Sunteți pe pagina 1din 16

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) Istoric Organizatiile Speciale

Jean Jacques Babel, om de stiinta elvetian, a stabilit ca in ultimii 5600 de ani omenirea a purtat 14500 de razboaie, in care au murit 3 miliarde si jumatate de oameni. Aceasta cifra reprezinta jumatate din populatia globului. In 1991 s-au inregistrat, spre exemplu, 52 razboaie, respectiv, 52 focare de razboi pe acest pamant. In secolul nostru putem numara 104 ideologii contradictorii care se combat si care justifica omorarea altor milioane de oameni. Ne intrebam care este scopul razboaielor pentru omenire? Filozofii si organizatiile pacifiste au constatat ca, din cand in cand, aproape toate vietuitoarele pamantului se lupta pentru hrana si pt teritorii. Dar purtarea agresiva a animalelor nu poate fi acceptata la oameni, acestia din urma, avand inteligenta, constiinta si etica. Stim ca, in Roma Antica, luptele puteau folosi drept amuzament, cand gladiatorii erau pusi sa se lupte pentru a distrage plebea de la problemele ei. In zilele noastre, aceste lupte s-au transformat, practic, in mass-media, care are rolul ascuns de a mentine omul incontinuu sustras. De ce? Ce ar putea omul sa afle sau sa descopere daca nu si-ar pastra atentia indreptata catre mass-media? Poate ar descoperi sensul zicalei Cand doi se cearta, al treilea castiga, aplicata in cazul razboaielor. Cum se explica ea in acest sens? Simplu : de exemplu, un system bancar care a acordat un credit unei tari ce poarta un razboi, este desigur foarte interesat ca acesta sa nu se termine repede. Prin razboi si situatii care creeaza neliniste, natiunile pot fi aduse in situatia sa accepte intrarea in NATO, in ONU, lucru pe care nu l-ar fi facut in conditii normale, de liniste.

Pentru majoritatea celor neinteresati de mersul istoriei nu este vizibila o coerenta intre ultimele razboaie ale secolului nostru. Poate ca razboaiele, in afara industriei de armament, aduc si altcuiva un folos? Sunt intr-adevar numai motive ideologice ale unor grupuri care dezlantuie conflicte sau se afla poate altcineva in culise? Cine poate fi a treia pesoana sau al treilea grup? De unde provin imaginile dusmanoase de care suntem infiltrate cu ajutorul religiei, cartilor sau mass-media? Cine poate profita de ura si degenerarea oamenilor? In anul 1773, intr-o starada evreiasca din Frankfurt s-au planuit, in mare secret, trei razboaie mondiale care urmau sa batatoreasca drumul catre instaurarea unui guvern mondial pana la sfarsitul anului 2000. Ideea de a instaura un guvern mondial nu este noua. Vaticanul a incercat pana in zilele noastre, sa faca din omenire o lume catolica, in acest scop sacrificand milioane de oameni. Islamul si-a pus, de asemenea, acest tel, iar prin faptul ca are cea mai numeroasa si mai fanatica religie din lume, are si cele mai mari sanse de success. In cele ce urmeaza, voi da un scurt raspuns intrebarii anteriaore. Cei care ar putea profita de ura si degenerarea oamenilor sunt personae absolut independente de orice religie si nu apartin nici unei natiuni. Ei nu sunt nici de dreapta nici de stanga, nici liberali, dar folosesc toate institutiile pentru scopurile lor. Sunt membrii ale unor arganizatii, dar numai pentru a ingreuna orice investigatie, de a produce deruta printre cei curiosi si a-i aduce pe o filiera gresita. Ei se folosesc de crestini ca si de evrei, de fascisti ca si de comunisti, de sionisti ca si de mormoni, de ateisti ca si de satanisti, de ce bogati ca si de cei saraci.de toti! Acesti oameni mai sunt numiti, in cercurile lor, iluminati, big brother, guvern din umbra, eminenta cenusie, guvern shadow , guvern secret.

Activitatea acestor iluminati a inceput inca demult in Mesopotamia, sub numele de fratia sarpelui, iar daca vrem sa integram undeva sistemul lor de activitate si de gandire, atunci, cel mai potrivit ar fi machiavelismul, o politica ce nu respecta normele etice: o politica fara scrupule. Un exemplu, cu privire la bani: in razboiul de secesiune American (1861-1865) au luptat statele din Nord (care erau impotriva sclavagismului) si statele din Sud (care erau ptr sclavagism). Inainte de razboi, agentii familiei Rotschild au dus o mare propaganda Pentru Uniune in statele din Nord. In acelasi timp, alti agenti ai aceleiasi familii , duceau o campanile Contra Uniunii in statele din Sud. La izbucnirea razboiului, Banca Rotschild din Londra a finantat razboiul in statele din Nord, iar Banca Rotscihld din Paris a finanta statele din Sud. Singurii care au castigat razboiul au fost numai membrii familiei Rotschild. Pe scurt, principiile sistemului numit machiavelism, erau urmatoarele: -- de a crea conflicte in care oamenii lupta unii contra altora si nu contra adevaratei cauza a conflictului; -- de a nu aparea la vedere ca adevarat autor al conflictului; -- de a sustine cu bani toate partile beligerante; -- de a aparea ca o instanta impaciuitoare, care doreste terminarea conflictului. Iluminatii doresc stapanirea lumii si atunci trebuie sa provoace cat mai multa neintelegere intre popoare, acestea fiind cat mai incurcate in plasa dezinformarii. Mijloacele cele mai puternice prin care iluminatii raspandesc neintelegerea intre oameni sunt aceste organizatii secrete internationale. Instanta impaciuitoare va fi chemata sa aplaneze conflictul, iar daca va intrebati care ar fi aceasta, raspunsul este bineinteles, O.N.U. n august 1941 ..., preedintele american Franklin D. Roosevelt i premierul britanic Winston Churchill s-au ntlnit n Insulele Bermude pentru a-i stabili obiectivele postbelice. Cu toate c, n urma atacrii, de ctre Germania, a Uniunii Sovietice - n iunie 1941 - Moscova i Londra ncheiaser un acord de aliere, intrunire la care nu a participat i conducerea sovietic. Rezultatele discuiilor au fost fixate ntr-o declaraie comun Carta Atlantic. Cele dou state au recunoscut, printre altele, i dreptul la autodeterminare a popoarelor, precum i libertatea comerului mondial i cooperarea economic, renunarea la uzul de violen i crearea unui sistem de securitate comun. Ei au subliniat la sfrit c pn la crearea unui alt sistem de durat de securitate internaional este necesar dezarmarea statelor atacatoare, fapt ce prea s anune deja nfiinarea unei noi organizaii internaionale.

Att Roosevelt ct i Churchill s-au artat iniial puin interesai s implice i alte state n problema principal de asigurare a pcii internaionale. Acest lucru s-a schimbat doar dup atacul japonez asupra Pearl Harbour i intrarea n rzboi a SUA. Oamenii politici au neles c o pace de durat nu putea fi realizat dect prin implicarea unei coaliii de state pe baz larg i mai ales prin implicarea Uniunii Sovietice. La 1 ianuarie 1942, sub conducerea SUA, URSS, a Marii Britanii i Chinei, 26 de state aliate au semnat Declaraia Naiunilor Unite, prin care se obligau s continue, cu toate mijloacele, lupta mpotriva Axei - i mai ales mpotriva Reich-ului German, Italiei i Japoniei - pn la victoria total. Totodat, ele au aderat i la principiile Cartei Atlantice americano-britanice cu privire la ordinea postbelic i, prin acestea, la constituirea unui sistem de securitate internaional de durat. Pn la sfritul rzboiului, alte 21 de state au semnat aceast Declaraie. La iniiativa americanilor, planurile pentru constituirea unei organizaii internaionale au nceput s se contureze rapid. Astfel, SUA au prezentat nc din 1943 un prim proiect de statut. n octombrie 1943, minitri de externe ai SUA, URSS, ai Marii Britanii i ai Chinei au czut de acord la Conferina de la Moscova s creeze ct mai curnd posibil o organizaie internaional pentru pace i securitate. Puteau deveni membri ai acestei organizaii (n spiritul universalitii) toate statele suverane i panice (fapt care excludea la nceput statele dumane din al Doilea Rzboi Mondial). Cele patru puteri i-au rezervat ns nc de la forma de concept o putere de decizie important: acestea doreau s participe la meninerea pcii ca poliiti mondiali, cu trupe proprii, n vreme ce toate celelalte state supravegheate de o Comisie neutr - urmau a se dezarma. La Conferina de la Teheran din noiembrie 1943, acest concept a fost reiterat. Experii din rndul celor patru mari puteri au preluat nc o dat procesul de elaborare a principiilor i structurii viitoarei organizaii mondiale, avnd grij s repare deficitele Uniunii Popoarelor.

La Conferina de la Yalta din februarie 1945, Roosevelt, Churchill i Stalin au czut n fine de acord asupra ultimelor puncte disputate. Aici era vorba mai ales despre modalitile de votare n cel mai important for al viitoarei organizaii, Consiliul de Securitate. La cererea URSS, membrii permaneni ai Consiliului de Securitate - URSS, SUA, Marea Britanie, Frana i China - urma s dein drept de veto n toate chestiunile importante, fapt care a constituit mult vreme o piedic serioas pentru activitile organizaiei. Fr acest compromis nu s-ar fi putut ajunge ns nicieri. nc dinaintea sfritului rzboiului, cele patru puteri au invitat toate statele care semnaser pn la acea vreme Declaraia Naiunilor Unite, la Opera din San Francisco, pentru a-i prezenta proiectul de statut. La aceast Conferin, care s-a ntins ntre lunile aprilie i iunie 1945, cele 50 de state participante au introdus peste 1.000 de modificri. i chiar dac acest concept de poliiti mondiali din varianta iniial nu a putut fi realizat, statele mici i mijlocii nu au reuit s desfiineze statutul privilegiat al marilor puteri. Participanii la Conferin au adoptat aadar Carta, n unanimitate, la 26 iunie 1945. Polonia, care nu putuse participa mai nainte la lucrri, a semnat i ea Carta ca cel de-al 51-lea membru fondator. Astfel s-a nscut Organizaia Naiunilor Unite (United Nations Organization - UNO), iar dup ce numrul necesar de state a ratificat tratatul, Carta a intrat n vigoare la data de 24 octombrie 1945. Carta Natiunilor Unite

Noi, Popoarele Natiunilor Unite, hotarte s izbavim generatiile viitoare ale flagelului razboiului care, de dou ori n cursul unei vieti de om, a provocat omenirii suferinte de nespus, s ne reafirmm credinta n drepturile fundamentale ale omului, n demnitatea si valoarea persoanei umane, n egalitatea n drepturi a brbatilor si a femeilor, precum si a natiunilor mari si mici, s crem conditiile necesare mentinerii justitiei si respectrii obligatiunilor decurgnd din tratate si alte izvoare ale dreptului international, s promovam progresul social si conditii mai bune de trai ntr-o mai mare libertate, si n aceste scopuri s practicm toleranta si s trim n pace unul cu cellalt, ca buni vecini, s ne unim fortele pentru mentinerea pcii si securittii internationale, s acceptm principii si s instituim metode care s garanteze ca forta armat nu va fi folosit dect n interesul comun, s folosim institutiile internationale pentru promovarea progresului economic si social al tuturor popoarelor, Am hotart sa ne unim eforturile pentru nfaptuirea acestor obiective Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentantii lor, reuniti n orasul San Francisco si avnd depline puteri, recunoscute ca valabile si date n forma cuvenit, au adoptat prezenta Carta a Natiunilor Unite si nfiinteaz prin aceasta o organizatie international care se va numi Natiunile Unite. Carta Natiunilor Unite a fost semnat la San Francisco la 26 iunie 1945, la ncheierea Conferintei Natiunilor Unite pentru Organizatia international si a intrat n vigoare la 24 octombrie 1945. Statutul Curtii Internationale de Justitie face parte integrant din Carta.

Amendamentele laArticolele 23, 27 si 61 ale Cartei au fost adoptate de Adunarea General la 17 decembrie 1963 si au intrat n vigoare la 31 august 1965. Un alt amendament la Articolul 61 a fost adoptat de Adunarea General la 20 decembrie 1971 si a intrat n vigoare la 24 septembrie 1973. Amendamentul la Articolul 109, adoptat de Adunarea General la 20 decembrie 1965, a intrat n vigoare la 12 iunie 1968. Amendamentul la Articolul 23 sporeste de la unsprezece la cincisprezece numarul membrilor Consiliului de Securitate. Amendamentul la Articolul 27 dispune ca hotarrile Consiliului de Securitate n probleme de procedur s fie luate cu votul afirmativ a nou membri (anterior sapte), iar hotarrile sale asupra oricaror alte chestiuni s fie luate cu votul afirmativ a noua membri (anterior sapte), cuprinznd si voturile concordante ale celor cinci membri permanenti ai Consiliului. Amendamentul la Articolul 61, care a intrat n vigoare la 31 august 1965, sporeste de la optsprezece la douzeci si sapte numrul membrilor Consiliului Economic si Social. Urmtorul amendament la acest articol, care a intrat n vigoare la 24 septembrie 1973, sporeste de la douazeci si sapte la cincizeci si patru numrul membrilor Consiliului Amendamentul la Articolul 109, care priveste paragraful 1 al articolului, prevede ca o conferint general a Membrilor Natiunilor Unite avnd drept scop revizuirea Cartei va putea fi reunit la locul si data care vor fi fixate prin votul a dou treimi din membrii Adunrii Generale si prin votul oricror nou (anterior sapte) membri ai Consiliului de Securitate. Paragraful 3 al Articolului 109, potrivit cruia Adunarea General trebuia, la cea de a zecea sesiune ordinar, s examineze chestiunea convocarii unei conferinte de revizuire a Cartei, a fost pstrat n forma sa original, desi mentioneaz "un vot al oricaror sapte membri ai Consiliului de Securitate", ntruct Adunarea General si Consiliul de Securitate au dat 13 urmare dispozitiei acestui paragraf la cea de a zecea sesiune ordinar a Adunrii Generale, n 1955. Istoric

Statele membere, in ordinea aderarii

1920: Tratatul de la Versailles, a ncheiat Primul Rzboi Mondial, deschiznd portile unei noi organizatii: Liga Natiunilor, format prin pacea decis dup discutiile dintre tri. 1920-1933: Fr s fi primit o influent mai mare, Liga Natiunilor este un fiasco. 1933-1945: Izbucneste Al Doilea Rzboi Mondial n Asia, Europa, Africa de Nord, si Pacific. 24 octombrie 1945: Se nfiinteaz Organizatia Natiunilor Unite. Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudit, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franta, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeeland, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominican, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietic (mai trziu Rusia), Uruguay,

Venezuela. 1946: Liga Natiunilor este desfiintat oficial. Afganistan, Islanda, Suedia si Thailanda ader la ONU. 1947: Pakistan si Yemen devin membri. 1948: Birmania devine membr. 1949: Israel ader. 1950: Indonezia ader. 1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, Romnia, Sri Lanka. 1956: Japonia, Maroc, Sudan si Tunisia ader. 1957: Ghana si Malaezia ader. 1958: Guineea ader. 1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafrican, Ciad, Coasta de fildes, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia si Togo. 1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone si Tanzania. 1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago si Uganda. 1963: Kenia si Kuweit ader.

1964: Malawi, Malta si Zambia ader. 1965: Gambia, Maldivele si Singapore ader. 1966: Barbados, Botswana, Guyana si Lesotho ader. 1967: Yemen ader. 1968: Guineea Ecuatorial, Mauritius si Swaziland ader. 1970: Fiji ader. 4 1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman si Emiratele Arabe Unite ader. 1972: Republica Popular Chinez ader la ONU, aceasta nlocuind Taiwanul. 1973: Bahamas si Germania (att de est ct si de vest) ader. 1974: Bangladesh, Grenada si Guineea-Bissau ader. 1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, So Tom si Prncipe si Suriname. 1976: Angola, Samoa si Seychelles ader. 1977: Djibouti si Vietnam ader. 1978: Dominica si Insulele Solomon ader. 1979: Sfnta Lucia ader. 1980: Sfntul Vincent si Grenadine si Zimbabwe ader. 1981: Antigua si Barbuda, Belize si Vanuatu ader.

1983: Sfntul Kitts si Nevis ader. 1984: Brunei ader. 1990: Liechtenstein si Namibia ader. Se unesc Republica Federal a Germaniei cu Republica Democrat German, devenind un singur membru. 1991: URSS dispare, Rusia mosteneste locul de membru permanent n Consiliul de Securitate. Sapte noi state ader: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord si Coreea de Sud. 1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia si Hertegovina, Georgia, Kazahstan, Krgzstan, Croatia, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan si Uzbekistan. 1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Ceh, Eritreea, Macedonia, Monaco si Slovacia. 1994: Palau ader. 1999: Kiribati, Nauru si Togo ader. 2000: Tuvalu ader. 2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primeste Premiul Nobel pentru Pace. 2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. Elvetia ader de asemenea. 2006: Muntenegru ader.

Organizatiile Speciale Organizaiile speciale nu au fost create de ONU. n acest caz este vorba de organizaii internaionale cu statut juridic propriu, care coopereaz cu Naiunile Unite pe baza unor acorduri (acorduri speciale conform articolului 63 din Carta ONU). Unele dintre aceste organizaii speciale - ca de exemplu Uniunea Potal Mondial, nfiinat n 1874 - existau cu mult nainte de a se fi constituit Organizaia Naiunilor Unite . Organizaiile speciale activeaz n parte n aceleai domenii ca i organele speciale, fapt care a atras deseori critici la adresa ONU n ceea ce privea eficiena i coordonarea activitilor sale. Din punct de vedere formal, ele sunt instituii interstatale, constituite pe baza unor tratate ancorate n legile proprii, cu structuri organizatorice i de membri proprii i cu bugete proprii. Ele sunt legate de ONU prin acorduri ncheiate cu Consiliul Economic si Social i care trebuie s primeasc avizul Adunarii Generale.

Organizaii speciale ILO FAO International Labour Organization Organizaia Internaional a Muncii

Food and Agriculture Organization Organizaia ONU pentru Hran i of the United Nations Agricultur Organizaia ONU pentru Educaie, tiin i Cultur

UNESCO United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization ICAO International Civil Aviation Organization IBRD International Bank for Reconstruction and Development IFC IDA International Finance Corporation International Development Association IMF UPU WHO ITU International Monetary Fund Universal Postal Union World Health Organization International Telecommunication Union WMO IMO

Organizaia Internaional pentru Aviaie Civil Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare (Banca Mondial) Corporaia Internaional Financiar Asociaia Internaional de Dezvoltare

Fondul Monetar Internaional Uniunea Potal Mondial Organizaia Mondial a Sntii Uniunea Internaional a Telecomunicaiilor

World Meteorological Organization Organizaia Mondial Meteorologic International Maritime Organization Organizaia Maritim Internaional

WIPO

World Intellectual Property Organization

Organizaia Mondial a Proprietii Intelectuale

IFAD

International Fund for Agricultural Fondul Internaional de Dezvoltare Development Agricol Organizaia ONU de Dezvoltare a Industriei

UNIDO

United Nations Industrial Development Organization

Organizaii autonome WTO IAEA World Trade Organization Organizaia Mondial a Comerului

International Atomic Energy AgencyAgenia Internaional a Energiei Atomice

BIBLIOGRAFIE:

Helsing, Jan Van, Organizatiile Secrete si puterea lor in Secolul XX, ed. Alma

www.istorie.sienceline.ro

www.spp.ro

www.onuinfo.ro