Sunteți pe pagina 1din 3

Iubirea in opera lui Catullus Apari ia poe ilor neoterici (Catul, Helvius Cinna, Licinius Calvus, Ticidas) pe scena

literaturii latine a determinat i o deplasare a interesului n societatea roman dinspre sfera public spre cea privat , concentrarea asupra problemelor personale. Reprezentativ n acest sens este situa ia lui Catullus, unul dintre primii autori latini la care deschiderea c tre estetic reprezint o tr s tur dominant . Catullus este cunoscut ca un poet al iubirii i a exercitat o mare influen asupra viitoarei poezii latine. n poezia sa, sentimentul iubirii apare cu infinite si subtile nuan e. Toat gama sentimentelor legate de povestea iubirii sale pentru Lesbia (Clodia) este dominat de suferin a iubitului p r sit, iar vibra ia sentimental sincer i pur a poetului - alt dat glume , galant, chiar frivol comunic cititorului convingerea lui Catullus c iubirea nu este pentru el un divertisment, ci o pasiune mai puternic dect voin a i chiar dect moartea. In primele poezii observam iubirea incipienta care este platonica ,pura si tinde spre ideal. Poetul primeste raspuns la iubirea oferita,aceasta fiind una impartasita.Exemplu este poezia Carmina AmorisBasia mille unde intre viata si iubire exista semnul egalitatii iar indragostitii sunt generosi si exalta de exuberanta.Pasiunea trairii iubirii este descrisa de multitudinea sarutarilor:da mi basia mille,deinde centum,/deinde altera mille,dein secunda centum/ .Motivul sarutului devine expresia daruirii totale si este o forma de reliefa avantajele tineretii.Iubirea este una absoluta ,trece dincolo de moarte,aceasta fiind doar un pas spre o nous existenta. Iubirea i natura sunt doua concepte indisociabile pentru Eminescu iar acestea sunt fenomenele care l nsufle esc, l entuziasmeaz i-l proiecteaz n eternitate, sunt cadrul i mijlocul de mplinire, de eleva ie spiritual , sunt esen iale nevoi de via i categorii suflete ti primordiale. Vremea de exuberan , de plenitudine a sentimentului iubirii, care transfigureaz lumea, vremea visului cel chimeric al poetului, care tr ie te nc sub semnul marilor sale aspira ii ntr-o iubire ideal exista in prima parte a operei. . Iubirea i natura se ntre es intim,pn ajung s se determine una pe alta i s se contopeasc , ca i n inima poetului.Aceast perioad i afl ecoul mai ales prin poezii antume ca:Floare albastr , Cr iasa din pove ti,Lacul, Dorin a. S plutim cuprin i de farmec/Sub lumina blndei lune -/Vntu-n trestii lin fo neasc ,/Undoioasa ap sune! (Lacul) ; Si n bratele-mi intinse/S alergi, pe piept s -mi cazi,/S -ti desprind din crestet valul,/S -l ridic de pe obraz. Atit de frageda este una dintre cele mai sensibile creatii lirice oferindu-ne portretul iubitei angelice: Atit de fraged te-asameni/Cu floarea alb de cire ,/Si ca un inger intre oameni/In calea vie ii mele ie i . Urmatoarea etapa a iubirii catuliene este invadarea fiintei cand iubirea patrunde pana in adancul sufletului ,trupul fiind insa cel care sufera intai chinurile ei. Catullus a exprimat poate cel mai lapidar i mai conving tor ambivalen a afectiv care mineaz cea mai intens tr ire erotic . Nu numai c iubireapasiune se stinge atunci cnd e mplinit , nu numai c se transform n ur sub pretextul tr d rii, dar sentimentele contrarii pot fi simultane, coprezente, ca senza iile de cald i frig n secventele petrarchismului. Oximoronul i paradoxul nu se reduc la statutul unor artificii tipic alexandrine, ci au o ntemeiere, o nr d cinare ideatic-afectiv de-a dreptul abisal .

Mihai Eminescu scrie poezii ce evidentiaza zbuciumul din sufletul sau: Iubind in tainia , Eu numar, ah!, plangand , In lira-mi geme si suspin-un cant , Ce soptesti atat de tainic , Zadarnic sterge vremea , Venin si farmec sau Gelozie .Poate cea mai potrivita descrierea a relatiei dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle se desprinde din versurile poeziei M-ai chinuit atat cu vorbe de iubire : Cum multamesc eu soartei ca am scapat de tine,/Far-a comite, Doamna, pacatul mostenit./Azi iarasi ma vad singur si fericit si bine! Pentru el Veronica reprezenta idealul feminin. Mi-e dor de tine, motule ce esti, femeie gentila si dulce,inteligenta si radioasa, frumusetea frumusetilor si floarea florilor . Eminescu nu i-a dezv luit chinurile dragostei provocate de catulianul odi et amo, gelozia, l snd doar n manuscris tulbur toarea confesiune: Pierdut pentru mine, zmbind prin lume treci. Cele mai multe sonete ale lui Shakespeare au ca tematica o serie de probleme pe care le implica dragostea:infidelitatea iubitei,iubirea ce sparge convenientele sociale.Ultimele sonete sunt dedicate amantei lui numite Dark Lady si sunt de asemenea o expresie a sentimentelor poetului pentru ea.Motivul odi et amo este foarte bine reprezentat si in sonetele lui :femeia iubita tradeaza iar poetul indragostit se intreaba cum mai poate iubi si observam cum treptat iubirea il chinuie , devine tortura si uneori se transforma in ura,sentimentele alternand.Insa iubirea initiala isi pierde definitiv puritatea si sinceritatea ei. Cu lacrimi ma orbeste ,Iubire rea/Ca vina ta sa n-o mai pot vedea (Sonetul 148); E fericire-ntai si-apoi amar e/Cand vine-i vis si cand se duce-i iad./Nu-i scapa nimeni,toti sortiti sa cada,/Ne-a arunca raiul flacarilor prada. (S.129). Intreaga lirica catulliana este axata pe raportul dintre infidelis amata si sinceritas amantis (iubita fidela si sinceritatea celui ce iubeste) si este considerat precursor al lui Shakespeare, Eminescu. Dupa ce ura s-a instalat in sufletul poetului urmeaza detasarea sau lupta cu simturile.Catullus isi reproseaza faptul ca s-a lasat purtat spre pierzanie de o iubire distructiva.In poezia Otium sunt surprinse cel mai bine chinurile fizice suferite de indragostitul care candva era absorbit de prezenta feminina: teninant aures gemina teguntur lumina nocte .Excesul de pasiune a dus la uitarea de sine si inactivitatea poetului care il vor distruge treptat si iremediabil daca nu este trezita ratiunea lui: Otium,Catulle,tibi molestum est; Fiind ispirat de sonetele lui Shakespere Vasile Voiculescu alcatuieste un ciclu de sonete.Putem observa in cateva dintre ele asemanarea cu Catullus,poetul dorind sa se elibereze de minciunile iubitei,vremea pierduta in neincredere si irosinta sentimentelor: Din spulberul iubirii att doar mai pot strnge,/Sa-mi fac un streng, eu singur, cu fragedele-ti rochii(...)Ah, inima si coarde sunt deopotriva mute,/Cnd limpede vad astazi prapastia minciunii:/Caci orb eram atuncea cnd te aveam n fata,Splendoarea-ti, lundu-mi ochii, da cntecului viata! (Sonetul CLXIII) Iubirea inseamna suferinta si aici,poetul fiind mistuit de iubirea inselatoare.Atat de pasionala in faza initiala atat de destructiva in ultima etapa,iubirea nu este un sentiment pe care il poti manevra dupa bunul plac,ea fiind o forta care te transforma. Te mistuie iubirea? Credeai ca-i o papusa,/Sa-ti faci un joc cu toane, ca n copilarie,/Cnd ea-ti cerea o fire de salamandra vie,/n tainica-i vapaie sa arzi fara cenusa. (Sonetul CLXXIII)Poetul realizazea ca este necesar sa se indeparteze de o asemenea iubire

pentru a se salva trup si suflet: Ma lupt sa scap iubirea de patimsul trup/Sa n-o mai sorb cu ochii,sa n-o mai musc cu gura,/Din latu-mpreunarii salbatice s-o rup. (Sonetul CCXXXV) Ultima etapa este renuntarea la iubire si inseamna revenirea la ratiune.Catullus realizeaza necesitatea trezirii la ratiune si eliberarea din lanturile iubirii care i-a distrus spiritul. Acesta intoarcere la ratiune este exemplificata in ultima strofa a poeziei Otium prin versul : Otium,Catulle,tibi molestum est; . La Eminescu perioada a doua a creatiei reprezinta etapa constientizarii iubirii pierdute,neprofuzimea sentimentelor celuilalt incat si lumea pare transformata: Traind in cercul vostru stramt/Norocul va petrece,caci eu in lumea mea ma simt,/Nemuritor si rece. Catullus a fost un tn r drag zeilor, iar harul dat de ace tia nu trebuie nesocotit. Ace tia l-au f cut s se avnte att n dragoste, ct i n ur . Poezia lui este via transpus , iar n via stau al turi sursul i lacrima, fericirea i durerea.