propozit ie. Oricare ar numarul complex z = x +yi avem
[x[
[y[
_
_
_
[x+yi[ [x[ +[y[
adica
[Re z[
[Imz[
_
_
_
[z[ [Re z[ +[Imz[.
Demonstrat ie. Avem
[x +yi[ =
_
x
2
+y
2
x
2
= [x[ [x +yi[ =
_
x
2
+y
2
_
y
2
= [y[
iar relat ia
_
x
2
+y
2
[x[ +[y[
este echivalenta cu relat ia evident adevarata
x
2
+y
2
([x[ +[y[)
2
.
10.1.9 Propozit ie. Aplicat ia modul
[ [ : C R, [z[ = [x +yi[ =
_
x
2
+y
2
este o norm a pe spat iul vectorial real C, iar
d : C C R, d(z
1
, z
2
) = [z
1
z
2
[ =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
este distant a asociata.
Demonstrat ie. Oricare ar numarul complex z = x +yi avem
[z[ =
_
x
2
+y
2
0
si
[z[ = 0 z = 0.
Daca este numar real atunci
[z[ = [(x) + (y)i[ =
_
(x)
2
+ (y)
2
=
_
2
(x
2
+y
2
) = [[ [z[.
Oricare ar numerele z
1
= x
1
+y
1
i si z
2
= x
2
+y
2
i avem relat ia
[z
1
+z
2
[
2
= (z
1
+z
2
)( z
1
+ z
2
) = [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+z
1
z
2
+ z
1
z
2
= [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+ 2Re (z
1
z
2
) [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+ 2[Re (z
1
z
2
)[
[z
1
[
2
+[z
2
[
2
+ 2[z
1
z
2
[ = ([z
1
[ +[z
2
[)
2
din care rezulta ca
[z
1
+z
2
[ [z
1
[ +[z
2
[.
10.1.10 Daca consideram R
2
nzestrat cu norma uzuala
[[ [[ : R
2
R, [[(x, y)[[ =
_
x
2
+y
2
atunci
[[(x, y)[[ =
_
x
2
+y
2
= [x +yi[
ceea ce arata ca aplicat ia liniara
R
2
C : (x, y) x +yi
este un izomorsm de spat ii vectoriale normate care permite identicarea spat iilor
normate (R
2
, [[ [[) si (C, [ [). Daca se are n vedere doar structura de spat iu vectorial
normat, spat iile (R
2
, [[ [[) si (C, [ [) difera doar prin notat iile utilizate. Distant a
d(z
1
, z
2
) = [z
1
z
2
[ =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
dintre doua numere z
1
=x
1
+y
1
i si z
2
=x
2
+y
2
i n planul complex corespunde distant ei
dintre punctele corespunzatoare din planul euclidian (a se vedea gura 10.2)
d((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
Figura 10.2
10.1.11
[z
1
z
2
[ = distanta in planul complex intre z
1
si z
2
.
[z[ = [z 0[ = distanta in planul complex intre z si origine.
Fie a C xat si r > 0. Mult imea
B
r
(a) = z [ [za[ <r
se numeste discul (deschis) de centru a si raza r (a se vedea gura 10.3).
Figura 10.3
10.1.12 Denit ie. Spunem ca o mult ime MC este marginita daca exista aC si
r >0 astfel ncat M B
r
(a).
10.1.13 Exercit iu. Mult imea M este marginita daca si numai daca exista r > 0
astfel ncat [z[ r, oricare ar z M.
Figura 10.4
10.1.14 Denit ie. O mult ime DC este numita mult ime deschisa daca oricare ar
aD exista r >0 astfel ncat B
r
(a) D. Spunem ca despre o mult ime F C ca
este nchisa daca mult imea CF este deschisa.
10.1.15 Exemple.
a) Discul B
1
(0) este mult ime deschisa.
b) Semiplanul z [ Im z >0 este mult ime deschisa.
c) Orice mult ime nita F C este o mult ime nchisa.
d) Semiplanul z [ Re z 0 este mult ime nchisa.
10.1.16 Denit ie. O mult ime KC este numita mult ime compacta
daca este nchisa si marginita.
10.1.17 Exercit iu. Sa se arate c a relat iile
a) [z
1
z
2
[ = [z
1
[ [z
2
[
b) [ [z
1
[ [z
2
[ [ [z
1
z
2
[
c) [z
1
+z
2
[
2
+[z
1
z
2
[
2
= 2 [z
1
[
2
+ 2 [z
2
[
2
au loc oricare ar numerele complexe z
1
si z
2
.
Rezolvare. a) Avem
(x
1
x
2
y
1
y
2
)
2
+ (x
1
y
2
+x
2
y
1
)
2
= (x
2
1
+y
2
1
)(x
2
2
+y
2
2
).
b) Din
[z
1
[ = [z
1
z
2
+z
2
[ [z
1
z
2
[ +[z
2
[, [z
2
[ = [z
2
z
1
+z
1
[ [z
2
z
1
[ +[z
1
[
rezulta relat ia
[z
1
z
2
[ [z
1
[ [z
2
[ [z
1
z
2
[
echivalenta cu
[ [z
1
[ [z
2
[ [ [z
1
z
2
[.
c) Prin calcul direct obt inem
[z
1
+z
2
[
2
+[z
1
z
2
[
2
= (z
1
+z
2
)( z
1
+ z
2
) + (z
1
z
2
)( z
1
z
2
) = 2 [z
1
[
2
+ 2 [z
2
[
2
.
10.2 Siruri de numere complexe
10.2.1 Denit ie. Spunem ca sirul (z
n
)
n0
este convergent la a si scriem
lim
n
z
n
= a
daca
lim
n
[z
n
a[ = 0.
10.2.2 Din relat ia
[x
n
[
[y
n
[
_
_
_
[(x
n
+y
n
i) ( +i)[ [x
n
[ +[y
n
[
rezulta ca
lim
n
(x
n
+y
n
i) = +i
_
_
_
lim
n
x
n
=
lim
n
y
n
= .
adica sirul de numere complexe (z
n
)
n0
este convergent daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re z
n
)
n0
si (Imz
n
)
n0
sunt convergente si
lim
n
z
n
= lim
n
Re z
n
+ i lim
n
Imz
n
.
10.2.3 Denit ie. Un sir (z
n
)
n0
este marginit daca exista r >0 astfel ncat
[z
n
[ r, oricare ar n 0.
10.2.4 Din relat ia
[x
n
[
[y
n
[
_
_
_
[x
n
+y
n
i[ [x
n
[ +[y
n
[
rezulta ca sirul de numere complexe (z
n
)
n0
este marginit daca si numai daca sirurile
de numere reale (Re z
n
)
n0
si (Imz
n
)
n0
sunt marginite.
10.2.5 Denit ie. Spunem ca sirul de numere complexe (z
n
)
n0
are limita innita
lim
n
z
n
=
daca
lim
n
[z
n
[ = .
10.3 Functii complexe de variabila complexa
10.3.1 Prin funct ie complex a se nt elege orice funct ie cu valori complexe.
10.3.2 Denit ie. Spunem ca funct ia reala de variabila reala
f : (a, b) R
este derivabila n punctul t
0
(a, b) daca exista si este nita limita
f
t
(t
0
) = lim
tt
0
f(t) f(t
0
)
t t
0
numita derivata funct iei f n punctul t
0
.
10.3.3 Denit ia anterioara nu poate extinsa direct la funct iile de doua variabile
f : D R
2
R
deoarece relat ia
f
t
(x
0
, y
0
) = lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) f(x
0
, y
0
)
(x, y) (x
0
, y
0
)
este fara sens, mpart irea cu vectorul (xx
0
, yy
0
)=(x, y)(x
0
, y
0
) neind denita.
Posibilitatea mpart irii cu un numar complex nenul permite insa denirea deriv-
abilitat ii unei funct ii de variabila complexa urmand direct analogia cu cazul real.
10.3.4 Denit ie. Fie D C o mult ime deschisa. Spunem ca funct ia complexa
f : D C
este C-derivabila (sau olomorfa) n punctul z
0
D daca exista si este nita limita
f
t
(z
0
) = lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
numita derivata funct iei f n punctul z
0
. In loc de f
t
(z
0
) scriem uneori
df
dz
(z
0
).
10.3.5 Exemplu. Funct ia
f : C C, f(z) = z
3
este C-derivabila n orice punct z
0
C
f
t
(z
0
) = lim
zz
0
z
3
z
3
0
z z
0
= lim
zz
0
(z
2
+z
0
z +z
2
0
) = 3z
2
0
si f
t
(z) = 3z
2
, adica avem
(z
3
)
t
= 3z
2
.
10.3.6 Funct ia
f : C C, f(z) = z
nu este C-derivabila n z
0
= 1 deoarece limita
lim
z1
z 1
z 1
nu exista. Alegand sirul z
n
=
n
n+1
cu lim
n
z
n
= 1 obt inem
lim
n
z
n
1
z
n
1
= 1
dar alegand sirul z
n
= 1 +
1
n+1
i cu lim
n
z
n
= 1 obt inem
lim
n
z
n
1
z
n
1
= 1.
10.3.7 Bazandu-ne pe identicarea lui C cu R
2
C R
2
: x +yi (x, y)
putem descrie orice funct ie complexa de o variabila complexa
f : D C
cu ajutorul a doua funct ii reale de cate doua variabile reale
f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y) i
unde
u = Re f : D R este partea reala a lui f
v = Im f : D R este partea imaginara a lui f.
10.3.8 Exemple. a) In cazul funct iei
f : C C, f(z) = z
avem
f(x +yi) = x yi
adica
u(x, y) = x, v(x, y) = y.
b) In cazul funct iei
f : C C, f(z) = z
2
avem
f(x +yi) = (x +yi)
2
= (x
2
y
2
) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x
2
y
2
, v(x, y) = 2xy.
10.3.9 Conform denit iei, funct ia
f : D C, f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y) i
este C-derivabila n z
0
= x
0
+y
0
i daca si numai daca exista si este nita limita
lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
.
Pentru ca
lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
= +i
este necesar ca
lim
t0
f(z
0
+t) f(z
0
)
t
= +i, lim
t0
f(z
0
+ti) f(z
0
)
ti
= +i
adica sa aiba loc relat iile
lim
t0
u(x
0
+t, y
0
) u(x
0
, y
0
)
t
+ lim
t0
v(x
0
+t, y
0
) v(x
0
, y
0
)
t
i = +i
lim
t0
u(x
0
, y
0
+t) u(x
0
, y
0
)
ti
+ lim
t0
v(x
0
, y
0
+t) v(x
0
, y
0
)
ti
i = +i
echivalente cu
u
x
(x
0
, y
0
) = =
v
y
(x
0
, y
0
),
v
x
(x
0
, y
0
) = =
u
y
(x
0
, y
0
).
In particular, daca f este C-derivabila n z
0
=x
0
+y
0
i atunci
f
t
(x
0
+y
0
i) =
u
x
(x
0
, y
0
) +
v
x
(x
0
, y
0
) i.
10.3.10 Teorema (Cauchy-Riemann) Funct ia
f : D C, f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y) i
denita pe mult imea deschisa D C este C-derivabila n punctul z
0
=x
0
+y
0
i D
daca si numai daca funct iile reale
u : D R, v : D R
sunt R-diferent iabile n (x
0
, y
0
) si verica relat iile Cauchy-Riemann
u
x
(x
0
, y
0
) =
v
y
(x
0
, y
0
),
u
y
(x
0
, y
0
) =
v
x
(x
0
, y
0
).
In aceste condit ii
f
t
(x
0
+y
0
i) =
u
x
(x
0
, y
0
) +
v
x
(x
0
, y
0
) i.
Demonstrat ie. A se vedea [7].
10.3.11 Denit ie. Fie D C o mult ime deschisa. Spunem ca funct ia
f : D C
este C-derivabila (sau olomorfa) daca este C-derivabila n orice punct din D.
10.3.12 Exercit iu. Sa se arate ca funct ia
f : C C, f(z) = z
2
este olomorfa si sa se determine f
t
(z).
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Avem
f(x +yi) = (x +yi)
2
= (x
2
y
2
) + 2xyi
si prin urmare
u(x, y) = x
2
y
2
, v(x, y) = 2xy.
Funct iile u si v sunt R-diferent iabile n orice punct si
u
x
(x, y) = 2x =
v
y
(x, y),
u
y
(x, y) = 2y =
v
x
(x, y).
Derivata lui f este
f
t
(x +yi) =
u
x
(x, y) +
v
x
(x, y) i = 2x + 2yi
adica, f
t
(z) = 2z.
10.3.13 Exercit iu. Sa se arate ca funct ia
f : C C, f(z) = z
nu este C-derivabila n niciun punct.
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Avem
f(x +yi) = x yi
adica
u(x, y) = x, v(x, y) = y.
In acest caz relat iile Cauchy-Riemann nu sunt vericate n niciun punct deoarece
u
x
(x, y) = 1,
v
y
(x, y) = 1.
10.3.14 Denit ie. Funct ia
f : C C, f(z) = e
z
unde
e
x+yi
= e
x
e
yi
= e
x
(cos y + i sin y) = e
x
cos y + i e
x
sin y
este numita funct ia exponent ial a (complexa).
10.3.15 Funct ia exponent iala este o funct ie periodica cu perioada 2i
e
z+2i
= e
z
si
e
z
1
+z
2
= e
z
1
e
z
2
oricare ar z
1
, z
2
C.
10.3.16 Exercit iu. Sa se arate ca funct ia exponent iala
f : C C, f(z) = e
z
este olomorfa si
(e
z
)
t
= e
z
.
Rezolvare. Utilizam teorema Cauchy-Riemann. Din relat ia
f(x +yi) = e
x
cos y + i e
x
sin y
rezulta ca u(x, y) = e
x
cos y si v(x, y) = e
x
sin y. Funct iile reale u si v sunt R-
diferent iabile n orice punct si
u
x
(x, y) = e
x
cos y =
v
y
(x, y),
u
y
(x, y) = e
x
sin y =
v
x
(x, y).
Derivata lui f este
f
t
(z) = f
t
(x +yi) =
u
x
(x, y) +
v
x
(x, y) i = e
x
cos y + i e
x
sin y = e
z
.
10.3.17 a) Daca funct iile f, g : D C sunt olomorfe atunci
(f g)
t
= f
t
+ g
t
(fg)
t
= f
t
g +fg
t
oricare ar , C. Daca n plus g(z) ,= 0, oricare ar z D, atunci
_
f
g
_
t
=
f
t
g fg
t
g
2
.
b) Daca funct iile D
f
C
g
C sunt olomorfe atunci
d
dz
(g(f(z)) = g
t
(f(z)) f
t
(z).
10.3.18 Exercit iu. Funct iile complexe
cos : C C, cos z =
e
iz
+e
iz
2
sin : C C, sin z =
e
iz
e
iz
2i
ch : C C, ch z =
e
z
+e
z
2
sh : C C, sh z =
e
z
e
z
2
sunt olomorfe si
(cos z)
t
= sin z (sin z)
t
= cos z
(ch z)
t
= sh z (sh z)
t
= ch z.
Rezolvare. Calcul direct.
10.3.19 Funct ia exponent iala reala
R (0, ) : x e
x
este bijectiva. Inversa ei este funct ia logaritm natural
(0, ) R : x ln x.
Avem
x = e
ln x
oricare ar x (0, ). In cazul complex, putem obt ine o relat ie oarecum similara
z = [z[ e
i arg z
= e
ln [z[
e
i arg z
= e
ln [z[+i(arg z+2k)
adevarata oricare ar k Z.
10.3.20 Denit ie. Fie mult imea
C
0
= C z [ Im z =0, Re z 0 .
Funct iile
log
k
: C
0
C, log
k
z = ln [z[ + i(arg z + 2k)
depinzand de parametrul k Z sunt numite ramuri uniforme ale funct iei logaritmice.
10.3.21 Exercit iu. Sa se determine funct ia olomorfa
f : C C
care ndeplineste condit iile
Imf(x, y) = 2xy +y, f(i) = i.
Rezolvare. Cautand funct ia f de forma
f(x +yi) = u(x, y) + (2xy +y)i
din teorema Cauchy-Riemann deducem relat iile
u
x
(x, y) = 2x + 1,
u
y
(x, y) = 2y
din care rezulta ca u(x, y) = x
2
y
2
+ x + c, unde c este o constanta. Impunand
condit ia suplimentara f(i) = i obt inem
f(x +yi) = x
2
y
2
+x + 1 + (2xy +y)i = (x +yi)
2
+ (x +yi) + 1
adica f(z) = z
2
+z + 1.
10.4 Integrala complexa
10.4.1 Propozit ie. Fie D C. Aplicat ia
: [a, b] D, (t) = (t) +(t) i
este continua daca si numai daca aplicat iile reale
= Re : [a, b] R, = Im : [a, b] R
sunt continue.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din relat ia
[(t) (t
0
)[
[(t) (t
0
)[
_
_
_
[(t) (t
0
)[ [(t) (t
0
)[ +[(t) (t
0
)[.
10.4.2 Denit ie. Spunem ca aplicat ia
: (a, b) D
este derivabila n punctul t
0
(a, b) daca exista si este nita limita
t
(t
0
) = lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
.
Spunem ca este aplicat ie derivabila daca este derivabila n orice punct t
0
(a, b).
10.4.3 In cazul unei aplicat ii
: [a, b] D
prin
t
(a) si
t
(b) vom nt elege derivatele laterale
t
(a) = lim
ta
(t) (a)
t a
,
t
(b) = lim
t,b
(t) (b)
t b
.
10.4.4 Propozit ie. Aplicat ia
: [a, b] D, (t) = (t) +(t) i
este derivabila daca si numai daca aplicat iile reale
= Re : [a, b] R, = Im : [a, b] R
sunt derivabile si
t
(t) =
t
(t) +
t
(t) i.
Demonstrat ie. Avem
t
(t
0
) = lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
= lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
+ lim
tt
0
(t) (t
0
)
t t
0
i.
10.4.5 Denit ie. Fie D C. Un drum de clasa C
1
n D este o aplicat ie derivabila
: [a, b] D
cu derivata
t
: [a, b] C continua.
10.4.6 Exemple.
a) Oricare ar z C aplicat ia constanta
: [0, 1] C, (t) = z
1
n C (numit drum punctual).
b) Oricare ar numerele complexe z
1
si z
2
aplicat ia
: [0, 1] C, (t) = (1 t) z
1
+t z
2
1
n C (drumul liniar ce leaga z
1
cu z
2
).
c) Oricare ar z
0
= x
0
+y
0
i C si r > 0 aplicat ia
: [0, 2] C, (t) = z
0
+re
it
= x
0
+r cos t + (y
0
+r sin t)i
1
n C (numit drum circular de raza r si centru z
0
).
Figura 10.5
10.4.7 Denit ie. Fie f : D C o funct ie continua si e : [a, b] D un drum
de clasa C
1
n D. Prin integrala complexa a funct iei f de-a lungul drumului (a se
vedea gura 10.5) se nt elege numarul
_
f(z)dz =
_
b
a
f((t))
t
(t) dt.
f : C
C, f(z) =
1
z
unde C
= C0 si drumul de clasa C
1
: [0, 2] C
, (t) = e
it
= cos t + i sin t.
Sa se calculeze
_
f(z)dz.
Rezolvare. Deoarece f((t)) =
1
(t)
= e
it
si
t
(t) = ie
it
obt inem
_
f(z)dz =
_
2
0
f((t))
t
(t) dt =
_
2
0
e
it
i e
it
dt = 2i.
10.4.9 In cazul unui drum punctual (t)=z avem
t
(t)=0 si prin urmare
_
f(z) dz = 0
oricare ar funct ia f.
10.4.10 Daca f(x +yi) = u(x, y) +v(x, y)i si (t) = (t) +(t) i atunci
_
f(z)dz =
_
b
a
[u((t), (t))
t
(t) v((t), (t))
t
(t)] dt
+i
_
b
a
[u((t), (t))
t
(t) +v((t), (t))
t
(t)] dt.
10.4.11 Exercit iu. Calculat i
_
z dz
unde este drumul liniar ce leaga z
1
= 1 cu z
2
= i.
Rezolvare. Deoarece
: [0, 1] C, (t) = (1 t)1 +ti
avem relat iile f((t)) = (t) = 1 t ti si
t
(t) = 1 + i din care rezulta
_
z dz =
_
1
0
(1 t ti)(1 + i)dt =
_
1
0
(1 + 2t)dt + i
_
1
0
dt = i.
10.4.12 Denit ie. Fie D C o submult ime. Spunem ca drumurile de clasa C
1
: [a, b] D si
1
: [a
1
, b
1
] D
sunt echivalente daca exista o aplicat ie bijectiva derivabila strict crescatoare
: [a
1
, b
1
] [a, b]
astfel ncat
1
(s) = ((s)), oricare ar s [a
1
, b
1
].
10.4.13 Relat ia denita este o relat ie de echivalent a care permitempart irea mult imii
drumurilor n clase de echivalent a. Fiecare clasa de echivalent a corespunde unei
curbe, elementele clasei ind numite parametrizari ale curbei considerate.
10.4.14 Propozit ie. Daca
f : D C
este o funct ie continua si dac a drumurile de clasa C
1
: [a, b] D,
1
: [a
1
, b
1
] D
sunt echivalente atunci
_
f(z) dz =
_
1
f(z) dz
adica valoarea integralei depinde de curba aleasa si nu de parametrizarea utilizata.
Demonstrat ie. Folosind metoda schimbarii de variabila obt inem
_
1
f(z) dz =
_
b
1
a
1
f(
1
(s))
t
1
(s) ds
=
_
b
1
a
1
f(((s)))
t
((s))
t
(s) ds =
_
b
a
f((t))
t
(t) dt =
_
f(z) dz.
10.4.15 Orice drum
: [a, b] D
este echivalent cu un drum denit pe [0, 1] si anume
0
: [0, 1] D,
0
(t) = ((1 t)a +tb).
10.4.16 Denit ie. Fie : [a, b] D un drum de clasa C
1
. Drumul
: [a, b] D, (t) = (a +b t)
se numeste inversul drumului .
10.4.17 Propozit ie. Daca
f : D C
este o funct ie continua si
: [a, b] D
un drum de clasa C
1
n D atunci
_

f(z) dz =
_
f(z) dz.
Demonstrat ie. Utilizand schimbarea de variabila s = a +b t obt inem
_

f(z) dz =
_
b
a
f( (t))
t
(t) dt =
_
b
a
f((a +b t))
t
(a +b t) dt
=
_
a
b
f((s))
t
(s) ds =
_
f(z) dz.
10.4.18 Denit ie. Fie D C. Prin drum de clasa C
1
pe portiuni n D se nt elege
o aplicat ie continua
: [a, b] D
cu proprietatea ca exista o diviziune a = t
0
< t
1
< . . . < t
n
= b astfel ncat
1) restrict iile [
(t
i1
,t
i
)
sunt derivabile oricare ar i 1, 2, . . . , n
2) exista si sunt nite limitele
lim
ta
t
(t), lim
tt
j
t
(t), lim
t,t
j
t
(t), lim
tb
t
(t)
oricare ar j 1, 2, . . . , n 1.
10.4.19 Drumul considerat este format din drumurile de clasa C
1
1
: [t
0
, t
1
] D,
1
= [
[t
0
,t
1
]
2
: [t
1
, t
2
] D,
2
= [
[t
1
,t
2
]
................................................
n
: [t
n1
, t
n
] D,
n
= [
[t
n1
,t
n
]
si pentru orice funct ie continua
f : D C
denim integrala complexa a funct iei f de-a lungul drumului ca ind
_
f(z)dz =
n
j=1
_
j
f(z)dz =
n
j=1
_
t
j
t
j1
f((t))
t
(t) dt.
Toate drumurile pe care le vom considera n continuare vor drumuri de clasa C
1
pe port iuni si le numim simplu drumuri.
Figura 10.6
10.4.20 Exemplu. Aplicat ia (a se vedea gura 10.6)
: [0, 2] C, (t) =
_
e
it
daca t [0, 1]
2t 3 daca t (1, 2]
1
pe port iuni n C si pentru orice funct ie continua
f : C C
avem
_
f(z)dz =
_
1
0
f(e
it
) ie
it
dt +
_
2
1
f(2t 3) 2dt.
10.4.21 Denit ie. Spunem ca funct ia
f : D C
denita pe o mult ime deschisa D admite primitiva n D daca exista
g : D C
funct ie olomorfa cu proprietatea
g
t
(z) = f(z), oricare ar z D.
10.4.22 Exemple.
a) Daca k 0, 1, 2, . . . atunci funct ia
f : C C, f(z) = z
k
= z z z
. .
k ori
admite n C primitiva
g : C C, g(z) =
z
k+1
k + 1
deoarece
_
z
k+1
k + 1
_
t
= z
k
, oricare ar z C.
b) Daca k 2, 3, 4, . . . atunci funct ia
f : C
C, f(z) = z
k
=
1
z
k
admite n C
= C0 primitiva
g : C
C, g(z) =
z
1k
1 k
=
1
(k 1)z
k1
deoarece
_
z
1k
1 k
_
t
= z
k
, oricare ar z C
.
c) Funct ia exponent iala
f : C C, f(z) = e
z
g : C C, g(z) = e
z
deoarece
(e
z
)
t
= e
z
, oricare ar z C.
d) Funct ia
cos : C C, f(z) = cos z
g : C C, g(z) = sin z
deoarece
(sin z)
t
= cos z, oricare ar z C.
e) Funct ia
sin : C C, f(z) = sin z
g : C C, g(z) = cos z
deoarece
(cos z)
t
= sin z, oricare ar z C.
10.4.23 Propozit ie. Daca funct ia continua
f : D C
admite n D o primitiva
g : D C
si daca
: [a, b] D
este un drum cont inut n D atunci
_
f(z)dz = g(z)[
(b)
(a)
= g((b)) g((a)).
Demonstrat ie. Utilizand formula de schimbare de variabila obt inem
_
f(z)dz =
_
b
a
f((t))
t
(t) dt =
_
b
a
g
t
((t))
t
(t) dt
=
_
b
a
d
dt
g((t)) dt = g((t))[
t=b
t=a
= g(z)[
z=(b)
z=(a)
.
10.4.24 Din propozit ia anterioara rezulta ca n cazul n care funct ia
f : D C
admite primitiva n D, integrala pe un drum
: [a, b] D
cont inut n D depinde doar de capetele (a) si (b) ale drumului. Daca
: [a, b] D,
1
: [a, b] D
sunt doua drumuri n D astfel ncat (a) =
1
(a) si (b) =
1
(b) atunci
_
f(z)dz =
_
1
f(z)dz.
_
z
3
dz,
_
1
z
2
dz,
_
e
z
dz,
_
(2z
3
+
5
z
2
e
z
) dz
ind un drum n C
cu originea z
1
= 1 si extremitatea z
2
= i ( a se vedea gura
10.7).
Figura 10.7
Rezolvare. Fie : [a, b] C
un drum cu originea z
1
= 1 si extremitatea z
2
= i,
adica astfel ncat (a) = 1 si (b) = i. Avem
_
z
3
dz =
z
4
4
z=(b)
z=(a)
=
z
4
4
z=i
z=1
=
i
4
4

1
4
4
= 0,
_
1
z
2
dz =
1
z
z=(b)
z=(a)
=
1
z
z=i
z=1
=
1
i
+ 1 = 1 + i,
_
e
z
dz = e
z
[
z=(b)
z=(a)
= e
z
[
z=i
z=1
= e
i
e = cos 1 + i sin 1 e,
_
(2z
3
+
5
z
2
e
z
) dz = 2
_
z
3
dz + 5
_
1
z
2
dz
_
e
z
dz
= 5 + e cos 1 + (5 sin 1)i.
10.4.26 Denit ie. Spunem ca este drum nchis daca
(a) = (b)
adica originea (a) si extremitatea (b) coincid.
10.4.27 Propozit ie. Daca funct ia continua
f : D C
admite n D o primitiva
g : D C
si daca
: [a, b] D
este un drum nchis cont inut n D atunci
_
f(z)dz = 0.
Demonstrat ie. Deoarece (a) = (b) avem
_
f(z)dz = g(z)[
(b)
(a)
= g((b)) g((a)) = 0.
10.4.28 Exercit iu. Fie drumul circular
: [0, 2] C, (t) = e
it
= cos t + i sin t.
a) Sa se arate ca daca k Z1 = . . . , 3, 2, 0, 1, 2, 3, . . . atunci
_
z
k
dz = 0
dar
_
z
1
dz =
_
1
z
dz = 2i.
b) Sa se arate ca
_
_
a
2
z
2
+
a
1
z
+a
0
+a
1
z +a
2
z
2
_
dz = 2ia
1
oricare ar numerele a
2
, a
1
, a
0
, a
1
, a
2
C.
Rezolvare. a) Drumul este cont inut n mult imea deschisa C
= C0 si funct ia
f : C
C, f(z) = z
k
admite n C
primitiva
g : C
C, g(z) =
z
k+1
k + 1
oricare ar k Z1.
b) Utilizand direct denit ia integralei complexe obt inem
_
1
z
dz =
_
2
0
1
(t)

t
(t) dt =
_
2
0
1
e
it
i e
it
dt = i
_
2
0
dt = 2i.
10.4.29 Din exercit iul anterior rezulta ca funct ia olomorfa
f : C
C, f(z) =
1
z
nu admite primitiva n C
.
10.4.30 Exercit iu. Fie drumul circular
: [0, 2] C, (t) = z
0
+re
it
a) Sa se arate ca daca k Z1 atunci
_
(z z
0
)
k
dz = 0
dar
_
(z z
0
)
1
dz =
_
1
z z
0
dz = 2i.
b) Sa se arate ca
_
_
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
z z
0
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
_
dz = 2ia
1
2
, a
1
, a
0
, a
1
, a
2
C.
Rezolvare. a) Drumul este cont inut n mult imea deschisa Cz
0
si funct ia
f : Cz
0
C, f(z) = (z z
0
)
k
admite n C
primitiva
g : Cz
0
C, g(z) =
(z z
0
)
k+1
k + 1
oricare ar k Z1.
b) Utilizand direct denit ia integralei complexe obt inem
_
1
z z
0
dz =
_
2
0
1
(t) z
0
t
(t) dt =
_
2
0
1
re
it
i r e
it
dt = i
_
2
0
dt = 2i.
10.4.31 Din exercit iul anterior rezulta ca funct ia olomorfa
f : Cz
0
C, f(z) = (z z
0
)
1
=
1
z z
0
nu admite primitiva n Cz
0
.
10.4.32 Denit ie. Spunem ca mult imea D C este conexa (prin drumuri) daca
oricare ar punctele z
1
, z
2
din D exista un drum cont inut n D cu originea z
1
si
extremitatea z
2
. O mult ime deschisa si conexa este numita domeniu.
Figura 10.8
10.4.33 Exemplu. Mult imea B
1
(0)B
1
(1+i
2) este domeniu dar B

1
(0)B
1
(2+
i) nu este domeniu (a se vedea gura 10.8).
10.4.34 Stim ca orice drum : [a, b] D este echivalent cu drumul
[0, 1] D : t ((1 t)a +tb).
Fara a reduce generalitatea, putem utiliza doar drumuri denite pe intervalul [0, 1].
Figura 10.9
10.4.35 Denit ie. Spunem ca drumurile cu aceleasi extremitat i
0
si
1
sunt omo-
tope n domeniul D daca sunt cont inute n D si se pot deforma continuu unul n
celalalt fara a iesi din D, adica daca exista o aplicat ie continua
h : [0, 1] [0, 1] D : (s, t) h(s, t)
astfel ncat urmatoarele condit ii sa e ndeplinite
a) h(0, t) =
0
(t), oricare ar t [0, 1],
b) h(1, t) =
1
(t), oricare ar t [0, 1],
c) h(s, 0) =
0
(0) =
1
(0), oricare ar s [0, 1],
d) h(s, 1) =
0
(1) =
1
(1), oricare ar s [0, 1].
10.4.36 Exemplu. Drumurile
0
,
1
: [0, 1] C,
0
(t) = e
2it
,
1
(t) =
1
2
+
1
2
e
2it
sunt omotope n D = C

B1
4
(
1
2
). In acest caz putem alege (a se vedea gura 10.10)
h(s, t) = (1 s)
0
(t) +s
1
(t).
Figura 10.10
10.4.37 In continuare, pentru a decide daca doua drumuri sunt omotope n raport
cu anumit domeniu ne vom rezuma la a analiza vizual gura (!).
10.4.38 Exemplu. Drumul circular
0
: [0, 1] C,
0
(t) = 3e
2it
= 3 cos 2t + 3i sin 2t
este omotop n C
cu drumul eliptic
1
: [0, 1] C,
1
(t) = 3 cos 2t + i sin 2t
dar cele doua drumuri nu sunt omotope n D = C2i (a se vedea gura 10.11).
Figura 10.11
10.4.39 Exemplu. Drumurile
0
,
1
: [0, 1] C,
0
(t) = 1 2t,
1
(t) = e
it
sunt omotope n C, dar nu sunt omotope n C
1
2
i (a se vedea gura 10.12).
Figura 10.12
10.4.40 Denit ie. Spunem ca drumul nchis
: [a, b] C
este omotop cu zero n D daca el este omotop n D cu drumul punctual
[a, b] D : t (a).
Figura 10.13
10.4.41 Exemplu. Drumul circular
: [0, 1] C, (t) = e
2it
este omotop cu zero n D = C2i, dar nu este omotop cu zero n C
.
Figura 10.14
10.4.42 Teorema (Cauchy) Daca D C este o mult ime deschisa,
f : D C
este o funct ie olomorfa si
: [a, b] D
este un drum nchis omotop cu zero n D atunci
_
f(z) dz = 0.
O demonstrat ie poate gasita n [7].
10.4.43 Propozit ie. Daca D C este o mult ime deschisa,
f : D C
0
: [a, b] D,
1
: [a, b] D
sunt doua drumuri omotope n D atunci
_
0
f(z) dz =
_
1
f(z) dz. (10.1)
Figura 10.15
Demonstrat ie. Drumul obt inut compunand
0
cu inversul
1
al drumului
1
este un
drum nchis omotop cu zero n D. Utilizand teorema Cauchy obt inem relat ia
_
0
f(z) dz +
_

1
f(z) dz = 0.
echivalenta cu (10.1).
10.4.44 Fie k un numar ntreg pozitiv. Drumul
: [0, 1] C, (t) = z
0
+ e
2kit
se roteste de k ori n jurul lui z
0
n sens direct si
1
2i
_
1
z z
0
dz = k.
Drumul
: [0, 1] C, (t) = z
0
+ e
2kit
se roteste de k ori n jurul lui z
0
n sens invers si
1
2i
_
1
z z
0
dz = k.
Figura 10.16
Drumul din gura 10.16 este omotop n Cz
0
cu drumul
1
: [0, 1] C,
1
(t) = z
0
+re
4it
si prin urmare
1
2i
_
1
z z
0
dz =
1
2i
_
1
1
z z
0
dz = 2.
In general, daca este un drum nchis care nu trece prin z
0
numarul
n(, z
0
) =
1
2i
_
1
z z
0
dz
numit indexul lui fat a de z
0
, ne arata de cate ori se roteste n jurul lui z
0
. O
demonstrat ie poate gasita n [7].
10.4.45 Teorema. (Formulele lui Cauchy) Orice funct ie olomorfa
f : D C
denita pe o mult ime deschisa D este nelimitat derivabila si oricare ar drumul
: [0, 1] D
omotop cu zero n D are loc formula
n(, z) f
(k)
(z) =
k!
2i
_
f()
( z)
k+1
d
pentru orice k N si orice z D (t) [ t [0, 1] .
Figura 10.17
10.5 Serii Laurent
10.5.1 Denit ie. Fie D C o submult ime si
f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Spunem ca seria de funct ii complexe
n=0
f
n
este convergenta (uniform convergenta) daca sirul sumelor part iale (s
k
)
k0
, unde
s
k
=
k
n=0
f
n
este convergent (respectiv, uniform convergent). Limita acestui sir
n=0
f
n
= lim
k
s
k
= lim
k
k
n=0
f
n
= lim
k
(f
0
+f
1
+ f
k
)
se numeste suma seriei. Spunem ca seria considerata este absolut convergenta daca
seria de funct ii reale
n=0
[f
n
[
este convergenta.
10.5.2 Propozit ie. Daca z este astfel ncat [z[ < 1 atunci seria geometrica
n=0
z
n
este convergent a si suma ei este
1
1z
, adica
[z[ < 1 =
n=0
z
n
=
1
1 z
.
Demonstrat ie. Daca [z[ < 1 atunci
lim
k
k
n=0
z
n
= lim
k
(1 +z +z
2
+ +z
k
) = lim
k
1 z
k+1
1 z
=
1
1 z
.
10.5.3 Teorema. (Weierstrass) Fie D C o submult ime si
f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Daca exist a o serie convergent a de numere reale
n=0
n
astfel nc at
[f
n
(z)[
n
, oricare ar fi z D, n N
atunci seria de funct ii complexe
n=0
f
n
este absolut si uniform convergenta.
10.5.4 Denit ie. Prin serie de puteri n jurul lui z
0
n=0
a
n
(z z
0
)
n
cu coecient ii a
0
, a
1
, a
2
,. . . numere complexe. Ea mai poate scrisa si sub forma
a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+ .
10.5.5 Orice serie de puteri este o serie de funct ii
n=0
f
n
n care funct iile f
n
au forma particulara
f
n
: D C, f
n
(z) = a
n
(z z
0
)
n
.
10.5.6 Denit ie. Fie D C o mult ime deschisa si
f : D C, f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Spunem ca sirul de funct ii (f
n
)
n0
converge uniform pe com-
pacte la f daca oricare ar mult imea compacta K D, sirul restrict iilor (f
n
[
K
)
converge uniform la f[
K
.
10.5.7 Teorema (Weierstrass). Fie D C o mult ime deschisa si
f : D C, f
n
: D C, n N
funct ii denite pe D. Daca funct iile f
n
sunt olomorfe si dac a sirul (f
n
)
n0
converge
uniform pe compacte la f atunci f este funct ie olomorfa si
lim
n
f
(k)
n
= f
(k)
, oricare ar fi k N.
10.5.8 Teorema (Weierstrass). Daca seria de funct ii olomorfe
n=0
f
n
converge uniform pe compacte n mult imea deschis a D atunci suma ei
S : D C, S(z) =
n=0
f
n
(z)
S
(k)
=
n=0
f
(k)
n
, oricare ar fi k N.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta direct din teorema precedenta.
10.5.9 Teorema (Abel). Daca seria de puteri
n=0
a
n
(z z
0
)
n
este convergent a pentru z = z
1
,= z
0
atunci ea este convergenta n discul
z [ [z z
0
[ < [z
1
z
0
[
de centru z
0
si raza [z
1
z
0
[.

n=0
a
n
(z
1
z
0
)
n
ind convergenta avem
lim
n
a
n
(z
1
z
0
)
n
=0
si prin urmare exista n
0
N astfel ncat
[a
n
(z
1
z
0
)
n
[ < 1, oricare ar n n
0
adica
[a
n
[ <
1
[z
1
z
0
[
n
, oricare ar n n
0
.
Din relat ia
[a
n
(z z
0
)
n
[ <
_
[z z
0
[
[z
1
z
0
[
_
n
, oricare ar n n
0
si convergent a seriei geometrice
n=0
_
[z z
0
[
[z
1
z
0
[
_
n
pentru [z z
0
[ < [z
1
z
0
[ rezulta conform criteriului comparat iei convergent a se-
riei

n=0
[a
n
(z z
0
)
n
[. Spat iul normat (C, [ [) ind complet, orice serie absolut
convergenta este convergenta.
10.5.10 Fie seria de puteri
n=0
a
n
(z z
0
)
n
.
Pentru z astfel ncat exista
lim
n
n
_
[a
n
(z z
0
)
n
[ < 1
adica astfel ncat
[z z
0
[ <
1
lim
n
n
_
[a
n
[
seria considerata este absolut convergenta conform criteriului radacinii.
10.5.11 Teorema (Cauchy-Hadamard). In cazul unei serii de puteri
n=0
a
n
(z z
0
)
n
exista
R =
_
_
0 daca lim
n
n
_
[a
n
[ =
1
lim
n
n
[a
n
[
daca lim
n
n
_
[a
n
[ , 0,
daca lim
n
n
_
[a
n
[ = 0
(numit raza de convergent a) astfel ncat :
a) In discul (numit disc de convergent a)
B
R
(z
0
) = z [ [z z
0
[ < R
seria converge absolut si uniform pe compacte.
b) In C

B
R
(z
0
) = z [ [z z
0
[ > R seria este divergenta.
c) Suma seriei
S : B
R
(z
0
) C, S(z) =
n=0
a
n
(z z
0
)
n
este funct ie olomorfa.
d) Seria derivata este o serie de puteri cu aceeasi raza de convergent a si
S
t
(z) =
n=1
na
n
(z z
0
)
n1
, oricare ar fi k B
R
(z
0
).
10.5.12 Se poate arata ca daca exista limita
lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
atunci
lim
n
n
_
[a
n
[ = lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
.
10.5.13 Exemple.
a) Raza de convergent a a seriei geometrice
n=0
z
n
este R = 1 deoarece n acest caz a
n
= 1, oricare ar n N.
b) Raza de convergent a a seriei
n=0
z
n
n!
este R = lim
n
1/n!
1/(n+1)!
= lim
n
(n + 1) = .
10.5.14 Admit and ca f este suma unei serii de puteri n jurul lui z
0
f(z) =
n=0
a
n
(z z
0
)
n
cu raza de convergent a nenula, din teorema Cauchy-Hadamard rezulta relat ia
f
(k)
(z) =
n=0
[a
n
(z z
0
)
n
]
(k)
, oricare ar k N
care conduce la
a
k
=
f
(k)
(z
0
)
k!
.
10.5.15 Teorema (Dezvoltarea n serie Taylor) Daca funct ia
f : B
r
(z
0
) C
este olomorfa n discul B
r
(z
0
) si R este raza de convergent a a seriei Taylor asociate
n=0
f
(n)
(z
0
)
n!
(z z
0
)
n
atunci R r si
f(z) =
n=0
f
(n)
(z
0
)
n!
(z z
0
)
n
= f(z
0
) +
f
(z
0
)
1!
(z z
0
) +
f
(z
0
)
2!
(z z
0
)
2
+
oricare ar z B
r
(z
0
).
10.5.16 Exemplu. Din teorema dezvoltarii n serie Taylor rezulta dezvoltarile
1
1 z
=
n=0
z
n
= 1 +z +z
2
+ pentru [z[ < 1
e
z
=
n=0
z
n
n!
= 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+ pentru orice z C
sin z =
n=0
(1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
= z
z
3
3!
+
z
5
5!
+ pentru orice z C.
Din aceste dezvoltari, prin substitut ie si/sau derivare putem obt ine alte dezvoltari
1
1 +z
=
n=0
(1)
n
z
n
= 1 z +z
2
pentru [z[ < 1
1
(1 z)
2
=
n=0
nz
n1
= 1 + 2z + 3z
2
+ pentru [z[ < 1
1
(1 +z)
2
=
n=0
n(1)
n1
z
n1
= 1 2z + 3z
2
pentru [z[ < 1
cos z =
n=0
(1)
n
z
2n
(2n)!
= 1
z
2
2!
+
z
4
4!
+ pentru orice z C.
10.5.17 MATHEMATICA: Series[f[z], z, z
0
, n]
In[1]:=Series[1/(1z), z, 0, 5] Out[1]=1+z+z
2
+z
3
+z
4
+z
5
+O[z]
6
In[2]:=Series[Exp[z], z, 0, 6] Out[2]=1+z+
z
2
2
+
z
3
6
+
z
4
24
+
z
5
120
+
z
6
720
+O[z]
7
In[3]:=Series[Exp[z], z, 1, 3] Out[3]=e+e(z1)+
1
2
e(z1)
2
+
1
6
e(z1)
3
+O[z1]
4
In[4]:=Series[Exp[z], z, I, 3] Out[4]=e
i
+e
i
(zi)+
1
2
e
i
(zi)
2
+
1
6
e
i
(zi)
3
+O[zi]
4
In[5]:=Series[Cos[z], z, 0, 6] Out[5]=1
z
2
2
+
z
4
24
z
6
720
+O[z]
7
10.5.18 Denit ie. Prin serie Laurent n jurul lui z
0
n=
a
n
(z z
0
)
n
cu coecient ii a
n
numere complexe. Ea mai poate scrisa si sub forma
+
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
z z
0
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+ .
10.5.19 Teorema (Coroana de convergent a). Fie seria Laurent
n=
a
n
(zz
0
)
n
,
r = lim
n
n
_
[a
n
[
si
R =
_
_
0 daca lim
n
n
_
[a
n
[ =
1
lim
n
n
[a
n
[
daca lim
n
n
_
[a
n
[ , 0,
daca lim
n
n
_
[a
n
[ = 0.
Daca r < R atunci:
a) In coroana circulara (numita coroana de convergent a)
z [ r < [z z
0
[ < R
seria Laurent converge absolut si uniform pe compacte.
b) Seria Laurent diverge n z [ [z z
0
[ < r z [ [z z
0
[ > R .
c) Suma seriei Laurent S : D C,
S(z) =
n=
a
n
(z z
0
)
n
=
n=1
a
n
(z z
0
)
n
+
n=0
a
n
(z z
0
)
n
este funct ie olomorfa.
Figura 10.18
10.5.20 Teorema (Dezvoltarea n serie Laurent). Daca funct ia
f : D = z [ r < [z z
0
[ < R C
denita pe coroana D este olomorfa atunci exista o unica serie Laurent
n=
a
n
(z z
0
)
n
cu coroana de convergent a incluzand pe D si astfel ncat
f(z) =
n=
a
n
(z z
0
)
n
oricare ar fi z D.
10.5.21 Exemple.
a) Funct ia olomorfa
f : D = z [ 0 < [z[ < 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0
f(z) =
1
z
2
1
1 z
=
1
z
2
(1 +z +z
2
+ ) =
1
z
2
+
1
z
+ 1 +z +z
2
+ (10.2)
b) Funct ia olomorfa
f : D = z [ 0 < [z i[ < C, f(z) =
e
z
(z i)
2
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui i
f(z) =
e
z
(zi)
2
=
e
i
(zi)
2
e
zi
=
e
i
(zi)
2
_
1 +
zi
1!
+
(zi)
2
2!
+
_
=
e
i
(zi)
2
+
e
i
zi
+
e
i
2!
+
e
i
3!
(z i) +
(10.3)
c) Funct ia olomorfa
f : D = z [ 0 < [z[ < C, f(z) = z
2
e
1
z
admite n coroana D dezvoltarea n serie Laurent n jurul lui 0
f(z) = z
2
e
1
z
= z
2
_
1 +
1
1!
1
z
+
1
2!
1
z
2
+
_
= +
1
4!
1
z
2
+
1
3!
1
z
+
1
2!
+
1
1!
z +z
2
+ 0 z
3
+ 0 z
4
+
(10.4)
10.5.22 Denit ie. Fie f : D C o funct ie olomorfa denita pe mult imea deschisa
D. Spunem ca punctul z
0
CD este un punct singular izolat al funct iei f daca
exista r > 0 astfel ncat coroana circulara z [ 0 < [z z
0
[ < r este cont inuta n
D. Coecientul a
1
din dezvoltarea Laurent
f(z) = +
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
z z
0
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+
a lui f n acesta coroana se numeste reziduul lui f n punctul singular izolat z
0
si se
noteaza cu Rez
z
0
f, adica
Rez
z
0
f = a
1
.
10.5.23 Exemple.
a) Singurul punct singular izolat al funct iei
f : D = z [ 0 < [z[ < 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
este z = 0 si din (10.2) rezulta ca Rez
0
= 1.
b) Singurul punct singular izolat al funct iei
f : D = z [ 0 < [z i[ < C, f(z) =
e
z
(z i)
2
este z = i si din (10.3) rezulta ca Rez
i
f = e
i
.
c) Singurul punct singular izolat al funct iei
f : D = z [ 0 < [z[ < C, f(z) = z
2
e
1
z
este z = 0 si din (10.4) rezulta ca Rez
0
f =
1
3!
=
1
6
.
10.5.24 MATHEMATICA: Series[f[z], {z, a, n}] , Residue[f[z], {z, a}]
In[1]:=Series[1/(z^2(1-z)), {z, 0, 4}] Out[1]=
1
z
2
+
1
z
+1+z+z
2
+z
3
+z
4
+O[z]
5
In[2]:=Residue[1/(z^2(1-z)), {z, 0}] Out[2]=1
In[3]:=Series[1/(z^2(1-z)), {z, 1, 2}] Out[3]=
1
z1
+23(z1)+4(z1)
2
+O[z]
3
In[4]:=Residue[1/(z^2(1-z)), {z, 1}] Out[4]=1
In[5]:=Series[Exp[z]/(z-I)^2, {z, I, 1}] Out[5]=
e
i
(zi)
2
+
e
i
zi
+
e
i
2
+
1
6
e
i
(zi)+O[zi]
2
In[6]:=Residue[Exp[z]/(z-I)^2, {z, I}] Out[6]=e
i
.
10.5.25 Denit ie. Fie D o mult ime deschisa si
f : D C
o funct ie olomorfa. Prin zero multiplu de ordinul n al lui f se nt elege un punct
z
0
D astfel ncat
f(z
0
) = f
t
(z
0
) = . . . = f
(n1)
(z
0
) = 0 si f
(n)
(z
0
) ,= 0.
Spunem despre un punct singular izolat z
0
al lui f ca este pol de ordinul n daca este
zero multiplu de ordinul n pentru funct ia
1
f
.
10.5.26 Teorema. Daca punctul singular izolat z
0
al funct iei olomorfe f : D C
este pol de ordinul n atunci exista r > 0 astfel ncat coroana circulara
z [ 0 < [z z
0
[ < r
este cont inuta n D si n acesta coroana f admite o dezvoltare Laurent de forma
f(z) =
a
n
(z z
0
)
n
+ +
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+
10.5.27 a) Daca z
0
este pol simplu atunci n jurul lui z
0
funct ia f admite dezvoltarea
f(z) =
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+
Inmult ind cu (z z
0
) obt inem relat ia
(z z
0
) f(z) = a
1
+a
0
(z z
0
) +a
1
(z z
0
)
2
+a
2
(z z
0
)
3
+
care conduce la
Rez
z
0
f = a
1
= lim
zz
0
(z z
0
) f(z).
b) Daca z
0
este pol dublu atunci n jurul lui z
0
f(z) =
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
+
Inmult ind cu (z z
0
)
2
si apoi derivand obt inem relat ia
[(z z
0
)
2
f(z)]
t
= a
1
+ 2a
0
(z z
0
) + 3a
1
(z z
0
)
2
+
care conduce la
Rez
z
0
f = a
1
= lim
zz
0
[(z z
0
)
2
f(z)]
t
.
c) Daca z
0
este pol triplu atunci n jurul lui z
0
f(z) =
a
3
(z z
0
)
3
+
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +
Inmult ind cu (z z
0
)
3
si apoi derivand de doua ori obt inem relat ia
[(z z
0
)
3
f(z)]
tt
= 2! a
1
+ 6a
0
(z z
0
) + 12a
1
(z z
0
)
2
+
care conduce la
Rez
z
0
f = a
1
=
1
2!
lim
zz
0
[(z z
0
)
3
f(z)]
tt
.
d) Daca z
0
este pol de ordinul n atunci
Rez
z
0
f =
1
(n 1)!
lim
zz
0
[(z z
0
)
n
f(z)]
(n1)
.
10.5.28 Exemplu. Funct ia
f : C0, 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
are doua puncte singulare izolate z = 0 si z = 1. Punctul z = 0 este pol dublu si
Rez
0
f = lim
z0
[z
2
f(z)]
t
= lim
z0
_
1
1 z
_
t
= lim
z0
1
(1 z)
2
= 1. (10.5)
Punctul z = 1 este pol simplu si
Rez
1
f = lim
z1
(z 1) f(z) = lim
z1
1
z
2
= 1. (10.6)
10.6 Calculul integralelor cu ajutorul reziduurilor
10.6.1 Daca
: [a, b] Cz
0
este un drum nchis care nu trece prin z

0
atunci
_
_
a
2
(zz
0
)
2
+
a
1
(zz
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
_
dz
= a
1
_
dz
zz
0
= 2ia
1
n(, z
0
)
(10.7)
2
, a
1
, a
0
, a
1
, a
2
C. Punctul z
0
este punct singular izolat
(pol de ordinul al doilea) pentru funct ia f : Cz
0
C,
f(z) =
a
2
(z z
0
)
2
+
a
1
(z z
0
)
+a
0
+a
1
(z z
0
) +a
2
(z z
0
)
2
si Rez
z
0
f = a
1
. Relat ia (10.7) se mai poate scrie
_
f(z) dz = 2i n(, z
0
) Rez
z
0
f.
10.6.2 Teorema (Teorema reziduurilor). Daca D C este o mult ime deschisa,
f : D C
este o funct ie olomorfa , S este mult imea punctelor singulare izolate ale lui f si daca
: [a, b] D
este un drum omotop cu zero n

D = D S atunci
_
f(z) dz = 2i
zS
n(, z) Rez
z
f.
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
unde
: [0, 1] C, (t) = 2 e
2it
.
Rezolvare. Consideram D = C3, i, i si funct ia olomorfa
f : D C, f(z) =
4
(z
2
+ 1)(z 3)
2
.
Mult imea punctelor singulare izolate ale lui f este S = 3, i, i si drumul este
omotop cu zero n D S = C. Conform teoremei reziduurilor avem
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
= 2i (n(, 3) Rez
3
f +n(, i) Rez
i
f +n(, i) Rez
i
f) .
Figura 10.19
Deoarece drumul (gura 10.19 ) se roteste de zero ori n jurul lui 3 si o singura
data n jurul lui i si i rezulta ca
n(, 3) = 0, n(, i) = n(, i) = 1
si prin urmare
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
= 2i (Rez
i
f +Rez
i
f) .
Punctele singulare i si i ind poli simpli avem
Rez
i
f = lim
zi
(z i)f(z) = lim
zi
4
(z 3)
2
(z + i)
=
4
2i(i 3)
2
=
3
25

4
25
i
Rez
i
f = lim
zi
(z + i)f(z) = lim
zi
4
(z 3)
2
(z i)
=
4
2i(i + 3)
2
=
3
25
+
4
25
i
si
_
4 dz
(z
2
+ 1)(z 3)
2
=
12
25
i.
_
e
z
z
3
dz
unde
: [0, 1] C, (t) = e
4it
.
Rezolvare. Consideram funct ia olomorfa
f : C
C
denita pe mult imea deschisa C
= C0. Punctul singular z = 0 este pol de

ordinul al treilea. Pentru calculul reziduului lui f n 0 putem utiliza dezvoltarea
Laurent n jurul lui 0
f(z) =
e
z
z
3
=
1
z
3
_
1 +
z
1!
+
z
2
2!
+
z
3
3!
+
_
=
1
z
3
+
1
1!
1
z
2
+
1
2!
1
z
+
1
3!
+
1
4!
z +
sau relat ia
Rez
0
f =
1
2!
lim
z0
(z
3
f(z))
tt
=
1
2
.
Observand ca se roteste de doua ori n jurul lui 0 n sens invers sau utilizand
formula
n(, 0) =
1
2i
_
dz
z
= 2
obt inem
_
e
z
z
3
dz = 2i n(, 0) Rez
0
f = 2i.
_
1
z
2
(1 z)
dz
unde este drumul din gura 10.20.
Figura 10.20
Rezolvare. Funct ia olomorfa
f : C0, 1 C, f(z) =
1
z
2
(1 z)
are punctele singulare z = 0 si z = 1. Stim ca Rez
0
f = 1 ( a se vedea relat ia
(10.5))si Rez
1
f = 1 ( a se vedea relat ia (10.6)). Deoarece drumul se roteste de
doua ori n jurul lui 0 si o data n jurul lui 1, din teorema reziduurilor rezulta ca
_
1
z
2
(1 z)
dz = 2i (2 Rez
0
f +Rez
1
f) = 2i.
I =
_
2
0
1
a + cos t
dt unde a (1, )
Rezolvare. Integrala reala ceruta poate privita ca o integrala n planul complex si
calculata folosind teorema reziduurilor. Avem
I =
_
2
0
1
a+
e
it
+e
it
2
dt =
_
2
0
1
ie
it
2
2a+e
it
+e
it
(e
it
)
t
dt
= i
_
1
z
2
2a+z+
1
z
dz = i
_
2
z
2
+2az+1
dz.
unde : [0, 2] C, (t) = e
it
. Funct ia
f : Cz
1
, z
2
C, f(z) =
2
z
2
+ 2az + 1
unde
z
1
= a +
_
a
2
1, z
2
= a
_
a
2
1
sunt radacinile polinomului z
2
+ 2az + 1, are doua puncte singulare izolate (poli
simpli) z
1
si z
2
.
Figura 10.21
Deoarece z
1
, z
2
sunt numere reale, 1 < z
1
< 0 si z
2
< 1 rezulta ca n(, z
1
) = 1
si n(, z
2
) = 0 ( a se vedea gura 10.21). Conform teoremei reziduurilor
I = i
_
2
z
2
+2az+1
dz = 2Rez
z
1
f = 2 lim
zz
1
(z z
1
)f(z)
= 2 lim
zz
1
(z z
1
)
2
(zz
1
)(zz
2
)
=
4
z
1
z
2
=
2
a
2
1
.
Figura 10.22
10.6.7 Propozit ie. Fie < si o funct ie continua
f : D C
denita pe un domeniu D ce cont ine imaginile drumurilor ( a se vedea gura 10.22)
r
: [, ] C,
r
(t) = re
it
oricare ar r > 0. Daca
lim
z
z f(z) = 0
atunci
lim
r
_
r
f(z) dz = 0.
Demonstrat ie. Din relat ia lim
z
z f(z) = 0 rezulta ca oricare ar > 0 exista
r
> 0 astfel ncat

[z[ > r
= [z f(z)[ < .
In particular, pentru r > r
avem
r
f(z) dz
f(re
it
) ri e
it
dt
[f(re
it
) ri e
it
[ dt <
_

dt = ( ).
10.6.8 Oricare ar z
1
, z
2
C au loc relat iile
[z
1
[ = [z
1
z
2
+z
2
[ [z
1
z
2
[ +[z
2
[, [z
2
[ = [z
2
z
1
+z
1
[ [z
1
z
2
[ +[z
1
[
care conduc la
[z
1
z
2
[ [z
1
[ [z
2
[ [z
1
z
2
[
adica la
[ [z
1
[ [z
2
[ [ [z
1
z
2
[.
I =
_

0
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx
Rezolvare. Integrala I este o integrala reala improprie. Intervalul de integrare este
nemarginit dar funct ia considerata este marginita, numitorul neanulandu-se pe axa
reala. Deoarece
lim
x
x
2
(x
2
+1)(x
2
+4)
1
x
2
= 1
integralele
_

1
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx, si
_

1
1
x
2
dx
au aceeasi natura. Stim nsa ca integrala improprie
_

1
1
x
dx
este convergenta pentru > 1. Rezulta astfel ca integrala considerata
I =
_

0
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx =
_
1
0
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx +
_

1
x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx
este convergenta.
Figura 10.23
Pentru a calcula valoarea integralei vom considera funct ia olomorfa
f : C2i, i, i, 2i C, f(z) =
z
2
(z
2
+ 1)(z
2
+ 4)
si drumul de integrare din gura 10.23 compus din
r
: [0, ] C,
r
(t) = r e
it
si
: [r, r] C, (t) = t.
Conform teoremei reziduurilor, oricare ar r > 2 avem relat ia
_
r
f(z)dz +
_
r
r
f(x)dx = 2i (Rez
i
f +Rez
2i
f)
care conduce la
lim
r
_
r
f(z)dz +
_

f(x)dx = 2i (Rez
i
f +Rez
2i
f). (10.8)
Deoarece
[z f(z)[ =
[z
3
[
[z
2
+ 1[ [z
2
+ 4[
=
[z
3
[
[z
2
(1)[ [z
2
(4)[
=
[z[
3
[ [z[
2
1[ [ [z[
2
4[
avem
lim
z
z f(z) = 0
si n virtutea propozit iei 7
lim
r
_
r
f(z)dz = 0.
Din relat ia (10.8), t inand seama si de faptul ca f(x) = f(x), rezulta
_

0
f(x)dx = i (Rez
i
f +Rez
2i
f).
Dar
Rez
i
= lim
zi
(z i) f(z) = lim
zi
z
2
(z + i)(z
2
+ 4)
=
i
6
Rez
2i
= lim
z2i
(z 2i) f(z) = lim
z2i
z
2
(z
2
+ 1)(z + 2i)
=
i
3
si deci
_

0
f(x)dx = i
_
i
6

i
3
_
=

6
.
10.6.10 Exercit iu. Sa se arate c a
1
sin t
t

2
oricare ar t
_
0,

2
_
.
Rezolvare. Funct ia
:
_
0,

2
_
R, (t) =
sin t
t
este descrescatoare deoarece
t
(t) =
t cos t sin t
t
2
0.
10.6.11 Propozit ie (Lema lui Jordan). Daca funct ia continua
f : z = x +yi [ y 0 C
este astfel ncat
lim
z
f(z) = 0 (10.9)
si
r
: [0, ] C,
r
(t) = r e
it
( a se vedea gura 10.24) atunci
lim
r
_
r
f(z) e
iz
dz = 0
Figura 10.24
Demonstrat ie. Fie > 0. Din relat ia (10.9) rezulta ca exista r
> 0 astfel ncat

r > r
= [f(r e
it
)[ <
2
si
r
f(z) e
iz
dz
0
f(r e
it
) e
ir(cos t+i sin t)
ire
it
dt
0
[f(r e
it
)[ e
r sin t
r dt
2
r
_
0
e
r sin t
dt
r
_
0
e
r
2
t
dt =
2
r

2r
e
r
2
2
0
= (1 e
r
) .
Figura 10.25
_

0
sin x
x
dx =

2
(integrala Poisson) (10.10)
Rezolvare. Fie 0 < r < R si drumurile ( a se vedea gura 10.25)
R
: [0, ] C,
R
(t) = Re
it
r
: [0, ] C,
r
(t) = r e
i(t)
.
Din teorema reziduurilor (sau teorema Cauchy) rezulta relat ia
_
R
e
iz
z
dz +
_
r
R
e
ix
x
dx +
_
r
e
iz
z
dz +
_
R
r
e
ix
x
dx = 0
care se mai poate scrie
_
R
e
iz
z
dz +
_
r
e
iz
z
dz +
_
R
r
e
ix
e
ix
x
dx = 0
sau
_
R
e
iz
z
dz +
_
r
1
z
dz +
_
r
e
iz
1
z
dz + 2i
_
R
r
sin x
x
dx = 0
Utilizand relat ia
_
r
1
z
dz = i
si notand cu g o primitiva a funct iei f(z) =
e
iz
1
z
obt inem
_
R
e
iz
z
dz i + (g(r) g(r)) + 2i
_
R
r
sin x
x
dx = 0.
Deoarece conform lemei lui Jordan
lim
R
_
R
e
iz
z
= 0
pentru R si r 0 obt inem relat ia
2i
_

0
sin x
x
dx = i.
10.6.13 Denit ie. Fie : R C. Funct ia
T[] : R C, T[]() =
_

e
ix
(x)dx
(n cazul n care exista) se numeste transformata Fourier a lui .
T[e
ax
2
]() =
_
a
e
2
4a
oricare ar a (0, ).
Rezolvare. Avem
T[e
ax
2
]() =
_

e
ax
2
e
ix
dx =
_

e
x
2
+ix
dx = e
2
4a
_

e
a(xi

2a
)
2
dx.
Plecand de la integrala
_
r
r
e
at
2
dt +
_
ri

2a
r
e
az
2
dz
_
ri

2a
ri

2a
e
az
2
dz +
_
r
ri

2a
e
az
2
dz = 0
a funct iei
f : C C, f(z) = e
az
2
de-a lungul drumului dreptunghiular din gura 10.26 aratam ca
_

e
a(ti

2a
)
2
dt =
_

e
at
2
dt =
1
a
_

e
x
2
dx =
_
a
.
Avem
lim
r
_
r
r
e
at
2
dt =
_

e
at
2
dt.
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r cu r i

2a
parametrizarea
1
: [0, 1] C,
1
(t) = r it

2a
obt inem relat ia
_
ri

2a
r
e
az
2
dz =
_
1
0
e
a(rit

2a
)
2
(i)

2a
dt = i

2a
e
ar
2
_
1
0
e
irt+
t
2
2
4a
dt
din care rezulta
lim
r
_
ri

2a
r
e
az
2
dz = 0.
Figura 10.26
Similar se arata ca
lim
r
_
r
ri

2a
e
az
2
dz = 0.
Alegand pentru drumul liniar ce uneste r i

2a
cu r i

2a
parametrizarea
2
: [r, r] C,
2
(t) = t i

2a
obt inem relat ia
_
ri

2a
ri

2a
e
az
2
dz =
_
r
r
e
a(ti

2a
)
2
dt
din care rezulta
lim
r
_
ri

2a
ri

2a
e
az
2
dz =
_

e
a(ti

2a
)
2
dt.
Bibliograe
[1] I. Armeanu, Analiza Funct ionala, Editura Universitat ii din Bucuresti, 1998.
[2] H. Cartan, Calcul dierentiel, Formes dierentielles, Herman, Paris, 1967.
[3] N. Cotfas, Elemente de Algebra Liniara, Editura Universitat ii din Bucuresti,
2009.
[4] N. Cotfas si L. A. Cotfas, Complemente de Matematic a, Editura Universitat ii
din Bucuresti, 2009.
[5] J. Dieudonne, Foundations of Modern Analysis I, Academic Press, New York,
1960.
[6] A. Halanay, V. Olariu si S. Turbatu, Analiza Matematica, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[7] P. Hamburg, P. Mocanu si N. Negoescu, Analiza Matematic a (Funct ii com-
plexe), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
[8] S. Lang, Analysis I, Addison Wesley, Massachusetts, 1969.
[9] I. . Popescu, I. Armeanu, D. Blideanu, N. Cotfas si I Sandru, Probleme de
Analiza Complexa, Editura Tehnica, Bucuresti, 1995.
[10] M. Rosculet , Analiza Matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1979.
[11] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Mc. Graw-Hill, New York,
1964.
263
[12] L. Schwartz, Analyse Mathematique I, II, Hermann, Paris, 1967.
[13] O. Stanasila , Analiza Matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1981.
[14] D. Stefanescu, Analiza Reala, Editura Universitat ii din Bucuresti, 1990.
[15] C. Timofte, Dierential Calculus, Editura Universitat ii din Bucuresti, 2009.
[16] *** Analiza Matematica (Universitatea din Bucuresti), Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1980.

Elemente de Analiza A

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Analiza A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Cotfas Liviu Adrian Cotfas

ATII DIN BUCURESTI

2 n mult imea numerelor reale

nZ si nu exista k astfel incat

. In particular, notand m = maxn

N astfel ncat a < x

. Sirul ind crescator rezulta ca avem a <

>0 astfel ncat

este convergenta daca si numai daca > 1.

este continua si descrescatoare. Deoarece

. In particular, avem pentru n n

. In particular, avem pentru

, oricare ar k N. Rezulta ca lim

. Din relat ia (*) rezulta ca sirul cu termeni pozitivi (nx

. Rezulta ca sirul cu termeni pozitivi (nx

, xA. Pentru orice nn

avem (vezi pag. 139-8)

si k N, ceea ce conduce la relat ia

este uniform convergenta pe R.

). Derivatele ei se pot obt ine prin

f(x) cos nxdx oricare ar fi n 0, 1, 2, ...

f(x) sin nxdx oricare ar fi n 1, 2, 3, ....

f(x) cos nxdx.

f(x) cos nxdx

f(x) sin nxdx

f(x) cos kxdx

f(x) sin kxdx

2 este punct de acumulare pentru Q.

este punct de acumulare pentru D = R0 si

(f(a)) din care rezulta B

ntre a si b astfel ncat f(c

< b si f(y) > , pentru orice y (c

, b) astfel ncat lim

x este derivabila n orice punct a(0, )

[x] In[5]:=D[Log[x], x Out[5]=

x verica condit iile din teorema

este numit jacobianul lui f n a.

exista (0, r) astfel ncat pentru xB

(a) avem [(xa)[

(b) cu propriet at ile:

[1, 1] este arcsin: [1, 1]

(f(a))D astfel ncat:

atunci funct iile f +g si f admit primitive si

obt inem un sir de diviziuni (

o diviziune a lui [a, b] . Exista un sir (

(f), oricare ar punctele

(f)+. A doua relat ie se poate dovedi similar.

(f) se poate obt ine asemanator.

(f) M(b a) (5.1)

2+Log [4]2 Log[1+

f(x) dx:= lim

nu exista. Considerand nsa o trecere la limita mai put in restrictiva (cazul = )

F : ((t), (t)) [ t [a, b] R

obt inute plecand de la diviziunile = x

ale lui [a, b] si de

ale lui [c, d], adica

2M( )/n centrate n (t

= [detT[ (b a)(d c) = [detT[

P(x, y) dx+Q(x, y) dy =0.

domeniul a carui frontiera este . Deoarece D

b = [[a[[ [[b[[ cos , [[a

b[[ = [[a[[ [[b[[ sin

(, ) = (Rcos cos , Rcos sin , Rsin )