Criteriile de evaluare a integritatii structural a materialelor reale ce prezinta discontinuitati evolutive in structura

1. Criteriul de evaluare a integritatii structural a materialelor reale cu defecte evolutive Extinderea fisurii se produce atunci cand se atinge pragul de stabilitate energetic, acest lucru considerandu-se valid si in cazul cand extinderea deformatiei plastic este la limita la o zona redusa la varful fisurii, neglijabila ca dimensiune in comparative cu lungimea fisurii. La atingerea pragului de stabilitate a fisurii, lucrul mechanic pentru extinderea unitara a fisurii are o valoare critica, caracteristica fiecarui material in parte. Se poate interpreta ca propagarea instabila a fisurii este declansata cand rata de eliberare a energiei elastic inmagazinata in corp sub actiunea solicitarilor externe atinge o valoare critica . deci se poate scrie ca emisia acustica depinde de factorii din mecanica ruperii dupa o relatie de forma: N t = CK m da dn da Nt = f ( ) dn 2. Criteriul cantitativ empiric al evaluarii structurilor metalice prin metoda emisiei acustice Considerand ca factorul de intensitate al tensiunii defineste univoc campul de tensiune si deformatie din zona varfului fisurii s-a constatat experimental ca exista o relatie exponential intre geometria corpului, viteza de propagare a fisurii si factorul de instensitate: da = C (K ) m dn CK m =
unde:

C = AB m m=26 m = 4 (pentru o valoare medie) da/dn (10; 10) B = 80 daN/ mm A = 0,8 10 daN/mm pentru oteluri B = 280 daN/mm A = 0,63 daN/mm pentru aluminiu lg C = 0,0483 12,432. Relatia scrisa mai sus prezinta unele limitary, deoarece: 1) relatia se bazeaza pe Solutia elastic a campului de tensiune; 2) relatia presupune propagarea la orice variatie a lui K; 3) dupa unii autori, cum ar fi J. Klesnil s-a stability in baza teoriei mecanicii ruperii ca:

da m = C (K m K elastic ) , dn
unde K pentru domeniul elastic reprezinta limita inferioara a variatiei factorului de intensitate sub care fisura se poate mentine stabilita (este practice stabilizata, adica nu se mai propaga). 4) dupa H. Dunegan, A. Tetelman si D. Harris relatia este valida pentru detectarea propagarii fisurilor de oboseala prin tehnica emisiei acustice si au aratat ca :

da )exp = 1,12 1012 K 2,56 dn da N exp = f ( )exp dn Relatiile de mai sus au fost verificate in testele de emisie acustica, effectuate in conditii de laborator pe o serie de oteluri de mare importanta in industria energetic. ( 3. Criteriul de evaluare a integritatii structural stability cu integral J Criteriul J integral se aplica in cazul materialelor in care este dominant starea de tensiune elastic pana in stadiul ruperii. Criteriul folosit anterior, cel pentru K l c este aplicabil materialelor in care curgerea plastic in zona adiacenta varfului fisurii precede ruperea. Deoarece in practica este dificila delimitarea certa a domeniilor de aplicatie s-a pus problema unei abordari unice care sa permita cuprinderea tuturor conditiilor . aceasta abordare este posibila prin utilizarea integralei J. Integral J este definite ca fiind integral de contur numeric egala cu rata de descrestere a energiei potentiale de deformatie U a unui copr solid, raportata la unitatea de grosime. Practic integral J se determina experimental din incercari de complianta (ea fiind regasita sub numele de rezilienta, avand unitatea de masura J/m) si se poate calcula pentru stadiul initierii fisurii cu formula: J c = 2 c a
Integral J asociata cu tehnica emisiei acustice ofera posibilitatea decelarii initierii fisurii. Correlate aceste doua tehnici ofera un model superior lui Klc si DCVF, prin posibilitatea decelarii stadiului critic a fisurii in starea incipient dezvoltarii. Criteriul J este superior celorlalte criteria prin posibilitatile de determinare directa din incercarile de complianta. Cunoscand ca:

(1 v 2 ) 2 J teoretic = Klc E 2 N EA = CKlc Rezulta ca numarul de evenimente de emisie acustica estimate pentru o structura ce prezinta discontinuitati structural este dat de relatia: JEC ( N EA )teoretic = . (1 v 2 )