Sunteți pe pagina 1din 7

EXHIBITIONISMUL

Comportamentul sexual deviant este considerat o problema de control a impulsului o dereglare in urma careia nu se poate rezista tentatiei de a face ceva, care dauneaza persoanei in cauza sau altor persoane. Comportamentul sexual deviant, este un comportament normal, care creeaza placere si care e dus la extrem. Cu tratament si cu programe de autostapanire, se poate invata cum se gestioneaza comportamentul sexual deviant si cum sa se dezvolte o viata sexuala sanatoasa. Simptomele comportamentului sexual deviant variaza ca mod de prezentare si intensitate. Impulsurile care determina comportamentul sexual deviant pot fi cronice si intense si persoana se poate simti ca si cum a pierdut controlul. Persoanele care sufera de comportament sexual deviant, de obicei folosesc sexul pentru a scapa de alte probleme, cum ar fi singuratatea, depresia, anxietatea sau stress-ul. Ei pot continua sa se implice in comportamente sexuale riscante, in ciuda faptului ca pot aparea consecinte grave, cum ar fi probleme de sanatate, boli cu transmitere sexuala sau pierderea relatiei. Barbatii si femeile care sufera de comportament sexual deviant pot fi casatoriti sau implicati in relatii serioase si in aparenta duc vieti normale. In realitate, ei au adesea probleme cu stabilirea si mentinerea intimitatii emotionale. Ei incearca sa se simta impliniti prin comportament sexual, dar nu pot gasi implinirea emotionala si astfel viata lor poate parea goala. Comportamentul sexual deviant poate sa afecteze pe oricine indiferent de preferintele sexuale, incluzand heterosexualii, homosexualii sau bisexualii. Majoritatea persoanelor cu comportamentul sexual deviant necesita tratament. Eforturile de a se trata singuri sau incercarile de a rezista comportamentului sexual deviant sunt adesea fara succes deoarece dorinta este foarte puternica. Indiferent de teorie, comportamentul sexual deviant nu este inca considerat oficial, o afectiune distincta. Prin urmare, poate fi diagnosticat ca un subtip al problemelor in mentinerea controlului sau al dereglarilor sexuale. Unele forme de comportament sexual deviant pot fi considerate parafilii un comportament inacceptat din punct de vedere social si ilegal, cum ar fi exhibitionismul, fetisismul sau pedofilia. Totusi formele obisnuite de comportament sexual deviant sunt activitati sexuale normale, cum ar fi masturbarea, duse la extrem. Parafilia- reprezinta dorinta sexuala intensa, fantezii sau comportamente care implica obiecte, activitati sau situatii insolite si cauzeaza suferinta sau umilinta altor persoane sau propriei persoane. Aceste tulburari au o predispozitie biologica ce poate fi reintarita si de factori psihologici (de exemplu, abuzul in copilarie). Se intalnesc mai frecvent la barbati decat la femei. Activitatea

parafilica este deseori compulsiva, persoanele se angajeaza repetat in comportamentul deviant si sunt incapabile sa isi controleze impulsul respectiv. Atunci cand este stresata, anxioasa sau depresiva, persoana are o probabilitate mai mare de a se angaja in comportamentul deviant. Pacientul poate sa se hotarasca deseori sa inceteze comportamentul insa, in general, nu poate sa se abtina pentru o perioada mare de timp, iar trecerea la act este urmata de intense sentimente de vinovatie. Dintre tulburarile prezente in parafilie fac parte: voyeurismul, exhibitionismul, fetisismul, froteurismul, sadismul sexual, fetisismul transvestic, pedofilia, masochismul sexual.

Ce este exhibitionismul?
Exhibitionismul reprezinta expunerea repetata a organelor genitale in fata unor persoane straine in scopul obtinerii excitatiei sexuale fara nici o intentie de a avea ulterior relatii sexuale cu aceasta, pe o perioada de cel putin 6 luni de zile. Termenul exhibitionism desemneaza o impulsiune irezistibila de expunere in public a organelor genitale, in stare de erectie sau flasciditate. Se poate datora unor dificulti n relaiile cu fetele, a unor nereuite sexuale anterioare. Sentimente de rusine, indoiala, furie, ostilitate, sau un simt profund al inadecvarii sunt deseori prezente la cei care sufera de aceasta tulburare, iar toate acestea produc o nevoie compulsiva de a-se dovedi pe sine, prin infricosarea celorlalti. Prin acest mod de a insista asupra virilitatii, exhibitionistul spera sa produca un asemenea raspuns in victima, care sa il asigure ca desi nu poate comanda iubirea, macar sunt suficienti de puternici pentru a produce o reactie, de orice fel ar fi ea. Exhibitionistii vor sa te impresioneze, in acelasi mod in care toata lumea vrea sa impresioneze prin felul in care se imbraca sau se dezbraca. Unii oameni vor sa ii impresioneze pe ceilalti fiind calmi, draguti, siguri pe ei, in timp ce altii vor sa impresioneze fiind sexy sau chiar socand. Pentru unii oameni sa faca o impresie proasta e mai bine decat sa nu impresioneze deloc. Exhibitionistii sunt motivati de dorinta lor de a-I soca sau surprinde pe ceilalti, desi multi dintre ei spera ca victimele lor sa simta excitatia. Exhibitionistii cauta atentia si reactia puternica a celorlalti.

Elemente descriptive i tulburri mentale asociate


Stimulul preferat, chiar n cadrul unei parafilii anumite, poate fi extrem de specific. Indivizii care nu au un partener consentiv cu care s treac la realizarea fanteziilor lor pot recurge la serviciile prostituatelor sau i pot realiza fanteziile cu persoane care se opun. Indivizii cu parafiliile i pot alege o ocupaie, dezvolta un hobby sau

se pot oferi s ndeplineasc o activitate care-i aduce n contact cu stimulul dorit (de ex., vnztori de pantofi sau de lenjerie de dam [fetiism], lucrul cu copii [pedofilie], conducerea unei ambulane [sadism sexual]). Ei pot, n mod selectiv, vedea, citi, procura sau colecta fotografii, filme si descrieri textuale care sunt centrate pe tipul lor preferat de stimul parafilie. Muli indivizi cu aceste tulburri afirm c comportamentul nu le cauzeaz nici un fel de detres i c singura lor problem o constituie disfuncia social ca rezultat al reaciei altora la comportamentul lor. Alii relateaz un sentiment de culp extrem, de ruine si depresie pentru faptul de a se fi angajat ntr -o activitate sexual care este inacceptabil social sau pe care ei o consider drept imoral. Adesea exist o deteriorare n capacitatea pentru o activitate sexual afectuoas, reciproc, i pot fi prezente disfuncii sexuale. Perturbrile de personalitate sunt, de asemenea, frecvente i pot fi suficient de severe pentru a justifica un diagnostic de tulburare de personalitate. La indivizii cu parafilii pot apare simptome de depresie, acestea putnd fi nsoite de o cretere n frecvena i intensitatea comportamentului parafilie. Unele din fanteziile si comportamentele asociate cu parafiliile pot ncepe n copilrie sau precoce n adolescen, ns devin mai bine definite si elaborate n cursul adolescenei si nceputul perioadei adulte. Elaborarea si revizuirea fanteziilor parafilice poate continua de-a lungul ntregii viei a individului. Prin definiie, fanteziile i pulsiunile asociate cu aceste tulburri sunt recurente. Muli indivizi relateaz c fanteziile sunt totdeauna prezente, dar c exist perioade de timp cnd frecvena fanteziilor si intensitatea pulsiunilor variaz considerabil. Tulburrile tind a fi cronice si s dureze toat viaa, dar att fanteziile, ct si comportamentele diminua adesea cu avansarea n etate la aduli. Comportamentele se pot intensifica drept rspuns la stresori psihosociali, n relaie cu alte tulburri mentale ori cu creterea oportunitilor de a se angaja n parafilie. Criteriile de diagnostic pentru 302.4 Exhibiionism A. in decursul unei perioade de cel puin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente, pulsiuni sexuale sau comportamente implicand expunerea organelor genitale proprii unui strin insuspectant. B. Persoana a acionat, conform acestor pulsiuni sexuale, ori pulsiunile sau fanteziile sexuale cauzeaz o detres sau dificultate interpersonal marcat.

Cum se manifesta?
Expunerea se face prin surprindere, pe neasteptate, si se poate afirma ca bolnavul este cu atat mai putin satisfacut cu cat reactia spectatorilor sai (fara voia lor) este mai indiferenta. Deoarece acesta nu intentioneaza sa aiba vreun raport sexual cu victimele sale este chiar speriat, derutat de eventualele propuneri ale acestora chiar si in gluma spuse. Persoana vrea sa socheze femeile, iar reactia acestora sa vina ca o confirmare ca penisul sau este intact. Cei mai multi dintre exibitionisti nu

simt placerea actului sexual in sine, ci valorizeaza reactia de soc a femeilor, reactie pe care o folosesc apoi ca si imagine mentala in timpul masturbarii. Daca o femeie nu acorda atentie unui exhibitionist, sau ii spune ca e prost sau il ignora, pur si simplu ii anuleaza acestuia calitatea erotica a evenimentului. Femeile gasesc exhibitionistii mai degraba enervanti si ciudati decat periculosi. Asadar, socul victimelor este cel care transmite excitatia sexuala unui exhibitionist. In majoritatea cazurilor, cand nu apar si alti factori, nu exista nici un contact fizic cu victima. Varsta spectatorilor nu prezinta importanta, dar de regula pacientul prefera sa se expuna in fata copiilor sau a femeilor tinere, de aceea, are locurile sale preferate si frecventate, mai ales in locuri cu trafic intens: scoli, camine, licee, parcuri etc. Pentru a nu fi usor descoperiti, exhibitionistii isi mascheaza prezenta si comportamentul pana la momentul potrivit. Isi aleg ca articole de imbracaminte pardesie sau mantii lungi, pe care le deschid cu usurinta in fata persoanelor de sex opus, acoperindu-se imediat, daca apare un pericol un politist sau un individ care ar putea sa-i admonesteze sau pedepsesca fizic. Tinta exhibitionistului sunt fetitele, adolescentele sau tinerele femei care se afla in trecere prin locurile in care acesta isi stabileste punctul de lucru. Ele sunt atrase in jocul lui, de a-l privi in timp ce se exhiba, prin sunete de atentionare, sau se iveste brusc in fata persoanei tintite, pe care o transforma in partenera a fanteziei sale. Exhibitionistul, in timp ce se masturbeaza, isi imagineaza ca persoana careia i se expune este atrasa in fantezia sa excitanta sexual si se excita la randul ei. Persoanele surprinse ar trebuie sa-l ingnore pe respectivul barbat cat mai mult cu putinta. Acest barbat este indecent, dar nepericulos in acelasi timp. Factori ce favorizeaza declansarea: rigiditatea parintilor, lipsa unor activitati optime de petrecere a timpului liber, izolarea sociala, modul in care a fost gestionata criza pubertara (interdictii, restrictii, feedback negativ). Acest comportament apare mai frecvent la barbati, in jurul varstei de 18 ani, insa debutul poate avea loc si la o varsta mai inaintata. Dupa varsta de 40 -50 ani exhibitionismul este rar intalnit La unii barbati, acest comportament este urmat deseori de sentimente de vinovatie si anxietate, insa la altii singura problema care apare este aceea in legatura cu societatea si familia care nu le accepta comportamentul, aparand totodata modificari in relatiile interpersonale si profesionale. Unii dintre adultii care prezinta acest comportament sunt casatoriti, au copii, practic au o viata de familie care in niciun caz nu ar sugera o conduita de genul acesta.

90% din cazurile inregistrate de exhibitionism sunt barbati, frecventa in cazul femeilor fiind foarte redusa. In timp ce barbatii isi expun organele genitale, femeile isi exhiba in special sanii.

Profil de personalitate- trasaturi


timiditate accentuata, nesiguranta se indoieste de masculinitatea si virilitatea sa, imaturitate si pasivitate in relatiile familiale, incapacitate in a-si stapani tendintele pulsionale, inteligenta peste medie.

Tipuri de exhibitionisti:
Exhibitionisti care sunt inhibati, au o personalitate relativ normal, sunt anxiosi, traiesc sentimente de vina, si rar au erectii sau se masturbeaza in timp ce se expun. Exhibitionisti care tind spre psihopatie si care au erectie, simt placere si chiar se masturbeaza in timpul expunerii. Cazurile inregistrate arata ca :
-

63 % din indivizi isi arata penisurile 51 % sunt vazuti masturbandu-se 15% folosesc limbaj obscene 11 % isi exprima dorinta de sex , 21 % fac asta non-verbal

In majoritatea cazurilor, exhibitionistii sunt oripilati de idea de contact sexual efectiv, doar in 11 % din cazuri ei isi ating victimele.

Tratament
Teama, rusinea pot ingreuna decizia de a merge la un consult medical pentru comportament sexual deviant, dar este important sa se caute ajutor de specialitate. Tratamentul implica psihoterapie, medicamente si grupuri de discutie. Un prim

punct al tratamentului formelor obisnuite de comportament sexual deviant este invatarea de catre persoana in cauza cum sa-si gestioneze dorinta si sa isi reduca comportamentele sexuale excesive in timp ce mentine o viata sexuala normala. Persoanele cu alte dependente, afectiuni mentale severe sau care reprezinta un pericol pentru cei din jur vor fi internati pentru initierea tratamentului. Fie ca este in spital sau acasa, tratamentul va fi intens la inceput. Este posibil ca tratamentul periodic, de-a lungul timpului sa ajute la prevenirea recaderilor. De amintit ca nu constituie exhibitionism acele fapte care pot reprezenta unele simptome a unei alte boli psihice (de exemplu lipsa de pudoare a celor cu un intelect sub normal- oligofreni), sau o varianta de comportament normal (nudism) sau cazuri de forta majora care nu mai necesita asteptare (in cazul urinatului in public a unor alcoolisti sau a unor bolnavi cu adenom de prostata la care apare nevoia de a se urina mai frecvent). Evolutia acestor persoane depinde de mai multi factori printre care: varsta de debut, gradul de cooperare cu psihoterapeutul in a-si invinge problema, disponibilitatea acestuia de a avea o viata si un comportament normal acceptat de societate, alte tulburari psihice daca sunt asociate. Totusi, tratand afectiunile creierului care predispun la dependenta sexuala, se poate preveni aparitia comportamentului sexual deviant. In plus, identificarea si tratarea simptomelor timpurii, poate ajuta la prevenirea inrautatirii comportamentului sexual deviant pana intr-un punct in care poate fi daunator si altor oameni. Multe persoane care prezinta comportament sexual deviant au fost abuzate sexual in copilarie. Un tratament profesional ii poate ajuta sa vindece aceste cicatrici.

Cauze ale tulburarilor sexuale:


Dincolo de existenta unor clare probleme de alta natura (medicala: boli, accidente, trauma organice-fizice-fiziologice), tulburarile sexuale au in cea mai mare parte a lor cauze de natura psihogena implicate in mecanismele functionarii sexuale: - cauze pur psihologice: factori psihotraumatizanti cu incarcatura emotionalafectiva negativa asupra individului, dezvoltand de regula, complexe de inferioritate sau de culpabilitate, frustrari legate de defecte de educatie, carente emotionalefective sau situatii traumatizante din copilarie si care, de regula, dezvolta sentimente de rusine si culpabilitate cu efecte prelungite asupra vietii sexuale a individului, stari conflictuale intre parteneri, probleme psihice (patologice) - cauze biologice: malformatii congenitale ale organelor sexuale, infectii ale organelor genitale (sifilis, blenoragie, etc.), parazitoze genitale (trichomonas, candidoze etc.), intoxicatii (cu alcool, droguri)

- cauze familiale: hiperprotectie familiala (in special din partea mamei), tensiune in familie, dificultati de comunicare, stari conflictuale separare, divort) - cauze de ordin moral si educational: modele nepotrivite (rele, daunatoare), influente negative de grup, frustrari afective, carente educationale, educatie negativa, elemente de anticultura de tip obscen sau pornografic - situatii de agresivitate sexuala: agresivitatea parintilor asupra copiilor (incest), agresivitatea rudelor (altor membri ai familiei), atmosfera sociofamiliala viciata moral, alte situatii de agresivitate sexuala in familie sau in afara ei (viol) - situatii de refugiu: promiscuitatea sexuala, izolarea etc.

Este important sa amintim aici factori care contribuie la dezvoltarea/mentinerea disfunctiilor sexuale: - factori predispozanti: educatie restrictiva (atitudinea parintilor, cultura, religia), lipsa afectiunii, relatii familiale perturbate, evenimente sexuale timpurii traumatizante, lipsa informarii sexuale (tehnica sexuala) - factori precipitatori: relatii perturbate cu partenerul, nasterea unui copil, infidelitatea partenerului, varsta -factori care mentin disfunctiile sexuale: anxietatea de performanta, teama de esec, solicitarile partenerului, culpabilitatea (o relatie extraconjugala), nevroza, teama de intimitate/afectivitate, lipsa de informatii cu privire la viata sexuala, lipsa preludiului.