Sunteți pe pagina 1din 15

IMPACTUL CHELTUIELILOR PUBLICE PENTRU EDUCATIE ASUPRA ACTIVITATII ECONOMICE

Indrumator stiintific: ADRIANA MARTIN

Student:

IASI 2006 CUPRINS

Cap.1 Notiunea de cheltuiala publica si criterii de clasificare3 1.1 Notiunea de cheltuiala publica .....3 1.2 Clasificarea cheltuielilor publice...5 Cap.2 Locul cheltuielilor pentru educatie in cadrul cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale..7 Cap.3 Cheltuielile publice pentru educatie...9 3.1 Caracterizarea cheltuielilor publice pentru educatie9 3.2 Influenta cheltuielilor publice pentru invatamant asupra activitatii
economice si dezvoltarii societatii10

CAPITOLUL 1 NOTIUNEA DE CHELTUIALA PUBLICA SI CRITERII DE CLASIFICARE


1.1 Notiunea de cheltuiala publica
In cea mai restrictiva abordare a conceptului de finante publice, acestea sunt considerate ca fiind procesele si relatiile economice la care participa statul pe de o parte, si persoanele fizice si juridice , pe de alta parte, pentru constituirea si distribuirea sau utilizarea de fonduri banesti necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale publice 1. Dupa cum bine stim in cadrul finantelor publice intalnim trei functii principale ale acestora si anume: functia de repartitie; functia de control; functia de reglare a economiei.

Functia finantelor publice de repartitie a PIB exprima capacitatea acestora de a mijloci repartitia in forma baneasca a produsului creat in activitatile materiale, ca premisa a realizarii acestui proces si in forma materiala, pentru satisfacerea nevoilor de consum public 2 Dupa cum se poate observa din definitia functiei de repartitie, aceasta presupune doua etape importante :1) constituirea si 2)distribuirea de resurse. Avand in vedere ca vorbim de finante publice, aceste etape privesc constituirea si distribuirea de resurse in vederea satisfacerii unor neboi colective, de ordin public, asa cum am mentionat si mai sus. Acesta functie de repartitie a finantelor este indeplinita prin intermediul unor intrumente, fiecare etape avand metodele si instrumentele sale specifice. Daca pentru faza de constituirea se folosesc impozitele , taxele, prelevarile la nivelul bugetului statului si
1 2

Suport de curs Finante publice, an III, cap.1, pg.10 Suport de curs Finante publice, an III, cp 3, pg 2

multe altele, pentru realizarea fazei de distribuire a acestor resurse aflate la dispozitia statului, se folosesc cheltuielile publice si anume indenmizatii, ajutoare, salarii etc. Tot ce am vrut sa exprim in cele cateva randuri de mai sus, a fost legatura dintre finantele publice si cheltuielile publice ocazionate de indeplinirea functiilor statului in domeniul public. De aceea putem afirma ca , notiunea de cheltuiala publica indiscutabil legata de conceptul de sector public. Pentru a observa mai bine legatura dintre functia de repartitie a finantelor publice si cheltuielile publice, putem afirma cu incredere ca acestea din urma concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de raprtitie, adica pe cea a repartizarii de resurse financiare publice pe diverse destinatii. Cheltuielile publice exprima relatiile economico-sociale sub forma baneasca, care se stabilesc intre stat, pe de o parte si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indeplinirii functiilor acestuia 3 Altfel spus, cheltuielile publice se materializeaza in platile efectuate de catre stat indiferent de sursele si caile de provenienta : bugetara, extrabugetara, fonduri speciale, donatii, confiscari, etc.efectuarea acestor cheltuieli nu se poate face decat tot numai pentru acoperirea nevoilor publice si anume : cumpararea de bunuri sau executarea de lucrari ; plata drepturilor banesti sub forma de salarii, sporuri, premii, ajutoare pentru serviciile si actiunile publice ; restituirea imprumuturilor publice , aplatii dobanzii, comisioanelor si serviciilor ce privesc aceste datorii. Asemenea cheltuieli sunt legate deci de serviciile pe care le executa sau le pot executa autoritaile sau institutiile publice. Cheltuielile publice se constitue intr-un adevarat sistem, concretizat in fluxuri financiare de cheltuire a resurselor banesti ale statului, ale puterii publice. Aceste fluxuri financiare se realizeaza dinspre puterea publica catre persoanele fizice si persoanele juridice in legatura cu utilizarea unor fonduri pentru indeplinirea functiilor si atributiilor statului 4 este

3 4

Popescu Nicolae, Finante publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2002, pg. 35 Tudorache Dumitru, Finantele publice- finantele firmei, Ed.Sylvi, Bucuresti, 2001, pg.61

1.2 Clasificarea cheltuielilor publice


Varietatea cheltuelilor publice a facut necesara introducerea unor criterii pentru structurarea lor. Principalele criterii de casificatie sunt: 1. 2. clasificatia administrativa: bazata pe institutiile prin care se efectueaza cheltuieleile: pe ministere, departatmente, judete, etc. clasificatia economica: presupune doua grupari: A) dupa natura cheltuielilor : a) cheltuieli curente ; b) cheltuieli de capital . B) dupa tipul de cheltuiala : a) cheltuieli privind serviciile publice ; b) cheltuieli de transfer. 3. 4. clasificatia functionala : are in vedere structurarea cheltuielilor pe clasificatia financiara : ramuri, subramuri, departamente, sectoare, regiuni, zone etc. a) chletuieli definitive ; b) cheltuieli temporare ; c) cheltuieli virtuale. In bugetul de stat al Romaniei sunt prevazute urmatoarele grupe de cheltuieli publice : 1. cheltuieli social-culturale (invatamant, sanatate, cultura si arta, alocatii de stat si alte ajutoare pentru copii, pensii, ajutoare si indemnizatii, activitatea sportiva si de tineret) ; 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. cheltuieli de gospodarie comunala si locuinte ; cheltuieli pentru apararea nationala ; cheltuieli pentru ordinea publica ; cheltuieli pentru autoritatea publica ; cheltuieli pentru actiuni economice ; alte actiuni ; transferuri ;

9. 10.

datoria publica ; rezerve .5

CAPITOLUL 2
5

Hoanta Nicolae, economie di finante publice, Ed. Polirom, Iasi, 2000, pg. 131

LOCUL CHELTUIELILOR PENTRU EDUCATIE IN CADRUL CHLETUIELILOR PUBLICE PENTRU ACTIUNI SOCIAL-CULTURALE
Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezinta o componenta importanta a politicii sociale a statelor si presupune folosorea pe scara larga a resurselor financiare in scopul imbunatatirii conditiilor de viata ale populatiei, a calitatii vietii fiecarui individ. Acest tip de cheltuieli i au originea recent n ideologia politico-economic intervenionist, aprut n America dup cel de-al doilea rzboi mondial, aa numita doctrin a statului bunstrii. Obiectivele autoritii publice ntr-un astfel de stat sunt: asigurarea unui venit minim, susinerea cetenilor n situaii defavorizante (cum ar fi boala, btrneea, omajul, handicapul), garantarea unui nivel de trai bun pentru ntreaga populaie, n raport cu o anumit list de servicii i minimalizarea efectelor unor evenimente ce implic riscuri sociale. Aceste servicii sunt puse la dispoziia membrilor societii n mod gratuit sau la un pre mic, ori sunt acordate alocaii, pensii, ajutoare .a. indemnizaii prin intermediul crora populaia s-i poat permite un standard de via decent. n rile dezvoltate, pentru asigurarea acestor faciliti se cheltuiete pn la 50% din venitul naional. Cheltuielile pentru actiuni social-culturale indeplinesc un important rol economic si social, deoarece pe seama resurselor alocate de stat se asigura : educatia si instructia copiilor si a tinerilor, ridicarea calificarii profesionale, asistenta medicala a indivizilor ; se influenteaza evolutia demografica, se asigura un sistem de protectie sociala, ridicarea nivelului cultural, artistic si de civilizatie a membrilor societatii.[}O analiza mai atenta a ponderii cheltuielilor pentru actiuni social-culturale evidentieaza o crestere absoluta si relativa a acesteia. O asemenea evolutie este consecinta fireasca a dezvoltarii economice a tarilor 6 In Romania, structura, structura cheltuielilor publice pentru actiuni soacialculturale, prezentata in clasificatia indicatorilor privind finantele publice, prezinta urmatoarele destinatii : 6

invatamantul ;

Vacarel Iulian, Finante publice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003, pg.186-187

sanatatea ; cultura, religia si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret ; asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii ; alte cheltuieli social-culturale ; asisgurati sociale de stat ; ajutorul de somaj.

CAPITOLUL 3 CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU EDUCATIE

3.1 Caracterizarea cheltuielilor publice pentru educatie


Cheltuielile bugetare pentru educatie reprezinta o componenta de baza a cheltuielilor cu caracter social-cultural, ocupand un loc central intre actiunile finantate de catre stat, in cadrul acestei categorii, confirmand cresterea rolului educatiei ca factor de progres in actuala etapa de evolutie a societatii. Dezvoltarea invatamantului se realizeaza in concordanta cu cerintele diferitelor etape de dezvoltare economico-sociala si ale egalizarii conditiilor de instruire si educare a tuturor mmbrilor societatii. Astfel, invatamantul este chemat sa contribuie intr-o masura din ce in ce mai mare la progrsul de ansamblu al societatii. Factorii care determin politica financiar n nvmnt sunt: demografici (structura specific a populaiei); economici (cererea pentru fora de munc calificat i adaptarea inovaiilor tehnologice de ultim or i nu numai) ; politici (principiile ideologice pe care se bazeaz stabilirea politicii colare). Structura sistemului de nvmnt difer de la o ar la alta, conform tradiiei statelor respective ns aici va fi preluat mprirea realizat de UNESCO n nvmnt: precolar, primar, secundar, superior. Cheltuielile publice bugetare pentru nvmnt sunt canalizate n cea mai mare parte ctre ministerul corespunztor Ministerul nvmntului / Educaiei dar i ctre alte ministere care urmresc s instruiasc n domeniul specific lor cadre competente (Ministerul Aprrii, Ministerul de Interne etc.). Cheltuielile publice pentru nvmnt pot fi privite i din perspectiva coninutului lor economic; n acest caz putem vorbi de: cheltuieli curente (de funcionare i ntreinere); cheltuieli de capital (nzestrarea i construirea unitilor de nvmnt).

Referitor la sursele de finantare in cazul cheltuielilor pentru invatamant putem afirma ca acestea sunt comune cu cele ale actiunilor social-culturale, dar se remarca faptul ca in cazul educatiei publice, aceste resurse se asigura din fondul bugetar. Intr-o masura mai redusa , institutiile de invatamant public pot utiliza si alte surse si anume, resurse obtinute din actvitatea proprie, fiind astfel aplicabil principiul autofinantarii, apoi 9

contributiile sau taxele scolare suportate de catre cei interesati, unele donatii sau ajutoare primite din partea unor organizatii internationale.

3.2 Influenta cheltuielilor publice pentru invatamant asupra activitatii economice si dezvoltarii societatii
Constitue o realitate faptul ca, in toate tarile se manifesta o preocupare sustinuta a statelor pentru o mai buna organizare si dezvoltare a invatamantului public gratuit sau cu taxe reduse ori pentru sprijinirea celui privat prin subventii, ceea ce implica cheltuieli publice sporite pentru actiuni de invatamant. Dupa ce sa finele secolului trecut, statul cheltuia , in acest scop, mult sub 1% din PIB, in secolul nostru ponderea cheltuielilorcu invatamantul in PIB a crescut semnificativ atingand in unele tari circa 7% in unii ani bugetari. 7 Intre cheltuielile publice pentru educatie si dezvoltarea economica exista o relatie de feed-back foarte importanta ce sta la faza sustinerii finantarii acestui sector : dezvoltarea economica asigura crearea de resurse (materiale si financiare) pentru sustinerea sau amplificarea sustinerii cheltuielilor pentru educatie ; aceste cheltuieli asigura un nivel de educatie si de pregatire profesionala a societatii care mareste capacitatea de dezvoltare economica a societatii. Pe a ceasta relatie se bazeaza intregul impact al acestor cheltuieli asupra activitatii si dezvoltatii economice si nu numai a societatii. In aceasta relatie, cheltuielile pentru educatie pot fi vazute ca o investitie pe termen lung si foarte lung a statului pe care acesta o face in vedere asigurarii unei viitoare dezvoltari mutilaterale ale societatii care se repercuteaza foarte mult la nivel economic. Din acest motiv, al gradelor de dezvoltare ale diferitelor state putem observa ponderea pe care o ocupa chletuielile educatie in totalul cheltuielilor pentru actiuni social-culturale precum si in totalul cheltuielilor publice. Astfel in tabelul nr.1, putem observa aceasta situatie prin comparatie intre diferite tari. Tabel. Nr.1
7

Suport de curs, Finante, an II, pg. 111

10

Ponderea cheltuielilor pentru invatamant in totalul cheltuielilor social-culturale, in totalul cheltuililor publice si in PIB Nr. Crt. Tara Anul de referinta Ponderea Ch. pt. inv. in totalul 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. Sursa: Ponderea Ch. pt. inv. in totalul Ponderea Ch. pt. inv. in PIB

ch. soc-cult ch. pub. Canada 2000 20,3 7,8 5,1 S.U.A. 1999 30,8 19,3 7,4 Austria 1994 16,1 9,6 5,8 Danemarca 2000 17,1 8,1 Finlanda 1998 19,3 6,6 3,5 Franta 1993 13,3 9,2 5,3 Germania 1996 11,6 7,7 4,4 Luxemburg 1995 16,4 11,0 5,3 Marea Britanie 1998 15,0 9,1 4,5 Olanda 1997 18,0 11,7 7,2 Spania 1997 15,6 8,3 4,2 Suedia 1999 11,5 4,2 2,6 Bulgaria 2000 16,4 8,9 4,1 Polonia 2000 18,2 4,1 5,9 Cehia 2000 13,7 8,9 4,2 Slovacia 2000 15,9 9,2 3,8 Ungaria 1999 23,5 11,2 6,3 Romania 1999 17,3 9,7 3,8 Etiopia 1998 49,0 3,4 Indonezia 1998 23,2 6,8 1,2 Mexic 2000 43,2 18,5 3,9 Vacarel Iulian, Finante publice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003, Government Finance Statistics Yearbook, 2001 I.M.F.

pg. 193-194, preluat din

Washington si Statistques Financiers Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I. In tarile dezvoltate cuprinse in analiza, cheltuielile pentru invatamant reprezinta intre 11,5% si 30,8% din totalul cheltuilelilor social-culturale. Ponderi ridicate au cheltuielile pentru invatamant in totalul chletuielilor social-culturale si in unele tari in curs de dezvoltare, de exemplu Etiopia cu 49,0%. Se observa astfel o diferenta de ponderi intre aceste state, diferente care apar datarita gradelor diferite de dezvoltare, a politicilor diferite de finantare, a modalitatilor diferite de organizare a procesului de invatamant.

11

Impactul cheltuielilor pentru educatie apare deosebit de pregnant prin efectele sale pozitive generate in viata sociala si economica, atat la nivel individual cat si la nivelul intregii societati si trebuie apreciat in raport cu eforturile facute, in primul rand pe plan financiar. De aceea am spus mai devreme ca aceste cheltuieli sunt de fapt o investitie a statului intr-o dezvoltare ulterioara a societatii si a vietii economice. In finantarea acestor cheltuieli este necesara asigurarea unui grad de eficienta economico-sociala cat mai ridicat. Din acest punct de vedere prezinta un interes major urmarirea conexiunilor ce se stabilesc indirect intre cheltuielile cu invatamantul, pe de o parte si dezvoltarea economico-sociala concretizata in marimea PIB, pe de alta parte. Datorita acesteui tip de legatura indirecta intre cei doi indicatori, aceasta trebuie studiata mai indeaproape, desi efectele strict pozitive ale impactului cheltuielilor asupra dezvoltarii societatii este clar si evident. Insa, avand in vedere ca avem de a face cu o distribuire de resurse, trebuie sa fim foarte atenti pentru a acorda acestui tip de cheltuieli exact cat are nevoie pt a nu face risipa. Se merge pe principiul cost cat se poate de scazut cu rezultate maxime . de aceeea este foarte important sa putem calcula eficienta pe care o are aceasta investitie a statului. Este evident ca marirea cheltuielilor pentru educatie sunt necesare pentru diferite investitii in acest sector, dar avand in vedere corelatia cu marimea PIB trebuie ca ritmul de crestere al acestor cheltuieli pentru invatamant sa nu-l devanseze pe cel de crestere al marimii PIB< relatie exprimata prin urmatoarea relatie : I >I PIB C

unde : PIB : produs intern brut I : indicele de credtere PIB I : indicele de credtere a chletuielilor pentru educatie C : cheltuieli publice pentru invatamant Corelarea cheltuielilor pentru invatamant cu rezultatele obtenabile in plan economic si social, impune structurarea adecvata a retelei de invatamant astfel incat absolventii sa poata pune in valoare cunostintele acumulate in scoala.

12

Cheltuielile publice pentru nvmnt trebuie s urmreasc o dezvoltare a educaiei publice n concordan cu cerinele contextului economico-social pentru a contribui n ct mai mare msur la progresul societii. In asigurarea eficientei maxime a actiunilor finantate in domeniul invatamantului, un interes deosebit il prezinta aplicarea metodei numite analiza cost-avantaje. Aceasta metoda porneste de la considerentul ca in orice actiune intreprinsa se presupun anumite eforturi sau costuri si se obtin anumite rezultate. In acest sens, pentru actiuni specifice, invatamantului se pune problema delimitarii, pe de o parte a elementelor de efort sau de cost si pe de alta parte, a elementelor de efect sau de beneficii, denumite generic avantaje. In principiu este necesara compararea mai multor variante de realizare a actiunilor respective, fiecare presupunand costuri diferite si avanataje diferite, pentru a opta asupra variantei in care raportul dintre cele doua cariabile este favorabil. In analiza cost-avantajea cheltuielilor cu invatamantul se acorda o semnificatie deosebita relatiei dintre varsta indivizilor si castigul realizat. Se admite principial ca o crestere a treptei de instruire in scoala trebuie sa se regaseasca intr-un spor de venit real ;izat de catre absolvent. In acest caz, abordarea eficientei actiunilor de invatamant la nivelul persoanelor interesate sa frecventeze cursurile unei scoli presupune ca avantajul sa se concretizeze intr-o suma suplimentara de venit obtinut de individ pe seama instruirii suplimentare. Aplicarea acestei metode se axeaza pe ideea ca aceste chletuieli reprezinta o investitie producatoare de venituri viitoare pentru individ si societate. Concluzii Aceasta grupa de cheltuieli a inceput sa aiba o pondere din cee in ce mai mare in structura distribuirii de resurse a diferitelor tari, acet lucru realizandu-se in concordanta cu serie de factori : dezvoltarea economica, politica impusa de stat la nivel de educatie, organizarea sistemului de invatamant, etc. insa important este ca pe masura ce trece timpul, se realizaeaza importanta acestor cheltuieli. Daca luam in condiserare scopul esential al efectuaruu acetor cheltuieli, pregatirea profesionala a indivizilor, este lesne de inteles de ce aceste cheltuieli sunt foarte importante. In primul rand efectele nu se vad in mod imediat, daca ne gandim la nivel

13

individual, insa dupa aceasta pregatire, o persoana va fi in stare sa se intretina tot restul vietii, aducand oentru sine un venit cat si pentru societate. Cu cat avem in cadrul societatii oameni mai bine pregatiti cu atat gradul de dezvoltare al activitatii economice si al societatii va creste. De aceea aceste cheltuieli care aparent finanteaza un sector nematerial, ajung sa fie niste investitii, pe termen lung si chiar foarte lung, insa in resurse uname, cele mai importante. Totodata impactul pozitiv al acetora este unul durabil asupra societatii si cu un grad ridicat de rentabilitate.

BIBLIOGRAFIE
1.

Hoanta Nicolae, Economie si finante publice , Ed. Polirom, Iasi, 2000 Popescu Nicolae, Finante publice , Ed.Economica, Bucuresti, 2002 Tudorache Dumitru, Finantele publice-finantele firmei , Ed. Sylvi, Bucuresti, 2001 Vacarel Iulian, Finante publice , Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

2.

3.

4.

14

5.

***http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/fi

nante-publice/3.htm
6. 7.

***http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteADM/marinescu/15. htm ***http://www.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2 ***http://www.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3

8.

15