Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA HYPERION

Montajul
Flavia Vascauteanu
Imagine Anul III

Montajul reprezinta elementul cel mai specific al limbajului filmic, ajutand la organizarea planurilor unui film, in anumite conditii de ordonare, de durata in timpul si spatial virtual al filmului. Montajul ajuta la conturarea si crearea ideii. El imbina imagini inedite prin asociarea ideilor. Prin montaj, putem stabili fluiditatea ritmului, continuitatea accentuarea dinamismului si claritatii naratiunii. Montajul este un sistem de constructie al filmului, devenind o forma de gandire specifica artei cinematografice gandirea in montaj. Se spune ca montajul este un strajer al granitelor dintre arta si tehnica. Orice taietura, este atat arta cat si tehnica. Indiferent de stil, montajul reinventeaza decupajul, il interpreteaza, automat montajul devenind o arta. Montajul are un caracter creator. Este un creator al miscarii si al ritmului. Reuseste sa dea un suflu de miscare, momentelor statice ale lumii, creeand miscarea iar alternarea planurilor cu incadraturi diferite, imbinarea anumitor imagini socante, scurtarea progresiva a cadrelor componente, stabilesc ritmul. Imaginea cinematografica presupune folosirea miscarilor de aparat. Acestea compun de fapt, in interiorul cadrului, montajul. Etimologia cuvantului montaj provine din limba franceza, insemnand ac iune de asamblare a partilor ce constituie un intreg, adica imbinarea prin taiere si apoi lipire a fragmentelor. Foarte multi cineasti au considerat ca montajul reprezinta esenta celei de-a saptea arta. Montajul, este pana la urma o munca de creatie in cadrul procesului complex de realizare a filmului, este creatorul care interpreteaza fenomenul de viata filmat in mod subiectiv, dar in acelasi timp, prin montaj se pot comunica idei, sensuri dramatice, implicand spectatorul in plan emotional. Un montaj ca la carte nu este doar o simpla imbinare a unor fragmente de film, este o serie de vizionari repetate a fragmentelor de film pana cand conflictul sau socul prin imagini are loc. In momentul in care simti ca ai uitat sa respiri pentru cateva secunde, atunci ai realizat un montaj adevarat. In montaj, exista mai multe tehnici de taiat. Exista metoda de cut-cut care realizeaza schimbari bruste ale incadraturilor, oferind foarte mult dinamism filmului. Poate parea cea mai simpla, dar de fapt este cea mai complicata, pentru ca trebuiesc stiute toate regulile montajului. Metoda fade reprezinta intunecarea imaginii complet negru, dupa care, din negru, reapare imaginea pana la valorea necesara, la fel ca celalalte imagini filmate. Metoda dissolve realizeaza imbinarea a doua cadre unul in altul. In timp ce un cadru se dizolva, apare al doilea.

Metoda wipe sau asa zisa cortina electronica este linia care se misca stangadreapta, sus-jos sau chiar in diverse figuri geometrice. Pentru a mentinea fluiditatea, taietura nu trebuie sa iasa in evidenta incat sa deranjeze. Si mai avem metoda jump cut care reprezinta trecerea brusca de la o scena la alta, de la o actiune la alta. Se poate face voit, pentru a crea un suspans dramatic. In montaj, este foarte important sa se pastreze continuitatea filmului. Cand vorbim de continuitate, nu putem sa nu vorbim despre racord. Cadrul precedent trebuie sa aibe o legatura logica cu urmatorul cadrul. Continuitatea tine pe tot parcursul filmului, de la imagine, decor, sunet la miscarea actorilor. La imagine de exemplu, este foarte important racordul luminii. Este absolut necesar sa avem aceiasi lumina de la cadru la cadru. Exista posibilitatea ca lumina sa difere, indiferent ca este interior sau exterior, dar pentru a asigura o continuitate, trebuie sa ne asiguram ca in toate cadrele sa avem aceiasi lumina. Dar la fel de importanta este si miscarea de aparat. Cand filmarea incepe cu un subiect in deplasare, aparatul merge dupa subiect, iar daca acesta schimba directia este necesar ca si aparatul sa urmeze tot in aceiasi directie. Justificarea trecerii de la un cadru la altul se bazeaza pe privirea sau gandirea personajelor, pe starea mentala, pentru ca pana la urma privirea este exteriorizarea exploratoare a gandirii. Montajul se supune unei legi de tip dialectic : fiecare cadru, trebuie sa contina un element care isi gaseste raspunsul in urmatorul cadru. Tensiunea psihologica creata spectatorului, trebuie satisfacuta in cadrele urmatoare. Ritmul definit la modul general, este o desfasurare gradata, treptata, o evolutie mai rapida sau mai lenta a unei actiuni. Ritmul unui film este cadenta lui in toate sensurile: allegro, moderato, andante. Montajul este cel ce imprima ritmul, una din functiile sale artistice. Studiind ritmul cinematografic, s-a remarcat ca este foarte asemanator cu ritmul muzical. Dulac, analizand raportul film-muzica, a ajuns la concluzia ca emotia este creata de catre miscare, datorita ritmului si desfasurarii ei. Un montaj lent poate situa actiunea intr-un plan solemn, pe cand un montaj alert din cadre scurte imprima filmului un ritm rapid. Ritmul dianauntru planurilor este creat de miscarile de aparat, de deplasarea actorilor. Ritmul exterior exte creat din combinarea prim-planurilor cu cadre generale, alternandu-se marimea incadraturilor. Cresterea intensitatii ritmice a filmului se datoreaza contrapunctului dintre ritmul trepidant din cadru si lungimea planurilor care se schimba lent. Efectul global deriva din alaturarea a 2 ritmuri deosebite.Planurile montate din ce in ce mai lung redau o atmosfera de calm, o relaxare progresiva dupa un moment de criza/panica. Problema duratei planurilor are o importanta extrem de mare in constituirea armonioasa a operei cinematografice.

Montajul determina ritmul, capata un aspect metric, legat de lungimea planurilor, conditionata la randul ei de gradul de interes, psihologic, trezit de constient. Un film are ritm, daca cel care monteaza apreciaza "la fotograma" lungimea exacta a fiecarui plan, precum si echilibrul secventelor componente. Ritmul se realizeaza prin discontinuitate, in ciuda senzatiei desfasurarii continue!