Sunteți pe pagina 1din 50

FOTOGRAMMETRIA

IOAN STOIAN




IOAN STOIAN









FOTOGRAMMETRIE



NOTE DE CURS








PENTRU UZUL STUDENILOR


-2OO7-

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
CUPRINS

I. NOIUNI INTRODUCTIVE

I.1. Obiectul ,scopul , legatura fotogrammetriei cu alte stiinte. Clasificri
I.2. Notiuni de optic utilizate n fotogrammetrie
I.3. Procesul tehnologic n tehnica fotografic

II. BAZELE GEOMETRICE ALE FOTOGRAMMETRIEI

II.1. Transformri de coordonate n plan
II.2. Transformri de coordonate n spatiul tridimensional
II.3. Propriettile geometrice ale aerofotogramelor.
II.4. Factorii care influienteaz asupra pozitiei punctelor imagine si directiilor pe
fotograme

III. AEROFOTOGRAFIEREA

III.1. Camere fotoaeriene
III.1.1. Clasificare
III.1.2. Anexele camerelor fotoaeriene
III.1.3. Tipuri de camere fotoaeriene
III.1.4. Camere fotoaeriene digitale
III.1.5. Avioane utilizate n aerofotografiere
III.2. Metode de aerofotografiere
III.3. Pregatirea zborului de aerofotografiere
III.3.1. Proiectul de zbor
III.3.2. Aprecierea calitii zborului de aerofotografiere
III.4. Elementele de orientare ale fotogramelor
III.5. Relatii matematice ntre punctele de pe teren si directiile de pe fotograme
III.6. Scara aerofotogramelor
III.7. Deformatii pe fotograme-factorii care influienteaz pozitia punctelor imagine si
a directiilor pe fotograme
III.8. Suprafata util a fotogrammelor




FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
IV. EXPLOATAREA FOTOGRAMELOR NEREDRESATE

IV.1. Msurtori executate pe fotograme
IV.1.1. Raportarea punctelor de pe fotogram pe hart
IV.1.2. Raportarea punctelor de pe hart pe fotogram
IV.1.3. Masurarea suprafeelor pe fotogram
IV.1.4. Trasarea reelelor de coordonate pe fotograme
IV.2. Orientarea pe teren a fotogramelor
IV.3. Fotodocumente ntocmite cu ajutorul fotogramelor neredresate
IV.3.1. Fotoasamblajul
IV.3.2. Fotoschema


V. LUCRRI DE TEREN N FOTOGRAMMETRIE

V.1. Descifrarea fotogrammetric
V.1.1. Criterii pentru descifrare
V.1.2. Descifrarea detaliilor
V.1.3. Organizarea lucrrilor de descifrare
V.2. Reperajul fotogrammetric
V.2.1. Scopul reperajului
V.2.2. Proiectarea i execuia reperajului fotogrammetric



VI. REDRESAREA FOTOGRAMELOR

VI.1. Principiile fotoredresrii
VI.2. Aparate de fotoredresare
VI.3. Metode de fotoredresare.
VI.4. Executarea fotoredresrii
VI.5. Produse fotogrammetrice fotoredresate
VI.5.1. Fotoplanul
VI.5.2. Ortofotoplanul
VI.5.3. Modelul Digital al Terenului -DTM
VI.5.4. Tru-ortofotoplanul


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
VII. STEREOFOTOGRAMMETRIA

VII.1. Bazele stereofotogrammetriei
VII.1.1. Ochiul i vederea stereoscopic
VII.1.2. Procesul perceperii poziiei spaiale a obiectelor

VII.2. Observarea si msurarea stereoscopic
VII.2.1. Stereograma
VII.2.2. Aparate simple pentru observarea i msurareastereogramelelor
-stereoscopul cu oglinzi-
VII.2.3. Msurarea stereomodelului
VII.3. Construirea stereomodelului
VII.3,1. Orientarea relativ
VII.3.2. Orientarea absolut

VII.4. Aparate de stereorestitutie
VII.4,1. Principii constructive -clasificarea
VII.4.2. Stereocoparatarul
VII.4,3. Aeroproiectul multiplex
VII.4.4, Stereoplanigraful
VII.4,5. Stereometrograful
VII.5.6. Aparate pentru prelucrarea automat

VIII. AEROTRIANGULAIA

VIII.1. Principii si metode de aerotriangulatie
VIII.2. Fototriangulatia
VIII.3. Scopul efecturii fototriangulatiei
VIII.4. Fototriangulatia grafic
VIII.5. Fototriangulatia analitic
VIII.6. Aerotriangulatia
VIII.7. Metoda cuplelor independente
VIII.8. Metoda conexiunii fotogramelor succesive
VIII.9. Aerotriangulatia la aparatele de stereorestitutie cu camere proiectoare
VIII.10. Fazele de lucru la aeropoligonatie
VIII.11. Erorile n aerotriangulatie
VIII.12. Metode numerice de aerotiangulatie
VIII.13. Compensarea retelelor de aerotriangulatiei
VIII.14. Precizia lucrrilor de aerotiangulatie
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
IX. FOTOGRAMMETRIA TERESTR

IX.1. Generalitti
IX.2. Stereograma terestr
IX.3. Bazele matematice ale fotogrammetriei terestre
IX.4. Camere fotogrametrice terestre
IX.5. Laserscanerul
IX.6. Exploatarea stereogramelor terestre
IX.7. Organizarea lucrrilor de aerofotogrammetrie terestr






























FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN

I. NOIUNI INTRODUCTIVE

I.1. Obiectul ,scopul , legatura fotogrammetriei cu alte tiine. Clasificri
I.2. Noiuni de optic utilizate n fotogrammetrie
I.3. Procesul tehnologic n tehnica fotografic

I.1. Obiectul ,scopul , legatura fotogrammetriei cu alte tiine. Clasificri

Fotogrammetria este definit ca stiinta si tehnologia de obtinere a unor formatii referitoare la
obiectele fizice si mediului nconjurtor de la distant, fr contact fizic cu acestea, prin nregistrarea,
msurarea si interpretarea unor imagini fotografice metrice, numite fotograme.
Aspectul calitativ al obiectelor fizice si al mediului nconjurtor este obiectul de studiu al
fotointerpretrii, la care s-a adugat n ultimele decenii teledetectia. , mpreun cu fotointerpretarea si
teledeteetia, fotogrametria face rte din grupul geostiinteior.
Progresul fotogrametriei a urmrit ndeaproape progresele tehnice nregistrate n domenii ce au strns
legtura cu preluarea, prelucrarea, interpretarea si modul de prezentare al informatiilor obtinute. Intre
acestea pot fi enumerate:
Industria de mecanic fin - asigur camerele fotogrametrice necesare prelurii fotogramelor si aparatura
necesar exploatrii acestora;
industria aeronautic i spaial - ofer platforme aeriene si spatiale, amenajate special, pe care sunt
montate camere fotografice metrice, folosite la preluarea fotogramelor. Astfel de platforme pot fi
avioanele, elicopterele, aeromodelele, satelitii artificiali, etc;
fizica - n special optic, asigur realizarea unor dispozitive optice performante, cu distorsiuni
minime ale imaginilor nregistrate; chimia - asigur fabricarea materialelor fotosensibile si a substantelor
chimice necesare prelucrrii fotografice a acestora;
electronica si tehnica de calcul - asigur realizarea unor dispozitive pentru controlul navigatiei
platformelor si a modului de functionare a camerelor fotografice, pentru determinarea unor elemente de
orientare exterioar a fotogramelor (GPS). Mai ales n ultimul deceniu, calculatorul electronic a devenit
principala component a sistemelor fotogrametrice de preluare si exploatare a datelor;
matematica - ofer modelele de prelucrare si exploatare a datelor (modelele matematice folosite n
aerotriangulatie, n restitutia analitic si digital, la realizarea modelului digital al terenului);
geodezia si topografia - asigur determinarea coordonatelor punctelor de reper necesare exploatrii
fotogramelor;
cartografia - asigur suportul matematic pentru redactarea hrtilor si
planurilor.
In evolutia sa, fotogrametria a parcurs mai multe etape, marcate fiecare de descoperiri importante n
domeniile enumerate mai sus:
Fotogrametria planimetric (1850 - 1900) - ncepe odat cu descoperirea fotografiei n Franta si cu
primele ridicri fotogrametrice terestre realizate de colonelul Aime Laussedat, ncepnd cu 1850; este
marcat de aparitia avionului si a primelor camere aerofotogrametrice. Primele fotograme aeriene n
scopuri cartografice sunt realizate n 1913.
Fotogrametria analogic (1901 - 1960) - ncepe cu introducerea stereoscopiei ca principiu de baz n
efectuarea msurtorilor (Cari Pulfrich -Germania) si este impulsionat de perfectionarea avionului cu
motor (Fratii Wright - SUA). Cel de al doilea rzboi mondial conduce la perfectionarea echipamentelor
de preluare si exploatare a fotogramelor att n domeniul pancromatic, ct si n infrarosu, datorit
cerintelor sporite de hrti si planuri si necesittii zborurilor de recunoastere.
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Fotogrametria analitic (1961 - 1980) - aceast etap este marcat de perfectonarea calculatorului
electronic (aprut nc din 1941 n Germania -Zuse - si 1943 n SUA), prin punerea la punct a circuitelor
integrate si a cipurilor miniaturizate. La nceput s-a utilizat aparatur simpl. Dup 1975 sunt construite
aparate de stereorestitutie analitic perfectionate, cuplate cu calculatoare electronice, oferind precizii de
msurare de ordinul micronilor si posibilitatea redactrii digitale a hrtilor si planurilor.
Fotogrametria digital (1980 - prezent) - aparitia si dezvoltarea ei au ca
suport aparitia si perfectionarea primelor sisteme opto-eiectronice de preluare
a imaginilor digitale si dezvoltarea fr precedent a tehnicii de calcul si a
softului de specialitate necesar prelucrrii acestora. Sunt construite si
perfectionate statiile fotogrametrice digitale .
Nu se poate face o separare net ntre cele patru perioade ale evolutiei fotogrametriei. Intre acestea
exist perioade de tranzitie, n care noua tehnologie coexist cu cea veche, abandonarea acesteia din urm
fiind impus de indicatorii de eficient si pret de cost.
In functie de anumite criterii putem distinge urmtoarele diviziuni ale fotogrametriei:
a) din punctul de vedere al tipului de aplicatii realizate:
Fotogrametria topografic - avnd drept scop principal realizarea de hrti si planuri;
Fotogrametria netopografic - cuprinde o sfer larg de aplicatii n cercetare, constructii de masini,
studiul comportrii constructiilor si utilajelor n exploatare, medicin, fizic, art, arheologie, etc.
b) din punctul de vedere al modului de preluare al fotogramelor:
Fotogrametria terestr -axa de fotografiere este orizontal, iar camerele fotogrametrice sunt
amplasate pe sol;
Fotogrametria aerian - axa de fotografiere este vertical sau nclinat, iar
camerele fotogrametrice sunt amplasate la bordul unor platforme aeriene.
c) din punctul de vedere al modului de exploatare a fotogramelor:
Fotogrametria planimetric - determin dimensiunile si pozitia planimetriclj
a obiectelor, prin exploatarea individual a fotogramelor. Produse de baz u
fotoplanul si fotoschema.
Fotogrametria stereoscopic (Stereofotogrametria) - permite msurarea si"
pozitionarea tridimensional a obiectelor, prin exploatarea unui model
stereoscopic virtual, realizat n procesul de exploatare a unei stereograme (un
cuplu de fotograme succesive cu acoperire longitudinal de aproximativ 66%).
Principalele produse sunt: planul restituit, ortofotoplanul, modelul digital al
terenului sau al obiectului studiat, etc.
d) din punctul de vedere al modului de prezentare al fotogramelor si al tehnologiilor aplicate pentru
exploatarea acestora:
Fotogrametria analogic - exploateaz si prelucreaz imagini nregistrate sub form analogic, pe un
suport material (sticl, hrtie, film) utiliznd! aparatur si tehnici de exploatare analogice.
Fotogrametria digital - exploateaz imagini digitale, nregistrate direct pe suport electro-magnetic cu
sisteme opto-electronice sau obtinute prin scanarea unor fotograme analogice. Prelucrarea si exploatarea
fotogramelor se realizeaz digital, cu ajutorul statiilor fotogrametrice digitale.

I.2. Notiuni de optic utilizate n fotogrammetrie
Aparatele fotografice conventionale, folosite pentru preluarea imaginilor fotografice pot fi:
aparate obisnuite (de mn, de laborator);
speciale (pentru microfotografieri n diverse scopuri);
fotogrametrice (utilizate pentru scopuri fotogrametrice).
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN

Aparatele fotogrametrice de preluare a fotogramelor cuprind dou grupe:
* camere fotoaeriene - fig. la.
camere terestre (fototeodolite, camere stereofotogrametrice) - fig. lb.

Componentele principale ale unei camere fotoaeriene
Camera fotoaerian este un aparat de fotografiat special, metric, instalat la bordul unei platforme
aeriene, destinat prelurii fotogramelor. In momentul fotografierii, axul obiectivului camerei trebuie s fie
ct mai apropiat de vertical. In fig.II.2 sunt prezentate schematic, prtile componente ale unei camere
fotoaeriene: 1-filtrul obiectivului; 2 -obiectivul; 3 -diafragma; 4-obtu-
ratorul; 5-sistemul de prindere si de amortizare a vibratiilor;
6-modulul de actionare a mecanismelor camerei; 7-
electromotor, 8-sistemul de comand ( ncorporeaz un
microprocesor ); 9-caseta cu film;lQ-bobine cu film; 11-
placa de presiune; 12 - filmul fotografic, aflat n planul focal
al camerei; 13 - pompa de aer; 14 - corpul camerei.
Schema de principia a formrii imaginii
Formarea imaginii printr-un obiectiv ideal se realizeaz
conform legilor opticii. Intr-un mediu omogen o raz de
lumin se propag rectiliniu si uniform, iar la interfata ntre
dou medii diferite (de ex.: aer, sticl) raza de lumin se
poate reflecta sau refracta.
Obiectivul ideal trebuie s ndeplineasc urmtoarele
conditii:
. un fascicol punctiform (omocentric) trebuie s rmn tot omoceniric
dup
ce strbate obiectivul;



un plan perpendicular pe axul principal
al obiectivului se nregistreaz n planul imagine tot printr-un plan
perpendicular pe axul principal;
imaginea unui obiect dispus perpendicular pe axul principal al
obiectivului va fi o imagine asemenea cu obiectul.
In fig.3 este prezentat schematic un obiectiv. La acesta se disting urmtoarele: FF' - axul optic al
obiectivului; F -punct focal anterior; F'- punct focal posterior; F
0
,F
0
'- plane focale (anterior si posterior)
H,H'- plane principalale (anterior si posterior); Nj- punct nodal anterior (punct de incident); N2- punct
nodal posterior punct de emergent); f
0
, f
0
'- distante focale (anterioar si posterioar)


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Din optic se stie c planele principale ale obiectivului, H si H' sunt conjugate optic, iar mrimea
liniar ntre ele este egal cu +1. Rezult c si punctul q din planul H este conjugat cu punctul q' din planul
H'. Mrimea unghiular ntre punctele nodale este egal cu +1 => ai = <X2 (cele dou raze Rj si R 2 sunt
paralele).
Exist dou centre de proiectie: pentru spatiul obiect - punctul nodal anterior, iar pentru spatiul
imagine - punctul nodal posterior. La construirea imaginii unui obiect se poate considera c cele dou centre
de proiectie coincid, deoarece distanta dintre planele principale nu influenteaz mersul razelor n spatiul
imagine si n consecint nu modific dimensiunea imaginii.
a) Distanta focal (f
0
) distanta de la punctul nodal posterior N2 (punctul
principal de emergent) la punctul focal posterior (F')-fig.II.4 Trebuie
cunoscut cu precizie, deoarece constituie unul din parametri orientrii
interioare a fotogramei.
Msurarea ei se face n cursul operatiilor de etalonare ale camerelor
fotogrametrice. Intre distanta obiect-obiectiv (D),distanta obiectiv -
imagine (d) si f
0
exist urmtoarea relatie:


aceasta fiind ecuatia lentilelor. Notnd D = x+f si d = x+f , nlocuind n
relatia (2.1) si efectund calculele rezult ecuatia lentilelor n varianta Newton

Considernd -(D + d) = f' + p , notnd cu q distanta de la centrul obiectivului pn la mijlocul distantei
D+d si nlocuind n relatia (2.2) se obtine
Ecuatiile de mai

sus au o important deosebit, ele aplicndu-se n constructia fotoredresatoarelor, pentru realizarea
punerii .la punct automate a imaginii pe masa de proiectie a aparatului.
b) Deschiderea relativ si luminozitatea obiectivului . deschiderea relativ determin luminozitatea n planul
focal. Este dat de raportul:









FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
unde d - diametrul deschiderii obiectivuluLcorespunztor deschiderii maxime a diafragmei.
Pe montura obiectivului se nscriu valorile numitorului din relatia (2.4) si anume: 2,8; 4,2; 5,6; 8;
11; 16; 22, etc. Luminozitatea imaginii este proportional cu ptratul deschiderii relative (d/fo)
Valoarea (1 / f: d)
2
este cunoscut sub numele de luminozitate a
obiectivului.
c)Repartizarea luminii n planul foca! - se face
dup legea lui Lambert -fig.II.5:

<) =>cos a (2.5)
n care:

O'- iluminarea ntr-un punct oarecare al imaginii; <D>- iluminarea n centrul
imaginii

d)Profunzimea de focar (Pf) -reprezint distanta
dintre pozitiile extreme ale geamului mat, pentru
care imaginea unui obiect fix din spatiu, continu
s rmn clar - fig.II.6. Calculul profunzimii de
focar se face cu relatia urmtoare:

care imaginea unui obiect fix din spatiu, continu
s rmn clar - fig.II.6. Calculul promnzimii de
focar se face cu relatia urmtoare:

e)Profunzimea de cmp (P
c
)-reprezint distanta
ntre pozitiile extreme ntre care se poate deplasa
un obiect, imaginea sa continund s rmn clar
n anumite limite pe geamul mat fix - fig.II.7.
Relatia cu care se determin este urmtoarea:.Profunzimea de cmp este
invers proportional cu deschiderea relativ a obiectivului.
f) Distanta hiperfoeal - distanta de la obiectiv la obiectul cel mai apropiat, a crui imagine mai este nc
clar pe geamul mat.
g) Cmpul obiectivului - unghiul corespunztor prtii utilizabile din cercul dat de obiectiv pe geamul mat, n
interiorul cruia se obtin imagini clare - fig.II.8.
In aceasta D
0
- cmpul obiectivului; D
r
cmpul imaginii (claritate maxim si corectarea eficient a
distorsiunilor obiectivului).





FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Se poate face o clasificare a obiectivilor dup unghiul de I cmp: de mic deschidere
(2{3 < 50);- normal (70 < 2p < 50> mare (grandangular-100 <2p< 70)- foarte
mare (supergrandangular - 2p >100). Camerele fotoaeriene J dotate cu ultimele dou
tipuri de obiectivi au randament | mare, dar pot fi utilizate numai pentru
aerofotografieri m teren plan.
h) Puterea de rezolvare a obiectivului (R) - este definit de capacitatea
de a reda distinct cele mai mici detalii ale unui obiect. Puterea de rezolvare este
limitat de difractia luminii. Pentru asigurarea unei rezolutii ridicate a imaginii J
trebuie tinut cont si de puterea de rezolvare a emulsiei fotografice. Puterea de rezolvare a sistemului obiectiv
- emulsie este dat de relatia urmtoare:
unde: R^, - puterea de rezolvare a sistemului
obiectiv - emulsie; R - puterea de rezolvare a obiectivului; N - puterea de rezolvare a emulsiei.
i) Fuactia de transfer a modulatiei (FTM) - reprezint raportul ntre contrastul din planul imaginii
(K') si contrastul din spatiul obiect (K). Acest raport se noteaz cu c = K7 K. Pentru un sistem analizat se
poate obtine o functie de transfer a modulatiei global, prin nsumarea functiilor de transfer aferente
componentelor din sistem.
Aberatiile obiectivilor
a) Aberaia de sfericitate - se datoreaz curburii fetelor lentilei obiectivului si
refractiei luminii- fig.II.9. Cu ct razele marginale ce trec prin obiectiv sunt mai
deprtate de central obiectivului, cu att acestea se intersecteaz n puncte
situate pe axul principal al obiectivului, mai apropiate de centrul acestuia.
Sectionnd fascicolul emergent cu un plan perpendicular ce trece prin F',
obtinem o pat luminoas, mai intens n centru si mai palid spre margini.
Corectarea acestei aberatii se face prin combinarea lentilelor convergente cu
cele divergente. Obiectivii corectati se numesc obiectivi aplanai.
b) Aberaia cromatic - se datoreaz faptului c prtile mai subtiri ale
lentilelor se comport ca niste prisme de difractie - fig.II.10. Este cauzat
de indicele de refractie diferit al culorilor care compun lumina alb.
Aceast aberatie se accentueaz atunci cnd razele incidente cad oblic pe
obiectiv.

Pentru eliminarea acestei aberatii, diafragma este astfel dimensionat,
nct la deschiderea sa maxim nu descoper zonele subtiri ale \
lentilelor. Se poate corecta n ntregime prin cuplarea unei lentile
divergente cu una convergent, cu proprietti de dispersie de sens
opus. c) Astigmatismul Aceast aberatie se produce atunci
de raze emergente, care
nu converg ntr-un punct, ci se sprijin pe dou
segmente de dreapt
perpendiculare ntre ele si perpendiculare pe axul optic al obiectivului -
fig.II.ll.
T - imagine focal tangential S - imagine focal sagital C - imagine
de difuzie minim D - distanta de astigmatism d) Curbura cmpului - este un
defect ce apare la fascicole incidente de mare deschidere , care cad nclinat
pe obiectiv. In acest caz punctele imaginii se formeaz pe o suprafat





FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
curbat-fig.I. 12. Pentru corectare se folosesc deschideri mici ale
diafragmei si asocieri de lentile convergente si divergente.


e) Coma - este o aberatie care se produce n
cazul fascicolelor de raze paralele ntre ele ,
care cad oblic pe suprafata obiectivului. In
acest caz, razele emergente nu se intersecteaz
pe axul obiectivului ntr-un punct, ci n puncte
cu att mai apropiate de centrul obiectivului,
cu ct raza incident este mai deprtat de
axul optic al obiectivului-fig.n.13. Se
datoreaz refractiei creind o imagine
asimetric, neclar ce seamn cu o comet.
Se corecteaz prin combinarea de lentile convergente si divergente.
f)Distorsiunea - este o aberatie de pozitie, ce constituie un factor generator de erori n fotogrametrie -
fig.II.14.








Practic, raportul variaz direct proportional cu r si invers pro-
portional cu tg u.
Pozitia diafragmei (fig.II.15) si mrimea deschiderii sale influenteaz distorsiunea. In fig.II.5a este
prezentat distorsiunea convex sau pozitiv, datorat pozitionrii difragmei n fata obiectivului. Fig.II.15b
prezint distorsiunea concav sau negativ, datorat pozitionrii diafragmei n spatele obiectivului
diafragmei (fig.II.15) si mrimea deschiderii sale influenteaz distorsiunea. In fig.II.5a este prezentat
distorsiunea convex sau pozitiv, datorat pozitionrii difragmei n fata obiectivului.
Fig.II.15b prezint distorsiunea concav sau negativ, datorat pozitionrii diafragmei n spatele
obiectivului.





FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Distorsiunea tangenial este mult mai mic dect cea radial. Componenta radia este dat de
relatia:
Distorsiunea unui obiectiv este descris de curba de distorsiune a
acestuia. In fig. 11.16 este dat un exemplu de curb de distorsiune
pentru obiectivul ORTHGPROTAR. Pe abscis sunt nscrise
distantele radiale (n milimetri sau fractiuni de grad) msurate din
punctul principal al fotogramei spre marginile acesteia. Punctul
principal este definit ca piciom perpendicularei coborte din
punctul nodal posterior al obiectivului pe fotogram. Pe ordonat,
n microni, sunt trecute valorile distorsiunii radiale.
Distorsiunea trebuie corectat, deoarece influenteaz reconstructia fascicolului de raze
proiective, la exploatarea fotogramelor. Pentru corectarea ei exist diferite solutii: &)-solutii optice
(plci cu profil special asezate mtre fotogram si sistemul de observare) ; b) - principiul Porro-Koppe
(folosirea aceleeasi camere de la preluare); c) -soluii analitice - cele mai usor de utilizat cu tehnologiile
analitice sau digitale. Datele de calibrare ale camerei fotogrametrice includ si fisierul cu distorsiunile
obiectivului. Acest fisier este apelat de calculator ori de cte ori este necesar corectarea coordonatelor
imagine msurate pe fotogram.
Obturatorul
Obturatorul este un dispozitiv mecanic care permite luminii s treac prin obiectiv, ntr-un interval de
timp bine stabilit, numit timp de expunere.
a) Randamentul luminos al obiectivului (gradul de transmisie) -
raportul ntre cantitatea real de lumin care trece prin obiectiv si
cantitatea de lumin care ar trebui s treac n acelas interval de
timp. In fig.II.17 pe abscis este trecut timpul de expunere, n
secunde, iar pe ordonat este reprezentat cantitatea de lumin ce
trece prin obiectiv , n procente. Timpul de expunere este format
din: t,-timpul de deschidere; -ty timpul de nchidere; -tg -timpul ct
obturatorul este deschis Pentru timpi foarte mici de expunere
randamentul luminos ajunge la 90%
b)Conditii pe care trebuie s le ndeplineasc obturatoarele moderue:
s asigure expunerea uniform si simultan a tuturor punctelor fotogramei;
randamentul luminos s fie ct mai apropiat de 1 si s nu fie influentat de mrimea timpului de
expunere;

functionarea obturatorului s nu fie influentat de factorii externi, n timpul
aerofotografierii:temperatur& si presiune sczut, umiditate mare, etc;

:
s se poat adapta la toti timpii de expunere ceruti de practic.



FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
a)ModuI de amplasare ai obturatorului
In fig. 11.18 sunt prezentate diferite pozitii n care poate fi amplasat
obturatorul. (1) obturator de plac - situat n imediata - apropiere a planului
focal, destinat unor timpi de expunere foarte mici. Un exemplu de astfel de
obturator este obturatorul cu perdea. Principalele sale dezavantaje sunt viteza
neuniform si sensibilitatea ridicat la conditiile atmosferice; (2), (3), (4)
obturator de obiectiv - pozitia cea mai favorabil pentru amplasare este
pozitia (3),
deoarece n acel ioc fascicolul luminos are sectiunea minim. In acest fel iluminarea materialului fotografic
se face aproape simultan, pentru toate punctele fotogramei. Exemple de obturatoare de obiectiv sunt:
obturatorul cu discuri (fig. II. 19a), obturatorul cu sectoare (fig. II. 19b), obturatorul cu lamele, etc.
Diafragma
Diafragma este o component a obiectivului fotografic, destinat limitrii deschiderii fascicolului luminos
care ptrunde prin obiectiv. Cel mai rspndit tip de diafragm pentru echipamentele fotogrametrice este
IRIS , prezentat n fig. 11.20. Aceasta se compune din mai multe sectoare circulare, confectionate din plci
metalice, prevzute cu articulatii speciale spre extremitti. Prin rotirea unui inel exterior, care actioneaz
asupra articulatiilor, lamelele se deprteaz sau se apropie de circumferinta inelului, micsornd sau mrind
diametrul golului interior. Pentru realizarea unor imagini ct mai clare, trebuie utilizate deschideri mici ale
diafragmei. Aceasta impune mrirea timpului de expunere, ceea ce duce.la aparitia efectului de "trenare",



FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
imaginile devenind neclare. In consecint, alegerea combinatiei optime "timp de expunere-deschidere a
diafragmei" este foarte important atunci cnd se ntocmeste proiectul de aerofotografere. Camerele
fotoaeriene moderne, au ncorporate dispozitive de compensare a trenrii, astfel nct pot fi utilizate
platforme aeriene de vitez mare si deschideri mici ale diafragmei camerei fotogrametrice.
Filtre de lumin
Filtrele de lumin sunt niste medii optice colorate, care permit trecerea selectiv a radiatiilor cu o
anumit lungime de und, absorbind pe celelalte. Fiind niste medii optice suplimentare n calea razelor
luminoase, filtrele trebuie s ndeplineasc conditii stricte de planeitate si de paralelism ale fetelor. Cteva
tipuri de filtre de lumin sunt urmtoarele:
Filtre monocromatice - permit numai trecerea radiatiilor corespunztoare unei singure culori;
Filtre selective - permit trecerea radiatiilor corespunztoare mai multor culori, absorbindu-le pe
celelalte;
. Filtre de compensaie - permit trecerea unor radiatii din mai multe zone ale spectrului luminos,
modificnd compozitia lor spectral.
Alegerea filtrelor potrivite pentru misiunile de aerofotografere trebuie fcut cu atentie. De exemplu
atmosfera ncrcat cu particule de praf fin si ap, difuzeaz lumina. Dac particulele de ap sunt foarte fine,
radiatiile violete si albastre simt difuzate mai puternic dect cele galben-rosii. Pentru micsorarea influentei
radiatiilor albastre la formarea imaginii se utilizeaz filtre galbene, portocalii sau rosii, de diferite intensitti.
Firmele constructoare de camere fotoaeriene recomand filtrele care trebuie utilizate pentru eliminarea
voalului si obtinerea unui contrast bun al imaginilor.
De exemplu camerele de tip LMK contin ntre accesorii urmtoarele filtre standard: 405nm- albastru-
violet; 490nm- albastru-verde; 530nm - verde-galben La cerere se pot livra si alte tipuri de filtre.
. Procesul foiochimic n tehnica fotografic
Emulsia fotografic alb/negru (A/N)
Stratul fotosensibil sau emulsia fotosensibil se obtine prin dispersarea ntr-un mediu coloidal a unor
substante fotosensibile sub form de microcristale. Substantele fotosensibile sunt sruri minerale sau
substante organice. Srurile minerale fotosensibile sunt combinatii ale halogenilor (brom, clor, iod) cu
argintul. Cea mai utilizat este bromura de argint. Mediul coloidal l constituie gelatina. In fig.II.21 se pot
observa straturile componente ale unui material fotografic alb/negru (A/N):l - strat protector


2 strat fotosensibil
3 - suportul emulsiei
4 - stratul antihalou
Atunci cnd suportul materialului fotografic este transparent (plac de sticl sau film), pe partea sa dorsal se
ntinde un strat translucid colorat, care poart denumirea de strat antihalou. Acesta are rolul de a mpiedica
reflexia luminii ptrunse prin suport n timpul expunerii, care creaz imagini parazite difuze.
Pe partea superioar a materialului fotografic se ntinde un strat protector din gelatin, pentru protejarea
stratului fotosensibil contra zgrieturilor. Mai pot exista straturi filtrante (ntre emulsie si suport la emulsiile

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
A/N). Materialele fotografice A/N moderne au 2 straturi fotosensibile, al doilea ncepnd s lucreze la
expuneri prelungite, asigurnd o redare mai bun a detaliilor.
a) Gelatina fotografic - constituie 50% din volumul unui strat fotosen
sibil pozitiv si 50 - 60% din volumul unui strat fotosensibil negativ. Este o
protein care se extrage din piei si oase de animale. Are rolul de a nveli
particulele de halogenur de argint, mpiedicnd developarea spontan a
acestora la developare. In contact cu apa, gelatina se umfl lsnd revelatorul s
ptrund spre cristalele de halogenur de argint. Gelatina se trateaz cu tananti,
pentru cresterea punctului de topire, deoarece la stationarea mai ndelungat a
materialului fotografic n revelator (la 20C) poate aprea pericolul topirii
acesteia.
Gelatina influenteaz calittile emulsiei fotosensibile att prin propriettile sale chimice, ct si prin
impurittile pe care le contine. De aceea, pentru producerea unui acelas tip de material fotosensibil , trebuie
folosit acelas tip de gelatin.
b) Brom ura de argint (AgBr) - este o substant fotosensibil, de culoare
alb, folosit la producerea emulsiilor fotosensibile. Proportia sa n cantitatea de
substant fotosensibil continut de emulsie este cuprins ntre 95 - 98%. Pe
lng aceasta, se mai adaug clorur de argint (AgCl) sau iodur de argint
(Agi), n proportie de 2 - 5%, n scopul cresterii sensibilittii emulsiei
fotosensibile. Sub actiunea razelor luminoase, halogenurile se descompun, cu
formarea de argint metalic.
Prepararea emulsiilor fotografice
Prepararea emulsiilor fotografice se realizeaz n camere obscure, printr-un proces de fabricatie complex,
n mai multe etape: a) precipitarea; b) maturatia fizic; c) maturatia chimic; d) finisarea,- e) ntinderea pe
suport;f) uscarea. In final este asigurat formarea unor emulsii fotosensibile continnd microcristale
de bromur de argint foarte fine, de dimensiune dat, cu sensibilitate mrit. Emulsia mai contine:
sensibilizatori chimici (sruri de aur sau substante care contin sulf n cantitti mici), coloranti, sensibilizatori
cromatici, agenti antivoal, agenti de nmuiere, acceleratori de developare, agenti de modificare a contrastului,
agenti antiseptici, etc. Grosimea unui strat de emulsie este cuprins ntre 3 si 20u..






Structura cristalelor de bromur de argint
In mod similar cu clorura de argint si iodura de argint, bromur de argint cristalizeaz n retele cubice,
rezultate prin multiplicarea n spatiu a unei celule de baz. Pozitiile n care sunt prezenti ionii, atomii sau
moleculele se numesc noduri. Halogenurile formeaz retele ionice. Stabilitatea retelei este determinat de
fortele de atractie electrostatice care se manifest ntre ionii din nodurile retelei, asa cum se poate remarca n
fig.II.22.


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Natura chimic a imaginii latente
Imaginea latent se formeaz n stratul fotosensibil ca urmare a actiunii radiatiilor luminoase. Aceasta se
poate observa doar cu microscopul electronic, punerea ei n evident fcndu-se doar prin developare. Imaginea
latent este alctuit din agregate de atomi de argint, rspndite n interiorul granulelor fotografice sau a
microcristalelor de halogenur de argint, mai ales pe suprafata acestora. Locul unde se afl aglomeratiile de
atomi de argint, poart denumirea de centre de sensibilitate. Numrul atomilor dintr-un astfel de centru depinde
de intensitatea expunerii si de natura emulsiei si variaz de la cteva zeci la cteva zeci de mii. Pentru a se
developa, o granul fotografic trebuie s contin cel putin un centru de sensibilitate de dimensiune
convenabil
Sensibilizarea spectral a emulsilor fotografice
Domeniul de lungimi de und din spectrul electromagnetic pentru care o emulsie fotografic este sensibil
se numeste sensibilitate spectral. Emulsiile preparate pe baz de gelatin si halogenuri de argint au un domeniu
restrns de sensibilitate (doar domeniul albastru-violet). Sensibilitatea lor poate fi extins pentru tot spectrul
vizibil sau chiar n domeniul infrarosului. Aceast sensibilizare se realizeaz n cursul preparrii emulsiei, n
faza de maturaie chimic, dar mai ales n faza de finisare cnd sunt adugati sensibilizatorii optici sau spectrali.
Aceast sensibilizare se numeste sensibilizare optic sau sensibilizare spectral. In functie de domeniul
spectral n care materialele
developare este de 20C. In cazul folosirii unor instalatii automate de 'elopare, la care bile sunt riguros
termostatate, temperatura poate fi mai re cu cteva grade. In consecinta developarea se face mai repede.
Splarea - are rolul de a elimina complet fixatorul absorbit de stratul de atin si srurile de argint rezultate
n urma actiunii hiposulfitului din baia de are. O splare corect se face n curent de ap continuu, timp de
45 de minute tru filme sau plci de sticl si 90 -120 minute pentru hrtia fotografic. Tratamente aplicate
imaginii: albirea imaginii - Operatia prin care se diminueaz cantitatea de argint de pe wafata unei imagini
cu o nnegrire prea accentuat, (datorat supraexpunerii, tionrii timp prea ndelungat n baia de developare,
etc). Cei mai utilizati bitori sunt fericianura de potasiu si hipermanganatul de potasiu. rirea imaginii -se
aplic n cazul cnd aceasta este prea deschis ca tonali-3 de gri (datorit subexpunerii, developrii
incomplete, etc.)
realizeaz prin depunerea de argint pe imagine (folosind sruri de mercur, >m, cupru sau prin colorarea
imaginii (sepia, verde, albastru) rirea se face n dou faze: albirea imaginii si ntrirea propriu-zis
fiecare nat de splare;
Prelucrarea fotografic a materialelor fotografice color
Straturi componente - materialele fotografice color se obtin prin asezarea a i straturi succesive de emulsii
diferite, pe acelas suport. In cele trei straturi se rmeaz imagini color (albastru-violet, verde si rosu). In
realitate straturile din mponenta unui material fotografic color sunt mult mai numeroase si sunt spuse asa
cum se arat n fig.II.26.

1 - strat protector; 2 - emulsie nesensibilizat spectral 3 - filtru galben; 4 - emulsie
ortocromatic; 5 - filtru rosu; 6 - emulsie pancromatic; 7 - suport; 8 - strat antihalou
b) Modul de formare a imaginii latente ntr-un material color- radiatiile luminoase
ptrund prin stratul protector (1) si ntlnesc stratul de emulsie nesensibilizat spectral
(2). Aceasta este sensibil numai la radiatiile albastru - violet, care vor forma n
interiorul su o lagine latent. Radiatiile albastru-violet care au strbtut acest strat si
nu au rticipat la formarea imaginii latente n primul strat fotosensibil, sunt absorbite
3 filtrul galben (3). Radiatiile din spectrul vizibil rmase ptrund n stratul de mulsie
ortocromatic (4). Aceasta este sensibil la radiatiile verzi, care vor )rma imaginea
latent n acest strat. Radiatiile verzi care nu au participat la alizarea imaginii latente n stratul ortocromatic
sunt retinute de filtrul rosu (5).

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Radiatiile rosii, singurele rmase din radiatia incident, formeaz o imagine latent n stratul de emulsie
pancromatic (6).
Prin developare, apar trei imagini colorate:
pe negativ - culorile complementare radiatiilor care au format cele trei imagini latente: galben, purpuriu
(magenta) si albastru (cian);
pe diapozitiv - albastru, verde si rosu.
Prin suprapunerea lor, n functie de densitatea culorilor din fiecare strat fotosensibil, este reprodus fie
culoarea fotografiat (diapozitiv), fie culoarea complementar (negativ). Indiferent de firma productoare,
straturile filmelor negative pstreaz ordinea din fig.n.26. La hrtia fotografic, care se poate prelucra n
general ia lumin artificial, straturile se pot inversa.
Imaginile colorate rezult prin folosirea unor coloranti numiti formatori de culoare. In functie de
acestia, procesele fotografice color pot fi de dou feluri: cu formatori de culoare ncorporati n straturile
fotosensibile, nedizolvabili n solutii; cu formatori de culoare ncorporati n revelator.
c) Developarea - materialelor fotografice color se face n 2-5 bi de developare, n functie de tipul
materialului fotografic si al revelatorului folosit. Bile sunt termostatate, iar stationarea materialului
fotografic n fiecare este riguros controlat. De exemplu, n cazul setului de developare Agfa-Gevaerf 82u85
procesul de developare include dou bi de developare (baia de developare-regenerare si baia de albire-
fixare) si o baie de stopare urmate de o splare obisnuit n curent de ap.
Firmele productoare de materiale fotografice recomand seturile de developare, temperatura si timpii
de stationare a materialului fotografic n fiecare baie. Seturile de developare constau n substante gata
preparate si ambalate, care se dizolv ntr-o anumit cantitate de ap (1-5 litri). Developarea rolelor de film
(60-120 m) se face n instalatii speciale, automate, care controleaz prin intermediul unui microprocesor
temperatura, gradul de epuizare al solutiilor, deplasarea filmului si stationarea optim n fiecare baie.
Materiale fotografice
In functie de natura suportului pe care este fixat stratul fotosensibil, se obtin urmtoarele materiale
fotografice:
Plci fotografice - suportul l constituie plcile de sticl; prezint avantajul unor deformatii minime, fiind
utilizate pentru fotografieri speciale. Emulsiile sunt de diferite tipuri (n general A/N); au grosimi cuprinse
ntre 0,5 si 3,5 mm si diferite formate: 6,5 x 9 cm; 9 x 12 cm; 13 x 18 cm, 30 x 30 cm, etc.
Filme fotografice - suportul l constituie un material pe baz de acetat de celu-ioz,destul de stabil n privinta
deformatiilor. Emulsii diferite (A/N, color, infra-infrarosu). Modul de prezentare: bobine de film de 60 m sau
120 meu ltimea de 19 cm sau 24 cm destinate prelurii de fotograme cu formatul de 18 x 18 cm,
respectiv 23 x 23 cm, suluri cu ltimea de 1,1 m si lungimea de 10 m sau planfilm cu dimensiunea de pn
la 50 x 60 cm.
Hrtie fotografic - suportul l constituie tipuri speciale de hrtie subtire sau carton. Prezint
numeroase varietti: semicarton, carton, (fiecare n variantele: normal, contrast, mat sau lucioas);
raster, filigran, corectostat. Aceasta din urm, are inclus ntre stratul de emulsie si stratul suport, un
strat de material plastic, pentru a putea controla mai usor contractia produs n urma developrii si
uscrii materialului fotografic. Hrtia se prezint sub form de suluri (1,1 m x 10 m) sau plicuri cu
formate de pn la 50 x 60 cm.
Conservarea materialelor fotografice se face n piod diferentiat, n flin^b | de tipul materialului, la
valori ale umidittii cuprinse ntre 40-50% , departe de surse de cldur sau de expunerea direct ia razele
soarelui. Pstrarea se face la temperaturi de +10C - pentru filmele color; +12C - +14C - pentru filmele
A/N si < +5C pentru filmele infrarosii
In functie de destinatia lor, fotogramele pot fi realizate pe diferite tipuri de materiale fotografice:
aerofotograferea se realizeaz pe film fotografic A/N, color, pancromatic. Atunci cnd este necesar
obtinerea unor informatii complexe, calitative, referitoare la obiectele din zona aerofotografiat sau despre
mediul nconjurtor se foloseste film fotografic infrarou; reperajul fotogrametrie se execut pe carton
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
lucios (punctele de reper sunt ntepate si balustrate cu tus); pentru fotointerpretare se folosesc fotograme
pozitive pe hrtie mat.
Copiile pozitive se pot realiza prin copiere dup fotogramele negative originale n dou moduri:
prin contact - se suprapune negativul peste hrtie, rezultnd o copie la aceeas scar; prin proiecie - se
proiecteaz fotograma negativ pe un perete sau pe o mas pe care se afl materialul fotografic. Mrirea
poate fi cuprins ntre 0,7-18X pentru diverse aparate de mrit..
Proprietti fizice ale imaginii deveiopate
Supus unui examen microscopic, se observ ca imaginea obtinut este
alctuit din granule de argint metalic, deci are aspect granular. Granulozitatea
depinde de durata expunerii si de modul de developare. In continuare sunt
prezentate cteva caracteristici ale imaginii developate: a) Granulozitatea unei
emulsii (G) - se determin executnd o sensitogram n trepte, pstrnd
constant unul din urmtorii doi parametri (timp de expunere si intensitate
luminoas). Se foloseste un sensitometru a crui pies principal este o pan
optic ( un sistem optic format din mai multe
zone sau trepte cu densitti de gri diferite, cuprinse ntre o zon transparent si
una opac fig.II.27). Zonele sensitogramei sunt mrite la un microscop, pn
cnd granulele imaginii developate devin vizibile. Granulozitatea G se
determin cu relatia: Q= 100/ n unde n - reprezint mrirea necesar a imaginii,
pentru a face vizibile granulele fotografice.
b) Puterea de separare (rezolvare)- capacitatea unui material fotografic de a reda
separat detaliile foarte mici ale obiectelor fotografiate. Se exprim prin numrul
de linii care se pot distinge separat pe un interval de 1 mm. Se stabileste cu
ajutorul unor mire speciale, formate din grupuri de linii paralele si de grosime
egal, de diferite mrimi, distanta ntre ele fiind egal cu grosimea liniei
(fig.II.28). Se fotografiaz mira, folosind materialul fotografic a crui putere
de separare urmeaz a fi determinat. Dup developare, cu ajutorul unui
microscop se determin grupul de linii de mrime minim ce pot fi distinse
separat si n felul acesta numrul maxim de linii /mm care se pot distinge pe
emulsia respectiv.
c) Haloul fotografic - este un fenomen perturbator, datorat radiatiei luminoase care traverseaz
emulsia n momentul expunerii, care afecteaz imaginea fotografic preluat pe materiale transparente
(filme, plci de sticl). In functie de modul cum se produce, haloul fotografic poate fi:
d) * halou de difuzie - se datoreaz relexiei radiatiei incidente pe
granulele fotografice din stratul fotosensibil, care produce un
fenomen de difuzie a luminii n masa acestuia. Este afectat
n mod direct claritatea imaginii developate (fig.II.29). halou de
reflexie - este datorat reflectrii radiatiei incidente pe fata dorsal a
suportului emulsiei (fig.II.30). Reflexiile duc la o expunere
suplimentar a unor zone ale imaginii. Haloul de reflexie este cu
att mai puternic, cu ct grosimea suportului este mai mare. La filmele
fotografice, cele dou tipuri de halouri sunt sensibil egale. Corectarea se
face prin plasarea unui strat de gelatin si bioxid de mangan ntre stratul
de emulsie fotografic si suport sau adugarea unui strat inactinic pe
partea dorsal a suportului. Claritatea imaginii (acutanta) - proprietatea
stratului fotosensibil de a reda un obiect punctiform sau liniar de mici
dimensiuni n mod identic pe imaginea fotografic, la o densitate de
nnegrire net diferit de a zonei nconjurtoare. Depinde de aceiasi factori
ca si puterea de separare si haloul de difuzie. Emulsiile cu granulatie foarte



FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
fin permit obtinerea unor imagini foarte clare. Claritatea imaginii mai depinde de valoarea densittii de gri a
imaginii si de conditiile de developare.
e) Elemente de sensitomerie
Sensitometria se ocup cu determinarea propriettilor fotografice ale materialelor fotosensibie. Cu
ajutorul unui aparat numit sensitometru se poate msura densitatea optic a unui material fotosensibil pe
suport transparent (fg.II.31). Cu ajutorul acestui aparat se construieste curba caracteristic a
emulsiei, care exprim legtura ntre densitatea fotografic si iluminare.
La o astfel de curb (fig.II.32) se disting urmtoarele zone:
a-b -zona voalului- n aceast zon, desi iluminarea creste, densitatea rmne practic
aceeas; b-c -zona subexpunerii- desi iluminarea creste, cresterea densittii este destul
de mic; c-d -zona expunerii corecte- densitatea creste proportional cu cresterea
iluminrii; d-e -zona supraexpunerii- densitatea creste (dar nu proportional) o dat cu
cresterea iluminrii, pn la o densitate maxim.
e - n continuare - zona solarizrii (inversiunii) desi iluminarea creste, densitatea
scade. Punctul I se numeste punct de inversiune Observnd curba caracteristic a
emulsiei se mai pot defini: -coeficientul de contrast:


Valoarea lui %i pentru un material fotografic de calitate bun (corect expus si
developat) este de 1,6 0,2.
- latitudinea fotografic:
fotosensibitttatea materialelor fotografice- cantitatea de lumin natural necesar
pentru a produce o anumit nnegrire, care s depseasc densitatea voalului
fotografic cu o anumit valoare, aleas conventional. Se exprim n unitti.
GOST (sistem rusesc), grade DIN (sistem german) sau indici de expunere
ASA (sistem american). Echivalenta ntre aceste sisteme este dat n tabelul
alturat.


Aparate i instalaii pentru prelucrarea fotografic a fotogramelor

a) Aparate automate peatrsi developarea filmelor - Fiecare firm (Kodak, Agfa, Fuji, etc.) produce propriile
tipuri de aparate.
b) Aparate automate pentru uscare
c) Aparate pentru copiere prin contact - de ex. ELCO'P B - aparat de copiere electronic, prin contact, cu
compensarea contrastului. La acest aparat expunerea



GOST DIN ASA
22 14-15 25
45 17-18 50
90 21 100
180 24 200
350
27
400
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
se face cu ajutorul unui spot electronic. Acesta strbate ambele materiale
fotografice - original + copia, dup care trece printr-un circuit cu fotocelul
electric. In momentul n care este sesizat o zon prea dens a
originalului, intensitatea spotului creste si invers, scade n dreptul unei zone
cu densitate de gri prea sczut. In acest fel se pot corecta, prin copiere, cu
compensarea contrastului, fotograme sau zone de pe fotograme,inutilizabile
de obicei: de-detalii din zona umbrei proiectate pe sol de cldiri nalte , de nori
mici, fotograme supraexpuse sau subexpuse, developate incorect, etc. d) Aparate
de mrit -de ex. Wild VG (obiectiv Reprogon, f - 150 mm; rezolutie: 100 linii /
mm n centrul imaginii si 60 linii / mm ctre margini; putere de mrire 0,75 - 7X.
Pentru mentinerea clarittii pe masa de proiectie are n component un inversor
de scar de tip paralelogram. Masa de proiectie are dimensiunea 104x104 cm si
este prevzut cu o pomp cu vacuum pentru ntinderea perfect a materialelor
fotografice. In componenta sistemului optic are un condensator Fresne, care asigur iluminarea uniform a
negativului pentru orice deschidere a diafragmei. Iluminarea se face cu o lamp cu mercur.


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
II. BAZELE GEOMETRICE ALE FOTOGRAMMETRIEI

II.1. Transformri de coordonate n plan
II.2. Transformri de coordonate n spatiul tridimensional
II.3. Propriettile geometrice ale aerofotogramelor.
II.4. Factorii care influienteaz asupra pozitiei punctelor imagine si directiilor pe
fotograme
Fotogrametria, ca sti int care se ocup cu determinarea formei, dimensiunilor si pozitiei unor obiecte din
spatiu pe baza imaginilor fotografice ale acestora. Aceste imagini, fiind obtinute prin intermediul unor
obiectivi fotografici, reprezint proiectii conice (sau centrale) ale obiectelor de teren. De aceea, geometria
proiectiv,care studiaz propriettile geometrice ale proiectiei conice reprezint principala baz matematic a
fotogrametriei. Pe de alt parte, tratrile analitice ale diverselor probleme fotogrametrice au evidentiat si alte
componente geometrice de baz, provenind din geometria analitic. n consecint, vor fi dezvoltate aici si
diferitele aspecte privind transformrile de coordonate plane si spatiale precizndu-se semnificatiile
parametrilor ce le definesc.
Este de remarcat c aceste transformri de coordonate, prin prezentarea lor general si prin
propriettile lor de baz (subliniate clar) sunt utile aplicatiilor din toate domeniile msurtorilor terestre.

II.1. Transformri de coordonate n plan
Considernd acum o diferent de scar ntre cele dou sisteme, relatia (1.1) devine:

unde m este factorul de scar.
Avnd n vedere posibilitatea notrii simplificate a vectorilor prin prima
component, relatia (1.2) se mai poate scrie sub forma:
X=mx (1.3)
Dac se presupune sistemul arbitrar rotit a unui unghi pozitiv (de la X
ctre Y) fat de sistemul de referint (fig. 1.2),

Fig. 1.2. Sistemul arbitrar rotit fat de sistemul de referint
legtura dintre coordonatele unui punct oarecare A n cele dou sisteme se poate
exprima prin relatiile:

sau,
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN

sau, mai simplu,

unde X si x sunt vectorii corespunztori coordonatelor n cele dou sisteme plane, iar R este matricea de
rotatie n planul (X,Y).
Pe de alt parte, translatiile sistemului arbitrar n raport cu cel de referint (fig. 1.3) se pot exprima prin
relatiile:

sau,


unde X
0
si Y
0
sunt coordonatele originii sistemului arbitrar n raport cu cel de referint.

Fig. 1.3 Translatiile sistemului arbitrar n raport cu cel de referint
Se poate defini acum transformarea conform liniar n plan ca transformare ce contine att
modificarea scrii, ct si rotatia si translatia sistemului arbitrar (fig. 1.4) si care se poate exprima prin relatiile:
Fig. 1.4. Transformarea conform liniar n plan
Dac se noteaz a
0

=
X
0

b
0
= Y
0
(1-11)
a
1
= m cos bi =msin relatiile (1.9) devin
Punnd n evident parametri transformrii (n vederea aplicatiilor practice), relatiile (1.13) se
pot scrie sub forma:



FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN

Aceast transformare (numit si transformare ortogonal plan) depinde de 4 parametri independenti
(a
0
, b
0
, a
1
, b
1
) continnd factorul de scar m, rotatia si translatiile X
0
, Y
0
, pentru determinarea crora sunt
necesare dou puncte avnd coordonatele cunoscute n cele dou sisteme. Pentru o bun solutie numeric,
cele dou puncte vor trebui s fie ct mai departe (unul de altul).
In cazul coordonatelor obtinute prin msurtori, la determinarea parametrilor se va utiliza
metoda ptratelor minime (metoda celor mai mici ptrate) si n consecint, vor trebui cunoscute
coordonatele (n cele dou sisteme) pentru un numr n>2 puncte (de asemenea, ct mai deprtate unul de
altul).
1.2. Transformarea afin n plan
Fat de transformarea conform, transformarea afin introduce dou tipuri de deformatii si anume:
neortogonalitatea axelor si scar diferit pe cele dou directii.
Se presupune astfel c fat de sistemul de referint (considerat ortogonal), sistemul (x, y) introduce o
neortogonalitate c evidentiat fie pe directia y (fig. 1.5.a), fie pe directia x (fig. 1.5.b).

Avnd n vedere c neortogonalitatea c are o valoare mic, se pot face aproximatiile:
sin c - c (n radiani) cos c - 1
si prin urmare, relatiile (1.15) devin:




Fig. 1.5 Neortogonalitatea sistemului arbitrar
Din fig. 1.5.a se poate deduce



Similar pentru cazul din fig. 1.5.b se obtin, relatiile
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN


Referitor la acest caz, se poate remarca faptul c rotind sistemul Oxy astfel nct axa Ox s se
suprapun peste OX, se obtine primui caz. Prin urmare, cele dou cazuri nu sunt distincte, dac transformarea
contine si o rotatie.
n ceea ce priveste al doilea tip de deformatii, se va presupune c transformarea se scar nu mai este
uniform, ci difer pe cele dou directii.

Fig. 1.6. Transformarea de scar neuniform
Aceasta se poate exprima prin relatiile (1.18). Dup cum se poate observa din fig. 1.6., o astfel de
transformare face ca un ptrat (reprezentat prin linii punctate) s devin un dreptunghi alungit pe directia x (ca
n aceast figur), sau pe directia y.

Dac ia aceste deformatii se adaug o rotatie plan (y) si translatia originii (Xo, Y
0
) se obtine
transformarea afin n plan:

Se poate observa c s-a avut n vedere doar cazul a de neortogonalitate, deoarece transformarea (1.19)
contine si rotatia y si prin urmare (dup cum s-a mentionat anterior), n aceast situatie cele dou cazuri de
neortogonalitate nu sunt distincte.
Aceast transformare depinde de 6 parametri independenti: X
0
, Y
0
, , m*, my, y, care pot fi grupati prin
dezvoltarea relatiilor (1.19) si introducerea notatiilor:



Cu aceste notatii, transformarea afin n plan (1.19) se poate exprima prin forma simplificat:

Desigur, numrul parametrilor este tot 6 (a
0
, a
1
a
2
, b
0
, b
1
, b
2
), dar forma este liniar, iar cele dou
relatii sunt independente (privind parametrii necunoscuti) ceea ce se poate evidentia n reprezentarea
matriceal:
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN

Pentru determinarea celor 6 parametri sunt necesare 3 puncte avnd coordonatele cunoscute n cele
dou sisteme, cu observatia c n cazul aplicrii metodei ptratelor minime numrul punctelor va trebui s
fie n>3. Relatiile (1.23) si (1.24) evidentiaz un avantaj deosebit n acest caz si anume obtinerea aceleiasi
matrice a coeficientilor sistemului de ecuatii normale att pentru X, ct si pentru Y, diferind doar termenii
liberi.
n particular, dac cele dou sisteme au aceeasi origine, se poate aplica transformarea centro-afin
(n care nu mai apar translatiile):

Aceste relatii se aplic la corectarea coordonatelor punctelor msurate pe fotograme.
1.3. Transformarea omografic ntre forme de ordinul II
Transformarea omografic ntre dou plane se poate exprima prin relatiile:
de unde se poate deduce c o transformare omografic ntre dou plane este definit de 8 parametri
independeni (a
11
, a
12
, a
13
, a
21
, a
22
, a
23
, a
31
, a
32
) pentru determinarea crora este necesar cunoasterea a 4

Determinantul

se numeste determinantul omografiei
mprtind relatiile (1.26) cu <u
33
si notnd a
ij
= u
ij
/u
33
, rezult:

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
perechi de puncte corespondente (adic a coordonatelor x,y, respectiv x', y', ale acestora), avnd n vedere
c pentru o pereche de puncte omologe se pot scrie dou ecuatii de forma (1.27).
Pentru ca omografia s fie proprie (A 0) trebuie ca 3 din cele 4 puncte s nu fie coiiniare,
O aplicatie semnificativ a acestei transformri este redresarea fotogrametric. Deoarece imaginea
fotografic preluat din avion nu este orizontal (datorit nclinrilor avionului) si este la o scar arbitrar,
pentru a putea fi folosit la ntocmirea unui fotoplan, ea va trebui redresat (adic, imaginea s fie
orizontalizat si adus la o anumit scar). Pentru aceasta este necesar identificarea pe fotogram a 4
puncte din teren (avnd coordonate -teren cunoscute), situate ctre colturile fotogramei si ndeplinind deci
conditia mentionat (ca 3 din cele 4 puncte s fie necoliniare). Operatia de redresare se realizeaz la un
aparat numit fotoredresator, ce va fi prezentat n partea referitoare la fotogrametria planimetric.

1.4. Transformarea prin inversiune n plan
Transformarea prin inversiune este o omografie particular, avnd aplicatii n fotogrametrie si n
cartografie.
Pentru a defini aceast transformare, se consider date: un punct fix 0 (numit centrul sau polul
inversiunii) si un numr algebric K (numit puterea sau modulul inversiunii). Fiecrui punct M al unei figuri
(F) se poate face s-i corespund un alt punct M', astfel nct:
- punctele O, M, M' s fie coliniare;
- s fie ndeplinit relatia OM O M' = K. (1.28)
Figura astfel obtinut (F') se numeste transformata prin inversiune a figurii (F) sau inversa ei (fig.
1.7)

Inversiunea conserv unghiurile, adic este transformare conform.
Aplicatii aie inversiunii n pian: inversori
Inversorii sunt dispozitive utilizate la trasarea curbelor inverse, avnd aplicabilitate practic ndeosebi
n fotogrametrie. Dintre diferitele tipuri de inversori, va fi prezentat aici inversorul Peaucellier (se citeste:
"Poselie").
Acest inversor(fig. 1.8) se compune din dou bare de lungime a si 4 bare de lungime b (< a, formnd
un romb). Cele 6 bare sunt articulate n punctele O, M, M', Q, Q'.

Trebuie mentionat nti c prin constructie, punctele O, M, M' vor fi ntotdeauna coliniare (fiind ndeplinit
deci, prima conditie a inversiunii) Se poate remarca apoi c:




Rezult deci c produsul
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN


fiind ndeplinit deci si a doua conditie, exprimat prin relatia (1.28).
n consecint, cnd punctul M va descrie o figura (F), punctul M' va descrie figura invers (F).

II.2. Transformri de coordonate n spatiul tridimensional

Se au n vedere aici doar sistemele de coordonate rectangulare spatiale I (triedre rectangulare), care
pot fi de dispunere pozitiv sau negativ (fig.2.1.a si b), dup cum sensul rotatiei axei X ctre Y pe drumul
cel mai scurt coincide sau I nu cu sensul pozitiv al rotatiei n jurul axei Z. Aceast definitie poate fi
formulat similar,dac n locul axelor X, Y, Z, se consider Y, Z, X, sau Z, X,Y.
"*u u* -A











Dup cum se stie, sensul pozitiv ai rotatiei n jurul unei axe este dat de "regula surubului (sau, a
burghiului)" si anume, rotatia este pozitiv dac imprim surubului (burghiului) naintarea n sensul pozitiv
al axei.
2.2, Rotatia spatial
2.2.1. Conditiile de ortogonalitate. Propriettile matricelor ortogonale
Fie dou sisteme de coordonate ortogonale spatiale: OXYZ (sistem de
referint) si Oxyz (sistem arbitrar, rotit), ambele de dispunere pozitiv si avnd
aceeasi origine O (fig.2.2)










Relatiile dintre coordonatele X, Y, Z ale unui punct A n sistemul de referint si coordonatele x, y, z
ale aceluiasi punct n sistemul rotit se pot exprima sub forma:


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN

sau, sub form matriceal

adic,

unde X si x sunt vectorii coordonatelor n cele dou sisteme, iar R este matricea de rotatie spatial.
Elementele r
ij
ale matricei R sunt cosinusurile directoare ale
axelor O (x, y, z) n raport cu
axele O (X, Y, Z):







Se poate deduce astfel c cele 9 elemente ale matricei de rotatie R nu sunt independente, trebuind s
satisfac 6 condiii de ortogonalitate (2.5). Prin urmare, matricea R va depinde numai de 3 parametri
independenti. Ca parametri independenti se pot considera fie 3 elemente ale matricei de rotatie (de exemplu,
r
12
, r
13
si r
23
); exprimnd celelalte 6 elemente n functie de acestea, fie cele 3 rotatii plane (u, , ) n jurul
celor 3 axe, exprimnd cosinusurile directoare n functie de ele.
Matricea de rotatie R este o matrice ortogonal, avnd n plus (fat de conditiile de ortogonalitate
(2.5)) urmtoarele proprietti:
- inversa ei este egal cu transpusa
R
-1
= R
T
(2.6)
- determinanta,
|R| = |R
T
| = |R
-1
| = l (2.7)
(semnul fiind + cnd cele dou sisteme de coordonate au aceeasi dispunere si -dac sistemele sunt de
dispunere diferit);
- fiecare element al matricei R este egal cu complementul su algebric
(cofactorul, sau minorul cu semnul corespunztor (-1)
i+j
);




- ntre elementele liniilor matricei R exist relatii de acelasi tip cu conditiile de ortogonalitate (2.5),
(deoarece si matricea R
T
este ortogonal):

2.2.2. Determinarea rotatiei spatiale prin 3 rotatii plane

Vor trebui satisfcute egalittile:


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Dup cura s-a artat n paragraful precedent, matricea R corespunztoare rotatiei spatiale depinde de 3
parametri independenti. Ca parametri independenti se pot considera cele 3 rotatii plane u, , respectiv n
jurul axelor x, y, z.
a) rotatia u (n jurul axei x)

Relatiile dintre coordonatele n cele dou sisteme se pot scrie (dup cum rezult din fig. 2.3) in forma:


rezult din fig. 2.3) sub forma:


rotatia (n jurul axei y)



adic,
sau, matriceal,
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Avnd n vedere c sensul pozitiv al rotatiei (conform fig. 2.1.a) este de la Z ctre X, relatiile dintre
coordonatele n cele dou sisteme se pot scrie (dup
cum rezult din fig. 2.4) sub forma:





c) rotatia (n jurul axei z)

Aceast rotatie, care a mai fost tratat n paragraful 1.1 (la transformarea conform liniar n plan)
poate fi reprezentat spatial prin relatiile:





sau, matriceal,



adic,





Matricea R corespunztoare rotatiei spatiale se va obtine ca produs al celor 3 rotatii plane, considerate
ntr-o anumit succesiune. Astfel, presupunnd c rotatiile se efectueaz n ordinea , , u, coordonatele

sau, matriceal,

adic,



de unde rezult:


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
transformate n cele 3 etape succesive vor fi date de relatiile:



Se poate observa c dac rotatiile se efectueaz n ordinea y, p\ a, matricele de rotatie se nmultesc n
ordine invers.
Trebuie remarcat de asemenea, c produsul a 3 matrice ortogonale este tot o matrice ortogonal.
Expresiile cosinusurilor directoare care definesc matricea R n forma (2.16) se obtin efectund
produsul celor 3 matrice definite n relatiile (2.10), (2.12) si (2.14):

Presupunnd acum c rotatiile se efectueaz n ordinea , u, , matricea de rotatie R va fi dat de
produsul:


Se observ deci, c pentru alt succesiune a rotatiilor, se obtin alte expresii ale cosinusurilor
directoare, deoarece produsul matriceal nu este comutativ. Se pot determina astfel 6 variante ale metricei de
rotatie, avnd n vedere numrul de permutri corespunztoare celor 3 rotatii (P
3
= 3! = 6). Adic, aceeasi
rotatie spatial poate fi exprimat n 6 moduri distincte, n functie de cele 3 rotatii plane. Mrimile acestor
rotatii vor diferi ns de la un caz la altul (fiind definite diferit), desi rotatia rezultant (spatial) va fi aceeasi.
Astfel, din relatiile (2.17) se
pot deduce mrimile celor 3
rotatii plane:
Se poate observa deci, c u, ar fi acelasi (n cele dou variante) dac r
33
ar fi egal cu cos u, iar pentru
ca s fie acelasi ar trebui ca r
33
s fie egal cu cos ; n plus, dac ar fi acelasi, ar trebui ca r
12
/r
11
= r
21
r
22
,
adic r
11
r
21
+ r
12
r
22

=
0, n timp ce una din propriettile matricelor ortogonale (2.9) precizeaz c r
11
r
21
+ r
12
r22
= - r
13
r
23
.
Trebuie mentionat de asemenea, c n locul notatiilor generice ale unghiurilor u, , diferitele
discipline din cadrul msurtorilor terestre folosesc notatii specifice (de exemplu, n fotogrametrie, O, 4, K).



iar din relatiile (2.19) rezult:

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
In particular, n cazul rotaiilor mici, se pot face aproximatiile:

Introducnd aceste aproximatii n oricare din cele 6 forme ale matricei de rotatie (si neglijnd
produsele elementelor diferentiale) se obtine matricea rotaiilor difereniale:

unde I este matricea unitate, iar dR
A
este matricea antisimetric a rotatiilor diferentiale.
Aceasta reprezint forma liniarizat a matricei de rotatie. Se observ ns, c aceast matrice nu mai
este strict ortogonal, deoarece nu mai satisface riguros conditiile de ortogonalitate (2.5).
2.3. Transformarea conform tridimensional.
Dac, pe lng rotatia spatial R (tratat n paragraful anterior) se consider o diferent de scar ntre
cele dou sisteme (reprezentat printr-un factor m), precum si translatia originii sistemului arbitrar oxyz fat
de cel de referint OXYZ (evidentiat prin mrimile X
0
, Y
0
Z
0
, fig. 2.6), se obtine transformarea conform
spaial (tridimensional), sau transformarea ortogonal tridimensional, reprezentnd (matematic) o
similitudine (asemnare).

n acest caz, relatiile dintre coordonatele unui punct n sistemul de referint OXYZ si coordonatele
aceluiasi punct n sistemul arbitrar oxyz vor fi de forma:

Aceast transformare contine 7 parametri independeni (cele 3 translati (X
0
, Y
0
, Z
0
), factorul de scar
m si 3 rotatii (u, , ,) incluse n matricea R). Ea va fi utilizat n fotogrametrie la orientarea absolut a
stereomodelului (imaginea spatial obtinut cu ajutorul a dou fotograme conjugate) n raport cu terenul.
Forma liniarizat a transformrii conforme tridimensionale
n forma (2.24), transformarea conform spatial (3D) nu este liniar n raport cu parametrii necunoscuti
(de fapt, n raport cu 4 dintre acestia: m, u, , ). Deoarece, dup cum se stie, pentru determinarea
parametrilor necunoscuti trebuie utilizate ecuatii liniare, relatiile (2.24) vor trebui liniarizate. trebuie
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
precizat c forma liniarizat este o form diferential, prin care se pot obtine corectii ale parametrilor, pe
baza unor valori aproximative ale acestora.
Se presupune deci, c s-a fcut n prealabil o transformare aproximativ (utiliznd valori
aproximative ale parametrilor) urmnd a se determina (iterativ) corectii ale acestora. Prin urmare,
- n locul factorului de scar m, se va considera 1 + dm;
- n locul matricei de rotatie R, se va considera I + dR
A
;
- n locul translatiilor X
0
, Y
0
, Z
0
, se vor considera corectiile (0+) dXo, dY
0
, dZ
0
.
Trebuie remarcat faptul c ntocmirea translatiilor X
0
, Y
0
, Z
0
, cu corectiile diferentiale dX
0
, dY
0
, dZ
0
,
nu este obligatorie deoarece acestea intervin liniar n relatiile (2.24), dar este recomandabil din
considerente numerice (omogenitatea valorilor).
De asemenea, referitor la nlocuirile prezentate anterior, se poate preciza faptul c acestea sunt
motivate (matematic) de faptul c 1 este element neutru la nmultire, I este element neutru la produsul
matriceal si O este element neutru la adunare.
Avnd n vedere aceste consideratii, relatiile (2.24) si (2.25) devin:












Avnd n vedere faptul c valorile x, y, z obtinute n urma transformrii preliminare (pe baza valorilor
aproximative ale parametrilor) sunt destul de apropiate de valorile X, Y, Z (respectiv), se va putea nota
Pentru determinarea mrimilor celor 7 corectii va trebui format un sistem I de 7 ecuatii liniare cu 7
necunoscute. Avnd n vedere c pentru un punct (cu coordonate cunoscute n ambele sisteme) se pot
forma 3 ecuatii, pentru dou puncte vor rezulta 6 ecuatii, iar pentru al treilea punct va trebui format ecuatia
n Z (deoarece pentru determinarea rotatiei spatiale sunt necesare 3 puncte cu cote cunoscute). Se poate
remarca totodat c cele 3 translatii se pot obtine cu ; ajutorul unui singur punct (cunoscut n cele dou
sisteme), iar factorul de scar m este determinat de dou puncte, adic de distantele corespondente dintre
acestea.



Dezvoltnd relatiile (2,29) si evidentiind corectiile velor 7 parametri ai transformrii, rezulta:

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Prin urmare, pentru cele 3 puncte vor trebui cunoscute coordonatele X
1
Y
1
, Z
1
, X
2
, Y
2
, Z
2
, Z
3
,
respectiv x
1
y
1
, z
1
x
2
, y
2
, z
2
, x
3
, y
2
, z
3
, pentru a se putea obtine 7 ecuatii liniare de forma (2.30) iar aceste
puncte, pentru o bun determinare numeric, vor trebui s fie ct mai deprtate (unul de altul).
n cazul coordonatelor obtinute prin msurtori, implicnd aplicarea metodei ptratelor minime, vor
trebui cunoscute mai multe coordonate dect cele mentionate anterior. Astfel, pentru 3 puncte determinate
complet n cele dou sisteme (X, Y, Z, respectiv x, y, z) se pot obtine 9 ecuatii cu 7 necunoscute. In
fotogrametrie, se utilizeaz de obicei (la orientarea absolut) 4 puncte situate ctre colturile
stereomodelului (cu corespondentele din teren), asigurnd totodat o bun dispunere din punct de vedere
geometric si n consecint o bun solutie numeric.
Pe de o parte, trebuie mentionat c aici ca si - n general - n cazul utilizrii unor formule obtinute
prin liniarizare (si deci aproximative) soluia va fi iterativ, obtinndu-se (succesiv) corectii ale
parametrilor necunoscuti (care vor trebui s fie din ce n ce mai mici, pentru ca procesul s fie convergent)
si care se vor aplica unor valori aproximative initiale. Referitor la aceste valori aproximative, se poate
preciza c ele depind de aplicatia concret, iar determinarea lor nu reprezint o problem deosebit. Totusi,
trebuie ca valorile aproximative s fie suficient de apropiate (ca ordin de mrime) de valorile reale ale
parametrilor.

2.4. Transformarea afin n spatiul tridimensional
Dup cum s-a artat n paragraful 1.2, transformarea afin introduce (fat transformarea conform) dou
tipuri de deformatii: neortogonalitatea axelor car diferit pe fiecare directie.
Referitor la neortogonalitate, trebuie precizat c n spatiu aceasta apare n [ane: s
12
n planul (X, Y), ei
3
n
planul (X, Z) si 823 n planul (Y, Z). Avnd n ere relatia (1.16) care defineste neortogonalitatea n planul
(X, Y), rtogonalitatea spatial se poate exprima prin produsul urmtoarelor 3 rice:
n ceea ce priveste al doilea tip de deformatii, se presupune c sformarea de scar difer pe cele 3 directii.
Aceasta se poate exprima prin ricea



Dac la aceste deformatii se adaug rotatia spatial R (definit de hiurile a, |3, y) si translatia originii
(definit de mrimile X
0
, Yo, Z
0
), se ne transformarea afin tridimensional, care se poate exprima prin
tiile:

Aceast transformare contine 12 parametri independenti (XQ, Y
0
, ZO, 12, 23
m
x> J%j ni a, P, y) pentru
determinarea crora sunt necesare 4 puncte coordonatele cunoscute n cele dou sisteme (avnd n vedere c

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
pentru un et se pot scrie 3 ecuatii). n cazul aplicrii metodei ptratelor minime ardonatele fiind obtinute
prin msurtori), numrul de puncte va trebui s fie 4.
Referitor la relatiile (2.33) se poate remarca faptul c.n cazul rotatiilor ;i, matricea R = (ry ) se poate
considera sub forma diferential (2.23).
Dezvoltnd relatiile (2.33) si fcnd notatiile

se obtine:

Se observ c aceste relatii sunt independente n raport cu cei 12 parametri necunoscuti (ao, a
h
a
2
,
a
3
, b
0
, b
u
b
2
, b
3
, c
0)
c
u
c
2
, c
3
) si se pot reprezenta n forma matriceal:

n cazul aplicrii metodei ptratelor minime, se poate remarca obtinerea aceleiasi matrice a
coeficientilor sistemului de ecuatii normale, diferind doar termenii liberi.
n particular, dac transformarea afin conserv originea (de exemplu, se utilizeaz coordonate
reduse la centrul de greutate), numrul parametrilor se reduce la 9 (prin disparitia translatiilor), iar
transformarea se numeste centro-afin, avnd forma:









FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN




2.5. Transformarea omografic ntre forme de ordinii! II


Transformarea omografic (proiectiv) ntre dou forme spatiale (3D) se poate exprima prin
relatiile:




















deduce c o transformare omografic ntre dou forme spatiale este definit de 15parametri independeni (an,
&
n
, a^, aj
4
, &2\, &22> ^n, &24, a
3
i, 332J %3> &34, &4h &42J ^43) pentru determinarea crora este necesar
cunoasterea a 5 perechi de puncte corespondente (adic a coordonatelor x, y, z, respectiv x', y", z' ale
acestora), avnd n vedere c pentru o pereche de puncte omologe se pot scrie 3 ecuatii de forma (2.39).
Pentru ca omografia s fie proprie (A^O) trebuie ca 3 din cele 5 puncte s nu fie cotiniare i 4 s nu
fie coplanare.
O aplicatie foogrametric a acestei transformri este orientarea relativ a dou fotograme conjugate
(avnd acoperire stereoscopic), pe baza a 5 perechi de puncte corespondente.
2.6. Transformarea prin inversiune n spatiu
Dup cum s-a artat anterior, inversiunea este o omografie particular. Ca aplicatie a inversiunii n spatiu, se
prezint proiecia stereografic^ utilizat n cartografie.
Fie o sfer (Z) cu centrul O, P un punct oarecare al ei, PP' diametrul ce trece prin P si II planul
perpendicular pe acesta n O. Se numeste proiecie stereografic a punctului M de pe sfer, urma m a
dreptei PM pe planul IT.


Determinantul
se numeste determinantul omografiei.
mprtind relatiile (2.38) cu a
44
si notnd cu ay = a%l a
44
, rezult:

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN





Punctul P se numeste punct de vedere, iar II - tablou.
Teorem. Proiectia stereografic a unei figuri trasat pe sfer este inversa acestei figuri, lund ca pol
punctul P si ca modul 2R
2
.
Prima conditie (ca punctele P, M, m s fie coliniare) este ndeplinit prin definitie (dup cum s-a artat
anterior).
Pentru a demonstra c produsul PM u Pm = k (constant) se va considera cercul mare trecnd prin
PMP' ce rezult din fig. 2.7

Din asemnarea triunghiurilor PMP' si POm (fig. 2.8) se poate deduce:
si prin urmare modulul inversiunii este
2R
Z
.
Trebuie remarcat ns c punctele situate pe sfer sub planul II (fig. 2.7.) au proiectiile stereografce
n afara cercului (T) si deci, figura obtinut pe planul FI ar fi prea deformat. De aceea utilizarea proiectiei
stereografce n cartografie este limitat la zone restrnse.








FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
II.3. Propriettile geometrice ale aerofotogramelor.

1, Elementele de orientare aie fotogramei
a) elementele de orientare interioar -
stabilesc pozitia centrului de proiectie fat
de planul fotogramei. Acestea sunt distanta
focal a camerei fotogrametrice, coordona-
tele punctului principal si distorsiunile
obiectivului camerei. Au fost tratate pe larg
n capitolul referitor la distorsiuni.
b) elementele de orientare exterioar -
permit reconstructia fascicolului de raze
proiective din momentul fotografierii. Dup
cum se poate observa n fig .111.3 acestea
sunt urmtoarele:
c)
X
ft
,Y ,Z
Q
-coordonatele centrului de proiectie;
cp - unghiul de nclinare longitudinal al fotogramei (pe directia de zbor);
co - unghiul de nclinare transversal (perpendicular pe directia de zbor);
K- unghiul de rotatie al fotogramei n plan, n jurul axului su.
Pentru orientarea unei fotograme sunt necesare deci 9 elemente: 3 pentru orientarea interioar si 6 pentru
orientarea exterioar (trei elemente liniare si trei elemente unghiulare).
2. Elementele proiectiei centrale
Fotograma poate fi asimilat cu o proiectie central riguroas. Centrul de proiectie este reprezentat de centrul
obiectivului camerei fotogrametrice. Dac v = 0 (v - unghiul de nclinare al axului fotogramei fat de verticala
cobort din centrul de proiectie) si terenul este plan, fotograma echivaleaz cu proiectia ortogonal a
terenului la o anumit scar. Imaginile pot fi pozitive (planul de proiectie al fotogramei si planul terenului -
obiect - se gsesc de aceeas parte a centrului de proiectie) si negative (centrul de proiectie se afl ntre planul
de proiectie al fotogramei si planul obiect). A se vedea fig.III.4.



FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
In fig. III.5 sunt prezentate elementele de baz ale proiectiei centrale: G - planul geometraiului
(terenului) T - planul tabloului (fotogramei)
H - planul orizontal (trecnd prin centrul de perspectiv O si paralel cu G) W - planul vertical principal
(perpendicular pe G si trecnd prin O) TJTJ- linia terenului ( intersectia iui G cu T) hh - linia orizontului
(intersectia lui T cu H) w - linia verticalei principale (intersectia lui T cu W) NP - direcia de
fotografiere (intersectia lui G cu W) ON - nlimea defotografiere(H) (perpendiculara cobort din O pe T)
O - centrul de proiecie
Op - raza principal (perpendiculara cobort din O pe planul fotogramei) p - punctul principal al
fotogramei P - corespondentul lui p n planul G
v - unghiul de nclinare al fotogramei (ntre Op si perpendiculara din O pe T) Fj - punctul focal (izocentru)
- punctul deformatiilor nule (intersectia bisectoa-rei unghiului v cu T; toate directiile care trec prin acest punct
formeaz ntre ele unghiuri egale cu unghiurile formate de corespondentele lor din teren care trec prin
punctul F, chiar dac fotograma este nclinat)
n - punctul nadiral (intersectia ntre perpendiculara cobort din O pe planul T- planul fotogramei)
N - corespondentul lui n n planul G F - corespondentul lui Fj n
teren
I - punctul principal de fug (punctul de liig al perspectivelor dreptelor din'
pianul terenului, paralele cu directia de zbor) I' - al doilea punct principal de fug (punctul de rug al
dreptelor din planul terenului, ale cror perspective sunt paralele cu verticala principal) Intre elementele de
mai sus pot fi scrise urmtoarele relatii, tinnd cont c Op reprezint distanta focal f a camerei
fotogrametrice:
pn = ftgv ; IO = IF] = f/sin v ; On = f/cos v ; pF, = ftgv/2
PN = Htgv ; IV = H/sinv ; pi =fctgv
dac v=0 => pF,= 0; F
(
n=0; pn=0 -fotograma este nadiral (axul perfect vertical)
3. Relatii ntre coordonatele punctelor din planul geometralului si planul tabloului
Se alege un sistem de axe de coordonate n plnui tabloului, cu originea n l punctul de fug . Axa x
este n lungul liniei fah, iar axa y n lungul verticalei w. In planul terenului se alege un sistem de coordonate
cu originea n punctul de *j fug I\ Axa X este o linie paralel cu linia hh, iar axa Y corespunde axei de
fotografiere.
A este un punct din teren. Se uneste cu O. Proiectia sa n planul tabloului \ este a. Cobornd o
perpendicular pe directia de aerofotografiere se obtine A
0
Se uneste Ag cu O si rezult a
0
.


- din triunghiurile asemenea Oaa
0
si OAA
0
se poate scrie relatia


Exprimm proportia (IH.1) n functie de coordonatele punctelor:


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
II.4. Factorii care influienteaz asupra pozitiei punctelor imagine si directiilor pe
fotogramelor
Imaginile fotografice de pe aerofotograme permit s se stabileasc natura, caracteristicile si
destinatia obiectelor existente pe suprafata de teren fotografiat, prin intermediul operatiilor de
fotointerpretare si descifrare.
Factorii care determin calitatea fotointerpretrii aerofotogramelor snt: propriettile fiziologice
ale ochiului omenesc, puterea de reflexie spectral a obiectelor care se fotografiaz si calitatea
imaginii fotografice a aerofotogramelor.

Fotogram obtinut cu un strat de emulsie ortocromatic.

. Fotogram obtinut cu un strat de emulsie infracromatic.


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
1. PROPRIETTILE FIZIOLOGICE ALE OCHIULUI OMENESC
Pentru a putea fi observate, imaginile obiectelor fotografiate trebuie sa. aib anumite dimensiuni
minime si un anumit contrast fat de fondul pe care se afl. Tinnd seama c distanta vederii
normale la examinarea fotogramelor este de 250 mm, dimensiunile imaginilor care se observ cu
ochiul liber As-: (fig. 49) trebuie s fie mai mari de 0,03 mm, n cazul liniilor, si 0,08 mm, n cazul
punctelor.
Deoarece nu toate obiectele care au aceste dimensiuni pot fi observate pe fotograme, mai este
necesar ca imaginea lor s aib si un anumit contrast fat de fond. Imaginea unui obiect se va
deosebi clar de fond numai atunci cnd. contrastul depseste o anumit valoare, numit pragul
sensibilii aii la contrast a vederii s
0
. Pentru vederea normal, pragul sensibilittii la contrast
variaz de la 0,01 la 1,00, n functie de mrimea imaginilor observate si deforma lor (liniare sau
compacte). Cu ct contrastul obiectelor este mai ridicat, cu att se vor putea observa detalii de
dimensiuni mai mici. n aerofotografierea centrelor populate se impune a se realiza un contrast al
detaliilor mici ct mat
nare posibil. Mrimile minime ale contrastului pentru imagini
de diferite dimensiuni snt date n tabela 10. Imaginile
obiectelor compacte (cum snt: cldiri izolate, gurii ie vizitare,
fntni, gropi, copaci izolati etc.) nu pot fi observate pe
fotograme, dac au dimensiuni mai mici dect 0,1 mm, chiar
daca au un contrast toarte mare, aproape de unitate. In schimb,
imaginile obiectelor liniare pot fi observate pe fotograme, chiar
cnd au grosimi de 0,03...0,05 mm.
La descifrare trebuie s se aprecieze si forma obiectului
fotografiat, si pentru .aceasta imaginea trebuie s aib dimensiuni de cel putin 0,4...0,5 mm. Con-
trastul minim n acest caz are valorile: pentru obiectele compacte 0,15, iar pentru obiectele liniare
0,06.

Mrimile minime ale contrastului pentru imagini de diferite dimensiuni


Dimensiunile imaginilor de aerofotograme, In mm

Categoria de obiecte
4 2 1 0,5 | 0,3 0,1 0,05 0,01
uCompacte
Liniare

0,02
0,008
0,04
0,01
0,08
0,03
0,15
0,06
0,25
0,10
0,80
0,30
0,60


2. PUTEREA DE REFLEXIE SPECTRAL A OBIECTELOR
Contrastul imaginilor obiectelor fat de fond se datoreste faptului c puterea de reflexie a
obiectelor din natur este diferit de aceea a fondului pe care ele se afl. Orice obiect are propri-
etatea de a absorbi o parte din fasciculul de raze incidente si de a reflecta o alt parte. Aceasta se
exprim prin coeficientul de strlucire spectral r\, dat de relatia:







n care : B este strlucirea obiectului, iar B
0
strlucirea unei suprafete mate ideale (considerat
ca fond unic pentru diferitele obiecte, spre a se putea compara coeficientii de reflexie).
n figura urmtoare se poate urmri variatia coeficientilor de strlucire spectral r%. Dup
caracterul variatiei coeficientilor, obiectele de pe teren se grupeaz n trei categorii:
categoria Isoluri descoperite;
categoria II vegetatie;
categoria III suprafete cu ap sau zpad.
n timpul aerofotografierii, razele care pornesc de la obiectele de pe teren pierd din intensitatea lor,
datorit vlului atmosferic (difuzia luminii n ptura de aer cuprins ntre avion si teren) si a
difuziei luminii n interiorul aparatului fotoaerian a, astfel nct n planul focal se obtine contrastul
rezultant:
K' = C - K ,


Fig. 49. Conditia observrii obiectelor cu
ochiul liber.

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN


unde:
K este contrastul dintre obiect si fond n imediata lor apropiere, iar
C un coeficient functie de factorii care reduc contrastul.
Pentru nltimi de 2 000 m si coeficientul r\ egal cu 0,07 rezult pentru C
valoarea 0,65. Acest coeficient intr n relatia:

n care:
T este raportul coeficientilor de strlucire spectral a obiectului r
0
si fondului rj pe teren, iar ?'
raportul ntre aceiasi coeficienti, dar n planul focal al obiectivului aparatului fotoaerian.
Lund n formula 43 pentru imagini de 0,3 mm pe r' egal cu 1,20 si pe C egal cu 0,65 se obtine
pentru x valoarea 1,35. Deci, n cazul ca se execut aerofotografierea de la o nltime de 2 000 m,
pentru ca o imagine cu dimensiunea de 0,3 mm s poat fi descifrat pe fotogram, trebuie ca
raportul coeficientilor de strlucire spectral T ale fondului si obiectului s fie mai mare de 1,35.'
n tabela lise dau valorile raportului T pentru diferite nltimi de zbor H. Din tabel rezult c
pentru a gsi pe fotogram un obiect compact cu dimensiunea 0,3 mm, coeficientul de strlucire
spectral a obiectului trebuie s difere de acela al fondului cu cel putin 30%, pentru cazul cnd
fotografierea se face de la 1 000 m nltime, si cel putin 46%, cnd nltimea este de 4 000 m.
TABELA 11
Tabela variaiei raportului T al coeficienilor de strlucire spectral
(pentru n = 0,07 si a = 0,20)
Categoria

Dimensiuni! e imaginilor obiectelor, n mm


T' si
nltimea


de zbor u4,0 2,0 1,0 0,5 0,3 0,1 0,05

T' 1,02 1,03 1,07 1,13 1,31

Compacte 4 000 1,03 1,06 1,14 1,22 1,46


1 000 1,02 1,03 1,09 1,16 1,30


T'
1,01 1,01 1,03 1,05 1,09 1,29 1,62
Liniare 4 000 1,02 1,03 1,06 1,10 1,17 1,70 3,35

1 000 1,01 1,01 1,03 1,07 1,12 1,43 2,10
Contrastul imaginii unui obiect fat de fond pe fotogram este determinat de urmtorii factori:
raportul T al coeficientilor de strlucire spectral, sensibilitatea spectral S>. a stratului fotosensibil
si transparenta spectrajg. 7\ a filtrului folosit.
Urmrind pe curbele din figura 50, n care zon a spectrului snt ndeplinite n bune conditii
cerintele tabelei 11, se alege un astfel de film, care s fie sensibil la razele pentru care t are
valorile-celemai-mari(unde-curbele-coeficientilor de strlucire >x a obiectului si fondului snt ct
maid-deprtateunele de altele).


Variatia coeficientilor de strlucire spectral a
formatiunilor naturale:
.1-1 soluri cu cernoziom si nisipoase, drumuri de care
~etc; 1-2 soluri podzolice, argiloase, sosele, unele
tipuri de constructii; 1-3 nisipuri, unele roci n munti,
diferite formatiuni din deserturi; 1-4 soluri
calcaroase, argiloase, si alte formatiuni de culoare
deschis; 11-1 panduri de conifere n perioada de
iarn; 11-2 iarb rar n ton deschis si conifere vara;
11-3 pduri de foioase, suprafete cu iarb deas, vara;
11-4 pduri de rfoioase toamna, culturi agricole n
perioada de seceris; .111-1 zpad acoperit cu
gheat; 111-1 zpad -^proaspt czut; 111-3
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Dimensiunile minime ale imaginilor obiectelor liniare pentru a putea fi observate si a li se stabili
destinatia, n mm

Contrastul imaginilor

Scara de fotografiere mare K >
0,7
normal 0,7 > K
> 0,3
mic 0,3 > K >
0,1
1 : 5 000
1 : 10 000
0,02
0,02
0,02...0,05
0,02...0,05
0,05...0,10
0,05...0,10

n cazul obiectelor liniare se pot observa pe fotogramele la scara 1 : 5 000 obiectele care au
ltimea de numai 0,25 ... 0,50 m. Astfel se poate explica de ce pe fotograme apar poteci care.
au o ltime mic (de 30 ... 40 cm).



III. AEROFOTOGRAFIEREA

III.1. Camere fotoaeriene
III.1.1. Clasificare
III.1.2. Anexele camerelor fotoaeriene
III.1.3. Tipuri de camere fotoaeriene
III.1.4. Camere fotoaeriene digitale
III.1.5. Avioane utilizate n aerofotografiere
III.2. Metode de aerofotografiere
III.3. Pregatirea zborului de aerofotografiere
III.3.1. Proiectul de zbor
III.3.2. Aprecierea calitii zborului de aerofotografiere
III.4. Elementele de orientare ale fotogramelor
III.5. Relatii matematice ntre punctele de pe teren si directiile de pe fotograme
III.6. Scara aerofotogramelor
III.7. Deformatii pe fotograme-factorii care influienteaz pozitia punctelor imagine si
a directiilor pe fotograme
III.8. Suprafata util a fotogrammelor












FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
III. AEROFOTOGRAFIEREA

III.1. Camere fotoaeriene
III.1.1. Clasificare
III.1.2. Anexele camerelor fotoaeriene
III.1.3. Tipuri de camere fotoaeriene
III.1.4. Camere fotoaeriene digitale
III.1.5. Avioane utilizate n aerofotografiere
Camere fotogrametrice aeriene
Camerele fotogrametrice aeriene sunt echipamente speciale de fotografiere, care pot lucra n conditii
deosebite de presiune, temperatur si umiditate. Distanta pn. la obiectele fotografiate este cuprins ntre
cteva sute de metri si cteva zeci de mii de metri. Unele camere pot fi instalate pe vehicule spatiale (sateliti
artificiali sau statii orbitale) care evolueaz la peste 200 km altitudine (KVR-1000, Corona). La noi n
tar, aerofotografierile se realizeaz cu avioane, fiind destinate realizrii de hrti si planuri cu diverse
destinatii.
Elementele orientrii interioare sunt determinate n urma unor msurtori de calibrare precise,
fcute n laborator de ctre firma productoare si sunt trecute n certificatul de calibrare care nsoteste
fiecare camer,
Obiectivul camerei fotoaeriene este focusat pentru oo, datorit distantei mari pn Ia obiectele
fotografiate. naintea executrii aerofotografierii pentru o zon dat, se ntocmeste un proiect de
aerofotografiere, avnd n vedere o serie de date initiale (scopul aerofotografierii, acoperirile longitudinale
si transversale ntre fotograme, tipul platformei si al camerei cu care se face aerofotografierea, conditiile
climatice locale, etc. Pe baza acestor date se ntocmeste fisa tehnic a zborului, calculndu-se scara la care
trebuie fcut aerofotografierea, nltimea de zbor, suprafata de teren cuprins pe o fotogram, numrul de
benzi, numrul total de fotograme si din fiecare band, unghiul de deriv, timpul de asteptare, timpul de
expunere, metrajul de film necesar, durata zborului, etc.
Pe o hart la scara 1:50.000 sau 1:100.000, n functie de scara aerofotografierii si-mrimea zonei
aerofotografiate, se marcheaz traseele de zbor (se aleg puncte de reper la (KVR-1000, Corona). La noi n
tar, aerofotografierile se realizeaz cu avioane, fiind destinate realizrii de hrti si planuri cu diverse
destinatii.
Camerele fotoaeriene asigur, prin folosirea lor corect, preluarea fotogramelor la o anumit
scar, cu acoperiri prestabilite, dup un proiect de zbor ntocmit m prealabil. Pe cadrul fiecrei
fotograme preluat cu o astfel de camer, sunt ^ nregistrate elemente, care asigura identificarea,
facilitnd exploatarea lor n continuare (indici de referint, numr de ordine, constanta camerei, ora
prelurii, altitudinea platformei aeriene, nclinri I ale acesteia.Fotogramele sunt perspective centrale
riguroase din punct de vedere perspective cen-riguroase. Pentru reconstituirea fascicolului de raze de
proiectie din momentul prelurii, o deosebit important pentru fiecare fotogram o au elementele de
orientare interioar ale fotogramei. Acestea sunt urmtoarele:
constanta camerei - este o caracteristic unic pentru fiecare camer . Ea reprezint lungimea
perpedicularei care determin punctul principal.
coordonatele punctului principal P (x
p
, y
P
) Punctul principal - este piciorul perpendicularei cobort din
punctul nodal posterior (N
2
) al obiectivului pe planul fotogramei. Coordonatele xp, yp se stabilesc fat de
punctul mijlociu (central) al fotogramei, obtinut prin unirea indicilor de referint de la mijlocul laturilor
(de ia colturile) opuse ale fotogramei. Primele dou elemente de orientare sunt reprezentate n fig.II.33.
distorsiunile obiectivului fotografic al camerei au fost tratate la punctul 2.4 f
Elementele orientrii interioare sunt determinate n urma unor msurtori de calibrare precise,
fcute n laborator de ctre firma productoare si sunt trecute n certificatul de calibrare care nsoteste
fiecare camer,
FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
Dispozitive GPS - utilizate pentru determinarea coordonatelor statiilor de aerofotografiere. O
anten de receptie a semnalelor de la satelitii retelei GPS este amplasat la bordul avionului, iar a doua
amplasat la sol. Msurarea se face tt regim dinamic, asigurnd precizii de ordinul centimetrilor.
Sisteme de compensare a trenrii - prezentate n introducerea capitolului.
Sisteme inertiale de msurare au n component sensori laser, foarte
sensibili, care nregistreaz pozitiile celor trei axe (X,Y,Z) ale camerei n
momentul prelurii fiecrei fotograme, etc...
III.1.1. Clasificare

Wild RC10 - formatul fotogramelor 23 x 23 cm, obiectiv Universal Aviogon; distanta focal 152
mm; obturator cu lamele, timp de expunere 1/500 -1/1000 secunde; deschiderea relativ maxim 1 / 5,6;;
film 60 m / 24cm;
RMK 30/23 (Zeiss Obercohen) - formatul fotogramelor 23 x 23 cm. obiectiv Pleogon; distanta
focal 300 mm; deschiderea relativ maxim 1 / 5,6; timp de expunere 1/100 -1/1000 secunde; film 120 m
/ 24cm;
Wild RC20 - formatul fotogramelor 23 x 23 cm, 4 obiectivi intersanj abili de mare rezolutie Aviogon
sau Aviotar cu distantele focale: 88mm, 153mm, 213mm si 303mm; obturator cu lamele; timp de
expunere 1/100 - 1/1000 secunde, deschiderea relativ maxim 1/4 - 1/22; ; film 120-219 m / 24cm;
dispozitiv de compensare a trenrii;
Wild RC36 - formatul fotogramelor 23 x 23 cm, 3 obiectivi intersanjabili
Aparatul fotoaerian. n vederea ntocmirii planurilor topografice, aero-
fotografierea terenului se execut cu ajutorul unor aparate fotoaeriene spe
ciale (camere aerofotogrammetrice). Spre deosebire de alte aparate de nregis
trare fotografic de la nltime a scoartei terestre, aparatele fotoaeriene desti
nate a furniza fotograme (deci, fotografii pe care se pot face msurtori) au
distanta focal / constant, n orice conditii.
Aparatul fotoaerian se asaz astfel nct s fie ct mai aproape de centrul de greutate al avionului.
El ocup n cabin un spatiu cu dimensiunile de aproximativ 50 x 70 x 50 cm.
Aparatul fotoaerian (fig. 36) se compune din urmtoarele prti: camera 7, cu obiectivul 2, caseta
3, dispozitivul de comand 4, sistemul de transmisie 5, motorul electric 6 si suportul aparatului 7.
Camerele aerofotogrammetrice pot fi cu film (60 ... 120 m lungime) sau cu plci. Fotogramele
pe plci au avantajul c nu se deformeaz, asigurnd n
acest mod o mai mare
precizie a lucrrilor.
La aparatele fotoaeriene
moderne, toate procesele de
fotografiere (bobinarea filmu-
lui, expunerea, pstrarea
intervalului ntre expuneri
etc.) snt executate automat.
Obturatorul si caseta snt
sincronizate electric. n partea
de sus a camerei se afl un
cadru aplicat 8, situat n
planul focal al obiectivului.
Imaginea cadrului aplicat
apare pe fotogram,
constituind sistemul de
coordonate proprii. Dispozi-
tivul de comand 4
actioneaz obturatorul
aparatului, rolele cu film etc.
Cu ajutorul unor becuri de
semnalizare se poate urmri modul de lucru al dife-
ritelor mecanisme ale aparatului.
Aparatul fotoaerian:


1camera;
2 obiectivul;
3 caseta;
4 dispozitivul de
comand;
5 sistemul de
transmisie;
6 motorul electric;
7suportul;
8rama cadrului
aplicat;
9 placa de presare;
10 pomp de presiune;
11 bobine de rulare i
derulare.

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN

Caseta 3 cuprinde mecanismul de rulare si derulare
care deplaseaz filmul, cadru cu cadru, n planul focal al obiectivului, mecanisme de msurare,
precum si de asigurare a planeittii filmului 9 si 10.
Dup mrimea distantei focale a obiectivului, aparatele fotoaeriene pot fi: cu distanta focal
mic (de la 50 la 150 mm), cu distant focal medie (de la 150 la 300 mm), cu distant focal
mare (mai mare de 300 mm).
Obiectivele cu distante focale de 50 mm se folosesc pentru fotografierea unor terenuri plane
(scri peste 1 : 10 000), cele cu distante focale de 70 mm, pentru terenuri cu forme de relief
diferite (dealuri, ses etc), cele cu distante focale de 100... 140 mm, n zone muntoase, iar cele cu
distante focale de ia 200 mm la 500 mm, pentru descifrri si aerofotografierea centrelor populate.
n tabela 8 se dau caracteristicile unor tipuri de obiective f otogrammetrice. n figurile 37 si 38
snt date obiectivele Super-Aviogon si Russar-29.

III.1.2. Anexele camerelor fotoaeriene

Dispozitive anexe ale aparatului fotoaerian. Aparatul fotoaerian este prevzut cu o serie de
dispozitive anexe, necesare s asigure realizarea acoperirii ntre fotograme, s nregistreze unghiul
de deriv si s determine elementele orientrii exterioare ale fotogramelor.
Dispozitivul pentru asigurarea acoperirilor longitudinale i de nregistrare a unghiului de deriv.
Pentru a asigura nregistrarea pe fotograme a tuturor punctelor terenului din fsia de zbor a
avionului este necesar ca fotografiile s fie astfel nregistrate nct s aib portiuni cu imagini comune.
Portiunile cu imagini comune n sensul de zbor se numesc acoperiri longitudinale. Dispozitivul care asigur
automat intervalul ntre expuneri (n scopul asigurrii acoperirilor longitudinale necesare ntre imaginile de
pe fotograme) se numeste intervalometru. Cu acesta se poate msura si unghiul de deriv.


Obiectivul Super-Aviogon Obiectivul Russar-29.
`

Intervalul de timp t ntre expunerile succesive se calculeaz cu formula:

n care:
H este nltimea de zbor; v viteza de zbor a
avionului ; l mrimea laturii fotogramei ; /
distanta focal a aparatului fotoaerian;
p - acoperirea longitudinal (n teren
plan
p = 60/100 = 0,6).





Vizorul intervalometrului permite supravegherea desfsurrii procesului de fotografiere. Astfel, raportul
Hjv din formula (30) se mentine constant urm rind pe geamul mat al vizorului ca viteza de deplasare a
Imaginii terenului s coincid cu aceea a unui lntisor (scrita), care se misc de-a lungul liniei de itinerar a
vizorului
Cnd avionul se abate de la directia de zbor, datorit vntului lateral, vizorul intervalometrului se roteste
cu mna, astfel nct directia de deplasare a imaginilor terenului s fie paralel cu linia de iti-


FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
nerar a vizorului. Pe suportul n care se roteste vi-
zorul exist gradatii, a cror origini formeaz o linie
paralel cu axa longitudinal a avionului. Pe aceste
gradatii se citeste unghiul de deriv, care este format
de axa longitudinal a avionului cu directia real de
zbor (fig. alaturata).
Dispozitive pentru nregistrarea unor elemente de
orientare exterioar n timpul zborului. Dispozitivele
folosite pentru nregistrarea unor elemente de
orientare exterioar n timpul zborului (nltimea de
zbor, abaterile avionului de la plafonul mediu de
zbor, unghiurile de nclinare a fotogramelor) snt:
altimetrul barometric, radioaltimetrul, sta-toscopul,
camera orizont si giroverticalul.
Pentru msurarea nltimii de zbor se folosesc
altimetre barometrice si radioaltimetre, iar pentru
nregistrarea micilor abateri ale avionului de la
plafonul mediu de zbor, statoscopul.
Altimetrul barometric functioneaz dup principiul barometrului aneroid si permite determinarea nltimii
de fotografiere fat de aerodromul de pe care a decolat avionul. Precizia determinrii nltimii este de 20 ...
30 m, ceea ce este insuficient pentru lucrri de ridicare de mare precizie prin metode fotogrammetrice.
Radioaltimetrul functioneaz pe principiul msurrii timpului necesar undelor electromagnetice s
parcurg drumul de la avion la suprafata pmntului si napoi. nltimea de zbor H se determin cu formula:




n care c este viteza de propagare a undelor electromagnetice, iar t timpul necesar undelor s
parcurg drumul avion-teren dus-ntors. Timpul, msurat n microsecunde, se determin prin metode
electronice. Precizia radioaltime-trelor moderne este de 2,5 ...5,0 m.
Statoscopul este un barometru diferential, folosit pentru nregistrarea abaterilor avionului de la plafonul
de zbor (fig. 40). n vasul 1 se afl aer. Cnd avionul ia nltime pornind.de la aerodrom, robinetul 2 se
deschide: presiunea din coloanele a si o fiind egal, cele dou coloane de lichid din tubul 3 n form de
U snt la acelasi nivel. Din momentul cnd ncepe aerofotografierea, robinetul 2 se nchide. Ca urmare,
presiunea interioar din vasul / si tubul a va fi tot timpul constant si egal cu aceea din momentul
nchiderii robinetu-tului. Presiunile din tubul b variaz, dup cum avionul se abate n jos sau n sus de la
plafonul de zbor. Diferentele de nltime se citesc pe o scar gradat din 5 n 5 mm. Precizia
statoscopului este de 1 ... 2 m. Simultan cu nregistrarea fotogramelor se face si nregistrarea
fotografic a indicatiilor statoscopului, astfel nct la fiecare pereche de puncte a, b
t
de pe
statogram corespunde o fotogram, respectiv pozitia centrului ei de perspectiv.
.


. Statoscop.
Datele statoscopice permit determinarea diferentelor de nltime Ah dintre punctele de
fotografiere succesive, cu ajutorul formulei

. Cmpul de vedere al
intervalometrului.

FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN



n care:
h este indicatia statoscopului (citirea pe tubul a minus citirea pe tubul b);
a coeficientul de temperatur (1 -4- 0,0037 t);
B presiunea atmosferic;
c greutatea specific a lichidului manometric.
Dac lichidul folosit este alcool amilic, formula devine:


n care factorul



se numeste grad statoscopic

Camera orizont constituie o anex a aparatului fotoaerian, cu ajutorul creia se pot determina
unghiurile 9 de nclinare a fotogramei fat de axa directiei de zbor sau o fat de directia
perpendicular pe aceasta. nregistrarea orizontului- se face cu dou sau patru camere fotografice
speciale denumite camere orizont. Fotogramele orizontului se obtin n planul fotogramei simultan
cu expunerea fotogramei normale, pe directia de zbor si perpendicular pe aceasta.
Unghiurile de nclinare cp si w ale fotogramelor se obtin cu ajutorul relatiilor:






Precizia determinrii unghiurilor de nclinare <p si w este de 8
C
. Dac msurtoarea se execut
pe cale stereoscopic, precizia creste pn la 2,5
C

. Camera orizont:
1 obiectivul aparatului fotoaerian; 2 obiectivul camerei orizont; 3 suprafata care
reflect razele pe directia orizontal; 4 planul fotogramei; y
lt
y
2
, si yC y' ~ coordonatele punctelor
marginale ale imaginii orizontului pe directia de zbor si perpendicular pe aceasta.
Giroverticalul este un aparat construit pe principiul giroscopului, cu ajutorul cruia se
nregistreaz nclinrile fotogramei. Directia verticalei n punctele de fotografiere se determin cu
precizie de 10 pn la 20
c
, ceea ce este suficient pentru lucru la aparatele de stereorestitutie de
ordinul II de precizie, dar nu este satisfctor pentru lucrul la aparatele de stereorestitutie de ordinul
I de precizie.






FOTOGRAMMETRIA
IOAN STOIAN
n scopul micsorrii nclinrilor avionului s-au realizat suporturi ale aparatului cu
girostabilizatoare, care asigur automat verticalitatea axei de fotografiere cu o precizie de 10 ... 30'.

III.1.5. Avioane utilizate n aerofotografiere
Avionul fotogrammetrie. Principalele caracteristici tehnice ale avionului
fotogrammetrie snt: viteza de zbor, plafonul de zbor, raza de actiune, greuta
tea.
Viteza de zbor a avionului fotogrammetrie nu trebuie s depseasc 300 km/or. Cnd se face
fotografierea centrelor populate n vederea ntocmirii planurilor topografice la scri mari (1 :2
000... 1 :5 000), scrile fotogramelor snt: 1 :4 000... 1 : 12 000. Aceasta nseamn c nltimile de
zbor snt egale cu 600... 800 m pn la 1 300 ... 1 800 m, n functie de distanta focal a aparatelor
fotoaeriene folosite. Deoarece n intervalul de timp n care se face expunerea (obturatorul este
deschis timpul de expunere de la 1 /75 la 1 /300 s) aparatul de aerofotografiere se deplaseaz o
dat cu avionul, un punct de pe teren nu mai d pe fotografie o imagine punctuar, ci liniar. Cu ct
viteza avionului si timpul de expunere vor fi mai mari, iar nltimea de zbor H mai mic, cu att
imaginea liniar a punctului pe fotografie va avea o lungime mai mare. Acest fenomen este
cunoscut sub numele de trenare. Pentru asigurarea preciziei msurtorilor, trenarea maxim
admisibil este 0,05... 0,1 mm.
Plafonul de zbor al avionului fotogrammetrie (adic nltimea maxim de zbor) trebuie s fie de
6 000... 8 000 m, pentru a se putea face fotografieri si cu aparate cu distante focale mai mari. n
timpul zborului, avionul trebuie s aib o bun stabilitate longitudinal si transversal (nclinrile
limit fiind de 1 ... 3) si s pstreze aceeasi nltime pe timpul fotografierii (cu precizia de 0,01 ...
0,05 H).
Greutatea avioanelor care ndeplinesc aceste conditii este de 10... 14 tf.
Raza de aciune care se cere avioanelor fotogrammetrice trebuie s fie de 2 000 ...2 500 km.
Caracteristicile unor tipuri de obiective fotogrammetrice
Tipul de obiectiv de difractie n linii/ mm

n mm 1 :n 2fl
Distorsia A max, n
mm
Nd, n
linii/m
m
Unghiul
minim
n centru la margine
Rodina-2b 55 1:8,2 133 0,04 220 18 35 12...15
Russar-29 70 1 6,8 122 0,02...0,03 250 12 25...30 10...12
Super-Aviogon 88 1 5,6 120 0,01 300 7,8

Aviogon 100 1 5,6 90 0,01 300 6,8

Pleogon 115 1 5,6 94 0,004...0,005 300 5,9 48 20
Pleogon 153 1 5,6 94 0,004...0,005 300 4,5

Planigon 152 1 9,3 90 0,02 270 5,0
-
Riegel 152 1 6,3 90 0,15 270 5,0 58 50
Aviotar 170 1 4 60 0,01 425 2,9 47 28
Aviotar 210 1 4 60 0,01 425 2,3 50 30
Russar-Plazmat 200 1 9 65 0,01 190 5,5 35...40 18...20
Topar 210 1 4 63 0,004...0,005 425 2,3 35 18...20
Pinatar 310 1 4 62 0,005
.
u

Tafar-3 350 1 6 40 0,005 285 2,1 40 25
Ortoniar-13 500 1 7 35 0,003 240 1,7 40 25