ANALIZA, EVALUATREA SI CONTABILIZAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

PARTICULARITATI CONTABILE ALE CICLULUI DE INVESTIRE

CUPRINS: 1.CICLUL DE INVESTIRE 1.1.DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND INVESTITIILE 1.1.1.INVESTITIILE NEMATERIALE 1.1.2.INVESTITIILE MATERIALE 1.1.3.INVESTITIILE FINANCIARE 1.2.DEZINVESTIREA 2.DEPRECIEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE 2.1.IAS-36 DEPRECIEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE 2.2.AMORTIZAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE SI NECORPORALE 2.2.1.METODE DE AMORTIZARE 3.EVALUAREA IMOBILIZARILOR 4.NORMALIZARE CONTABILA INTERNATIONALA PRIVIND IMOBILIZARILE 4.1.IAS-16 IMOBILIZARI CORPORALE 4.2.IAS-9 COSTURILE ACTIVITATII DE CERCETARE SI DE DEZVOLTARE 5.SISTEMUL DE DOCUMENTE FINANCIAR-CONTABILE FOLOSITE LA INREGISTRAREA IN CONTABILITATE A IMOBILIZARILOR 6.DESCRIEREA SOCIETATII COMERCIALE OMICRON BUKAREST S.R.L. 7.MONOGRAFIE CONTABILA PRIVIND OPERATIILE CICLULUI DE INVESTIRE 8.CONCLUZII 9.BIBLIOGRAFIE

1.CICLUL DE INVESTIRE 1.1.DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND INVESTITIILE Orice economie dispune de resurse limitate - munca, cunostinte tehnice, fabrici si utilaje, pamant, energie. Atunci cand la nivelul unei economii se stabileste ce si cum se va produce, se hotaraste, de fapt, cum se vor aloca resursele disponibile pe miile de categorii de bunuri si servicii care se vor realiza. Confruntandu-se cu faptul de netagaduit ca bunurile sunt rare comparativ cu nevoile, economia trebuie sa stie cum sa-si gestioneze resursele limitate. Ea trebuie sa produca anumite categorii de bunuri (ce), sa foloseasca anumite tehnologii de productie (cum) si sa decida in cele din urma cine va consuma bunurile produse (pentru cine). Pentru a da un raspuns la cele trei intrebari fundamentale, orice societate trebuie sa decida cu privire la intrarile si iesirile din economie. Intrarile sunt bunurile sau serviciile pe care intreprinderile le folosesc in procesul de productie. O economie foloseste tehnologia de care dispune pentru a combina intrarile si a produce iesirile. Iesirile sunt diverse bunuri sau servicii cu valoare de intrebuintare care rezulta din procesul de productie si care se consuma sau sunt folosite mai departe in alte procese de productie. intreprinderea se defineste ca o entitate activa a sistemului economic, de natura unei organizatii autonome, inzestrata cu resurse pe care le utilizeaza in scopul exercitarii, in mod stabil si structutat, a unei functiuni referitoare la productie, servicii, schimb, etc. Orice intrprindere se individualizeaza prin misiunea indeplinita si disune de capacitatea de a adopta si a aplica decizii proprii, reprezentand o sursa si un cadru de manifestare a liberei initintive economice; ea

functioneaza sub forma unui complex de actiuni interconditionate, promovate intr-un mediu ambiant la care tinde sa se adapteze, dar pe care, in acelasi timp, il poate influenta. Productia ca proces de creare de bunuri, de creare a bogatiei, adauga bunastare societatii si este o veriga importanta in procesul satisfacerii nevoilor umane, nevoi relativ nelimitate in raport cu resursele existente. Activitatea de productie poate fi privita ca un ansamblu de operatii de utilizare si transformare a factorilor de productie in vederea atingerii functiei obiective a producatorului: maximizarea profitului in conditiile minimizarii eforturilor. Pentru a produce bunuri destinate consumului, intreprinzatorii isi procura factori de productie. Resursele economice atrase in circuitul economic, aflate in miscare ca fluxuri, constituie factori de productie. J. B. Say, reprezentant al scolii clasice, sublinia, in lucrarea sa Tratat de economie politica, ca la producerea bunurilor participa trei factori: munca, natura (pamantul) si capitalul. Primii doi factori - munca si natura - sunt factori primari sau originari, intucat ei reprezinta punctul de plecare al activitatii economice. Capitalul este un factor derivat, care rezulta din interactiunea primilor doi. Capitalul reprezinta ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activitati anterioare, utilizate in producerea de bunuri materiale si servicii destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii unui profit. Notiunea de invesitii defineste o categorie financiara pe cat de complexa, pe atat de controversata. Investitia apare, in mod concret, ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial: constructii industriale si civile; achizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale; cumpararea unor masini, utilaje, etc. Investitia este alocarea capitalurilor economisite in activitati lucrative, cu caracter profitabil, care sa majoreze valoarea

capitalurilor investite. in sens contabil investitia reprezinta alocarea unei trezorerii disponibile pentru pproducerea unor bunuri de durata, ea referindu-se la achizitionarea sau construirea unor noi imobilizari, respectiv active corporale, financiare sau necorporale. in sens financiar, investitia reprezinta schimbarea unei sume de bani, prezenta si certa, in speranta obtinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achizitionarea unor masini pentru cresterea productivitatii muncii, constructia unei uzine pentru cresterea productiei, asimilarea unui brevet pentru fabricarea de produse noi, etc. Sub aspect psihologic, investitia vizeaza intentia individului sau a firmei care investeste, conducand la decalarea consumului in timp. In aceasta perspectva investitorul renunta la bunurile imediate in favoarea celor viitoare acceptand schimbul unei satisfactii imediate si certe (la care renunta) cu speranta obtinerii unor bunuri superioare, dar incerte. Definirea monetara considera investitia ca fiind totalitatea cheltuielilor angajate in vederea obtinerii unor venituri monetare viitoare. Investitia reprezinta o alocare permanenta (adesea pe o durata nedeterminata) de capitaluri, in achizitia de active fizice si/sau financiare, care sa permita desfasurarea unor activitati rentabile, superioare ratei normale de rentabilitate acoperitoare pentru riscurile asumate. Principalul risc asumat este alocarea unui capital economisit, in speranta obtinerii viitoare a unor fluxuri de venituri sau a unor fluxuri de trezorerie (cash-flow-uri), pe durata de viata economica a investitiei. In ipoteza unui mediu economic cert, fluxurile viitoare de venituri sunt presupuse a fi cunoscute si stabile. Tipologia investitiilor intr-o intreprindere este de o mare diversitate. Cea mai des intalnita este investitia tehnica privind achizitia, constructia si montajul unor masini, utilaje, mijloace de transport, etc. Alaturi de

acestea se realizeaza investitii umane in formarea (calificarea, specializarea) personalului, investitii sociale (cum ar fi constructia in intreprindere a unei cantinerestaurant), investitii financiare in cumpararea de titluri de participare la alte societati comerciale, investitii pentru publicitate si reclama, etc. Criteriul care permite o separare, din punct de vedere financiar, a diferitelor categorii de investitii este cel al riscului implicit. Din acest punct de vedere investitiile pot fi: de inlocuire a echipamentului complet uzat, cu un risc foarte scazut, intrucat nu presupune modificari ale tehnologiei de fabricatie; de mobilizare a echipamentului existent in functiune si care implica un risc redus ca urmare a unor corectii neesentiale in tehnologia de fabricatie; de dezvoltare (de extindere) a unor sectii, uzine, fabrici noi, investitii care presupun un risc mai mare, antrenat de nevoia de largire a pietelor de aprovizionare, a fortei de munca, de capital si de desfacere; strategice, privind crearea unei filiale in strainatate, asimilarea unui produs nou si/sau a unei tehnologii noi, fuzionarea cu alta societate comerciala, robotizarea intregului proces de fabricatie, etc. Aceste investitii presupun un risc considerabil, ca urmare a extinderii activitatii in zone geografice noi si/sau in medii tehnologice, comerciale, complet restructurate. Dintr-o perspectiva monetara a intrarilor si a iesirilor de trezorerie (cash-flow-uri) din exploatarea lor se pot distinge urmatoarele tipuri de investitii: a)Proiectele de investitii in constructii, agricultura sau de investitii financiare se caracterizeaza printr-o singura cheltuiala (intrare) si o singura incasare (iesire) la incheierea duratei investitiei. b)Proiectele de investitii in echipamente industriale solicita o singura cheltuire a capitalurilor initiale si ocazioneaza incasari esalonate pe durata de viata a
5

investitiei. c)Proiectele pe ansambluri industriale complexe care reclama o cheltuire esalonata a capitalurilor initiale si degaja o singura incasare la sfarsitul duratei investitiei. d)Majoritatea investitiilor industriale se caracterizeaza prin intrari si iesiri esalonate de trezorerie pe durata de viata a investitiei. 1.1.1.INVESTITIILE NEMATERIALE Imobilizarile necorporale nu au o existenta fizica si sunt caracterizate printr-un grad inalt de incertitudine in privinta avantajelor viitoare pe care o intreprindere le-ar putea obtine din utilizarea lor. Ele cuprind atat mijloace imateriale care au totusi o valoare reala, cat si cheltuieli capitalizabile in bilant, etalabile pe mai multe exercitii financiare. In structura imobilizarilor necorporale se cuprind cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare dezvoltare, precum si alte imobilizari necorporale care se refera la concesiuni, brevete, licente, marci, alte drepturi si valori similare, fondul comercial, programele informatice. Acestea se constituie ca urmare a aportului in natura realizat de catre asociati, prin achizitionare de la terti sau sunt create de unitatea patrimoniala. Cheltuielile de constituire cuprind taxele si alte cheltuieli de inscriere si de inmatriculare, la infiintarea societatii, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate, etc. Pentru a fi inscrise in activul bilantului acestea trebuie sa depaseasca un anumit prag valoric si sa nu fie afectate unei productii viitoare de bunuri si servicii. In analizele financiare aceste cheltuieli de constituire sunt considerate componente ale activului fictiv. Cercetarea si dezvoltarea sunt considerate ca un ansamblu de lucrari intreprinse in scopul cresterii volumului de cunostinte stiintifice si tehnice, precum si al introducerii de noi aplicatii. In continutul cheltuielilor

de cercetare dezvoltare se disting: lucrarile de cercetare fundamentala intreprinse din pura curiozitate stiintifica, fie pentru a aduce o contributie teoretica la rezolvarea unor probleme tehnice; cercetarea aplicativa, intreprinsa fie pentru a individualiza aplicatiile posibile ale rezultatelor unei cercetari fundamentale, fie pentru a gasi solutii noi care sa permita realizarea unui obiectiv determinat, stabilit cu anticipatie; dezvoltarea vizeaza productia de materiale, dispozitive, produse, procedee, sisteme si servicii noi, precum si ameliorarea substantiala a celor vechi. Concesiunea se refera la contractul prin care o parte numita concedent cedeaza, contra plata, unei alte parti, numita concesionar, pe o perioada de timp determinata, dreptul de exploatare a unor bunuri sau de exercitare a unei activitati. Aceasta poate imbraca doua forme: publica si privata. Brevetele sunt titluri care dau inventatorului unui produs sau procedeu, suscepibile de aplicatii industriale, sau concesionarului, monopolul de exploatare pe o perioada de timp. Licentele sunt imobilizari necorporale implicate de utilizarea brevetelor. Fara a ceda brevetul sau sau, titularul acestuia poate sa consimta unui tert dreptul de exploatare. Sunt considerate marci de fabrica, de comert sau de serviciu, numele patronimice, pseudonimele, numele geografice, denumirile arbitrare sau fanteziste, forma caracteristica a produsului, eichetele, aspectele exterioare, emblemele, combinatii sau dispozitii de culori, schite, reliefuri, cifre si orice semn distinctiv care duce la distingerea produselor, obiectelor si serviciilor unei intreprinderi. in categoria drepturilor si valorilor similare se includ elemente ca procedeele industriale, know-how, modelele, schitele. Fondul comercial este reprezentat de elementele
7

necorporale care nu fac obiectul unei evaluari si a unei contabilizari separate in bilant si care concura la mentinerea si la dezvoltarea potentialului intreprinderii. Notiunea de fond comercial este apropiata de cea de "good-will" utilizata in contabilitatea anglo-saxona si este reprezentata de ansamblul elementelor necorporale, nedetasabile de unitatea patrimoniala si neevaluate izolat, care contribuie la o valoare a intreprinderii superioara sumei valorilor componentlor sale. Programele informatice, desi se prezinta sub foma materiala, sub forma unor suporturi tehnice de natura discurilor, dischetelor sau a benzilor magnetice, un atare bun nu este decat un element accesoriu prestatiei intelectuale necesare pentru elaborarea programelor. Partea esentiala se refera tocmai la prestatia intelectuala, de esenta necorporala, protejata sub forma unui drept de proprietate intelectuala. Ele pot fi create de unitatea patrimoniala sau achizitionate de la terti. Imobilizarile necorporale in curs sunt active imobilizate care nu au fost terminate la inchiderea exercitiului financiar si pot fi create prin mijloace proprii su rezulta din lucrari incredintate tertilor. 1.1.2.INVESTITIILE MATERIALE Imobilizarile corporale sunt elemente de activ de natura durabila utilizate in exploatarea curenta a intreprinderii. Aceste elemente se refera la: terenuri, constructii, masini, utilaje, instalatii, mobilier, etc., precum si la resursele naturale neregenerabile (terenuri de natura zacamintelor miniere si petroliere. Imobilizarile corporale mai sunt numite si fizice sau tangibile si se refera la drepturile reale asupra bunurilor corporale (dreptul de proprietate, uzufrictul, utilizarea). Caracteristicile principale ale imobilizarilor corporale sunt urmatoarele: sunt achizitionate sau produse pentru a servi exploatarii si nu pot fi revandute;

 prin natura lor au o durata relativ lunga, ele putand sa aduca beneficii intreprinderii pe parcursul mai multor exercitii financiare, fiind supuse amortizarii (exceptie facand terenurile). sunt de natura corporala, adica au o existenta materiala si se disting de materii prime si materiale prin faptul ca acestea nu sunt incorporate, din punct de vedere fizic, in produsele destinate vanzarii. Dupa destinatia lor in intreprindere, imobilizarile corporale se clasifica in imobilizari profesionale, adica acele bunuri care concura la realizarea obiectului de activitate, si imobilizari neprofesionale, adica acele active imobilizate care concura la realizarea unor functii ale unitatii patrimonile ce nu tin de obiectul sau principal de activitate. in contabilitate, imobilizarile corporale sunt delimitate, indiferent de felul lor, pe obiecte de evidenta. Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului corp, set sau lot. Fiecare mijloc fix este trecut in registrul numerelor de inventar, iar la afarsitul perioadei de gestiune intreprinderea intocmeste un inventar detaliat al imobilizarilor. 1.1.3.INVESTITIILE FINANCIARE Imobilizarile financiare mai sunt denumite si investitii financiare sau de portofoliu si sunt active detinute de o societate in vederea cresterii valorii averii sale prin incasarea unor sume din repartizari (dobanzi, redevente, dividende si chirii), prin cresterea valorii capitalizate sau prin obtinerea unor beneficii de genul celor rezultate in urma vanzarii acestor investitii. In structura lor sunt cuprinse titlurile de participare, titlurile imobilizate in activitatea de portofoliu, alte titluri imobilizate si creantele imobilizate. Titlurile de participare reprezinta drepturile sub
9

forma de actiuni sau alte titluri de valoare, in capitalul altor unitati patrimoniale, care asigura intreprinderii detinatoare exercitarea unui control, dar si realizarea unui venit financiar. Posedand titluri de prticipare, societatea detinatoare isi poate asigura reprezentanti in structurile de conducere ale societatii emitente sau poate sa dezvolte relatii tehnice si comerciale privilegiate cu aceasta. Titlurile imobilizate in activitatea de portofoliu. Pentru o intrprindere, acivitatea de portofoliu inseamna a investi toate sau o parte din activele sale intr-un portofoliu de titluri, pentru a obtine la scadenta o rentabilitate satisfacatoare. Aceasta activitate se exercita fara interventie in gestiunea intreprinderii ale caror titluri sunt detinute si este specifica societatilor de portofolii, dar poate face obiectul activitatii unor intreprinderi industriale, comerciale, institutii financiare, etc. Alte titluri imobilizatesunt reprezentate de titlurile a caror detinere nu este considerata utila pentru activitatea firmei, dar intrprinderea detinatoare nu are nici intentia si nici posibilitatea de a le vinde. Ele nu rezulta dintr-o decizie de investitie, ci dintr-o obligatie, fie legala, fie de alta natura, care este impusa conducatorilor intreprinderii. Creantele imobilizate includ creantele legate de participatii, imprumuturi pe termen lung si alte creante imobilizate de natura depozitelor, garantiilor si cautiunilor platite. Sunt generate de imprumuturile acordate de intreprindere unitatilor patrimoniale (filialelor) la care aceasta detine titluri de participare. Imprumuturile acordate pe termen lung sunt sumele acordate unor categorii de terti, pe baza contractelor de imprumut, pentru care unitatea patrimoniala percepe dobanzi. Garantiile si cautiunile depuse de unitatea patrimoniala la terti constau in sume de bani sau titluri varsate de acestea in vederea garantarii bunei executii a unor obligatii.

10

1.2.DEZINVESTIREA Ciclul de investire este dominat de operatiile care au rezultat investitiile materiale, nemateriale si financiare. Viata unei intreprinderi o confrunta, nu de putine ori, cu fenomene de dezinvestire, cel mai frecvent, acestea manifestandu-se in cazul investitiilor financiare. Conceptul de dezinvestire se concretizeaza in cesiunea de imobilizari ce antreneaza crearea de lichiditati. Conducatorii de intreprinderi se angajeaza in operatii de dezinvestire, cautand sa se debaraseze de active considerate ca insuficient de rentabile, sperand sa aduca schimbari in ciclul de exploatare si sa se angajeze in afaceri mai profitabile, in sectoare mai performante. Decizia poate sa fie motivata de diferite cauze uzura, modernizare, cautarea unei mai bune productivitati, schimbarea de activitate, etc. Operatiile de dezinvestire nu genereaza fluxuri de trezorerie importante pentru intreprindere. Cesiunea imobilizarii trebuie sa fie inregistrata la data operatiei sau evenimentului care are drept consecinta iesirea acestui bun din activ, iar castigurile sau pierderile generate de ciclul de investire nu trebuie sa participe la formarea rezultatului exploatarii, pentru ca sunt o consecinta a operatiilor de productie sau de comercializare. 2.DEPRECIEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE 2.1.IAS-36 DEPRECIEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE IAS-36 Deprecierea activelor se aplica in principal imobilizarilor corporale, precum si imobilizarilor necorporale, inclusivv fondul comercial. Standardul detaliaza principiul stabilit conform caruia activele nu ar

11

trebui inregistrate la o valoare mai mare decat valoarea lor recuperabila. Valoarea recupreabila a unui activ este valoarea cea mai mare dintre pretul net de vanzare si valoarea sa de utilizare. Valoarea de utilizare este valoarea actualizata a fluxurilor de numerar ce se proiecteaza a se obtine in urma folosirii activului respectiv. Fluxurile de numerar trebuie fixate tinand cont de starea actuala a activului. Standardul contine informatii ajutatoare privind alegerea unei rate de actualizare potrivite. IAS-36 solicita o evaluare anuala atunci cand exista un indiciu de depreciere. Daca exista atunci trebuie calculata valoarea recuperabila. Standardul se aplica, de asemenea, activelor individuale, cum ar fi un echipament, precum si unitatilor generatoare de numerar. Aceasta se datoreaza faptului ca in general grupurile de active genereaza fluxuri de numerar mai degraba decat activele individuale, in multe cazuri fiind imposibila de calculat valoarea de utilizare a unui activ individual. IAS-36 se aplica si fondului comercial precum si altor active necorporale. Atunci cand aceste active sunt amortizate pe o perioada mai mare de 20 ani, testul de depreciere trebuie aplicat anual, fie ca exista sau nu un indicator de depreciere. O pierdere din depreciere trebuie recunoscuta ori de cate ori valoarea contabila depaseste valoarea recuperabila, adica valoarea care ar trebui recuperata prin folosirea sau vanzarea activului. In acest caz valoarea contabila a activului este redusa la valoarea recuperabila. Aceasta reducere este cunoscuta ca o pierdere din depreciere care trebuie recunoscuta imediat in contul de profit si pierdere. in cazul deprecierii activelor inregistrate la valoarea reevaluata, pierderea din depreciere trebuie tratata ca o scadere a reevaluarii pentru activele inregistrate anterior la valoarea reevaluata. Aceata pierdere trebuie stabilita prin raportare la surplusul de reevaluare aferent deprecierii activelor. Acolo unde surplusul de reevaluare nu este suficient pentru a acoperi pierderea din

12

depreciere, soldul ramas trebuie recunoscut in Contul de profit si pierdere. Cand un activ este depreciat, acest lucru poate indica ca durata de viata utila sau valoarea reziduala a activului necesita o revizuire. In cazul in care se realizeaza o revizuire a ambelor estimari, atunci deprecierea sau cheltuielile cu amortizarea pentru perioade contabile viitoare trebui ajustate pentru a aloca sistematic valoarea contabila revizuita a activului, mai putin valoarea sa reziduala (daca exista), de-a lungul duratei de viata utile ramasa a actvului. Pentru a stabili daca un activ este depreciat, la fiecare data a bilantului, o entitate trebuie sa evalueze daca exista vreun indiciu ca deprecierea a avut loc. Unde nu exista aceste indicii, atunci nici o alta cerinta din IAS-36 nu mai trebuie aplicata. Pentru stabilirea prezentei oricarui indiciu potrivit caruia un activ poate fi depreciat, o intreprindere trebuie sa ia in considerare cel putin urmatoarele indicatii: Sursele externe de infomatii in timpul perioadei, valoarea de piata a unui activ a scazut considerabil, mai mult decat se astepta ca rezultat al trecerii timpului sau al utilizarii normale; in timpul perioadei au avut loc modificari semnificative cu efect negativ asupra intreprinderii, sau vor avea loc astfel de modificari in viitorul apropiat, in mediul tehnologic, de piata economic sau juridic in care intreprinderea isi desfasoara activitatea sau pe piata pe care un activ este consacrat; ratele de dobanzi ale pietei sau alte rate ale rentabilitatii investitiilor de pe piata au crescut in cursul perioadei, si este paosibil ca aceste cresteri sa afecteze rata de actualizare utilizata in calcularea valorii de utilizare a unui activ si sa scada semnificativ valoarea recuperabila a acestuia; valorea contabila a activelor nete ale intrprinderii raportoare este mai mare decat capitalizarea ei de pe piata. Surse externe de informatii
13

dovada este deductibila de uzura morala sau fizica a unui activ; in timpul perioadei au avut loc scimbari semnificative cu efect negativ asupra intreprinderii sau se asteapta sa aiba loc in viitorul apropiat astfel de mocificari in masura sau in maniera in care un activ este utilizat, sau se asteapta sa fie utilizat. Aceste modificari includ planuri de intrerupere sau de restructurare a activitatii careia ii apartine un activ, sau de vanzare a unui activ inainte de data asteptata in prealabil; dovada este deductibila din raportarea interna care indica faptul ca performanta economica a unui activ este sau va fi mai slaba decat se prevazuse. 2.2.AMORTIZAREA NECORPORALE IMOBILIZARILOR CORPORALE SI

IAS-16 Imobilizari corporale defineste amortizarea ca fiind alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata. Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezinta micsorarea valorii unui element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de catre intreprindere intr-un anumit interval de timp, invechirii, concurentei, schimbarii tehnicii sau a altor cauze. Pentru a imbraca forma de amortizare, deprecierea trebuie sa fie ireversibila, permitindu-se delimitarea ei de notiunea de provizion. Amortizarea se deduce din valoarea de intrare a bunului pentru a calcula valoarea neta contabila. Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de activ, rezultand din depreciere, solicita pregatirea si inlocuirea acestuia cu altul nou. Achizitia si utilizarea imobilizarilor reprezinta o cheltuiala si un element al costului suportata de catre intreprindere, rezultand necesitatea constituirii fondurilor necesare reinnoirii imobilizarilor amortizabile, la sfarsitul vietii acestora prin veniturile viitoare, fara a recurge la capitaluri proprii sau la contractarea de datorii.
14

Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursa de autofinantare a capitalului imobilizat care se constituie chiar si in cazul in care intreprinderea nu realizeaza profit, prin prelevarea asupra rezultatului, aceasta fiind o componenta importanta a capacitatii de autofinantare. Din punct de vedere fiscal, marimea amortizarii afecteaza prin cheltuieli rezultatul, ca baza de impunere fiscala. Principala regula fiscala cere ca imobilizarile sa fie amortizate in functie de durata economica de utilizare, prin cote stabilite pentru fiecare tip de bun. Intrucat nu se tine seama decat in mica masura de realitatea economica, exprimata prin intensitatea folosirii sau a progresului tehnic, aceasta acceptiune nu are decat o semnificatie pur fiscala. In afara de aceste amortizari legale fiscal, intreprinderile mai pot face, in anumite conditii, si amortizari suplimentare pentru ca aceasta sa fie in concordanta cu valoarea reala a deprecierilor constatate. Conform IAS-16 valoarea amortizabila a unui element de imobilizari corporale trebuie alocata in mod sistematic pe parcursul duratei de viata utila a acivului. Metoda de amortizare folosita trebuie sa reflecte modul in care beneficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de catre intreprindere. Firmele care aplica Standardele Contabile Internationale vor inregistra in contabilitate doar amortizarea contabila, calculata avand la baza rationamente economice, si nu amortizarea fiscala, determinata potrivit reglementarilor in vigoare, diferentele aparute intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal vor genera impozite amanate. in legatura cu valoarea amortizabila, Regulamentul de aplicare a legii contabilitatii nr. 82/91 si Legea nr. 15/94 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale precizeaza ca amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorilor de intrare a mijloacelor fixe. IAS-16 precizeaza ca valoarea amortizabila este costul activului sau o alta valoare substituita in situatiile

15

financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala. Costul activului reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru intrarea unui activ, la data achizitiei sau a constructiei acestuia. Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cesiune previzionate. Durata amortizarii unei imobilizari corespunde, in principiu, duratei sale de utilizare exprimata in ani. Aceasta se stabileste in functie de conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea fiecare intreprindere si de regimul de lucru (numarul de schimburi), pe categorii de bunuri. Pentru activele imobilizate corporale, duratele normale de functionare sunt stabilite in Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe si corespund cu duratele de amortizare, in ani, aferenteregimului de amortizare liniar.Pentru anumite categorii de imobilizari durata de utilizare este inlocuita cu volumul de activitate programat a se realiza prin intermediul lor. intreprinderile treuie ca, la intrarea in functiune a bunului, sa elaboreze un plan de amortizare, care sa contina costul de intrare, marimea amorizarilor si valoarea neta contabila dupa fiecare exercitiu. Planul de amortizare vizeaza imobilizarile corporale si necorporale care se depreciaza de maniera ireversibila si este un tablou previzional de reducere a valorilor inscrise in bilant. Nu se supun amortizarii: imobilizarile financiare, terenurile, lacurile, baltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investitii. 2.2.1. METODE DE AMORTIZARE A IMOBILIZARILOR Pentru stabilirea deprecierilor ce trebuie amorizate,

16

practica intrebuinteaza mai multe metode. Aplicarea unei metode sau alta de calcul a amortizarii are o mare importanta, de a carei justa rezolvare sunt interesate direct nu numi intreprinderile dar si statul prin organele sale fiscale. a) Metoda lineara sau metoda cotelor constante de amortizare presupune includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe proportional cu numarul de ani ai duratri normale de utilizare a imobilizarii corporale. Cota (norma) de amortizare se calculeaza astfel: 100 Ca ------------------------------------------------------------------Durata normala de utilizare din catalog (ani) in cazul reevaluarii ctivelor corporale, in baza unor acte normative, cota de amortizare se determina astfel: 100 Ca -----------------------------------------------------------------Durata normala de utilizare ramasa (ani) Metoda amortizarii liniare este usor de aplicat, dar este supusa criticilor deoarece diminuarea de valoare a unui bun nu este constatata pe parcursul vietii sale, aceasta metoda netinand seama nici de scaderea capacitatii de productie, nici de cresterea in timp a cheltuielilor de intretinere datorate uzurii. Data de incepere a amortizarii este data de punerea in functiune a bunului. Daca aceasta data nu coincide cu inceputul anului sau daca bunul iese din functiune inainte de inchiderea exercitiului financiar, amortizarea este calculata proportional cu timpul efectiv de functionare. b) Metoda amortizarii variabile sau proportional cu volumul activitatii se aplica in cazul in care la nivelul fiecarei imobilizari corporale se poate determina volumul de activitate prestat. Aceasta permite o mai justa conectare a cheltuielilor cu veniturile. In functie de natura bunului, sunt utilizate diferite "unitati" drept

17

cheie (baza) de repartizare: numarul de articole fabricate, numarul de kilometri parcursi de autovehicule, numarul de ore-zbor pentru aeronave, numarul de ore de functionare pentru masini, utilaje si instalatii de lucru. c) Metoda amortizarii degresive consta in practicarea unor amortizari mai mari in primii ani de utilizare a bunului, asigurand astfel intreprinderii un avantaj fiscal prin amanarea de la plata impozitului pe profit. Anuitatile scad pe masura trecerii timpului, deoarece in calcule se aplica fie o rata care se reduce in fiecare an la o baza fixa (valoare de intrare), fie o rata constanta la o baza de calcul degresiva (valoare neta contabila). Rata constanta (Rd) de aplicat pentru calculul amortizarii debresive, se determina prin multiplicarea ratei aplicata in sistemul linear al amortizarii cu un coeficient de corectie. Coeficientul fiscal variaza in functie de durata de utilizare a bunului, coeficientii fiind urmatorii: * 1,5 pentru o durata normala de utilizare intre 25 ani; * 2,0 pentru o durata de utilizare intre 5-10 ani; * 2,5 pentru o durata de utilizare mai mare de 10 ani. Aceata metoda se poate aplica in doua moduri, varianta AD1 care nu tine cont de influenta uzurii morale si varianta AD2 care tine cont de uzura morala. Pentru calculul amortizarii prin utilizarea regimului de amortizare degresiva, varianta AD1, se aplica cota de amortizare prevazuta de Normele metodologice de aplicare a Legii nr.15/94 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr.54/97, la valoarea de intrare. Pentru anii urmatori, se aplica aceeasi cota, dar la valoarea ramasa; acest calcul se continua pana in anul de functionare in care amortizarea anuala este egala sau mai mica decat amortizarea anuala liniara, calculata pentru perioada de functionare ramasa.

18

Amortizarea degresiva varianta AD2 se calculeaza pentru mijloacele fixe care au o durata normala de functionare mai mare de 5 ani si permite recuperarea prin amortizare a valorii de intrare intr-o perioada mai mica de timp, diferenta de ani reprezentand influenta uzurii morale. d) Sistemul "SOFTY" sau amortizarea proportionala cu ordinea numerica inversa a nilor este un al doilea sistem de calcul al anuitatii degresive care consta in aplicarea unei rate degresive la o baza constanta. Cota anuala este, in fpt, o fractie al carei numitoe este egal cu suma numerelor ce reprezinta anii de viata utila si al carei numarator este egal cu numarul de ani de viata utila ce au mai ramas de parcurs. In tara noastra aceasta metoda nu este reglementata si nici aplicata ea fiind folosita cu predilectie in Statele Unite. e) Amortizarea progresiva sau crescatoare se bazeaa pe o logica inversa metodei "SOFTY", anuitatea fiind din ce in ce mai mare, pe masura ce se apropie de sfarsitul duratei de utilizare a bunului. Aceasta este rar si limitat aplicata deoarece se considera ca ea raspunde doar in mod exceptionl unei amortizari reale, justificata economic. Se poate aplica pentru amortizarea unor imobilizari necorporale, precum brevetele, a caror pierdere de valoare creste pe masura ce se apropie momentul in care activul necorporal trece in proprietatea bunului public. f) Metoda amortizarii accelerate se apica numai in Romania si consta in inregistrarea unor amortizari de pana la 50% din valoarea de intrare in primul an de functionare, dupa care se trece la sistemul liniar. Utilizarea regimului de amortizare accelerata se aproba de catre organul teritorial al Ministerului Finantelor, la propunerea consiliului de administratie al agentului economic sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, iar in cazul persoanelor fara scop lucrativ, pe baza unei documentatii de fundamentare. 3.EVALUAREA IMOBILIZARILOR

19

Evaluarea este nodul gordian al oricarui sistem contabil. La oricare monent dat, fiecarui element de activ sau de pasiv trebuie sa i se atribuie valoarea justa, ceea ce ridica una din problemele cele mai delicate ale contabilitatii. Evaluarea are incidenta directa asupra estimarii patrimoniului si capacitatii beneficiare a intreprinderii, dar si asupra calcului rezultatului perioadei. Unul din marile paradoxuri ale contabilitatii este aparenta contradictie intre urmatoarele judecati de valoare: marimile contabile sunt riguros exacte si precise, asigurand conditia necesara de fiabilitate a sistemului contabil, iar pe de alta parte si in acelasi timp, pe intervale de timp mari, aceste valori pot varia, pentru ca anumite fenomene pot fi estimate, nu si masurate. Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in Bilant si in Contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei baze de evaluare. Pentru evaluarea activelor in situatiile financiare sunt utilizate diverse baze de evaluare in combinatii variate, asa cum sunt prezentate in Cadrul general al IASC si preluate prin reglementarile din Romania. Acestea sunt: 1.Costul istoric. Activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau in echivalente de numerar sau la valoarea justa din momentul cumpararii lor 2.Costul curent. Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale numerarului, care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent; 3.valoarea realizabila (de decontare a obligatiei). Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente de numerar, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activalor; 4.valoarea actualizata. Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de

20

numerar, care urmeaza sa fie generate in derularea normala a activitatii intreprinderii. Baza de evaluare cea mai frecvent adoptata de intreprinderi in elaborarea situatiilor financiare este costul istoric. Acestea este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. Unele intreprinderi utilizeaza costul curent ca raspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificarii preturilor activelor nemonetare. in raport cu momentele in care se realizeaza evaluarea elementelor din situatiile financiare, reglementarile contabile din Romania delimiteaza urmatoarele forme ale evaluarii; evaluarea la intrare, la intrare, la inventar si la iesire. Evaluarea la intrare a actvelor imobilizate este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura intrarilor. La data intrarii in unitate, bunurile se evalueaza si se inregisreaza la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care se stabileste astfel: bunurile reprezentand aport la capitalul social, la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii; bunurile obtinute cu titlu gratuit, la valoarea justa, adica suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cazul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv. In aceste cazuri, valoarea de aport si valoarea justa se substituie costului de achizitie. bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achizitie, acesta reprezentand suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a unor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea activului la data achizitiei sau la data constructiei acestuia. bunurile produse in unitate, la coat de productie, care este format din costul de achizitie al materiilor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.
21

Evaluarea la iesire este utilizata la inregistrarea curenta a operatiilor economice care genereaza miscari de natura iesirilor. De regula, activele imobilizate sunt evaluate la iesire la valoarea lor de intrare. Evaluarea cu ocazia inventarierii se efectueaza la inchiderea exercitiului financiar cand, conform legii, are loc inventarierea generala a elementelor patrimoniale. Evaluarea activelor imobilizate se efectueaza la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar. Valoarea de inventar este stabilita in functie de utilitatea bunului, de starea acestuia si de pretul pietei. Pentru stabilirea valorii actuale, la activele imobilizate amortizabile, se tine cont de valoarea neta contabila inregistrata pina la incheierea exercitiului financiar curent. Ori de cate ori valoarea contabila depaseste valoarea recuperabila, trebuie recunoscuta o pierdere din depreciere, valoarea contabila a activului fiind redusa la valoarea recuperabila. Evaluarea la sfasitul exercitiului financiar, la bilant, se realizeaza in scopul intocmirii situatiilor financiare anuale. Imobilizarile se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii. IAS-16 Imobilizari corporale si IAS-38 Active necorporale stabilesc tratamentele ce pot fi adoptate pentru evaluarea ulterioara a imobilizarilor si sunt prevazute doua tratamente: a) tratamentul contabil de baza, care prevede ca ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare trebuie inregistrata la cost, mai putin orice amortizare cumulata aferenta si orice pierderi din depreciere cumulate; b) tratamentul contabil alternativ permis, care prevedeca ulterioir recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala, respectiv un activ necorporal, trebuie inregistrate la valoarea reevaluata care reprezintavaloarea justa la momentul reevaluarii, mai

22

putin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate in asa fel incat valoarea contabila sa nu difere in mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului.

4.NORMALIZARE PRIVIND IMOBILIZARILE

CONTABILA

INTERNATIONALA

4.1.IAS-16 IMOBILIZARI CORPORALE Aceasta norma internationala grupeaza regulile de contabilizare si de evaluare referitoare la imobilizarile corporale. Ea trateaza, in special, calculul costului acestor active, amortizarea lor si pisibilitatea de a practica reevaluari. Norma nu se aplica urmatoarelor elemente: *padurilor si resurselor naturale ce se reinnoiesc prin ele insele; *resurselor ce nu se reinnoiesc: concesiuni miniere, prospectiuni si extractii de minereuri, de petrol, de gaz natural si alte resurse similare. In schimb, norma se aplica imobilizarilor corporale utilizate pentru dezvoltarea si mentinerea acivitatilor sau activelor enumerate anterior, der disociabile de astfel de activitati si active. Imobilizarile corporale sunt active destinate sa fie utilizate in productia de bunuri, in prestatia de servicii, sa fie inchiriate tertilor sau sa fie folosite in scopuri administrative si sunt socotite a fi utilizate pe o perioada mai mare de un exercitiu contabil. Se poate constata ca majoritatea activelor necorporale satisfac, de asemenea, aceasta definitie Identificarea elementelor ce raspund definitiei imobilizarilor corporale este uneori delicata, cu predilectie atunci cand este vorba de active complexe.

23

IASC citeaza, in acest sens, avioanele, pentru care motoarele au, in general, o durata de utilizare mai scurta decat carlinga. In acest caz, fiecare element trebuie sa fie contabilizat in mod separat si amortizat pe durata sa proprie de utilizare. Costul imobilizarilor corporale - o imobilizare corporala care este contabilizata printre active trebuie initial sa fie evaluata la costul sau de achizitie sau la costul de productie. Acesta cuprinde: pretul de cumparare din care se deduc reducerile cu caracter comercial (rabaturi, remize, risturnuri); evemtualele taxe vamale; taxele nerecuperabile; toate costurile directe necesare punerii bunului in stare de utilizare. Cheltuielile administrative si alte cheltuieli generale nu intra in structura costului activului, exceptand situatia in care asfel de cheltuieli pot sa fie direct legate de achizitia sau de punerea in stare de functionare a bunului. Acelasi tratament este suportat de cheltuielile de demarare si cele preliminare productiei. Cat priveste pierderile initiale de exploatare angajate inainte ca bunul sa ajunga la performanta prevazuta, acestea sunt inscrise la cheltuieli. Cheltuielile ulterioare - cea mai mare parte a imobilizarilor corporale ocazioneaza cheltuieli in anii posteriori punerii in functiune. In conformitate cu IAS-16, cheltuielile posterioare relative la o imobilizare amortizabila, deja inregistrata in contabilitate, trebuie sa fie inregistrate adaugate la valoarea contabila a bunului, atunci cand este probabil ca intreprinderea sa beneficieze de avantaje viitoare mai mari decat nivelul de performanta initial prevazut. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie sa fie inscrise in cheltuielile exercitiului in cursul caruia ele sunt angajate. Printre cheltuielile care amelioreaza performantele unei imobilizari in raport cu previziunile initiale pot sa fie citate: modificarile care conduc la cresterea duratei de viata sau a capacitatii activului; modificarile care amelioreaza in mod substantial calitatea produselor fabricate; adoptarea de noi procedee de productie care

24

sa premita o reducere importanta a cheltuielilor de exploatare initial prevazute. Reparatiile si cheltuielile de intretinere care nu permit activului decat sa atinga nivelul de performanta asteptat in momentul intrarii sale in intreprindere raman in cheltuielile exercitiului in care ele sunt angajate. Cesiunile si rebutarea imobilizarilor Iesirea imobilizarilor din bilant se face in doua situatii: cu ocazia cesiunii lor; cu ocazia rebutarii lor, cu conditia ca aceasta operatie sa fie definitiva si ca nici un venit viitor sa nu poata fi obtinut prin vanzarea lor. Profitul sau pierderea realizata in aceste situatii constituie un venit sau o cheltuiala a exercitiului in curs. Comunicarea financiara generata de contabilitatea imobilizarilor corporale - in conformitate cu norma IAS16, pentru fiecare categorie de imobilizari corporale, situatiile financiare trebuie sa indice: metodele de evaluare utilizate pentru determinarea valorii contabile brute; cand sunt utilizate mai multe metode, valoarea bruta corespunzatoare fiecarei metode si pentru fiecare categorie trebuie sa faca obiectul comunicarii financiare; metodele de amortizare utilizate; duratele de utilizare si normele de amortizare folosite; valoarea contabila bruta (valoarea initiala) si amortizarile cumulate, la inceputul si la sfarsitul exercitiului; un tablou al evolutiei valorii nete contabile in cursul perioadei, tablou care sa cuprinda: achizitiile, cesiunile, achizitii rezultate din grupari de intreprinderi, cresterile si diminuarile rezultate din evaluari, provizioanele constituite, reluari din provizioane, amortizarile, diferentele nete de curs ce provin din conversiunea situatiilor financiare ale filialelor straine, alte miscari. 4.2.IAS-9 COSTURILE ACTVITATII DE CERCETARE SI
25

DEZVOLTARE Obiectivul normei IAS-9 este de a prescrie prelucrarea contabila a cheltuielilor de cercetare si de dezvoltare. Problema fundamentala in materie de contabilizare a activitatilor de cercetare si de dezvoltarre consta in a sti daca astfel de cheltuieli trebuie sa fie inscrise in activ sau sa faca obiectul contului de profit si pierdere (la o rubrica de cheltuieli). in unele ramuri de activitate, intreprinderile aloca resurse importante pentru sustinerea activitatilor de cercetare si de dezvoltare. In masura in care cheltuielile generate de astfel de activitati constituie surse de profituri viitoare, este normal sa fie considerate active. Cu toate acestea, rezultatele activitatilor de cercetare si de dezvoltare se confrunta cu un grad inalt de incertitudine, fapt ce impune aplicarea prudentei in capitalizarea costurilor corespunzatoare. Cercetarea este definita ca o investigatie originala, realizata in mod sistematic, ce vizeaza obtinerea de cunostinte stiintifice sau tehnici noi. Dezvoltarea consta in aplicarea rezultatelor cercetarii sau altor cunostinte in conceperea de materiale, deaparate, de produse, de procedee, de sisteme sau de utilizare a lor. in conformitate cu cadrul contabil conceptual si cu norma IAS-9, pentru a fi capitalizate, cheltuielile de cercetare si de dezvoltare trebuie sa satisfaca mai intai cele doua conditii solicitate oricarui activ: sa genereze de o maniera probabila avantaje economice viitoare si sa poata fi masurate in mod fiabil. Cheltuielile de cercetare pot fi masurate in mod fiabil, dar acestea pot sa nu genereze fluxuri monetare viitoare, ca atare, acestea trebuie sa fie contabilizate la cheltuielile exercitiului in cursul caruia ele sunt angajate si nu trebuia sa fie inscrise in activ in mod retroactiv. Cheltuielile de dezvoltare se pot evalua cu o probabilitate suficienta, contabilizarea lor in activ fiind posibile, cerandu-se indeplinirea a cinci cerinte:

26

1.produsul sau procedeul in cauza trebuie sa fie in mod clar definit, iar costurile corespunzatoare sa fie identificabile in mod separat si masurabile cu fiabilitate; 2.posibilitatea tehnica de fabricare a produsului sau a procedeului poate sa fie demonstrata; 3.intreprinderea trebuie sa aiba intentia de a-l produce, comercializa sau utiliza; 4.existenta unei piete potentiale pentru acest produs sau acest procedeu sau, daca el trebuie sa aiba o utilizare interna si nu trebuie vandut, utilitatea sa pentru intreprindere poate sa fie demonstrata; 5.intreprinderea trebuie sa dispuna sau sa poata dispune de resursele necesare terminarii proiectului si comercializarii sau utilizarii produsului sau procedeului respectiv. IAS-9 prescrie ca, in principiu, cheltuielile de dezvoltare a unui proiect trebuie sa fie contabilizate in cheltuielile exercitiului in cursul caruia ele sunt angajate. Daca cele cinci criterii sunt indeplinite, cheltuielile de dezvoltare sunt inscrise in activ. Cheltuielile de dezvoltare contabilizate initial la cheltuieli nu pot sa fie inscrise in activ in mod retroactiv. in cheltuielile de dezvoltare susceptibile sa fie contabilizate in activ sunt cuprinse: toate cheltuielile directe conectabile acestor activitati de dezvoltare, si o parte rationala a cheltuielilor indirecte. In structura acestor cheltuieli sunt incluse: salariile si cheltuielile sociale aferente personalului angajat in actvitatile de dezvoltare; materialele si serviciile consumate in aceste activitati; amortizarea mijloacelor fixe utilizate pentru dezvoltare; alte cheltuieli generale decat cele implicate de administrarea generala, relative la activitatile de dezvoltare; alte cheltuieli precum amortizarea brevetelor si licentelor, in masura in care aceste active sunt utilizate pentru dezvoltare Cheltuielile de dezvoltare capitalizate trebuie sa fie amortizate, in mod sistematic, in exercitiile urmatoare, in functie de ritmul de constatare a fluxurilor monetare generate de aceste cheltuieli, amortizarea fiind facuta in

27

functie de cifra de afaceri sau de economiile realizate ca urmare a acestor cheltuieli, precum si de durata previzibila de comercializare, de utilizare a produsului sau procedeului respectiv. Cheltuielile de dezvoltare capitalizate trebuie sa fie revizuite la inchiderea fiecarui exercitiu, iar cand una dintre conditiile necesare capitalizarii acestora nu mai este indeplinita, ele trebuie sa fie imediat reintegrate rezultatului exercitiului. Situatiile financiare trebuie sa mentioneze: metodele contabile adoptate pentru cheltuielile de cercetare si de dezvoltare; marimea acestor cheltuieli contabilizate la cheltuielile exercitiului; metodele de amortizare utilizate; duratele de amortizare folosite; o explicatie a variatiei cheltuielilor de dezvoltare neamortizate, intre inceputul si sfarsitul exercitiului, prin relevarea: cheltuielilor de dezvoltare capitalizate, contabilizate la cheltuieli, afectate altor active sau reintegrate in rezultatul exercitiului. intreprinderile sunt incurajate sa includa in situatiile financiare sau in raporturile anuale o descriere a activitatilor lor de cercetare si de dezvoltare, precum si o prezentare a circumstantelor sau a evenimentelor ce au condus la reintegrarea in rezultate a cheltuielilor de dezvoltare initial capitalizate sau, dimpotiva, la reinscrierea in activ a costurilor anterior reintegrate in rezultate. 5.SISTEMUL DE DOCUMENTE FINANCIAR-CONTABILE FOLOSITE LA INREGISTRAREA IN CONTABILITATE A IMOBILIZARILOR Evidenta operativa a contabilitatii activelor imobilizate impune consemnarea completa si la timp a tuturor operatiunilor privind miscarea imobilizarilor. Intrarile de imobilizari, care nu necesita montaj si nici probe tehnologice si care sunt date in folosinta in momentul receptionarii de la furnizor sunt

28

consemnate in Procesul verbal de receptie, emis pe baza unuia din urmatoarele documente justificative: factura, avizul de insotire a marfii si contractul de vanzare-cumparare in cazul intrarii prin cumparare; contractul de societate si documentele de expertiza tehnica atunci cand acestea sunt aduse ca aport; proiectele si devizele lucrarilor precum si fisa de cont analitic pentru costuri efective pentru cele produse in regie proprie. Intrarile de imobilizari care necesita montaj, dar nu si probe tehnologice, precum si cladirile si constructiile speciale, care nu deservesc procese tehnologice, se consemneaza in Procesul verbal de receptie provizorie, iar ulterior, dupa efectuarea probelor, aceste se inregistreaza in documentul Proces vebal de punere in functiune. Intrarea imobilizarilor prin concesionare, locatie de gestiune, inchiriere se inscrie in Procesul verbal de predare-primire pe baza contractului de concesionare sau locatie de gestiune. Miscarea imobilizarilor de la o sectie la alta, in cadrul aceleiasi unitati, se consemneaza in Bonul de miscare al mijloacelor fixe. Iesirea imobilizarilor prin casare este inregistrata prin documentul: Proces verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe, elaborat de catre comisia de casare. Lista de inventariere si de evidenta a mijloacelor fixe se utilizeaza pentru a stabili existenta efectiva a imobilizarilor corporale pe locuri de folosinta si pe responsabili. Contabilitatea analitica a imobilizarilor corporale trebuie sa fie organizata de o maniera care sa asigure individualizarea fiecarei imobilizari, cunoasterea existentei si miscarii lor pe locuri de folosinta, gradul de depreciere, etc. Aceasta evidenta se poate tine fie folosind Registrul numerelor de inventar si Fsa mijlocului fix, fie utilizand Registrul pentru evidenta mijloacelor fixe.

29

6.DESCRIEREA BUKAREST S.R.L.

SOCIETATII

COMERCIALE

OMICRON

S.C. OMICRON Bukarest S.R.L. are sediul in Bucuresti, str. Splaiul Independentei, este inmatriculata in Registrul Comertului la numarul J40/29907/1994, avand codul fiscal R9062762 si are ca principal obiect de activitate producerea si comercializarea articolelor de imbracaminte si accesorii ale acestora. Productia se realizeaza in fabricile proprii sau la alte firme specializate. Desfacerea produselor se realizeaza atat pe plan intern cat si pe plan extern, prin export in Germania. Desfacerea pe plan intern se realizeaza prin magazinele pe care firma le detine atat in Bucuresti, precum si in cele mai importante orase din tara. Societatea tine evidenta contabila in conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 Legea contabilitatii , a Ordinului ministrului finantelor publice nr.94/2001 si a Ordinului ministrului finantelor publice nr.990/2002 pentru completarea Ordinului nr.94/91 pentru aprobarea Reglementarilor contabile, armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate. Organigrama societatii comerciale este judicios structurata, datorita faptului ca firma desfasoara o activitate complexa, avand arie de acoperire nationala. Conducerii intreprinderii ii sunt direct subordonate urmatoarele departamente: financiar-contabil, productie, comercial, logistica, administrativ si marketing. Departamentul financiar-contabil este condus de un contabil autorizat care este incadrat cu contract de munca pe o perioada de timp nedeterminata. Acesta are in subordine Departamentul de contabilitate, care tine evidenta contabila a operatiilor corespunzatoare activitatii de productie, precum si a celorlalte activitati desfasurate de catre firma, precum si departamentul contabilitate magazine, care tine evidenta vanzarilor cu amanuntul efectuate prin magazinele aflate in

30

proprietate sau inchiriate. Departamentul de productie are in subordine: departamentul colectie, departamentul controlling, departamentul calculatie. El coordoneaza activitatea de productie desfasurata in fabricile firmei, in vederea asigurarii unei activitati eficiente si respectarea normelor de calitate impuse, precum si a termenelor de livrare. Departamentul colectie are in sarcina definirea conceptelor privind colectia, crearea modelelor de vestimentatie si asortarea acestora tinandu-se cont de trendul european actual si isi fundamenteaza deciziile pornind de la informatiile furnizate de catre departamentul de marketing si departamentul comercial. Pe baza studiilor departamentului de colectie, impreuna cu conducerea societatii, se stabileste marimea productiei si se lanseaza in fabricatie produsele. Departamentul controlling are atributii privind urmarirea calitatii materialelor si a accesoriilor folosite in fabricatie, precum si a produselor finite livrate de catre acestea. In departamentul de calculatie se relizeaza calculatia costurilor, acesta furnizand informatiile necesare fundamentarii preturilor cu amanuntul, necesare departamentului comercial, furnizand, in acelasi timp si informatii pertinente necesare contabilitatii de gestiune. Departamentul comercial stabileste inpreuna cu departamentul productie, respectiv colectie, structura productiei ce urmeaza a se realiza, precum si distribuirea acesteia in magazine, tinand seama de studiile facute de catre departamentul de marketing. Acesta urmareste evolutia vanzarilor firmei si evaluaza eficienta acestora, aceste informatii fiind folosite pentru stabilirea profitabilitatii fiecareui punct de lucru, constituind baza de plecare pentru stabilirea structurii productiei viitoare. Acest departament selecteaza si stabileste contacte cu alti furnizori, pentru a contracta cumpararea de produse complementare celor produse de firma. Departamentul administrativ are in subordine

31

departamentul de investitii, care propune si realizeaza investitiile hotarate de catre conducerea intreprinderii, folosind fie resursele disponibile ale firmei, fie prin contractarea unor lucrari la firme specializate in acest scop. Departamentul de logistica are in atributii asigurarea transferului marfurilor de la fabricile din subordinea firmei, cat si distributia si redistribuirea acestora la magazinele de desfacere cu amanuntul de pe tot cuprinsul tarii, folosind informatiile furnizare de catre departamentul comercial. El are in subordine depozitul central al firmei, cat si un serviciu special, Operative service, prin care se realizeaza transferul marfurilor de la un magazin la altul, in conformitate cu cerintele clientilor. Toate marfurile vandute in magazinele firmei trec mai intai prin depozitul central, unde se efectueaza si receptia calitativa a marfurilor intrate in gestiunea firmei, iar mai apoi sunt distribuite catre punctele de desfacere. Departamentul de marketing realizeaza studiile necesare privind mediul intern al firmei cat si mediul extern al acesteia. Un accent deosebit se pune pe urmarirea gradului de satisfacere a cerintelor clientilor, precum si a comportamentului in utilizare a produselor comercializate. Se urmareste, de asemenea, studierea mediului concurential, precum si propunerea spre comercializare a unor noi produse in vederea diversificarii sortimentelor de produse fabricate si vandute in magazinele firmei, in vederea cresterii profitabilitatii spatiilor comerciale si a intregii firme pe ansamblu. Baza tehnico materiala se conpune din cladiri, masini, utilaje si instalatii, mijloace de transport, terenuri, mobilier si aparatura de birotica, aflate la Sediul Central, fabricile firmei si magazinele aflate in proprietate sau inchiriate. Firma si-a format si un fond comercial constand inntr-un vad comercial determinat de prestigiul firmei si o clientela fidela. Societatea are inregistrate marcile comerciale, precum si anumite

32

modele si schite folosite in designul unor produse. Plata datoriilor catre furnizori, bugetul de stat, bugetele locale, se efectueaza prin contul de disponibil la banca, cu ordin de plata, sau cu numerar, din csieriea unitatii. Evidenta imobilizarilor corporale se realizeaza pe gestiuni, categorii de imobilizari, si in cadrul acestora, pe obiecte de evidenta contabila, folosind Registrul de inventar si fisa mijlocului fix. Metodele de amortizare folosite sunt diferentiate: metoda liniara de amortizare, pentru cladiri; metoda amortizarii degresive, pentru celelalte imobilizari. Evidenta stocului de marfuri se realizeaza la fiecare punct de gestiune, prin intocmirea zinica a raportului de gestiune pe baza documentelor justificative privind intrarea, iesirea marfurilor din gestiune si a vanzarilor realizate. Evidenta cantitativa se realizeaza pein intocmirea si operarea la zi a fiselor de magazie, pentru fiecare produs in parte, in conformitate cu documentele de intrare si de iesire intocmite de fiecare gestiune in parte. in contabilitatea financiara se foloseste metoda inventarului permanent, iar contabilitatea analitica este tinuta dupa metoda cantitativ valorica, pe feluri de bunuri si pe gestiuni. Decontarile cu tertii, in privinta operatiunilor economice, se deruleaza in baza unor contracte de vanzare-cumparare si a unor acorduri comerciale. Plata salariilor personalului se realizeaza lunar, in ultima zi lucratoare a lunii. Societatea retine din acestea si sumele datorate de personal bugetului de stat, sumele fiind virate in conformitate cu reglementarile in vigoare. De asemenea societatea vireaza si sumele datorate de intreprindere pentru salariile acordate. Perioada fiscala care sta la baza depunerii decontului de TVA este luna calendaristica, cota de TVA aplicata de societate fiind de 19%. Declaratia de TVA este depusa pana la data de 25 a lunii urmatoare, fiind

33

atasate si documente justificative. La sfarsitul perioadei de gestiune (31.12) se intocmesc lucrarile de inchidere a axercitiului financiar prin intocmirea balantelor inainte de inventariere, inventarierea generala a patrimoniului intreprinderii, intocmirea conturilor anuale si prezentarea situatiei financiare a societatii. Potrivit prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 94/2001, incepand din anul 2001, situatiile financiare sunt supuse auditului financiar conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar. 7.MONOGRAFIE CONTABILA CICLULUI DE INVESTIRE PRIVIND OPERATIILE

7.1.Societatea comerciala OMICRON Bukarest SRL hotaraste sa-si modernizeze tehnologia de fabricatie a unui produs. Unitatea achita in numerar un avans de 5.000 lei unui institut de proiectare care vor realiza lucrarile de dezvoltare. Dupa finalizarea lucrarilor, institutul factureaza documentatia la valoarea de 20.000 lei si TVA 19%. Decontarea facturii se realizeaza prin banca, aceste cheltuieli se amortizeaza in 20 de luni. Acordarea avansului 234 = 5311 5.000

Primirea facturii pentru lucrarile de dezvoltare % = 233 4426 404 23.800

Receptia documentatiei 203 = 233 20.000

Decontarea facturii si regularizarea avansului

34

404

% 5121 234

23.800 18.800 5.000

inregistrarea lunara a amortizarii 6811 = 2803 1.000 din

Dupa 20 luni se realizeaza scoaterea evidenta a cheltuielilor complet amortizate 2803 = 203 20.000

7.2.Societatea comerciala primeste in concesiune un teren pentru o perioada de 20 de ani, valoarea concesionarii fiind de 65.000 lei. Redeventa anuala se achita cu ordin de plata. Dupa expirarea contractului, se scoate din evidenta concesiunea complet amortizata.

inregistrarea concesiunii 205 = 167 65.000

Plata redeventelor anuale 167 = 5121 3.250

inregistrarea amortizarii lunare 6811 = 2805 3.250

Scoaterea din evidenta a concesiunii complet amortizate 2805 = 205 65.000

7.3.Societatea comerciala cumpara un utilaj conform facturii nr.7457, in urmatoarele conditii: pret achizitie
35

60.000 lei, cheltuieli de transport inscrise in factura 300 lei, TVA 19%. Punerea in functiune a utilajului necesita lucrari de montaj efectuate de un tert, evidentiate in factura nr. 2740, care prezinta urmatoarele date: costul lucrarilor 10.000 lei, TVA 19%. Costul de achizitie- 60.000 300 10.000 70.300 Cumpararea utilajului 60.000 300 11.457 71.757 404 71.757 60.300 11.457

Factura nr.7457 Pret de cumparare Cheltuieli de transport TVA 19% valoare factura % 231 4426 Factura nr.2740 cost lucrare TVA 19% valoare factura % 231 4426 = =

10.000 1.900 11.900 404 11.900 10.000 1.900

punerea in functiune a utilajului 2131 = 231 70.300

7.4.Societatea comerciala obtine in luna august 2005 produse finite in valoare de 50.000 lei pe care decide sa le preia ca imobilizari pe baza Procesului verbal de receptie nr. 265/25082005. obtinerea produselor finite
36

345

711

50.000 produselor 50.000 finite

scaderea din gestiune a repartizate ca active corporale 711 = 345

preluarea ca active corporale a produselor finite din productia proprie, pe baza procesului verbal de receptie 213 = 722 50.000 7.5.Societatea comerciala decide reevaluarea unui utilaj a carui valoare de intrare este de 15.000 lei, amortizarea cumulata 6.000 lei, iar deprecierea este de 1.000 lei. Indicele de actualizare este de 125%. evaluarea utilajului: valoarea de intrare actualizata 15.000*125% 18.750 valoarea amortizarii actualizata 6.000*125% 7.500 valoarea deprecierii actualizata 1.000*125% 1.250 diferenta in valoarea contabila din reevaluare 18.75015.000-3.750 diferenta din amortizare 7.500-6.000-1.500 diferenta din depreciere 1.250-1.000-250 diferenta intre plusul de valoare al utilajului si plusul de valoare a amortizarii si deprecierii 3.750-1.500-250-2.000 recunoasterea in contabilitate a reevaluarii 213 = % 105 2813 2913 3750 2.000 1.500 250
37

7.6.Societatea comerciala decide scoaterea din functiune a unui mijloc de transport amortizat in proportie de 60%. valoarea de inregistrare in contabilitate este de 25.000 lei. In urma scoaterii din functiune prin casare se recupereaza piese de schimb in valoare de 5.000 lei. Cheltuielile de dezmembrare efectuate de terti sunt de 500 lei. Valoarea neamortizata se suporta de catre unitate intr-un interval de 2 ani de la data casarii. inregistrarea recuperarii pieselor de schimb 3024 = inregistrarea facturate de terti 6588 = 7588 cheltuielilor 401 5.000 de dezmembrare 500

diferenta intre veniturile si cheltuielile casarii 6811 = 281 patrimoniu 2133 a 4.500 mijlocului de

scoaterea din transport casat % 2813 281 471 =

25.000 15.000 4.500 5.500

inregistrarea amortizarii lunare 6811 = 471 230

7.7.Societatea detine un teren cu o valoare contabila de 45.000 lei. La sfarsitul anului N, terenul este evaluat la valoarea justa de 40.000 lei, iar la
38

sfasitul exercitiului N 1, acesta este evaluat la valoarea de 42.000 lei. recunoasterea deprecierii la 31.12.N 6813 = 2911 5.000

recunoasterea deprecierii la 31.12.N 1 2911 = 7813 2.000

7.8.Societatea detine o cladire achizitionata cu 75.000 lei, amortizata pentru valoarea de 45.000 lei, pe care o da spre vanzare unui tert la valoarea de 45.000 lei. vanzarea pe baza facturii 461 = % 7588 4427 53.550 45.000 8.850

scoaterea din gestiune % 2812 6583 = 212 75.000 45.000 30.000

7.9.intreprinderea decide sa achizitioneze din import o licenta evaluata in lei la valoarea de 57.000, pentru care trebuie sa plateasca taxe vamale in valoare de 5.700 lei si comision vamal pentru 3.135 lei. % 67.835 404 57.000 446 5.700 447 3.135 7.10.firma decide sa achizitioneze titluri imobilizate in valoare de 37.000 lei, eliberate in proortie de 87,5%
39

2051

si achitate prin banca pentru 20.000 lei. inregistrarea achizitiei 261 = % 5121 404 269 37.000 20.000 12.375 4.625 pentru

inregistrarea varsamintelor efectuate emitent pe masura valorii eliberate

269 = 5121 4.625 7.11.Societatea acorda la 01.01.2005 doua imprumuturi pe termen de 5 ani, unul in valoare de 78.000 lei unei filiale si altul in valoare de 84.000 lei unei alte societati. Dobanda anuala este de 17%, iar rambursarea se va face la sfasitul celor 5 ani. acordarea imprumuturilor pe termen lung % 2671 2673 = 5121 162.000 78.000 84.000

inregistrarea dobanzii anuale de incasat aferenta imprumuturilor pe termen lung acordate dobanda anuala datorata de filiala 17%*78.000-13.260 dobanda anuala datorata de societatea din afara grupului 17%*84.000-14.280 % 2674 2672 = 763 27.540 13.260 14.280

incasarea dobanzii anuale 5121 = % 27.540

40

2674 2672

13.260 14.280

incasarea imprumuturilor rambursate la sfarsitul celor trei ani 5121 162.000 2671 2672 78.000 84.000 = %

7.12.Societatea comerciala decide sa vanda titluri imobilizate la un prt de vanzare de 85.000 lei si plateste un comision de 1.700 lei. Titlurile au fost achizitionate cu 81.000 lei. scaderea din evidenta a titlurilor de participare la valoarea de intrare 6641 = 261 81.000

reflectarea veniturilor din cedarea titlurilor de participare la valoarea de cesiune 461 7641 85.000

incasarea titlurilor de participare cedate si a comisionului % 5121 622 8.CONCLUZII = 461 85.000 83.300 1.700

Activitatea oricarei intreprinderi se bazeaza pe folosirea factorilor de productie si a resurselor de care dispune societatea pentru a crea bunuri capabile sa satisfaca nevoile indivizilor, dar si a societatii, in
41

general. Obiectivul principal al firmei este obtinerea profitului maxim cu un minim efort. In coditiile in care resursele de care dispune societatea sunt limitate, agentii economici trebuie sa gaseasca solutii prin care sa produca mai eficient, si cu costuri, pe cat posibil, mai mici. Acest lucru nu este posibil decat prin folosirea unor tehnologii performante, capabile sa raspunda exigentelor evolutiei. Odata cu trecerea la economia de piata, cu deschiderea economiei catre exterior, firmele romanesti s-au confruntat cu o serie de probleme generate de existenta economiei centralizate, iar acelea care nu au facut investitii in tehnologie, care nu au adoptat procedee moderne de fabricatie, sau care nu au investit pentru diminuarea poluarii, etc., au fost eliminate de pe piata. Economia de piata asigura un mediu concurential in care nu rezista decat aceia care isi insusesc foarte bine regulile ei. Extinderea domeniilor de activitate a oricarei firme, diversificarea productiei in vederea cuceririi de noi piete de desfacere, cresterea averii acestora, nu pot avea loc daca nu se fac investitii sustinute in toate domeniile de activitate. Pana si in domeniile de activitate care nu au ca scop producerea de bunuri si servicii se impune investirea in tehnica de calcul si alte imobilizari care sa asigure o eficienta sporita a activitatii desfasurate. Piata factorilor de productie a cunoscut o expansiune fara precedent in ultimii ani, punandu-se la punct noi tehnologii de fabricatie, procedee noi de fabricatie, etc., capabile sa duca la economisirea resurselor, la cresterea productivitatii muncii, la obtinerea unor rezultate financiare superioare, care in final duc la cresterea nivelului de trai si bunastare a intregii societati. Progresul inregistrat de introducerea pe scara larga a sistemelor informatice a influentat puternic si pozitiv calitatea informatiei in toate domeniile de activitate. Prin folosirea pe scara larga a serviciilor oferite de Internet

42

a crescut calitatea si cantitatea de informatii disponibile pentru orice domeniu de activitate, accesul la aceste informatii putandu-se face oricand si intr-un timp foarte scurt, ceea ce a dus la o imbunatatire a activitatilor desfasurate de catre agentii economici. La nivelul fiecarei firme decizia de investitii are un caracter strategic. Conducerea acesteia trebuie sa cunoasca foarte bine structura imobilizarilor de care dispune si sa urmareasca modul cum acestea contribuie la profitul realizat. A conduce eficient o afacere inseamna si a sti "ce", "cum" si "cand" sa investesti. O investitie bine facuta inseamna si un plus de profit pentru firma. A decide sa nu faci investitii echivaleaza, pe termen lung, cu decizia de a nu mai continua afacerea. Decizia de dezinvestire este si ea foarte importanta in activitatea unei intreprinderi, mai ales in cazul acelora care inca mai utilizeaza tehnologii de fabricatie invechite, mari consumatoare de resurse si de energie, sau care folosesc mijloace de productieuzate fizic sau moral. Orice decizie de dezinvestire trebuie sa atraga o investitie. Firmele care foloseau un capital tehnic uzat fizic sau moral si care inregistrau pierderi sistematice, fie pe total, fie numai in anumite sectoare de activitate, au reusit o revigorare a activitatii si obtinerea de profit numai dupa ce au reusit sa atraga capitalul necesar pentru a face investitii. Prin inregistrarile facute in contabilitate, fiecare agent economic tine evidenta imobilizarilor, putand urmari localizarea acestora pe gestiuni si pe ansamblul societatii. Contabilitatea asigura mijloacele necesare masurarii avutiei firmei, furnizand informatii pertinente si exacte asupra operatiilor efectuate de aceasta, care permit masurarea si urmarirea scopului final, obtinerea de profit. Amortizarea este o metoda de reinnoire a capitalului investit. Prin intocmirea si aplicarea planurilor de amortizare in contabilitate, se obtine o prelevare asupra beneficiilor intreprinderii pe mai multe exercitii,

43

constituind o resursa la dispozitia societatii, care, prin acumularea anuitatilor, ar trebui sa permita inlocuirea investitiei care nu mai poate sau nu mai trebuie sa fie utilizata, constituind un element al autofinantarii. Evaluarea este nodul gordian al oricarui sistem contabil. La oricare monent dat, fiecarui element de activ sau de pasiv trebuie sa i se atribuie valoarea justa, ceea ce ridica una din problemele cele mai delicate ale contabilitatii. Evaluarea are incidenta directa asupra estimarii patrimoniului si capacitatii beneficiare a intreprinderii, dar si asupra calcului rezultatului perioadei. Unul din marile paradoxuri ale contabilitatii este aparenta contradictie intre urmatoarele judecati de valoare: marimile contabile sunt riguros exacte si precise, asigurand conditia necesara de fiabilitate a sistemului contabil, iar pe de alta parte si in acelasi timp, pe intervale de timp mari, aceste valori pot varia, pentru ca anumite fenomene pot fi estimate, nu si masurate.Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in Bilant si in Contul de profit si pierdere. Pentru evaluarea activelor in situatiile financiare sunt utilizate diverse baze de evaluare in combinatii variate, asa cum sunt prezentate in Cadrul general al IASC si preluate prin reglementarile din Romania. Ciclul de investitii al unei intreprinderi are o mare incidenta asupre activitatii acesteia, decizia de investitii avand un rol hotarator in desfasurarea unei activitati profitabile. Contabilitatea asigura mijloacele necesare monitorizarii activitatii desfasurate de agentul economic, urmarind mentinerea integritatii capitalului angajat in activitatea acestuia si evaluarea lui la valoarea justa. 9.BIBLIOGRAFIE
1. 2. 3. 4. P. SAMUELSON; W. NORDHAUS N. FELEAGA; I. IONASCU M. RISTEA N. FELEAGA ECONOMIE POLITICA TRATAT DE CONTABILITATE FINANCIARA VOL. l - ll CONTABILITATEA FINANCIARA DINCOLO DE FRONTIERELE

44

5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

13.

14.

VAGABONDAJULUI CONTABIL CONTABILITATE PRACTICA CONTROVERSE CONTABILE CONTABILITATE APROFUNDATA GESTIUNEA FINANCIARA A INTREPRINDERII GESTIUNEA FINANCIARA A INTREPRINDERII FINANTE SI GESTIUNE FINANCIARA A INTREPRINDERII LEGEA CONTABILITATII NR. 82/1991 - REPUBLICATA ORDINUL MINISTRULUI FINANTELOR PUBLICE NR. 94/2001 PENTRU APROBAREA REGLEMENTARILOR CONTAGILE ARMONIZATE CU DIRECTIVA A lV-A A COMUNITATILOR ECONOMICE EUROPENE SI CU STANDARDELE INTERNATIONALE DE CONTABILITATE ORDINUL MINISTRULUI FINANTELOR PUBLICE NR. 990/2002 PENTRU COMPLETAREA ORDINULUI MINISTRULUI FINANTELOR PUBLICE NR. 94/2001 PENTRU APROBAREA REGLEMENTaRILOR CONTABILE, ARMONIZATE CU DIRECTIVA A IV-A A COMUNITATILOR ECONOMICE EUROPENE SI CU STANDARDELE INTERNATIONALE DE CONTABILITATE ORDINUL MINISTRULUI FINANTELOR PUBLICE NR. 306/2002 PENTRU APROBAREA REGLEMENTARILOR CONTABILE SIMPLIFICATE, ARMONIZATE CU DIRECTIVELE EUROPENE I. P. PANTEA N. FELEAGA M. RISTEA; C. G. DUMITRU M. DUMITRU G. VINTILA M. TOMA; F. ALEXANDRU

45

46