1.Conferintele mondiale in domeniul protectiei mediului si principalele doc adoptate Stockholm 1972 - au participat 118 state.

Ordinea de zi a acestei Conferinte a cuprins: planificarea si gestionarea asezarilor umane in vederea asigurarii calitatii mediului inconjurator; gestionarea resurselor naturale ale mediului; dezvoltarea si mediul; aspecte educative, sociale si culturale ale problemelor de mediu. Documente : Declaratia asupra mediului inconjurator, care cuprinde 26 de principii prinvind drepturile si obligatiile in acest domeniu. Planul de actiune privind mediul inconjurator, care cuprinde 109 recomandari adresate statelor pentru protectia mediului. Ziua de 5 iulie a fost proclamata Ziua Mondiala a Mediului Inconjurator. Rio de Janeiro 1992 - 189 de state - cea de-a doua Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare. Scopul Conferintei a fost acela al elaborarii de strategii si masuri care sa contribuie la combaterea degradarii mediului inconjurator in toate tarile, in contextual devoltarii durabile si optime din punct de vedere al mediului. Documente : Declaratia de principii numita si Carta Pamantului, in care sunt enumerate principiile dupa care omenirea trebuia sa se conduca in relatiile interumane, precum si in relatiile dintre om si natura. Agenda 21 reprezinta un program care analizeaza premisele si posibilitatile de punere in aplicare a principiilor Declaratiei de la Rio, referindu-se in cadrul celor 4 sectiuni la: demensiunile sociale si economice; conservarea si gestionarea resurselor in scopul dezvltarii, intarirea rolului organismelor internationale si la mijloacele de executie. Conventia privind schimbarile climatice reprezinta un angajament ferm al statelor semnatare ca, pana in anul 2000 sa-si reduca emisiile de bioxid de carbon din atmosfera la nivelul anilor 1990. Ulterior s-a adaugat un amendament prin care s-a prevazut ca obligatiile partilor continua pana in 2012. Conventia privind diversitatea biologica (pentru bio diversitate) prevede masurile ce trebuie luate pentru protejarea ecosistemelor si a diverselor forme de viata. Statele prevad stablirea unor zone protejate, sa integreze probleme biologice in sistemele de dezvoltare pe plan national si sa asigure intregii comunitati umane, avantaje decurgand din utilizarea resurselor genetice, inclusive asigurarea trasferului de tehnologii biologice. Declaratia de principii asupra conservarii si exploatarii padurilor s-a dorit a fi o conventie, dar datorita opozitie statelor tropicale, care isi realizau veniturile din exploatarea padurilor, a ramas la stadiul de simpla recomandare. Johanesburg 2002 - 148 de state: angajamentul statelor de a promova si consolida dezvoltarea durabila. 2. Poluarea agricola Se considera ca minimul trei activitati umane contribuie la producerea poluarii: industria, agricultura neecologica, trasporturile. Poluarea agricola este mai periculoasa decat industria pentru urmatoarele motive: 1) Poluarea agricola vizeaza solul care este principalul mijloc de productie in agricultura. Este limitata ca intindere si are caracter de fixitate. 2) Poluarea agricola este mult mai intinsa decat cea industriala si vizeaza intreaga suprafata de teren pe care s-au practicat neecologic mecanizarea, irigatiile, chimizarea.

3) Poluarea agricola are ca rezolvare infestarea cu substante toxice a produselor agroalimentare. 4) Daca, de regula, poluarea industriala are un caracter occidental, poluarea agricola este rezultatul introducerii intentionate de catre om in sol a unor substante absolut necesare productie agricole. 5) Daca, in general, poluarea industriala vizeaza la inceput importanta numarului restrans de persoane ( cei expusi professional) poluara agricola se refera de la inceput la intreaga populatie consumatoare a produselor agricole infestate. 3. Mediul inconjurator si resursele naturale Mediul : ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caractersitice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului (OUG 195/2005). Protectia mediului inconjurator se realizeaza prin utilizarea rationala a resurselor naturale, prevenirea si combaterea poluarii. Resursele naturale totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana : resursele neregenerabile- minerale, combustibili fosili; regenerabile- apa, fier, sol, flora, fauna salbatica si inepuizabile - energie solara, eoliana, geotermala si energia valurilor. Clasificare : regenerabile, neregenerabile si permanente In activitatea de protectie a mediului se urmareste : folosirea rationala a resurselor, folosirea tehnologiilor cat mai putin poluante, recuperarea si valorificarea substantelor reziduale utilizabile. 4. Principiul prevenirii riscurilor ecologice si principiul poluatorul plateste Principiul prevenirii : este consacrat de OUG 195/2005 si prevede ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice care pot avea consecinte ireversivile. Sunt supuse procedurii de evaluarea a inpactului asupra mediului inconjurator activitati din toate sectoarele agricultura, industrie, turism si pe baza carora se obtin acordul si autorizatia de mediu. Planificarea de mediu este corelata si cu amenajarea teritoriului si urbanismul. PF / PJ le este solicitata obtinerea unei autorizatii de mediu, pe baza prezentarii proiectului sau a studiului de impact. PF / PJ care doresc sa foloseasca in activitatea lor substante sau deseuri periculoase sunt obligate sa tina evidenta stricta a acestora si sa asigure prevenirea riscurilor, sa anunte autoritatile in cazul unei eliminari neprevazute de substante poluante, sa asigure eliminarea in siguranta a deseurilor chimice. Cei care isi desfasoara activitatea in domeniul nuclear tb se respecte normele de radioprotectie, sa tina cont de o eventuala contaminare a mediului si sa evalueze expunerea populatiei in zona respectiva. Principiul poluatorul plateste : este inspirat din teoria economic potrivit creia costul social extern care nsoete producia industrial trebuie luat n calcul de agenii economici n costurile lor de producie. Pentru aplicarea acestui principiu la nivel internaional sunt prevzute mai multe instrumente, cum ar fi: taxa de poluare, precum i diverse norme i mecanisme de compensare.

Are asigurat aplicarea prin consacrarea rspunderii ce revine persoanelor fizice i juridice care, prin activitile lor produc poluare. Poluatorul este operatorul sau factorul de decizie n materie economic care se statueaz pe o poziie antiecologic, fiind obligat s suporte consecinele nerespectrii ndatoririlor prevzute de lege privind introducerea i folosirea unor tehnologii nepoluante, limitarea polurii la parametrii stabilite de ecostandarde, nerespectarea procedurii de autorizare ia altor obligaii specifice n acest sens. Agentul poluator adic persoana care polueaz i care cauzeaz mediului un prejudiciu va rspunde indiferent dac fapta sa este culpabil sau nu. Prin acest principiu se consacr nu numai ampla obligaie a poluatorului mediului de a repara prejudiciul cauzat ci s i se imputea cestuia costul social al polurii pe care el o genereaz, adic toate efecteleunei poluri nu numai asupra bunurilor persoanelor ci i asupra naturii. Principiul se aplica coroborat cu principiul prevenirii si interzicerii poluarii, deoarece aplicat singur, duce la consecinte inadmisibile platesc, deci pot sa poluez. 5. Principiul participarii publicului la luarea deciziilor privind mediul si principiul interzicerii poluarii Declaraia de la Stockholm din 1972 a consacrat pentru prima dat, ca un prim principiu, dreptul omului la un mediu a crui calitate s-i permit s triasc n demnitate i bunstare" avnd n vedere, totodat i obligaia societii de a conserva, apra i mbunti mediul pentru generaiile prezente i viitoare. Acest drept este consacrat n textele constituionale sau legislative dinnumeroase state, fie ca un drept subiectiv al omului, fie ca obligaie astatului, fie ambele n acelai timp. Acest drept la mediu are un caracter procedural, ca de altfel i altedrepturi umane fundamentale. El este sancionat att cu o aciune generalct i cu o aciune civil, dup caz, ceea ce l face un drept jurisdicional. Documentele Conferinei Naiunilor Unite pentru Mediu i Dezvoltare de laRio, 1992 (Declaraia de la Rio i Agenda 21), precum i majoritateaconveniilor i tratatelor internaionale, mai vechi sau mai noi, referitoare la protecia mrilor i oceanelor, a atmosferei, a solului, a monumentelor i a rezerva iilor naturale, a faunei terestre i acvatice, prevd necesitatea participrii publice. Convenia de la Aarhus privind accesul la informaie, participarea publicului la luarea deciziei i accesul la justiie n problemele de mediu, afost ratificat de ara noastr prin Legea nr. 86/2000. Conform prevederilor prevzute n art. 1 obiectivul al acestei convenii este de a contribui la protejarea drepturilor oricrei persoane din generaiile actuale i viitoare de a tri ntr-un mediu adecvat sntii i bunstrii sale, fiecare parte va garantadrepturile privind accesul la informaie, participarea publicului la luareadeciziei i accesul la justiie n probleme de mediu, prezentei convenii. Accesul la informaie se prezint sub doua aspecte: Pasiv : publicul are dreptul de a cere informaii la autoritile publice, care, la rndul lor, trebuie s ofere informaiile cerute ca rspuns.

Activ: publicul are dreptul de a solicita informaii autoritilor publice, iar autoritile publice sunt obligate, la rndul lor, s colecteze i sdisemineze informaii de interes public, fr a fi nevoie de o cerere expres n acest sens. Tipurile de informatii care pot fi solicitate d epopulatie: emisiile in atmosfera, deversarea rezidurilor in ape, poluarea sonora, locurile contamintate,etc. (OUG 195/2005). Interzicerea poluarii trebuie abordata la nivel national si international prin colaborarea intre toate statele in conditiile de egalitate in scopul prevenirii sau evitarii de prejudicii aduse mediului inconjurator. Limitarea sau stoparea efectelor poluarii mediului a facut obiectul Conventiei de la Stockholm care a elaborat si recomandat statelor o serie de instrumente in acest scop. In cadrul Conventiei de la Stockholm s-a propus un sistem de mijloace stimulative care consta in acordarea unor imprumuturi favorabile, a unor avantaje fiscale, iar in literatura de specialitate s-a vorbit de eficacitatea sanctiunii in domeniul impiedicarii sau atenuarii poluarii. In evitarea poluarii, un rol important revine sistemului de supraveghere si de evidentiere a schimbarilor survenite in calitatea functiilor de mediu. In acest scop mentionam sistemul de monitoring al mediului inconjurator, creat in 1972, in cadrul Conferintei ONU de la Stockholm, ca parte intergranta a programului Observarea Planetei. In cadrul Consfatuirii interguvernamentale de la Nairobi din 1974, convocata de Programul Natiunilor Unite pentru mediu inconjurator, au fost stabilite si principiile si scopurile sistemului national de monitoring, propunandu-se urmatoarele domenii de aplicare a monitoringului: controlul continuu al poluarii atumosferei; controlul continuu al poluarii marilor si oceanelor; controlul continuu al polaurii solului. In evitarea poluarii un rol important il au si studiile de impact ecologic. Atat la nivelul Comunitatii Europene, cat si la nivel international s-a impus obligatia statelor de a lua masurile adecvate pentru prevenirea si reducerea poluarii. 6. Particularitatile izvoarelor formale ale dreptului mediului Prin izvoarele dreptului mediului nelegem acele forme specifice de exprimare a regulilor de conduit impersonale i generale, de aplicabilitate repetata care privesc comportamentul persoanelor participante, ca pri, la raporturile de dreptul mediului, adic actele normative care reglementeaz relaiile sociale de protecie a mediului. Particularitati: - toate normele de drept al mediului au caracter imperativ sunt izvoare speciale ale dreptului mediului conventiile si tratatele sub doua conditii: 1) Romania sa fie parte sau sa fiaderat la ele; 2) Sa fie in vigoare la data invocarii lor. - o parte a normelor dreptului mediului au caracter imperativ fiind sanctionate pe cale juridica Categorii de izvoare: legea, constitutia, decrete-legi, HG, OG, acte ale autoritatilor locale, tratate internationale. 7. Cauzele si efectele poluarii atmosferei Cauze: Aparuta odata cu dezvoltarea industriala, poluarea atmosferica s-a marit in a doua jumatate a sec. XX. Cresterea productiei industriale, circulatia autovehiculelor cu motor,

producerea energiei electrice si termice, inmultirea necontrolata a deseurilor eliberarea in aer a unor cantitati mari particule invizibile de dioxid de carbon, oxid de azot, metan, pulberi. Efecte: a) Cresterea temperaturii accelerarea topirii calotelor de gheata, cresterea nivelului apei marilor si oceanelor inundarea zonelor de litoral, corodarea tarmurilor, poluarea surselor de apa potabila. b) distrugerea stratului de ozon intensificarea proprietatilor de absorbtie a atmosferei trecerea radiatiilor solare in cantitati exagerate. c) ploile acide consumul mare de carbune, petrol, gaze naturale cresterea gradului de poluare si producerea ploilor acide. Acestea au efecte directe: depunerile acide vin in contact direct cu plante, animale, etc; indirecte induc schimbari climatice in sol si ape (despaduriri, afectarea vietii unor specii de pesti, tulburari resoiratorii pentru oameni). 8. Protectia atmosferei in dreptul intern O.ug. 195/2005 privind protecia atmosferei definete atmosfera ca fin masa de aer care nconjoar suprafaa terestr, incluznd i stratul protector de ozon. Prin protecia atmosferei se urmrete prevenirea, limitarea deteriorrii i ameliorarea calitii acesteia. n scopul proteciei atmosferei autoritatea central pentru protecia mediului promoveaz politicile regionale i globale fundamentnd principiile i aciunile specifice att la nivel naional, ct i la nivel local. Principalele obiective ale strategiei naionale privind protecia mediului sunt: meninerea calitii aerului nconjurtor n zonele n care se ncadreaz n limitele prevzute de normele n vigoare pentru indicatorii de calitate. mbuntirea calitii aerului nconjurtor n zonele n care ne se incadreaz n limitele prevzute de normele n vigoare pentru indicatorii de calitate. adoptarea msurilor necesare pentru limitarea pn la eliminare a efectelor negative asupra mediului, inclusive n context transfrontier. Evaluarea calitii aerului n Romnia se efectueaz pe baza valorilor limit i a valorilor de prag n accord cu standardele naionale i ale Uniunii Europene. Valorile limit reprezint nivelul fixat pe baza cunotinelor tiinifice n scopul prevenirii, evitrii sau reducerii efectelor duntoare asupra mediului care se ating ntr-o perioad dat i care nu trebuie depite dup ace au fost atinse. Valorile de prag constituie valorile pragurilor de alert care odat ce au fost depite determin luarea de msuri de ctre autoritile competente. Rezultatele evaluarii sunt aduse la cunostinta publicului si se raporteaza UE. Autoritatea central pentru protecia mediului cu consultarea ministerelor elaboreaz normele tehnice, standardele i regulamentele privind: a) pragul fonic i nomele privind limitarea zgomotelor b) calitatea combustibililor i carburanilor, precum si reglementrile privind introducerea pe pia i transportul acestora. c) identificarea, supravegherea i controlul agenilor economici a caror activitate este generatoare de risc petenial sau poluare atmosferic. d) Sistemul de notificare rapid n caz de poluare acut a atmosferei cu efecte transfrontiere a autoritilor desemnate cu aplicarea conveniei de la Geneva privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale. Titularii de activitati care constituie surse de emisii poluante pentru atmosfera au obligatia sa furnizeze autoritatilor informatiile solicitate pentru actualizarea inventarului national el

emisiilor de poluanti. De asemenea, activitatea lor se desfasoara doar pe baza de autorizatie de mediu. Potrivit prevederii OUG nr. 243/2000 aprobat prin Legea nr. 655/2001 Min. mediului i gospodririi apelor are urmtoarele atribuii i responsabiliti: - elaboreaz i promoveaz strategia naional n domeniul ptrotectiei mediului i controleaz aplicarea planului naional de aciune n domeniul proteciei atmosferei - coordoneaz sistemul naional de evaluare i gestionare integrat a calitii aerului. - coordoneaz elaborarea i rectualizarea normelor privind calitatea aerului Autoritatile de mediu trebuie sa elaboreze norme si regulamente cu privire la : calitatea aerului, emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile, calitatea combustibililor, pragul fonic, supravegherea calitatii aerului. 9. Protectia atmosferei pe plan international Declaratia de Principii asupra Luptei impotriva Poluarii Aerului, adoptata de Consiliul de Ministri ai Consiliului Europei in 1968. Declaratia a recomandat statului sa implementeze in legislatiile nationale trei metode pentru reducerea poluarii aerului: 1) instalatiile fixe susceptibile a cauza o scadere sensibila a poluarii aerului as nu poate functional fara o autorizatie emisa de un organ competent al statului. 2) Instalatiile care considera izolat nu pot cauza cresterii sensibile ale poluarii aerului, dar care ,fie din cauza densitatii pot ajunge la un asemenea nivel sa aiba un orar de functiune limitat. 3) Vehiculele cu motoare si aparatele fabricate in serie care utilizeaza combustibil din a caror ardere se produc poluarea, sa fie supuse periodic unui control tehnic. Conventia de la Geneva din 1979 a stabilit urmatoarele principii: 1) protejarea omului si a mediului inconjurator impotriva poluarii atmosferice, scop in care partile se angajeaza sa limiteze si sa stopeze poluarea atmosferica cu afecte transfrontiere. 2) Combaterea introducerii de poluanti in atmosfera prin organizarea de catre parti a schimbului de informatii, a consultantei si ajutoare din partea partilor sub a caror jurisdictie de afla sursa poluanta. Conventia este insotita de 5 protocoale: - Helsinki- 1985- reducerile emisiilor de sulfati in atmosfera. - Sofia- 1988- combaterea emisiilor de oxizi de azot - Geneva 1991- combaterea emisiilor de compusi organici volatili - Geneva 1994- reducerea emisiilor care genereaza ploi acide. - Oslo- 1996- reducerea emisiilor de gaze cu efecte de sera. Conventia privitoare la Protectia Stratului de Ozon - Viena 1985 - conventie cadru care a pus bazele cooperarii internationale in scopul protejatii stratului de ozon, cat si a ozonului aflat la mare altitudine. Partile se angajeaza sa protejeze sanatatea si mediul impotriva efectelor adverse care rezulta din activitatile umane si care pot modifica Stratul de Ozon. Protocolul de la Montreal 1987 - caruia o s-au adus trei amendamente la Londra in 1990. Statele semnatare isi reinoiesc obligatia de a proteja stratul de ozon prin masurile de precautie si prin controlul echitabil al emisiunilor globale care duc la epuizarea sa.

In cadrul Conferintei de la Rio a fost adoptata Conventia privind schimbarile climatice, ce consta intr-un angajament al statelor de a realiza concentratia gazoasa cu efecte de sera in atmosfera la un nivel care sa permita oprirea imixtiunilor periculoase ale omului in sistemul climatic. Un nivel trebuie atins intr-o perioada sufficient de mare pentru a permite statelor in curs de dezvoltare sa se adapteze treptat la schimbarile sclimatice si sa ofere garantia ca productia de alimente nu va fi afectata. In 1997 s-a incheiat Protocolul de la Kyoto, ratificat de Romania prin trei legi, in 2001,prin care partile se obliga sa-si scada emisiile antropice cu efecte se sera cu cel putin 5% sub nivelul calculat l productie anului 1990 pana in 2008-2012. Partile trebuie sa-si formuleze programe adecavate pentru imbunatatira calitatii mediului si ameliorarea schimbarilor climatice. 10. Obligatiile Romaniei care decurg din documentele internationale privind schimbarile climatice Prin semnarea i ratificarea Conveniei Naiunilor Unite privind schimbrileclimatice (Rio 1992) prin L24/1994 i a Protocolului de la Kyoto prin L3/2001, Romnia i-a asumat anagajamentul ca emisiile de gaze cu efecte de ser sscad cu 8% n perioada 2008-2012, fa de anul de baz 1989, obligndu-se s participe la efortul internaional privind problematica schimbrii climatice. Prin semnarea i ratificarea de ctre Romnia a Conveniei cadru a Naiunilor Unite privind schimbrile climatice din 1992 de la Lyon i a Protocoluluide la Kyoto, Romnia i-a asumat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de ser n perioada 2008-2012 cu 8% fa de 1989 ca an de referin. Din Convenia cadru a Naiunilor Unite privind schimbrile climatice Romniei i revin urmtoarele obligaii: a) s elaboreze, s actualizeze i s publice inventariile naionale aleemisiilor antropice de gaze; b) s ncurajeze transferul de tehnologii i procedee care permitcontrolul emisiilor de gaze cu efect de ser; c) s adopte politici de precauie pentru a preveni i atenua cauzeleschimbrilor climatice; d) s comunice Conferinei prilor conveniei informaii detaliate privind msurile politice i msurile adoptate n acest domeniu Din Protocolul de la Kyoto Romniei i revin urmtoarele obligaii: a) s prevad emisiile de gaze cu efect de ser n perioada 2008-2012cu 8% fa de 1989; b) s realizeze nainte de prima perioad de angajament (2008) Registrul naional de emisii de gaze cu efect de ser. Prin Protocolul de la Kyoto Romnia are dreptul s transfere sau sachiziioneze de la orice stat parte la convenie uniti de reducere a emisiilor degaze rezultate din Proiectele de implementare n Comun, proiecte care au ca scop reducerea emisiilor antropice de gaze. 11. Protectia spatiului extra-atmosferic, al lunii si al celorlalte corpuri ceresti Tratatul de la Moscova din 1967 prevede principiile care guverneaza activitatea statului in explorarea si exploatarea spatiului extraatmosferic al Lunii si a corpurilor ceresti. Acestea

constituie bunuri apartinand intregii umanitati, fapt pentru care se prevede principiul conform caruia explorarea si exploatarea lor se poate face de orice stat si numai in scopuri pasnice. Romania a ratificat acest document prin Decretul 62/1968. Art 4- prevede ca explorarile spatiului extraatmosferic trebuie astfel facute incat sa nu provoace pagube obiectivelor lansate de alte state si sa nu produca contaminarea pamantului prin aducerea de substante extrateresre. Tratatul interzice amplasarea pe orbita din jurul Pamantului a oricarui obiect purtator de urme nucleare si a armelor de distrugere in masa, stabilirea pe corpurile ceresti de baze militare si experimentarea oricarui tip de arme. Asupra obiectelor lansate in spatiu, statul lansator ramane proprietar, nu numai pe perioada cat se afla in spatiu ,dar si cand revin pe Pamant. Daca un obiect sau parti ale sale cade pe teritoriul altui stat, pe baza datelor de indetificare, acestea trebuie sa fie returnate proprietarului. Daca obiecte sau componente ale acestora cad intr-o zona care nu este supusa jurisdictiei nationale, pe baza acelorasi date, statele parti au obligatia sa coopereze in recuperarea si returnarea lor catre proprietar. Tratatul prevede raspunderea statului care lanseaza un obiect spatial pentru daunele produse de acesta altor obinecte spatiale lansate de alte state sau pe Pamant. 12. Proprietatea asupra apelor in Romania Apele fac parte din domeniul public al statului (art 136, alin 3 Constitutie) inalienabile. Pot fi valorificate prin administrare, concesionare, inchiriere, dare in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica (regiilor autonome si inst. publice). Apartin domeniului public al statului (legea apelor 107/1996) : apele minore cu lungimi mai mari de 5km si bazine ce depasesc 10km, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, faleza si plaja marii, marea teritoriala si fundul apelor marine. Albiile minore cu lungimi mai mici de 5km si bazine mai mici de 10km, pe care apele nu curg permanent, apartin detinatorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care se formeaza sau curg. 13. Clasificarea apelor In functie de interesul manifestat de diferite stiinte, s-au propus mai multe criterii de clasificare a apelor. Astfel exista patru criterii: 1.din punct de vedere al administrarii lor exista: Apele internationale - cele cu privire la care statul nostru e riveran cu alte state, cele care intra sau trec prin granitele nationale si cele cu privire la care interesul unor state straine au fost recunoscute prin tratate sau conventii internationale. Apele teritoriale sunt cele cuprinse intre portiunea tarmului tarii noastre spre larg, a caror intindere si delimitare sunt stabilite prin lege nationala (12 mile marine). Apele nationale sunt raurile, fluviile, canalele si lacurile navigabile interioare si apele fluviilor si raurilor de frontiera de la malul roman pana la lina de frontiera stabilita prin tratate si conventii internationale dupa asezarea lor. 2.dupa asezarea lor: ape de suprafata (ape de interes general sau particular) , ape subterane 3.din punct de vedere al destinatiei concrete: Ape destinate consumului populatiei- potrvit criteriilor economiei politice apa apare ca obiect de consumatie individuala. Ape destinate agriculturii- potrivit acelorasi criterii, conform carora apa este obiect al muncii, folosita in speciala pentru irigatii.

Apele cu destinatie speciala- sunt cele utilizate pentru navigatie, producerea energiei electrice, pescuit, apa fiind considerate ca un mijloc de productie. 4.din punct de vedere al practicarii pescuitului si al proectiei resurselor vii ale apelor , apele se grupeaza pe bazine piscicole. Fac parte din aceste bazine piscicole apele nationale interioare si terenurile acoperite cu apa care servesc sau ofera conditii pentru cresterea si inmultirea pestelui si mamiferelor acvatice cat si a crustaceelor. Bazinele piscicole pot fi naturale sau amenajate. Temporar fac parte din bazinele piscicole si apele de pe terenurile inundabile pana la retragerea viiturilor, daca ofera conditiile prevazute mai sus. 14. Administrarea si folosinta apelor in Romania Apele din domeniul public sunt adimistrate de Admin. Nationala Apele Romane. Bazinele hidrografice sunt adimistrate la nivelul districtelor de catre directiile de apa ale A.N Apele Romane. Apele, malurile si albiile sunt supuse Legii apelor, indiferent de PF sau PJ care le administreaza. Potrivit art. 10 Legea 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii suprafetele terestre si acvatice ce cumpun rezervatia fac parte din domeniul public si sunt administrate de Administratia Rezervatiei. Folosinta apelor poate fi libera (pentru nevoi de baut ,scaldat) sau autorizata (pentru agricultura, alimentarea cu apa potabila, pescuit, producerea energiei electrice, navigatie) Raporturile juridice privitoare la folosinta apei difera astfel: -cand apa este considerate obiect al consumatiei individuale, raportul juridic care se naste este asemanator celor din contractele de vanzare cumparare. -cand apa face obiectul muncii sau manifestarii de productie, raporturile juridice sunt asemanatoare fie celor din contractele de vanzare cumparare, fie celor de cesiune ,sau contractelor de comodat, dupa cum folosire apei s-a facut cu titul oneros sau gratuit. Folosirea albiilor se poate face in mod liber, pe malurile apelor apartinand domeniului public, daca nu sunt impuse restrictii, de orice persoana, pe propria raspundere, pentru plimbare sau relaxare, cu conditia de a nu prejudicia zona. 15. Gospodarirea durabila a apelor Obiectivul il constituie gospodarirea rationala a resurselor de apa si protectia acestora impotriva epuizarii si poluarii. Legea defineste 2 moduri de abordare : a) folosirea rationala si protectia resurselor de apa ; b) desfasurarea unei activitati unitare, echilibrate si complexe de gospodarire a resursei de apa. Se bazeaza pe principiul solidaritatii umane si al interesului comun ,prin colaborarea si cooperarea la toate nivelurile administratiei publice a utilizarii de apa, a colectivitatilor locale si a populatiei. 16. Protectia apelor Include 2 aspecte: protectia cantitativa si protectia calitativa Pentru Protectia cantitativa de apa, utilizatorii de apa sunt obligati sa respecte normele de consum de apa pe unitate de produs sau pe activitate, si economiseasca apa prin folosirea judicioasa, sa asigure intretinerea si repararea instalatiilor proprii.

Normele de consum pe unitate de produs sau pe activitate se propun de marii utilizatori de apa la nivelul celor mai bune performante ale tehnologiei folosite si se avizeaza de Ministerele interesate si se aproba de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor. Daca la un moment, consumul de apa nu acopera necesittile ,legea instituie restrictii si prioritati in folosirea apei. Astfel, au prioritate apa necesara consumului populatiei, apa necesara unitatile zootehnice, apa pentru refacerea rezervei intangibile dupa incendii si debitele de apa necesare mentinerii echilibrului ecologic si al habitatului acvatic. Pentru protectia calitativa, legea instituie poluarea intentionata a apelor ( care sufera un regim sanctionator penal). Limitele de incarcare cu poluanti a apelor uzate si evacuate in Resursele de apa se aproba la propunerea MMGA prin HG pentru protectia apei potabile in jurul surselor si instalatiilor de alimentare a surselor de apa minerala si a lacurilor si namolurilor terapeutice se instituie zone de protectie sanitara cu regim sever de restrictii si perimeter de protectie hidro-geologica. 17. Poluarea cursurilor de apa si a lacurilor internationale Unul din primele documente adoptate de ONG- Asociatia de Drept International in material prevenirii si poluarii apelor il constituie Regulile de la Helsinki din 1996. Art 6 prevede ca fiecare stat din cadrul unui bazin international are dreptul la o cota echitabila si rezonabila de folosire a apelor bazinului si are obligatia de a se abtine de la producerea unei noi forme de poluare sau crestere a poluarii existente. La 6 mai 1968, Consiliul Europei a adoptat Carta Europeana a Apei , la Conferinta Mondiala de la Stockholm din 1972, desi protectia apei impotriva poluarii nu a fost mentionata expres pe ordinea de zi ,s-a stabilit principiul: aruncarea de materii tozice, alte materii si degajari de caldura in cantitatati sau concentratii in care apa nu le poate neutraliza efectele, sa fie interzisa. In 1996 a fost adoptat Programul pentru Gestiunea Acceptabila a resurselor continentale de apa. Prevederile reglementarilor de la Helsinki, statueaza ca poluarea nu reprezinta o utilizare in sine a apei si o alterare a calitatii lor fizice, chimice, biologice, produsa prin activitatea umana. In cazul in care alterarea este substantiala si are un impact semnificativ privind folosirea rationala a cursului de apa, atrage raspunderea statului poluator. 18. Principalele documente internationale privind protectia cursurilor de apa si a lacurilor internationale Proiectul de Conventie Europeana asupra Protectiei cursului de apa internationala de la Strasbourg din 1973, prevede obligatii generale si speciale si propune norme de calitate a apelor. Obligatii generale: -fiecare stat trebuie sa ia in legatura cu apele de suprafata de pe teritoriul sau, si cu fluviile internationale masurile de prevenire a noilor forme de poluare si de reducere a poluarii existente. In cazul producerii unei poluari foarte grave, statele au obligatia sa coopereze. -In legatura cu deversarea in cursul de apa internationala a unor substante periculoase, documentul foloseste tehnica listelor, astfel: substantele deosebit de toxice prevazute in lista A (neagra) nu pot fi deversate sub nici o forma. Cele din lista B (cenusie) mai putin vatamatoare, pot fi deversate de la caz la caz pe baza unei autorizatii date de un organ competent al statului riveran. Toate celelalte substante- lista C (alba), pot fi deversate pe baza unei aprobari date de acelasi organ competent al statului riveran.

In 1909, la Washington, SUA si Canada semneaza Tratatul asupra apelor de frontiera. Nu se defineste termenul de poluare si nici pe cel de prejudiciu, dar prevede in articolul 4 ca apele de frontiera nu vor fi poluate astfel incat sa se produca un prejudicul societatii, poluatiei sau bunurilor celuilalte parti, obligatia s-a transformat ulterior intr-un principiu. In 1972, SUA si Canada incheie Acordul relativ la calitatea apei din Marile Lacuri. Acordul introduce termenul de cercuri concentrice- cercul mic sau maximum restrans este aferent apelor de frontiera; cercul mare sau minimum restrans este destinat tuturor apelor de frontiera din zona Marilor Lacuri. In functie de aceasta delimitare, regimul juridic este diferit. Acordul introduce termenul :substante neobisnuit de vatamatoare care reprezinta orice element sau compus identificat de parti, care deversat in orice cantitate, produce un pericol iminent si substantial pentru sanatatea publica. Acordul introduce notiunea de autoritati de regiune- prevazand ca desi raspunderea revine partilor, guvernelor statelor si provinciilor riverane, raspund si ele ori de cate ori poluarea apelor dulci poate fi localizata. In 1996, la Szeged, s-a incheiat Conventia Romano-Ungara privind protectia apelor Tisei si a afluentilor sai impotriva poluarii . Se definesc anumiti termini: ape poluate si acte de poluare a apei si obliga partile sa intcmeasca la punctele de frontiera listele cu indicii de poluare a Tisei. Pe baza listelor , Comisia Interministeriala aplica masurile ce se impun si hotaraste forma de raspundere juridica. 1992 Conventia privind protectia cursurilor de apa transfrontaliere si a lacurilor internationale, Helsinki. Aciunile prilor sunt ghidate de principiul precauiei, principiul poluatorul pltete i principiului durabilitii. 1997 New York Conventia asupra dreptului relativ la utilizarea cursurilor de apa in alte scopuri decat navigatia. 19. Principalele masuri dupa care se conduc partile semnatare ale Conventiei de la HEL 1992 in aplicarea masurilor convenite Defineste apele transfrontaliere ca fiind orice ape de suprafata sau subterane care marcheaza frontierele dintre 2 sau mai multe state, le traverseaza sau sunt localizate pe acestea, oriunde apele transfrontaliere se varsa in mare fara sa formeze estuare. Limita acestor ape este o linie dreapta trasata peste gurile lor de varsare, intre limitele interioare de reflux de pe malurile lor. Impactul transfrontalier inseamna orice efect negativ semnificativ asupra mediului, rezultat dintr-o schimbare in conditiile apelor transfrontaliere, cauzata de o activitate umana, a carei origine fizica este situata in intregime sau partial intr-o zona aflata sub jurisdictia unei parti, produsa asupra mediului intr-o zona aflata sub jurisdictia altei parti. Conventia intareste masurile nationale pentru protectia si buna gestiune a mediului, a apelor transfronteliere de suprafata sau subterane, obliga partile sa previna, sa controleze si sa reduca poluarea apelor din surse stationare sau mobile. In realizarea actiunii preconizate, ele inteleg sa se conduca dupa urmatoarele principii:

1) pricipiul precautiunii in baza caruia actuinea de evitare a impactului transfrontier prin degajarea de substante periculoase nu poate di amanat din cauza faptului ca la un moment data,cercetarea stiitifica nu a reusit sa demonstreze pe deplin legatura cauzala dintre aceste substante si impactul transfrontier pe de alta parte. 2) principiul poluatorul plateste- costurile masurilor de prevenire si reducere a impactului transfrontier se suporta de cel ce polueaza. 3) Principiul gospodaririi durabile a resurselor de apa trasfrontiere si a lacurilor internationale. 20. Particularitatile poluarii marii si oceanelor Calitatea si proprietatile poluantilor : unii agenti isi conserva conpozitia chimica timp de decenii, altii devin nocivi dupa o perioada de timp sau anumite categorii reprezinta o amenintare precisa si imediata pentru viata marina. Unii agenti intoxica animalele si plantele prin simplul contact, altii duc la disparitia unor specii sau modifica functiile fiziologice ale unor vietuitoare marine, aglomerandu-se in corpul lor. Cei mai gravi poluanti sunt : petrolul, derivatii clorati, hidrocarburile, reziduurile aruncate de nave, deseurile radioactive. Locurile unde se produc poluarea marilor si oceanelor: marile si oceanele nu reprezinta un spatiu omogen; curentii deplansand masele de apa, iar flora si fauna marina se afla concentrata numai in anumite spatii. 21. Categoriile de norme juridice privind protectia marii teritoriale si a apelor maritime interioare. Protectia marilor si oceanelor se realizeaza prin doua categorii de norme juridice: norme nationale, cu vocatie universala (obliga toate statele), regionale. Practica statelor s-a orientat cu precadere spre protectia marii teritoriale si a apelor marine internationale in legatura cu care intalnim: 1) un grup de norme care reglementeaza operatiuni de amestecare a petrolului cu apa in activitatile de curatire a navelor si-n operatiuni de descarcare si transfer a hodrocarburilor din sin in tacurile petroliere. 2) norme care impun zone prohibitive pentru operatiunile de descarcare a produselor petroliere de la nava la nava si de la nava la uscat. 3) norme care reglementeaza dreptul de inspectare a navelor banuite de a fi facut deversari in mediul marin, drept recunoscut organelor statului riveran si reglementeaza ca obligatie aceea de a reclama nava oriunde in marea libera. 4) norme ce reglementeaza dreptul de pescuit si protectia fondului piscicol.

22. Reglementarile nationale in legatura cu protectia mediului marin. 1990- legea 17 cu ultimele modif 2004 - privind regimul juridic al apelor maritime internationale, al marii teritoriale ,al zonei contigue, al zonei economice exclusive a Romaniei. Potrivit legii:

ape maritime interioare sunt suprafetele de apa situate intre tarmul marii si liniile de baza. Marea teritoriala reprezinta fasia de mare adiacenta tarmului si apelor maritime interioare ,avand latimea de 12 mile marine masurate de la liniile de baza. Liniile de baza constituie liniile celui mai mare reflux de-a lungul trmului sau liniile care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului spre larg ale locurilor de acostare si ale amenajarilor si instalatiilor portuare. Zona contigua este fasia de mare adiacenta marii teritoriale ce se intinde spre larg pe o distanta de 24 de mile marine de la linia de baza. Zona economica exclusiva este instituita in spatiul marin al Marii Negre si dincolo de limita marii teritoriale in care Romania isi exercita dreptul suveran asupra solului, subsolului si a resurselor naturale existente.

Legea imputerniceste statul roman sa adopte norme si sa ia masuri pentru prevenirea si reducerea poluarii, protectia navigatiei si sa asigure respectarea si aplicarea lor in porturi, apele maritime internationale, marea teritoriala, zona economica exclusiva. Masurile privesc:- evacuarea substantelor toxice; combaterea poluarii facute de nave; combaterea poluarii provenite de la instalatii pentru exploatarea si explorarea resurselor naturale de pe solul si subsolul marin si prevenirea poluarii produse de celelalte intalatii. Cand exista motive temeinice sa se creada o nava folosita in scopuri comerciale a facut o deversiune de substante toxice in marea teritoriala a Romaniei, in apele maritime interioare, zona economica exclusiva, organelle romane competente au dreptul: 1) sa ceara explicatii navei in legatura cu faptul ce I se imputa; 2) daca explicatiile sunt mincinoase sau refuzate, au dreptul sa inspecteze nava. 3) Cand se constata culpa navei respective, au dreptul de a dispune retinerea navei si arestrea echipajului intentand o actiune la organul jurisdictional competent ( Tribunalul Maritim Constanta). Se interzice in marea teritoriala si in apele maritime interioare, intrarea oricarei nave ce are la bord arme nucleare sau alte arme de distrugere in masa si marfuri interzise de statul roman (stupefiante).Intrarea navelor cu propulsie nucleara in marea teritoriala, apele maritime interioare a Romaniei e permisa dupa ce s-a solicitat acest lucru organelor romane competente cu minimum 30 zile inainte, de data cand se intentionneaza acest lucru. Sunt interzise: -lansarea, imbarcarea, debarcarea de tehnica militara, submarine, amfibii si orice alte instalatii in masura sa execute cercetari acvatice sau subacvatice. -imbarcarea de marfuri stupefiante, substante psihotrope, de fond banesti si de persoane contrar legilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare romanesti. -poluarea deliberata si grava de orice natura a ecosistemelor marine. Daca in zona economica exclusiva a Romanieie o nava a desfasurat activitati care contravin legilor romane si incalca dreptul suveran , nava poate fi urmarita si in marea libera cu conditia ca urmarirea sa inceapa in marea teritoriala apartinand Romaniei si sa fie neintrerupta. Conventia de la Bucuresti din 1992 privind protectia apelor marii impotriva poluarii. 23. Reglementari internationale cu caracter global privind protectia marilor si oceanelor 1958 Geneva Prima Conferinta postbelica asupra dreptului marii. S-au incheiat patru conventii:

1) Conventia privind marea teritoriala si zona contigua (zona contigua este definite de Conventie, care recunoaste dreptul suveran al statelor in exploatarea si explorarea resurselor naturale din zona contigua) 2) Conventia privind marea libera (consacra principiul conform caruia marea libera face parte din patrimonial universal, fapt pentru care, explorarea si exploatarea resurselor naturale din solul si subsolul marin se pot face liber de orice stat in conditii de egalitate numai in scopuri pasnice) 3) Conventia privind platoul continental (recunoasterea drepturilor suverane ale statelor in exploatarea resurselor naturale pe care le defineste ca fiind resursele minerale si orice alte resurse de pe solul si subsolul marin si organismele vii apartinand speciilor sedentarea- acelor specii care, in stadiul in care pot fi pescuite, sunt incapabile de a se deplasa singure si care raman in contact permanent cu solul sau subsolul marin) 4) Conventia privind pescuitul si conservarea resurselor vii ale marii. 1969 Bruxelles Conventia Internationala asupra interventiei in mare libera in caz de accindente care antreneaza sau pot antrena o poluare cu hidrocarburi: - dreptul statului riveran amenintat cu asemena poluare, de lua masuri de prevenire si limitare a pericolului eminent care ii ameninta tarmul sau interese legate de navigatie; - se exclude din sfera de aplicare a Conventiei orice act impotriva unei nave de razboi care apartine unui stat parte su care navigheaza sub pavilionul acestuia. 1969 la Bruxelles Conventia asupra raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin poluarea cu hidrocarburi. Obiectul Conventiei il constituie garantarea unei indemnizatii echitabile statului ce a suferit o poluare cu hidrocarburi, stabilind reguli de procedura uniforma pentru recuperarea prejudiciului si reglementarea dreptului victimei , persoana fizica sau juridical, de drept privat sau public, si a unui stat de a fi despagubit. Cauzele exoneratoare de raspundere sunt un act de razboi,un fenomen natural catastrofal, actiuni criminale a unui tert, neglijenta unui guvern in mentinerea auxiliarelor navigatiei. In caz de culpa concurenta a doua sau mai multe nave, rezulta solidaritatea pasiva a debitorilor. 1971 Bruxelles Conventia asupra creerii unui fond international de indemnizatie a victimei pentru pagube produse prin poluarea cu hidrocarburi. Scopul Conventiei este asigurarea unei indemnizatii sigure victimei poluarii cu hidrocarburi, in situatia cand Conventia de la Bruxelles din 1969 nu se aplica sau,chiar daca se aplica, nu acopera in intregime prejudicial. Vizeaza o atenuare a raspunderii proprietarului navei, prevazand ca raspunderea trebuie impartita intre toti cei interesati in transportul de hidrocarburi; 1971 Adunarea Generala ONU- a intocmit Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor privind fundul marilor si oceanelor si subsolul lor dincolo de limitele jurisdictionale nationale. Declaratia consacra pricipiul solul si subsolul marin dincolo de limitele jurisdictiei nationale face parte din patrimonial comun al umanitatii si poate fi exploatat si explorat in acelasi regim cu marea libera ,spatial extraatmosferic, corpurile ceresti, Antarctica. 1973 Londra Conventia pentru prevenirea poluarii de catre nave, avand a obiectiv conservarea mediului marin prin eliminarea totala a poluarii cu hidrocarburi si reducerea accidentelor de deversare a acestora;

Conventia se aplica navelor si aeronavelor inmatriculate pe teritoriul statelor parti si celor care arboreaza pavilionul unui stat parte si nu se aplica navelor de razboi sau cele cu scop guveranamental. 1982 Montego Bay Conventia asupra dreptului marii consacra principiul conform caruia resursele minerala ale adancurilot tutoror marilor constituie patrimonial comun al umanitatii. Primul capitol al acesteia este dedicat resurselor marine vii,urmarindu-se protectia acestora. Stabileste formele de cooperaree regionala si globala in protectia mediului marin. Raspunderea statelor pentru prejudiciile cauzate. Regulile privind protejarea regiunilor inghetate ale marilor si oceanelor. Este o conventia cu caracter universal. 1971 Tratatul de la Moscova interzice instalarea unor arme nucleare si a oricaror arme de distrugere in masa, pe fundul marilor si oceanelor , urmarind prin dispozitiile sale, si prevenirea poluarii marine cu substante radioactive si alte substante toxice care pot proveni de la aceste depozite. 24. Reglementari internationale cu caracter regional oceanelor privind protectia marilor si

1974 Helsinki Conventia privind protectia apelor Marii Baltice impotriva poluarii. Priveste poluare de origine telurica care ajunge in mare prin cursurile de apa sau de la asezararile sau industriile situate pe litoral. Se urmareste: securitatea vietii pe mare; securitate navigatiei, fiind interzisa deversarea substantelor periculoase in Marea Baltica. Pentru dezvoltarea celorlalte substante este nevoie de o autorizatiedin partea unei organ national competent. Conventia se aplica navelor si aeronavelor inmatriculate pe teritoriul statelor parti, celor straine incarcate pe teritoriul lor cu substante toxice si navelor banuite a fi facut deversari in apele lor teritoriale. 1969 Bonn Conventia privind protectia apelor Marii Nordului impotriva poluarii cu hidrocarburi. Principala obligatie se refera la prevenirea si combaterea acelei poluari, atunci cand prezinta un pericol grav si iminent pentru navigatia pe mare, asezarile de coasta. Se stabileste un sistem de zone in care statele parti au fie raspundere individuala, fie raspundere colectiva. 1974 Paris Conventia privind poluarea marina de origine telurica - se refera la Oceanele Atlantic si Arctic intre anumite latitudini si longitudini.In caz de poluare grava produsa cu o substanta expres prevazuta intr-o anexa , partile au obligatia sa negocieze si sa incheie separate un accord de cooperare. 1976 Barcelona Conventia privind protectia apelor Marii Mediteraneene 1981 Lima Conventia privind protectia zonelor de coasta si a apelor Pacificului de S-E. Document regional pentru ca se refera doar la o zona de 200 mile marine ale Pacificului de SE in care statele semnatare isi exercita drepturile suverane si jurisdictia. Desi obligatia principala revine statelor parti, totusi se preved anumite obligatii si raspunderi pentru orice nava indifferent de pavilionul sub care navigheaza daca produce o poluare in Pacific dincolo de zona de 200 mile marine, dar care are efectul si in aceea zona.

1992 Bucuresti Conventia privind protectia apelor MariI Negre mpotriva poluarii. Parti la aceasta conventia sunt: Bulgaria, Republica Georgia, Federatia Rusa, Turcia si Ucraina. La incheierea Conventiei, partile au avut in vedere o serie de caracteristici specifice ale Marii Negre: o mare aproape inchisa; un bazin colector al unei vaste retele de rauri si fluvii ; stratificarea apelor de adancime ; sensibilitatea deosebita a florei si faunei la schimbari de temperatura si in compozitia apei. Conventia se aplica la Marea Neagra pe o zona avand ca limita de sud linia ce uneste Capul Kalegra si Capul Dalayan, referirea la Marea Neagra incluzand marea teritoriala si zona economica exclusiva a fiecarei parti in M area Neagra. 25. Superioritatea Conventiei de la Bucuresti Conventia de la Bucuresti din 1992 a dat cea mai ampla definitie a protectiei mediului marin (introducerea de om direct sau indirect de substante dau de energie in mediul marin, inclusiv estuarea care are sau poate avea asemenea efecte daunatoare ,cum sun t: vatamarile resurselor vii si vietii marine, periculoase pentru sanatatatea omului, obstacole pentru activitatea pe mare, inclusiv pescuitul, degradarea calitatii de folosirea a apei marine si deteriorarea conditiilor de agrement). Fiecare parte se obliga sa tina seama de efectul negativ al polurii dinauntrul apelor sale intervenite asupra Marii Negre si sa asigure aplicarea Conventiei acolo unde isi exercita suveranitatea si drepturile suverane. Conventia se refera la poluarea mediului marin al Marii Negre din orice sursa. Este insotita de 3 Protocoale: - Protocolul protejarii mediul marin al Marii Negre impotriva poluarii din surse de pe uscat are in vedere prevenirea si reducerea poluarii cauzate de rauri, fluvii, canale si asezari de coasta, ori de la orice sursa de pe uscat inclusive din atmosfera. - Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre prin descarcare fara folosirea tehnicilor listelor ,prevede ca descarcarea in Marea Neagra de substante periculoase este cu totul interzisa. Pentru descarcarea altor substante sau materii este necesar un permis specific semnat de o autoritatea nationala competenta pentru descarcarea tuturor celorlalte. - Protocolul privind cooperarea partilor in combaterea poluarii cu petrol si alte substante nocive a Marii Negre. Obligatia principala vizeaza prevenirea si combaterea mareei negre (poluare masiva cu petrol). 26. Masuri legale de protectia a solului in Romania Legea 18/1991 prevede ca toate terenurile indiferent de titlu sau destinatia economica alcatuiesc fondul funciar unic al tarii care trebuie ocrotit pentru asigurarea dezvoltarii durabile din punct de vedere al utilizarii acestui element al mediului. Protectia cantitativa Titularii obiectivelor de productie sau investitie care au obtinut aprobarea pentru un anumit teren de a decoperta stratul fertil si a-l aseze si sa-l neveleze pe terenurile slab sau neproductive indicate de directiile agrocole de judete. Daca dupa terminarea lucrarilor de productie sau de investitie mai raman suprafete libere titularul acestor obiective au obligatia sa le foloseasca fie in interesul obiectivului creat, fie potrivit planului urban tipic zonal.

Protectia calitativa Terenurile care prin degradare sau poluare si-au pierdut total sau partial capacitatea bioproductive se constituie in perimetre de ameliorare. Daca proprietarul nu-si da acordul pentru includerea in toate perimetrele ,pe baza propunerii facute de primariile locale, iar deciziile le iau prefecturile. Perioada cand un teren este inclus in perimetru, proprietarul este scutit de plata taxelor si impozitelor pe teren, iar la reprimirea lui nu e obligat sa plateasca sporul de valoare dobantit de teren in acele conditii. Detinatorii de terenuri sunt obligati sa faca lucrari de amenajare si imbunatatiri funciare pe baza unei documentatii elaborate de organele specializate. Acestea se executa impotriva inundatiilor, alunecarilor de teren, eroziunilor, execusului de umiditate, desertificarii. 27. Notiunea de fond forestier si de padure. Clasificarea padurilor din fondul forestier Fond forestier national : totalitatea padurilor, a terenurilor destinate impaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, a iazurilor, a albiilor praielor, a altor terenuri cu destinatie forestiera si neproductive cuprinse in amenajamentele silvice de la data de 01.jan.1990 sau incluse in acestea ulterior, indiferent de natura dreptului de proprietate. FFN include : padurile, terenurile in curs de regenerare, terenurile destinate impaduririi, terenurile care servesc nevoilor de cultura (pepiniere, plantaje), terenurile care servesc nevoilor de productie silvica (pomi de Craciun), terenurile care servesc nevoilor de administratie silvica, terenurile ocupate de constructii si curtile aferente lor (pastravarii, crescatorii de animale), iazurile si albiile praielor, perdelele forestiere de protectie, jnepenisurile. Padurile sunt terenuri cu suprafata de cel putin 0.25ha acoperite cu arbori a caror inaltime minima atinge la maturitate 5m, in conditii normale de vegetatie. 28. Proprietatea asupra fondului forestier national Dupa forma de proprietate FFN este alcatuit din : - ff proprietatea publica a statului - ff propr. publica a unitatilor administrativ-teritoriale - ff propr. privata a PF si PJ - ff propr. privata a unitatilor administrativ-teritoriale 29. Gospodarirea si administrarea FFN Administrarea se face de catre ocoalele silvice de stat sau private. In vederea gospodaririi durabile a padurilor legea interzice : - defrisarea fara autorizatie - desfasurarea de activitati care produc degradarea solului si malurilor apei Proprietarii de paduri, PF sau PJ, sunt sprijiniti cu fonduri de la bugetul de stat in efectuarea lucrarilor anuale de : -refacerea padurilor afectate de calamitati naturale sau incendii -refacerea cailor forestiere de transport -combaterea bolilor Gospodarirea si dezvoltarea durabila se realizeaza prin : -mentinerea integritatii FF -reglementarea si ingrijirea padurilor -prevenirea proceselor de degradare

-economisirea masei lemnoase 30. Circulatia terenurilor din Fondul Forestier Terenurile forestiere proprietate publica a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate. Terenurile din fondul forestier proprietate privata indiferent de titlu sunt in circuitul civil si pot fi dobandite sau instrainate prin orice modalitate prevazuta de legislatia civila ,in conditiile respectarii reglementarilor legale specifice. Proprietatea forestiera nu poate fi divizata sub limita de 1ha. Iar reducerea suprafetei fondului forestier national este interzisa (doar pentru realizarea obiectivelor de interes national exploatarea de resurse, constructii hidrothnice de interes local). Pentru a avea loc vanzarea unui teren, proprietarul trebuie sa notifice acest lucru primariei in raza careia este situat terenul in care acea zi se afiseaza la sediul sau, sub seamnatura secretarului si cu aplicarea stampilei a ofertei respective. In a 30-a zi de la afisarea ofertei, se exercita dreptul de preemtiune ai caror titulari sunt: statul, coproprietarul, si vecinii. Daca isi manifesta optiunea mai multi, titularul vanzator are dreptul de a allege o singura oferta. Daca pretul oferit de titulat dreptului de preemtiune nu e convenabil vanzatorului, dupa expirarea termenului de 30 zile, poate vinde terenul oricarei alte pers. Daca timp de 30 zile nici un titular nu se prezinta, terenul se va vinde liber. Dovedirea indeplinirii procedurii de publicitate se face in fata notarului public, la incheierea in forma autentica a contractului de vc a actului eliberat vanzatorului de Secretarul Primariei dupa cele 30 zile. Legea prevede ca in cazul dobandirii prin acte juridice intre vii, proprietarii de paduri a dobanditorilor nu poate depasi 100 ha pe familie. Incalcarea acestor prevederi atrag reductiunea actului juridic pana la limita suprafetei legale. Nerespectarea dispozitiilor privind incheierea in forma autentica a contractelor de v-c si schimb care au ca obiect terenurile se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, nerespectarea de catre vanzator a obligatie de a inregistra oferta la primarie se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractelor. Donatia - din partea persoanei fizice sau juridice trebuie sa se incheie in forma autentica. Legea interzice sub orice forma intrainarea de terenuri cu privire la care exista litigii in curs de solutionare sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare, nulitate ce se constata de instanta la cererea oricarei pers. Terenurile proprietate privata din fondul forestier pot fi expropriate in situatii de exceptie in interes public cu acordarea de despagubiri potrivit legii. 31. Protectia FF - protectia impotriva taierilor ilegale (volumul de masa lemnoasa colectat anual este corelat cu norma normala de taiere, tinandu-se cont de functiile de productie si protectie, eroziunea solului, ameliorarea climei) - reconstructia ecologica, regenerarea si ingrijirea padurilor (executarea unor lucrari de conservare) - protectia impotriva poluarii (legea interzice construirea obiectivelor de productie sau investitii din a caror activitate rezulta emisoo poluante la o distanta mai mica de 500m de padure) - protectia impotriva bolilor (prin carantina fitosanitara, folosirea rationala a pesticidelor) -protectia fondului de vanatoare si a celui piscicol (vanatoarea se realizeaza numai in anumite perioade ale anului, cu mijloace stabilite de lege si doar de catre persoane autorizate)

32. Produsele padurii si folosirea lor Produse lemnoase - principale : rezultate din taierile de regenerare, asigura masa lemnoasa necesara - secundare : rezultate din efectuarea lucrarilor de ingrijire a arboratelor tinere - accidentale : in urma producerii unor calamitati naturale si a defrisarilor de padure legal aprobate -de igiena : rezultate din procesul normal de eliminare naturala - altele : arbori, arbusti, rachita, puieti Produse nelemnoase : vanatul, pestele din apa de munte din balti si iazuri, fructele de padure, ciupercile comestibile, plante medicinale, etc. Acestea se pot exploata liber, pentru nevoi personale sau pe baza de autorizatie si contract, cand exploatarea se face in scop comercial. Iarba se poate folosit pentru pasunatul animalelor sau pentru cosit, numai in baza incheierii unor contracte cu detinatorii fondului forestier.

33. Regimul juridic al Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii Prin Decretul nr. 187/1990 Romnia a aderat la convenia UNESCO privind patrimonial mondial, cultural i naional, iar Delta Dunrii a fost nscris pe lista patrimoniului n anul 1991 i a fost declarat rezervaie a biosferei. Totodat este nfiinat Administraia rezervaiei Deltei Dunrii, iar prin Lg. nr. 82/1993 se constituie rezervaia biosferei Deltei Dunrii. Un pas important n stabilirea noului regim juridic, precum i de protecie i conservare a mediului deltaic l-a constituit aderarea Romniei prin Lg. nr. 5/1991 la Convenia asupra zonelor umede de importan internaional, n special ca habitat al psrilor acvatice, convenie care s-a semnat la Ramser, Iran. Art. 2 L 82 / 1993 defineste rezervatia biosferei ca zona geografica cu suprafete de uscat si de ape n care exista elemente si formatiuni fizico-geografice, specii de plante si de animale, care i confera o importanta bio-geografica , ecologica si estetica deosebita, cu valoare de patrimoniu natural national si universal, fiind supusa unui regim special de protectie si conservare. RBDD e nscrisa pe lista patrimoniului mondial natural al umanitatii si pe lista mondiala a zonelor umede de importanta internationala ca habitat al pasarilor acvatice. Suprafaaa RBDD este de 5800 km, Delta Dunrii avnd 4878 km (din care 3446 km = 82 % din suprafaaa rezervatiei pe teritoriul Romniei ; 732 km n Ucraina). RBDD cuprinde : 1. 2. 3. 4. 5. 6. Delta Dunarii propriu-zisa lacurile sarate Murighiol Plopu complexul lagunar Razim Sinoie Dunarea maritima pna la Cotul Pisicii sectorul Isaccea Tulcea litoralul Marii Negre de la bratul Chilia pna la Capul Midia, apele maritime interioare si marea teritoriala pna la izobata de 20 m inclusiv.

Rezervaia biosferei este definit ca zon geografic cu suprafee de uscat i de ape, inclusive terenuri aflate permanent sub ape n care exist formaiuni fizico-geografice, specii

de plante i animale i care confer o importan biogeografic, ecologic, estetic deosebit cu valoare de patrimoniu naional i universal. Administraia rezervaiei biosferei Deltei Dunrii este o instituie public cu personalitate juridic cu sediul la Tulcea aflat in subordinea Minesterului Mediului i Gospodririi Apelor. Administraia rezervaiei ndeplinete 2 mari categorii de atribuii: - de administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes naional al rezervaiei; - de refacere i protecie a unitilor fizico-geografice ale acestui patrimoniu. Potrivit Lg. nr. 82/1993 desfurarea activitii economico-sociale, de turism, agrement, de ctre persoanele fizice i juridice n legtur cu terenurile aflate n perimetrul rezervaiei se autorizeaz de ctre Consiliul Judeean Tulcea pe baza acordului sau autorizaiei de mediu eliberate de administraia rezervaiei. n ceea ce privete atribuiile de protecie i conservare, inclusive de reconstrucie ecologic administraia realizeaz evaluarea ecologic a patrimoniului natural, a resurselor naturale i a nivelului de valorificare a acestora n raport cu potenialul lor de regenerare. Teritoriul rezervaiei este delimitat n 3 categorii de zone: - zone de protecie integral; - zonele tampon; - zonele economice. 34. Drepturile fundamentale ale omului la un mediu sanatos Documente universale care proclama drepturile omului : Carta ONU si Decl. Universala a Drepturilor omului vizeaza 4 categorii de drepturi fundamentale : dr. economice si sociale, dr. culturale, dr. civile, dr. politice. In 1979 apare o teorie a generatiilor de drepturi conform careia exista : - prima generatie a dr. omului, reprezentata de drepturi civile si politice (egalitate in fata legii, cetatenie, dreptul de a alege si de a fi ales, libera exprimare) - a doua generatie de drepturi economice, sociale si culturale (munca, securitate sociala, sanatate, educatie) - a treia in care se afla drepturile de colidaritate (dezvoltare, dreptul la un mediu sanatos, pace) Consacrarea juridica a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos a fost facuta pentru prima data pe plan international in Declaratia de la Stockholm, care in articolul 1 prevede dreptul fundamental al omului la un mediu a carei calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si buna-stare. In Declaratie era prevazuta si obligatia internationala a statelor cu caracter universal,ca, prin activitatea desfasurata in limitele teritoriului si ale jurisdictiei nationale sa nu produca pagube mediului altor state dincolo de limitele jurisdictiilor nationale. Acest drept prevazut ulterior in Carta africana a drepturilor omului si ale populatiei, in Conventia Americana a drepturilor omului, Carta Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, Conventia de la Montego-Bay. Aceasta a treia categorie se regaseste si in Carta Africa a drepturilor omului si ale popoarelor, adoptata in 1981 la Conferinta Organizatiei Unitatii africane. Art 24 prevede ca toate popoarele au dreptul la un mediu general satisfacator, favorabil dezvoltarii. Dreptul la un mediu sanatos presupune :

- dr. de a trai in mediu nepoluat - dr la cel mai ridicat grad de sanatate - accesul la resurse de apa si hrana adecvate - dr la un mediu de munca sanatos -asistenta in caz de catastrofe naturale si produse de om - dr. de a beneficia de folosinta durabila a naturii -dr la conservarea elementelor reprezentative ale naturii Pe plan national dreptul la mediu apare fie in Constitutia nationala ca drept fundamental , fie in legi organice. In continutul acestui drept intra o dimensiune individuala care prevede dreptul omului la prevenirea poluarii, dreptul de a cere incetarea activitatii care produce o poluare nociva si dreptul de a fi despagubit pentru daunele suferite in urma acestei poluari. Dimensiunea colectiva cuprinde obligatia generala a statului de a nu prejudicia mediul, de a nu prejudicia sanatatea si viata oamenilor, calitatea bunurilor materiale, calitatea mediului. 35. Managementul ecologic al deseurilor Consta in totalitatea lucrarilor, masurilor si activitatilor de gospodarirea deseurilor destinate sa asigure protectia mediului si a sanatatii umane. Legea cuprinde norme cu caracter general cu privire la substantele chimice periculoase, la deseurile si substantele periculoase care se refera la obligatia in domeniu ce revine autoritatii pt protectia mediului si a altor autoritati cu atributii specifice precum si persoanelor fizice si juridice, si norme specifice cu privire la calitatea apelor, solului si aerului, protectia ecosistemelor terestre si acvatice, protectia asezarilor umane. La baza gestionarii deseurilor stau urmatoarele principii: - utilizarea cu exclusivitate a acelor activitati de gestionare a deseurilor care nu aduc prejudicii sanatatii si mediului - poluatorul plateste - utilizarea celor mai bune tehnici disponibile - principiul proximitatii (desurile sa fie valorificate / eliminate cat mai aproape de locul de generare) - principiul nediscriminarii, consimtamnatului si permisiunii transportului de deseuri periculoase numai in acele tari care dispun de tehnologii de eliminare adecvate Autoritatea competenta stabileste norme, reguli, standarde si adopta masuri stimulative economice si financiare pt realizarea obiectivelor prioritare ale gestionarii prevazute de OUG 78/2000 privind deseurile, respectiv: 1. prevenirea sau reducerea generarii deseurilor si a gradului de periculotizate a acestora prin -dezvoltarea de tehnologii curate cu consum redus de resurse naturale -dezvoltarea de tehnologii in vederea obtinerii de produse astfel proiectate incat prin caracteristicile de fabricatie, prin comercializarea in vederea utilizarii si prin eliminarea lor dupa utilizare sa nu contribuie sau sa contribuie cu masura cat mai mica la cresterea riscului de poluare si a gradului de nocivitate a deseurilor -dezvoltarea de tehnici adecvate pt neutralizarea/anihilarea substantelor periculoase continute in deseurile destinate valorificarii 2.reutilizarea, valorificarea deseurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt process care vizeaza obtinerea de materii prime secundare sau utilizarea unor deseuri ca surse de energie

36. Transportul peste frontiera al deseurilor si marfurilor periculoase Conventia de la Basel Prin legea 6/25jan1991 Romania adera la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste fromtiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora. Fiecare parte semnatara se va asigura ca : - producerea de deseuri periculoase sau de alte reziduuri este redusa la minimum, luind in considerare implicatiile sociale, tehnologice si economice; - punerea in functiune a unor instalatii adecvate de eliminare care vor trebui sa fie situate, in masura posibila, in teritoriul tarii, in scopul eliminarii ecologice rationale a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri - transportul peste frontiere al deseurilor periculoase si altor reziduuri sa fie redus la un minimum compatibil cu gestionarea eficace si dupa metode ecologic rationale si ca acesta sa fie efectuat astfel incit sanatatea omului si mediul inconjurator sa fie protejate impotriva efectelor nocive ce ar putea rezulta - nu admite exportul de deseuri periculoase sau de alte reziduuri catre state sau grupuri de state care nu sunt parte la Conventie Partile vor lua masuri corespunzatoare pentru ca transportul peste frontiera sa fie autorizat, numai daca: a)statul exportator nu are capacitatea tehnica si instalatiile necesare pentru eliminarea deseurilor respective intr-o maniera eficienta si rationala din punct de vedere ecologic; sau b)deseurile respective sint solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare in industrie in statele importatoare; sau c)transportul respectiv se conformeaza altor criterii convenite de catre parti, cu conditia ca aceste criterii sa nu contravina obiectivelor conventiei. Cind un transport de deseuri periculoase sau alte reziduuri, asupra carora statele au cazut de acord, subiect al prevederilor prezentei conventii, nu se poate realiza in conditiile din contract, statul exportator va asigura intoarcerea reziduurilor respective in statul exportator de catre exportator, daca nu se pot gasi solutii alternative pentru evacuarea lor intr-un mod care sa respecte protectia mediului inconjurator in 90 de zile de la data cind statul importator a informat statul exportator si secretariatul sau o alta perioada asupra carora statele au cazut de acord. Statul exportator si orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor impiedica sau preveni intoarcerea acestor deseuri in statul exportator. In cadrul acestei conventii, orice deplasare transfrontiera a unor deseuri periculoase sau a altor reziduuri este considerata a fi trafic ilicit, daca s-a efectuat: a)fara notificarea expresa a tuturor statelor interesate, conform prevederilor prezentei conventii; sau b)fara consimtamintul unui anume stat interesat, in conformitate cu prevederile prezentei conventii; sau c)cu consimtamintul statelor obtinut prin falsificare, declaratie falsa sau frauda; sau

d)fara a se conforma materialiceste cu documentele; sau e)prin eliminarea deliberata (de exemplu, deversare) a deseurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine acestei conventii si principiilor generale ale dreptului international. 37. Conditiile si principiile desfasurarii activitatii nucleare in Romania Activitatile nucleare se pot desfasura in conditii de siguranta nucleara, de protectie a personalului expus profesional, a populatiei, a mediului inconjurator si a proprietatii, cu riscuri minime, in scopuri exclusiv pasnice,in regim de autorizare, numai de catre persoanele juridice, sub controlul si sub indrumarea statului. Cad sub incidenta legii 111/1996 urmatoarele activitati si surse: a) cercetarea, proiectarea, detinerea, amplasarea, constructia, montajul, punerea in functiune, functionarea de proba,exploatarea, modificarea, conservarea, dezafectarea, importul si exportul instalatiilor nucleare; b) mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu; c) producerea, amplasarea si constructia, furnizarea, inchirierea, transferul, manipularea, detinerea, prelucrarea,tratarea, utilizarea, depozitarea temporara sau definitiva, transportul, tranzitul, importul si exportul instalatiilor radiologice, materialelor nucleare si radioactive, inclusiv al combustibilului nuclear, al deseurilor radioactive si aldispozitivelor generatoare de radiatii ionizante; d) producerea, furnizarea si utilizarea aparaturii de control dozimetric si a sistemelor de detectie a radiatiilor ionizante, a materialelor si dispozitivelor utilizate pentru protectia impotriva radiatiilor ionizante, precum si amijloacelor de containerizare sau de transport al materialelor radioactive, special amenajate in acest scop; e) producerea, furnizarea, inchirierea, transferul, detinerea, exportul, importul materialelor, dispozitivelor siechipamentelor prevazute in anexa nr. 1 la prezenta lege; f) detinerea, transferul, importul si exportul informatiilor nepublicate, aferente materialelor, dispozitivelor siechipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare si a altor dispozitive nucleare explozive, prevazutein anexa nr. 1 la prezenta lege; g) realizarea produselor si serviciilor destinate instalatiilor nucleare; Legea interzice pe teritoriul RO cercetarea, experimentarea, dezvoltarea, fabircarea, importul, exportul, tranzitul, detinerea sau detonarea de arme nucleare sau orice fel de dispozitiv nuclear. 38. Particularitatile poluarii radioactive Poluarea radioactiva a fost necunoscuta pana la explozia primei bombe atomice in Japonia, in 1945. Poluarea radioactiva are efecte mai grave decat explozia unei bombe atomice, fiind o contaminare a mediului ambiant si distrugand treptat sau lent tot ceea ce este viu. Este considerata o agresiune aproape perfecta fiind incolora, inodora si insipida, contaminand concomitent aerul, apa, solul si subsolul, neproducand durere imediata, fara a avea limite cunoscute in timp.

Poluarea cu izotopi radioactivi se datoreaza activitatilor militare (fabricarea de arme nucleare si cu hidrogen, emisia radioactiva a nevelor cu propulsie nucleara). Utilizarea pasnica a energiei nucleare nu exclude poluarea. 39. Poluarea radioactiva a atmosferei, apei si solului Caracteristicele polurii radioactive Radioactivitatea ca form de poluare a mediului, pote fi rezultatul radiaiilor naturale determinate de corpurile cereti (soare,atrii) sau de alte substane minerale capabile s emit radiaii sau de apele termominerale, ori apele mrilor i oceanelor. Radioactivitatea natural nu produce consecine grave pentru viaa oamenilor, animalelor i plantelor pentru c aceste forme de via s-au adaptat. Radioactivitatea artificial este cea produs prin activitatea oamenilor i poate fi o surs de poluare grav a mediului fiind periculoas pentru diferitele forme de via. Radioactivitatea artificial poate fi produs de radiaiile X utilizate n laboratoare ori prin extracia, prelucrarea minereurilor cu potenial radioactiv, scurgerilor din diferite instalaii ori datorit anumitor depuneri de substane care au capacitatea de a emite radiaii. Poluarea radioactiv semnific alterarea prin radioactivitate artificial a mediului cu radiaii peste limita admisibil mediului natural produs prin activiti umane. Poate altera grav constantele mediului ambiant, a tuturor elementelor de mediu sau numai a unora dintre acestea. Poluarea radioactiv a atmosferei poate fi produs prin explozii nucleare experimentale. Acest fapt produce poluarea primar n locul imediat al exploziei i poluarea secundar prin depunerile radioactive. Poluarea radioactiv a apei se poate realiza prin deeurile industriale nucleare care pot fi solide sau lichide, care au mare putere de emisie radioactiv, ori prin depunerea produilor radioactivi, ori prin depunerile din polile cu coninut radioactiv. Poluarea radioactiv a solului i subsolului se realizeaz prin depunerea de deeuri radioactive care emit radiaii pe o perioad foarte mare de timp (Ex: plutoniu are capacitatea radioactic 240 omi i o for uciga foarte mare,1 gr.poate ucide 1 miliard de oameni).n momentul actual o problem deosebit o constituie depozitarea deeurilor radioactive, care trebnuie s se fac n recipieni de beton ngropai n pmnt chiar i aceasta nu nu este o soluie suficient de sigur, betonul i metalul se deterioreaz i puterea de emisie a deeurilor n aceste condiii poate dura cca 300 ani. Iradierea fiinei umane poate fi direct sau indirect. Iradierea poate fi : natural (radiaii solare, casnice,etc) artificial (iradiere medical ori profesional 40. Supravegherea starii de sanatate a personalului expus profesional la radiatii si a populatiei Din punct de vedere al riscului radiologic determinat de activitati nucleare, populatia se imparte in: a) populatia in ansamblul ei, reprezentand persoanele expuse la efectele indirecte rezultate din activitatile nucleare b) persoanele din populatie care locuiesc sau lucreaza permanent in jurul unor obiective sau unitati nucleare si care pot fi supuse la o doza provenind din iradierea externa si contaminarea interna peste valoarea maxima admisa c) personalul expus profesional la radiatii nucleare (cele care desfasoara o activitate permanenta sau temporara intr-un obiectiv nuclear, care lucreaza la surse de radiatii nucleare)

Din punct de vedere al expunerii la radiatii ca urmare a producerii unui accident nuclear sau a unei urgente radiologice, persoanle expuse la radiatii se impart in: - persoane din randul populatiei - personal implicat in interventie, expus ca urmare a masurilor de protectie / control - personal expus la radiatii fara sa fi fost implicat in interventii Pentru personalul expus profesional protectia se asigura prin: protectia in zona de lucru, masuri administrative, instruirea personalului, protectia individuala. Pentru populatie in ansamblu, masurile de protectie sunt: adapostire in locuri special amenajate, acordarea echipamentului de protectie, asigurarea hranei adecvate naturii razdiatiilor, instruirea prin simularea unor accidente. 41. Cooperarea internationala pentru folosirea pasnica a energiei nucleare Conventia asupra raspunderii civile in domeniul energiei nucleare. Paris 1960 Conventia asupra raspunderii civile in materie de pagube nucleare. Viena 1963 Protocolul comun de aplicare Viena 1998, ratificat de Ro prin legea 106/1992 Dauna nucleara : decesul sau orice vatamare corporala a unei persoane, orice deteriorare a bunurilor, care provin sau rezulta din proprietatile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietati si a proprietatilor toxice, explozive sau altor proprietati periculoase ale unui combustibil nuclear, ale produselor sau deseurilor radioactive care se afla intr-o instalatie nucleara. Accident nuclear inseamna orice fapt sau orice succesiune de fapte avind aceeasi origine, care cauzeaza o dauna nucleara. Conventia privind notificarea rapida a unui accident nuclear. Conventia cu privire la asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica (ratificate de Romania prin Decretul 223/1990) Conventia privind protectia fizica a materialelor nucleare si a instalatiilor nucleare, Viena 1980 (legea 78/1980). Prevede faptele considerate infractiuni inclusiv actele de terorism nuclear. Statele se obliga sa isi acorde asistenta reciproca in caz de furt sau orice alta dobandire ilicita a instalatiilor si materialelor nucleare de catre persoane neutorizate. Conventia privind securitatea nucleara Viena 1994 (ratificata de Ro prin legea 43/1995) 42. Controlul international al armelor nucleare. Imediat dupa folosirea primei bombe atomice si semnarea Cartei ONU, existand teama ca aceasta arma ar putea fi folosita din nou, Adunarea Generala ONU 1964 a stabilit o comisie pentru a se ocupa de problemele ridicate de distrugerea energiei atomice si pentru a propune eliminarea din arsenalele nationale a armelor atomice si a tuturor armelor de distrugere in masa. Tratatul privind interzicerea experientelor cu arma nucleara in atmosfera, in spatiul cosmic sau sub apa Moscova 1963, ratificat de Ro prin Decretul 686/1963. Semnatarii se obliga sa interzica, sa previna si sa nu efectueze nici un fel de explozii experimentale cu arme nucleare si nici alte explozii nucleare in nici un loc aflat sub jurisdictia sa (in aer, la sol, sub apa). Scopul tratatului este de a constitui o masura colaterala de dezarmare si de a impiedica poluarea mediului inconjurator. Tratatul privind spatiul exterior, deschis spre semnare la Moscova, Londra si Washington in 1967. Statele se obliga sa nu amplaseze pe orbita nici un obiect purtator dearme nucleare. Tratatul privind interzicerea armelor nucleare in America Latina, Ciudad de Mexico 1967 Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, Geneva, 1968

Tratatul cu privire la interzicerea amplasarii de arme nucleare si alte arme de distrugere in masa pe fundul marilor si oceanelor si in subsolul lor, 1971 Protocolul si Conventia cu privire la interzicerea utilizarii in scopuri militare sau in orice alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului inconjurator 1977 Tratatul de interzicere totala a experientelor nucleare, New York, 1996. Semnat de principalele puteri nucleare: SUA, China, Franta, Rusia, Marea Britanie. Romania a ratificat tratatul prin Legea 152/1999. India si Pakistan nu au ratificat. 43. Controlul international al celorlalte arme de distrugere in masa Armele bacteriologice (biologice) : constau in utilizarea organismelor vii sau a produselor lor toxice pentru cauzarea mortii, unei incapacitati sau vatamarii omului, animalelor ori distrugeri ale recoltelor. Armele chimice : inca din 1874 Declaratia adoptata la Bruxelles asupra razboiului interzice folosirea otravurilor. In 1993 este incheiata la Geneva Conventia privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si utilizarii armelor chimice si distrugerea acestora. Armele incendiare Armele laser care produc orbirea : interzise in virtutea dreptului international umanitar Minele antipersonal : orice mina care este proiectata sa explodeze in prezenta, apropierea sau in contactul cu o persoana si care este destinata sa scoata din lupta, sa raneasca sau sa ucida mai multe persoane. 1997 Oslo Conventia privind interzicerea folosirii, stocarii, producerii si transportului minelor antipersonal si distrugerea lor 44. Particularitatile elementelor de raspundere civila delictuala in dreptul mediului In dr civil elementele raspunderii delictuale sunt savarsirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, raportulde cauzalitate intre fapta si prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite. Aceste conditii trebuiesc indeplinite cumulative,indiferent daca se raspunde pentru fapta proprie sau pt fapta altuia. Savarsirea unei fapte ilicite In dreptul civil raspunderea delictuala este numai pentru fapte ilicite, raspunderea obiectiva avand un caracter exceptional. In dreptul mediului situatia este inversa in sensul ca regula este raspunedrea pentru fapta licita, permisa de lege prin care se cauzeaza prejudiciu mediului, si exceptia este raspunderea pe baza de culpa. In dreptul civil exista o serie de situatii care exclude caracterul illicit al faptei precum starea de necesitate, legitima aparare, forta majora, caz fortuit. In dreptul mediului au fost retinute forta majora cu caracter exceptional, starea de necestitate intr-o oarecare masura, iar pt prejudiciile nucleare, starea de razboi, conflict armat sau interventie armata, la care se adauga culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze Producerea unui prejudiciu Prejudiciul este efectul cuantificabil al daunelor produse mediului si componetelor sale, daune provocate de poluanti, actiuni daunatoare, dezastre Dauna ecologica in Romania include si daunele provocate de mana omului si daunele aduse exclusiv mediului. In dreptul civil prejudicial trebuie sa fie actual si cert pe cand in dreptul

mediului este cert nu numai prejudiciul actual ci si cel viitor daca este sigur ca se va produce si sunt sufieciente elemente pt a-i determina intinderea. Calcularea prejudiciului se face diferit de la o tara la alta, in functie de gradul de dezvoltare al tarii respective Raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu Este foarte greu de dovedit pt ca actiunea cauzelor poate intarzia sau accelera producerea efectelor -si in civil si in dr mediului, anumite prejudicii aduse mediului se datoreaza unor cauze comune, caz in care nu are relevanta cine au fost persoanele care au conlucrat la producerea prejudiciului si nici daca se cunosc intre ele, important fiind doar faptul ca faptele lor comune constituie cauza producerii prejudiciului Culpa autorului faptei ilicite-este greu de dovedit in dreptul mediului, datorita faptului ca majoritatea prejudiciilor se produc prin poluare, poluantii sunt diferiti si modul lor de manifestare e diferit. 45. Raspunderea civila delictuala subiectiva si obiectiva in dr. mediului Pana la aparitia legii 137/1995, care prevede principiul raspunderii obiective pentru prima data, literartura si practica judiciara s-au pronuntat pentru reglementarea generala a raspunderii pentru prejudicii aduse mediului pe baza principiului raspunderii obiective a unei raspunderi in solidum a couatorilor prejudiciului, pentru legitimarea procesuala activa a oricarui cetatean si pentru definirea notiunii de dauna ecologica astfel incat sa cuprinda atat daunele aduse mediului cat si cel provocate omului sau bunurilor sale. Rspunderea subiectiv pentru pagubele produse mediului se aplic rar, reclamantul (victima) trebuind s dovedeasc c i s-a cauzat un prejudiciu real, direct i personal, precum i culpa autorului faptei, cuantumul prejudiciului i raportul de cauzalitate ntre fapt i prejudiciu. Proba culpei este greu de fcut n cazul prejudiciilor cauzate prin poluare (datorit naturii diverse a poluanilor). Elementul subiectiv al rspunderii civile este culpa. Caracterul ilicit i cel culpabil al faptei cauzatoare de prejudicii sunt condiii distincte fr de care nu exist rspundere civil. Pentru ca fapta ilicit s devin culpabil trebuie s se fi produs un anumit ecou pe plan psihologic (n aspectul intelectiv i mai ales volitiv), adic s capete un contur subiectiv. Rspunderea obiectiv se aplic n cazul reglementrii generale a rspunderii pentru prejudiciile cauzate mediului nconjurtor. Rspunderea obiectiv este fundamentat pe ideea de risc n sensul c activitatea care creaz pentru altul un risc, independent de culp, face pe autorul su responsabil pentru prejudiciul pe care l poate cauza. 46. Raspunderea rezultata din tulburarile aduse starii de vecinatate Viata si societatea impun si suportarea unor inconveniente normale care decurg sau rezulta din starea de vecinatate, existenta unor serii de poluari si daune admisibile pana la o anumita limita. Atunci cand limitele sunt depasite ia nastere dreptul la reparare prin institutia raspunderii civile. Jurisprudenta internationala a admis ca tulburarile pot rezulta si in exercitiul legitim al dreptului proprietate, nu numai un exercitiu culpabil. In cazul unui abuz de drept, despagubirea se acorda celui prejudiciat in conditiile prevazute de legea speciala 47. Raspunderea civila in materie de daune nucleare (L 703/2001, 106/1992)

-prin dauna nucleara se intelege orice deces sau ranire, orice pierdere sau deteriorare a bunurilor, orice pierdere economica care rezulta dintr-o dauna la care face referire textul de lege, costul masurilor de refacere a mediului inconjurator deteriorat in urma producerii unui accident nuclear, orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un deces economic fata de orice utilizare a mediului, costul masurilor preventive si orice pierderi sau daune cauzate deastfel de masuri, orice alta dauna economica alta decat cea cauzata de degradarea mediului inconjutaror, daca esteadmisa de legislatia privind raspunderea civila a instantei competente -operatorul instalatiei nuclare raspunde obiectiv si exclusiv pentru orice dauna nucleara, daca s-a dovedit a fi provocata de un accident nuclear survenit la instalatia sa, ori implicand un material nuclear care provine din aceasta instalatie sau este trimis de catre ea -daca la producerea daunei au contribuit instalatii apartinand mai multor operatori, si nu se poate stabili cucertitudine partea de dauna imputabila fiecaruia, ei raspund solidar si integral -daca mai multe instalatii nucleare apartinand aceluiasi operator sunt implicate intr-un accident nuclear, operatorul raspunde pentru fiecare instalatie nucleara implicata -daca o dauna nucleara si una nenucleara sunt cauzate de un accident nuclear si dauna nenucleara nu poate fi separata cu certitudine de cea nucleara, ea este considerata dauna nucleara cauzata de producerea accidentului nuclear -operatorul este exonerat de raspundere daca paguba nucleara e rezultatul producerii unui fenomen natural catastrofal sau a unor acte de conflict armat, razboi civil, insurectie armataopretaorul poate fi exonerate de raspundere si daca dovedeste ca paguba nucleara s-a produs din culpa grava a victimei care a actionat gresit sau a omis sa actioneze -legea 703/2001 limiteaza raspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear la cel putin echivalentul in lei a 300 milioane dolari -dreptul in actiune la repararea prejudiciului nuclear se prescrie in termen de 10 ani care incepe sa curga de cand victima a cunoscut sau trebuia sa cunoasca operatorul responsabil -efectele accidentului nuclear sunt necunoscute si nelimitate in timp, de accea legiuitorul a aplicat o exceptie prevazand dreptul victimei care a obtinut deja o despagubire in cadrul termenului de prescriptie de 10 ani, de aintenta o noua actiune in cadrul sau dincolo de termenul de 10 ani daca prejudicial initial s-a marit sau au aparutalte prejudicii si se datoreaza aceluiasi accident nuclear pentru care a fost deja despagubita Privind raspunderea civila in materie de daune nucleare Romania a ratificat Conventia de la Paris(1960) si pe cea de la Viena(1963).

48. Raspunderea producatorilor pentru produsele defectuoase calitativ Producator - fabricantul unui produs finit, producatorul materiei prime, fabricantul unui component al produsului,orice persoana care aplica pe produs numele sau, marca de comert sau alt semn distinctive, orice persoana care importa produse in vederea realizarii de operatiuni de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie precum si distribuitorul produsului in cazul in care produsul nu poate fi indentificat

Paguba - prejudiciu cauzat prin moartea sau vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane Produs - orice bun mobil, chiar daca este incorporate intr-an alt bun mobil sau imobil; prin produs se intelege si energia electrica Produsul este cu defecte daca nu ofera siguranta la care persoana este indreptatita sa se astepte, tinand seama detoate circumstantele, inclusiv modul de prezentare a produsului, de toate utilizarile lui previzibile, de data puneriiin circulatie Produsul nu este considerat cu defecte numai pentru ca, ulterior, un produs similar prefectionat a fost pus in circulatie Raspunderea producatorului are la baza raspunderea delictuala subiectiva cu unele particularitati: producatorul raspunde atat pt prejudicial actual cat si pt cel viitor cauzat de defectul produsului sau. El este tinut sa raspunda si insituatia in care paguba este rezultatul cumulate al defectului produsului cu o actiune sau o omisiune a unei terte persoane. Legea prevede raspunderea solidara a tuturor persoanelor responsabile; este indiferent daca produsul respectiv este sau nu periculos, pentru ca s-a constatat ca produsele considerate nepericuloase pot produce, in anumite conditii, rezultate pagubitoare. Cauze exoneratoare de raspundere a producatorului -producatorul dovedeste ca nu este el cel care a pus produsul in circulatie -defectul care a generat paguba nu a existat la data la care a fost pus in circulatie produsul sau a aparut ulterior punerii in circulatie a produsului din cauze neimputabile lui -produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pt orice alta forma de distributie in scop economic si nu afost fabricat sau distribuit in cadrul activitatii sale profesionale -defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de reglementarile emise de autoritatilecompetente -nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice existent la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-a permis depistarea existentei defectului -defectul se datoreaza nerespectarii de catre consummator a instructiunilor de utilizare furnizate in documenteletehnice care insotesc produsul, demonstrate in baza expertizei tehnice de specialitate 49. Natura juridica a raspunderii de mediu conform OUG 68/2007 Aceasta este o procedur n 2 etape: - cererile referitoare la prejudiciile aduse mediului - cererile referitoare la ameninrile iminente cu astfel de prejudicii Cererile trebuie adresate autoritilor de mediu competente,solicitndu-se ca acestea s ia msurile necesare. Dac n urma analizei fcute de AJPM ntr-o manier plauzibil rezult c exist un prejudiciu asupra mediului, Agenia trebuie s stabileasc msurile ce trebuie ntreprinse, de unde rezult c trebuie s dea posibilitatea operatorului s-i exprime n scris opiniile i observaiile n legtur cu aceste msuri n termende 5 zile de la primirea solicitrii. n 15 zile de la transmiterea cererii ctre operator, AJPM trebuie s informeze persoanele fizice/juridice care au trimis obsevaiile n legtur cu decizia de a aciona/refuzul s acioneze. Decizia AJPM se motiveaz n fapt i n drept i conine informaii asupra termenelor i procedurii de contencios-adminsitrativ.

50. Conditiile necesare pentru existenta raspunderii de mediu Pentru asigurarea raspunderii civile in dreptul mediului este necesare indeplinirea mai multor conditii: sa fie savarasita o fapta ilicita, sa existe un prejudiciu/dauna ecologica, sa existe culpa autorului si existenta capacitatii delictuale a acestuia in momentul savarsirii faptei. Prejudiciul trebuie sa fie cert. Daca nu se cunoaste intreaga intindere a pagubei instanta se va limita numai la obligarea repararii prejudiciului constatat cu certitudine. Prejudiciul in dreptul mediului este numit si dauna ecologica. Art 2 din OUG 195/2005 defineste dauna ecologica, ca o schimbare adversa cuantificabila a unei resurse naturale sau o deterioare cuantificabila a functiilor indeplinite de o resursa naturala . Art 95 al OUG 195 statuteaza formele raspunderii civile pentru incalcarea prevederilor legale, reglementeaza principiul actiunii preventive, al utilizarii durabile a resurselor, principiul poluatorul plateste, precum si alte obligatii juridice privind protectia resurselor naturale si a biodiversitatii, a apelor si a ecosistemelor, a atmosferei, solului si monumentelor naturii. 51. Subiectele raspunderii de mediu conform OUG 68/1997. Subiectul victim (pasiv) n plan intern pot fi: statul, unitile administrativ teritoriale, alte persoane juridice sau persoane fizice care au suferit un prejudiciu; n plan internaional subiectul victim poate fi doar statul n calitate de subiect de drept internaional subiectul care prin aciunea sau inaciune a cauzat prejudiciul: persoanelor juridice, persoanelor fizice, statul poluator n plan internaional. Dintre cauzele care duc la exonerare de rspundere civil n raportul de forma rspunderii obiectiv sau subiectiv distingem: starea de necesitate, legitima aprare, ndeplinirea unei ndatoriri de servici, consimmntul victimei, fora major i uneori cazul fortuit. Dintre mijloacele de drept civil prin care se realizeaz protecia mediului amintim mijloacele clasice cum sunt: nulitatea unor acte juridice prin care s-ar aduce deteriorarea mediului, fondat pe ideea unei cauze ilicite, sanciune de drept, cnd prin aceasta s-ar cauza prejudiciu mediului, utilizarea aciunilor posesorii i ocrotirea drepturilor cu caracter nepatrimonial cum este i dreptul omului la un mediu sntos. Legislaia noastr conine reglementri referitoare la rspunderea cu caracter subiectiv cnd n mod culpabil o persoan desfoar o aciune sau printr-o inaciune aduce atingere factorilor de mediu cu consecina cauzrii unui prejudiciu personal, dar i rspunderea obiectiv angajat n afara oricrei culpe n temeiul legii. Legea mediului consacr expres rspunderea civil obiectiv n domeniul dreptului mediului. n coninutul documentelor internaionale i n special n legislaia Comisiei Economice Europene este amplu consacrat rspunderea obiectiv pentru daune ecologice. 52. Aspectele procedurale si consecintele raspunderii de mediu Este susinut mai mult de doctrin fiind necesar adoptarea unei legislaii care s o califice ca atare. Aceasta ar presupune aplicarea principiilor i reglementrile de dreptul mediului i n subsidiar ar dispune diminuarea dreptului civil, contravenional ori penal.Ar trebui ca anumite forme de ilicit civil, contravenional, penal, prin care se aduce atingere mediulu, s fie calificate legislativ ca ilicit ecologic i eventual s existe o reglementare de sine stttoare ntr-un act normativ cadru tip Codul ecologic. Aceasta presupune i perfecionarea cadrului instituionalizat care s constate aceste forme de ilicit i s aplice sanciuni specifice.Delictele ecologice au o configuraie specific prin aceea c prin ele este perturbat ordinea juridic referitoare la protecia mediului, este nclcat dreptul fundamental al omului la un mediu

sntos i ar impune pe lng gama de sanciuni clasice i alte sanciuni specifice care s le automatizeze, care s le contureze i s le diferenieze de delicte clasice civile, penale, contravenionale. Rspunderea civil n domeniul dreptului mediului ar trebui s aib temei obiectiv care s aib o sfer mai larg de cuprindere. Unii autori susin ideea c rspunderea contravenional n domeniul dreptului mediului ar trebui s fie angajat pe temei obiectiv, sens n care legislaia ar trebui modificat n acest sens. Teoria rspunderii ecologice ar trebui s contureze noiunea de delict ecologic, fapta poluant, victim a polurii. n momenul actual se consider c rspunderea de dreptul mediului o formeaz rspunderea civil, contravenional i penal prin configuraia specific, atunci cnd fapta constituie un delict ecologic i c acest caracter specific al acestor forme de rspundere constituie rspunderea de dreptul mediului care are la baz principiile specifice acestei ramuri de drept, reglementrile specifice care se completeaz cu reglementrile cu caracter general din domeniul dreptului civil, administrativ i penal.

53. Particularitatile raspunderii contraventionale in dr. mediului Pt. ncalcarea normelor de protectie a mediului, precum si a obligatiilor juridice ce decurg din raporturile juridice de drept al mediului, prin fapte al caror pericol social nu le configureaza caracterul de infractiuni, se angajeaza raspunderea contraventionala. OUG 195 / 2005 constituie contraventii ncalcari ale unor norme privind : a. procedura de reglementare b. regimul juridic al substantelor chimice periculoase si al deseurilor c. regimul substantelor de uz fitosanitar si al ngrasamintelor chimice, al activitatilor nucleare, al organismelor modificate genetic d. regimul activitatilor care se desfasoara n localitati Prevederile legii protectiei mediului n materie contraventionala se completeaza cu cele cuprinse n legile speciale (legea protectiei atmosferei, a apei, a solului .) Exista o problema legata de modul de aplicare a dispozitiilor art 13 si 14 din OUG 2 / 2001 (privind regimul contraventiilor) cu privire la aplicarea termenului de prescriptie si a prescriptiei n general care nlatura raspunderea contraventionala, cu cele 2 aspecte ale sale: a. prescriptia aplicarii sanctiunilor (art 13) daca n ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor OUG 2 / 2001 prevede termenul de prescriptie de 6 luni, care ncepe sa curga de la data savrsirii faptei sau n cazul contraventiilor continue, de la data constatarii faptelor, se considera ca n dreptul mediului trebuie admisa o exceptie de la acest termen, n sensul ca termenul de prescriptie trebuie sa fie cel general, de 3 ani b. prescriptia executarii sanctiunii contraventionale (art 14) n dreptul mediului nu exista exceptie fata de dreptul comun. Sanciuni contravenionale in dreptul mediului: Legea nr. 9/1973 privind protecia mediului stabilea categorii de contravenii la reglementrile viznd protecia diferiilor factori de mediu: aer, sol, ape, vegetaie forestier, fanun, aezri omeneti, ocrotirea i conservarea peisajului i meninerea echilibrului social. Amenda contravenional este cea mai frecvent utilizat sanciune pentru nclcarea normelor dreptului administrativ. Este prevzut de lege pentru toate situaiile de nclcare a acestor norme, cu excepia situaiei n care fapta ilicit constituie infraciune.Amenda

contravenional const ntr-o sum de bani pe care contravenientul trebuie s o plteasc. Legea stabilete o limit minim i o limit maxim a amenzilor.

54. Raspunderea penala Se nscrie n principiile raspunderii infractionale, specificul angajarii ei cu privire la protectia mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, a carui atingere e adusa printr-o abatere savrsita cu vinovatie, de un pericol social deosebit si care ntruneste conditiile infractiunii. Pornind de la particularitatile elementelor lor constitutive, infractiunile ecologice pot fi clasificate astfel : 1. dpdv al subiectelor a) infractiuni cu subiect simplu b) infractiuni cu subiect calificat, cnd agentul infractor a avut o anumita calitate privind protectia mediului, sau anumite obligatii speciale pe care le-a ncalcat printr-o fapta care ntruneste elementele infractiunii 2. dpdv al laturii subiective, infractiunile ecologice pot fi savrsite cu intentie sau din culpa 3. dpdv al laturii obiective, n majoritatea infractiunilor ecologice au la origine actiunile poluante ale componentelor de mediu, dar pot avea la origine si actiuni nepoluante care ntrunesc elementele infractiunii 4. sub raportul obiectului, infractiunile ecologice se subclasifica n : a. infractiuni la adresa componentelor biotice ale mediului b. infractiuni la adresa componentelor abiotice ale mediului Infractiunile ecologice se ntlnesc n primul rnd n legea mediului si n reglementarile cu caracter special. Codul penal viitor cuprinde un capitol intitulat Infractiuni ecologice , care nu nglobeaza toate infractiunile ecologice, unele regasindu-se si n alte capitole. Aceste infractiuni prevazute de actualul si viitorul cod penal sunt : 1. detinerea, portul, confectionarea, transportul si orice operatiuni privind circulatia armelor si a munitiilor fara drept 2. primirea, detinerea, folosirea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare, precum si a oricaror materiale radioactive fara drept. 3. producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul materialelor explozive sau orice alta operatiune cu acestea fara drept 4. efectuarea oricarei operatiuni de import de deseuri sau reziduuri de orice natura, precum si introducerea acestora n tara cu ncalcarea dispozitiilor legale 5. infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apa, daca e daunatoare sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor 6. producerea, detinerea de produse ori substante stupefiante, cultivarea n scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante, precum si experimentarea produselor ori a substantelor toxice fara drept 7. prepararea de alimente si bauturi falsificate, alterate sau interzise consumului, expunerea spre vnzare a unor astfel de alimente sau bauturi cunoscnd ca sunt falsificate sau alterate 8. primirea, detinerea, cedarea, nstrainarea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare, precum si orice alta operatiune privind circulatia acestora, fara drept. 55. Elementele raspunderii materiale a statelor

n general, faptele constau fie n conduite ilicite din pdv al DI, fie n activiti licite care produc consecine prejudiciabile. Fapta este ilicit dac ndeplinete dou condiii, astfel: - una obiectiv prin faptul c presupune nclcarea unei obligaii internaionale;- una subiectiv, constnd ntr-o comportare manifestat printr-o aciune (omisiune) imputabil statului, potrivit DI. Exist o obligaie universal a statelor de a nu prejudicia mediul consacrat n mai multe documente internaionale, astfel: Declaraia de principii privind protecia mediului Stockholm 1972 Principiul nr.21 prevede obligaia universal a statelor ca prin activitile n limitele legilor naional s nu produc[ pagube mediului altor state i nici n zonele libere de jurisdicie Art. 30 din Carta Drepturilor i ndatoririlor Economice ; Art. 192 din Convenia Dreptului Mrii de la Montego Bay Regimul juridic al rspunderii este influenat de obiectul obligaiei nclcate; consecine diferite determin forme diferite de rspundere. Clasificarea faptelor, n funcie de obiectul obligaiei nclcate: Crima internaional: nclcarea de ctre un stat a unei obligaii internaionale att de esenial pentru protecia unor interese fundamentale ale acestei comuniti, nct violarea ei este recunoscut drept crim de comunitatea internaional n ansamblul su. Ex:Agresiunea;Instaurarea i meninerea cu fora a dominaiei coloniale;Poluarea masiv a mrilor, oceanelor i atmosfefrei;Sclavia;Genocidul; Delicte internaionale - celelalte fapte pentru care rspunderea este diferit; Cauze care exclud caracterul ilicit al faptei: Consimmntul dat de ctre un stat pentru comiterea de ctre un alt stat a unui fapt determinant care nu este conform cu obligaiile acestuia din urm fa de primul stat;Fora major cu caracter exepional;Legitima aprare;Starea de necesitate (aceasta nu se poate invoca atunci cnd):- obligaia internaional creia nu i se conformeaz comportarea statului decurge dintr-o norm imperativ;- prile au prevzut imposibilitatea invocrii strii de necesitate cu privire la obligaiile asumate;- statul n cauz a contribuit la producerea strii de necesitate 56. Raspunderea subiectiva si obiectiva a statelor Raspunderea subiectiva a statelor este prevazuta in putine documente internationale si in doc. care alcatuiesc substanta dreptului spatial. Conditia esentiala a raspunderii subiective o constituie culpa autorului poluarii. In toate situatiile de raspundere solidara a doua state de lansare, pentru daunele provocate de obiecte spatiale, repararea daunei se imparte intre ele, dupa gradul lor de culpabilitate. Daca acest lucru nu se poate stabili, dauna se suporta in mod egal de catre statele respective. Raspunderea obiectiva este prevazuta in reglementarile internationale referitoare la activitatea nucleara, precum si in cele ce privesc daunele aduse biodiversitatii. 1960 Conventia de la Paris asupra raspunderii civile in domeniul energiei nucleare 1963 Conv de la Viena referitoare la raspunderea civila in materie de pagube nucleare 1969 Conventia de la Bruxelles privind raspunderea pentru pagubele ce ar rezulta din poluarea marilor cu hidrocarburi.

57. Raspunderea pentru daune aduse patrimoniului comun al umanitatii si raspunderea pentru crime si delicte internationale

In dreptul international al mediului, se manifesta tot mai mult tendinta catre o raspundere internationala pentru daunele aduse patrimoniului comun. In acest sens a fost interpretat si articolul 21 al Declaratiei de la Stockholm, care are in vedere raspunderea internationala pentru daune aduse nu numai mediului altor state, ci si zonelor de dincolo de limitele jurisprudentei nationale. Raspunderea pentru prejudiciile aduse diferitelor componente ale patrimoniului comun rezulta din prevederile unor tratate ca: Tratatul asupra marii libere, Tratatul prvind Antarctica, etc.