Sunteți pe pagina 1din 4

Agent Maria-Emanuela Grupa 32A Lucrare supliment Reguli pentru arhitectura din pamant Cartea pe care am ales sa o tratez

z este Reguli pentru arhitectura din pamant Notiuni, materiale, elemente de constructie, ed. Arhiterra, Bucuresti 2010, 112 pagini, scrisa in principal de prof.dr.ing Klaus Dierks, ing. Stephan Jrchel si dr.ing Horst Schroeder, care fac parte din Asociatia pentru Arhitectura din Pamant din Germania. Aceasta carte am gasit-o intai la biblioteca facultatii si apoi am reusit sa o si cumpar, asadar in prezent se afla in biblioteca personala. Textul doreste sa sintetizeze o mare parte a normativelor germane referitoare la arhitectura din pamant, dand nastere in acest fel unui manual care sa cuprinda cerinte de testare, de utilizare si de tratare a produselor din argila pentru constructii. Cartea este impartita in 7 mari capitole referitoare la constructiile din pamant. Primul capitol, Generalitati, prezinta o introducere in domeniul constructiilor din pamant, prezentand in primul rand cerintele generale ale acestora: proiectarea (gandirea proiectului in asa fel incat sa se tina cont de caracteristicile materialului), executia (punerea in opera) si fabricarea. Al doilea capitol, Argila pentru constructii, incepe sa trateze deja tipurile de argila care se folosesc in diferitele tipuri de constructii (argila de cariera, argila uscata si argila reciclata), cat si testele la care sunt supuse pentru a le fi certificate calitatile, cu descrierea etapizata a acestora pentru fiecare tip de argila folosita. Al treilea capitol, Materiale din argila, trateaza fiecare tip de produs care este realizat din argila si folosit in constructii, detaliind utilizarea, compozitia, pregatirea, testarea si identificarea acestora. Utilizarea se refera la tipul de constructii si de situatii in care se poate folosi fiecare tip de produs, in functie de caracteristicile sale si de punerea in opera. Aceste produse din argila sunt: pamantul batut, argila pentru valatuci, argila cu fibre sau paie, argila usoara, umpluturile din pamant, caramizile din pamant, panourile din lut si mortarul de lut. Capitolul patru, Elemente de constructie din pamant, trece la detalii despre punerea in opera a diverselor elemente realizate din argila. Se doreste o trecere in revista a fiecarui tip constructiv care poate fi o aplicatie pentru elementele sau umpluturile din pamant, luand in calcul masurile care trebuie luate inaintea punerii in opera (umiditatea argilei, perioada de executie, etc), in timpul realizarii (protectia impotriva intemperiilor) si masurile care trebuie luate dupa ce elementele au fost deja realizate (tencuire, vopsire, placare, etc). Tipurile constructive majore care sunt tratate sunt peretii (portanti si neportanti din diverse tipuri de argila), umpluturile (in special in cazul constructiilor tip Fachwerk), planseele, tencuielile, pardoselile si placarea cu montaj uscat. Capitolul trateaza mai multe tipuri de realizare a acestor tipuri constructive, in special diferitele tipuri de pereti portanti si neportanti, dintre care ar fi de amintit peretii din zidarie, peretii realizati prin stropire, peretii din panouri termoizolante si panourile de lut. Dintre tipurile de plansee sunt tratate planseele pe

grinzi de lemn, cu subtipurile derivate din tipul de material cu care sunt umplute spatile dintre grinzi. Capitolul al cincilea, Valori pentru materiale si elemente de constructie, este dedicat in special tabelelor care cuprind valorile referitoare la diferite cerinte de calitate pentru argila. Printre acestea se numara duritatea, caldura (referire in special la capacitatile de izolator termic), umezeala (comportamentul la apa, vapori, uscarea, etc), comportamentul la incendiu, protectia fonica, etanseitatea la vant (o reala problema in cazul constructiilor din pamant) si durabilitatea (capacitatea argilei de a fi refolosita in conditii bune). Capitolele 6, Termeni contractuali penru performanta constructiilor din pamant si 7, Normative, fac referire directa la reglementarile anterioare din legislatia germana, pe baza carora a fost elaborata cartea. Autorii acestei carti fac parte din Asociatia pentru Arhitectura din Pamant din Germania (Dachverband Lehm), fiind un proiect dezvoltat cu ajutorul Fundatiei Federale de Mediu din Osnabrck si coordonat de arh. Franz Volhard si ing. Ulrich Rhlen. Colectivul de lucru este unul destul de larg, fiind un proiect care are in vedere sintetizarea normativelor pentru a pune cap la cap regulile de construire cu pamant. Fiecare dintre autori este fie profesor universitar, fie membru intr-un birou de proiectare, fiind asadar persoane care au experienta indelungata atat in plan teoretic cat si in plan practic. Varianta aceasta a cartii este aparuta in 2010 si reprezinta a treia editie a lucrarii, tradusa in limba romana din germana. Avand in vedere ca prima editie a fost lansata in 1998, nu se poate spune ca diferenta este tocmai signifianta, in acesti 12 ani ajungandu-se doar la o dezvoltare pe scara mai larga a conceptelor de ecologie, dezvoltare durabila, sustenabilitate, pentru care aceasta publicatie este importanta, avand in vedere ca argila/pamantul este un material care poate fi reciclat complet daca este ingrijit corespunzator, indiferent cat de veche este constructia sursa. Publicatia se doreste a fi un manual care aduce laolalta toate reglementarile in vigoare spre a da nastere unor reguli care sa ajute tocmai la crearea conditiilor de exploatare cat mai favorabila a materialului aparent extraordinar care este pamantul. Avand in vedere ca publicatia de fata nu este o lucrare teoretica, ci se doreste a fi un manual de practica in ceea ce priveste constructiile din pamant, ea nu se bazeaza pe o bibliografie propriu-zisa, ci pe un set de normative din legislatia germana. Pornind de la acestea, este elaborat acest set de reguli care pun la punct domeniile de aplicare, conditiile si tehnicile pentru diferitele tipuri de produse realizate din argila in domeniul constructiilor. Un punct negativ mi s-a parut a fi lipsa totala de ilustratii care sa sustina textul. Mi se pare ca un asemenea compendiu de reguli trebuia obligatoriu sa aiba un suport vizual, in special pentru cei care abia prin acesta se familiarizeaza cu tipul de constructii din pamant. Ar fi fost necesare ilustratii care sa prezinte diferite etape de executie, diferitele tipuri de teste la care este supusa argila, etc. Acestea sunt uneori dificil de urmarit cu atentie din cauza necesitatii vizualizarii etapelor, care in lipsa ilustratiilor trebuie facuta mental.

Ceea ce mi s-a parut pozitiv insa este existenta notelor de subsol care explica diferite notiuni sau dau date in plus (de exemplu faptul ca pentru argila cu paie exista termenul regional ceamur). In acelasi timp, aceste note de subsol nu devin agasante in timpul cititului, in sensul distragerii atentiei de la textul principal prin lungimea exagerata, ci sunt suficient de scurte cat sa vina in ajutorul unor notiuni intr-un mod pozitiv. Un alt punct care mi s-a parut nu inutil, cat tratat incomplet, este cel al tabelelor de valori pentru materiale. Mi se pare ca ele puteau fi foarte folositoare in contextul mai multor date referitoare la calculul de rezistenta sau al altor tipuri de aplicare a acestor valori. Altfel, in contextul actual al cartii, ele nu isi gasesc rostul decat in putine situatii, de exemplu in ceea ce priveste densitatea diverselor produse din argila, care isi gaseste aplicare practica in determinarea tipurilor de elemente care pot fi folosite in diferite situatii. O problematica pe care o consider necesara pentru acest tip de constructii si pe care nu am gasit-o in carte este cea a aplicarii acestei maniere de a construi in secolul nostru. Traim totusi intr-un secol in care domina monstrii de sticla desfasurati pe numeroase etaje, sau forme complicate si organice. Cum mai poate fi aplicata tehnica aceasta a construirii cu pamant in aceeasi perioada cu bestiile mentionate anterior? Cum poate fi adaptat un element din pamant pentru a face fata cerintelor actuale (atat in materie de confort cat si in ceea ce priveste esteticul)? La ce tratamente poate fi supus pamantul/argila pentru a se obtine diferite rezultate? (de exemplu am gasit pentru un proiect un articol despre pamantul care poate fi tratat cu pudra de marmura si spalat intr-un anumit fel pentru a capata calitati asemanatoare portelanului, fiind impermeabil si capatand aspect lucios si neted) Este adevarat ca, asa cum mentioneaza si autorii in carte, argila este un material care poate fi reciclat 100% si la care, spre deosebire de sticla (alt material care poate fi reciclat la nesfarsit), nu conteaza compozitia, pentru ca aceasta poate fi improspatata daca este nevoie. Asadar, avem de a face cu un material profund ecologic si care se muleaza perfect pe tendintele actuale in domeniul constructiilor, si anume constructiile durabile. Dar in acelasi timp nu putem ramane la aceleasi tehnici care erau folosite si acum cateva secole. Cred ca este nevoie sa se treaca la nivelul urmator in ceea ce priveste constructiile din pamant si cred ca acest proiect desfasurat in Germania ar fi fost o ocazie de a duce lucrurile cu un pas mai departe. Consider ca absenta acestui capitol din carte este un minus, din moment ce ea se doreste a fi un compendiu, un manual pentru aceste tipuri de constructii. De asemenea, se vorbeste mult in carte despre necesitatea protejarii elementelor din argila impotriva diverselor agresiuni ale mediului, in special impotriva apei (deci a ploii). Insa din pacate nu este data nicio solutie la aceasta vulnerabilitate. Si aici revin la problema enuntata anterior si anume aplicabilitatea in zilele noastre. Desigur ca ar fi foarte usor sa reincepem sa construim case din chirpici cum se faceau pe vremuri, dar atunci orice efort arhitectural nu ar mai avea rost. Asadar, trebuie gasite solutii moderne, inclusiv pentru problema principala a argilei si anume sensibilitatea la umezeala. Ceea ce am simtit nevoia, ca studenta la arhitectura, a fost detalierea felului cum sunt realizate ansamblurile de elemente din pamant. De exemplu, cum pot realiza pereti inalti, cum sunt stabilizati, cum sunt protejati, cum se imbina cu celelalte elemente constructive, etc. Cred ca si acest aspect era important de

dezbatut in carte, mai ales ca ea se adreseaza in mare parte arhitectilor, inginerilor si studentilor. Si avand in vedere ca se doreste a fi un manual, cred ca o sectiune dedicata acestor detalii ar fi fost mai mult decat binevenita. Dupa ce am parcurs cartea am ramas cu o curiozitate nesatisfacuta de a sti mai multe despre acest tip de constructii, de parca lucrarea de fata ar fi doar introducerea la o lucrare mult mai ampla si mai cuprinzatoare. Un punct forte mi s-a parut faptul ca este evident ca lucrarea se adreseaza unui public mai larg, chiar daca tinta este destul de specializata. Ideile sunt exprimate foarte clar si fara echivoc, fara termeni de specialitate care sa faca dificila intelegerea textului, iar unde este cazul, notiunile sunt explicate. Lucrarea tratata este un pas important, in opinia mea, spre definirea corecta si completa a lucrului cu pamantul, mai ales in contextul in care preocuparea pentru dezvoltare durabila si materiale reutilizabile este in continua crestere. Sper insa sa fie doar primul pas catre un compendiu cuprinzator, care sa trateze atat caracteristicile primare si utilizarile de baza ale acestui material, cat si utilizarile noi, adaptate la cerintele unei societati in continua dezvoltare. Ea reprezinta totusi o piatra de temelie pentru prezentarea posibilitatilor primare de utilizare a pamantului si a capacitatilor sale unei game mult mai largi de consumatori, devenind astfel un adevarat manual pentru lucrul cu pamantul.

S-ar putea să vă placă și