Sunteți pe pagina 1din 2

Basmul Harap-Alb este structurat in 7 parti, separate prin formula mediana: Se cam duc la-mparatie/ Dumnezeu sa ne tie/ Ca cuvantul

l din poveste/ Inainte mult mai este, care se repeta de 6 ori. Prima parte proba curajului celor trei feciori de imparat si plecarea celui mic Partea a II-a intalnirea cu Spanul, substituirea si sosirea la Imparatul Verde Partea a III-a episodul cu salatile Partea a IV-a episodul cu cerbul instelat Partea a V-a plecarea la Imparatul Ros si intalnirea cu cei cinci nazdravani Partea a VI-a reintoarcerea la Verde Imparat, pedepsirea vicleanului tradator si nunta Un prim element de factura populara il reprezinta tema basmului: triumful binelui asupra raului. Motivele reprezinta un alt element de factura populara: a) motivul imparatului fara urmasi: Imparatul Verde trimite carte craiului, anuntandu-l ca are nevoie de un urmas la tron, intrucat el este tata de fete b) motivul mezinului: cel mai capabil dintre frati, mezinul trece proba ursului, cu ajutorul calului nazdravan si al Sfintei Duminici c) motivul interdictiei: craiul il sfatuieste pe fiul sau, la despartire, sa se fereasca de Omul Span si de Omul Ros d) motivul incalcarii interdictiei: fiul de imparat il accepta pe Span drept sluga e) motivul supunerii prin viclesug: fiul de imparat cade in cursa intinsa de Span si devine el sluga acestuia f) motivul probelor depasite: Harap-Alb este trimis sa aduca salata din Gradina Ursului, pielea Cerbului Instelat si pe fata lui Ros Imparat g) motivul pedepsirii raului: Spanul este ucis de cal Harap-Alb reprezinta principiul binelui. El este Fat-Frumos din modelul popular, viteazul ideal angajat in lupta impotriva principiului raului. Pentru a dobandi dreptul de a intemeia o familie si de a deveni imparat, el este obligat sa se supuna unor probe vizand o serie de calitati. Urmarit indeaproape, Harap-Alb nu straluceste nici prin vitejie, nici prin istetime. Principalele lui calitati sunt mila, bunatatea, simtul moral trasaturi ce apartin mai putin tipului eroic si mai mult tipului uman. De remarcat ca, in genere, personajele basmelor lui Creanga nu sunt eroi, nu declanseaza lupta directa, ci castiga prin inteligenta, stiind sa mobilizeze in sprijinul lor forte de tot felul. Harap-Alb stie sa accepte ajutor si sfat si stie sa concentreze in jurul sau forte multiple. Initial, inteligenta lui Harap-Alb este discutabila se lasa pacalit de Span, ignorand sfatul parintesc. Acest lucru poate fi pus pe seama lipsei de experienta a eroului, care ii dezavantajeaza uneori si pe vitejii basmelor populare. Insa, in basmul popular, o singura incercare de acest gen produce o transformare a eroului, ea realizeaza o brusca acumulare de prudenta si de intelepciune. La Creanga, ceea ce urmeaza cu Harap-Alb nu seamana deloc cu dovezi ale iscusintei proprii, ci sunt marturii ale capacitatii lui de a organiza pe altii sa infaptuiasca in locul lui, la cererea lui, si nu de a infaptui el insusi. Eroul triumfa gratie virtutii lui funciare, care este bunatatea insemnand atat capacitatea

de a face bine cat si aceea de a reprezenta binele in lume: fii incredintat ca nu eu, ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta! ii va spune Sfanta Duminica. Nu vitejia, nu curajul, nu forta, ci frumusetea caracterului constituie virtutea eroilor lui Creanga. La Creanga este vorba despre un eroism al caracterului inzestrat cu mari virtuti morale si umane. Chiar Imparatul Verde ii cere fratelui sau, Craiul, pe cel mai vrednic dintre nepoti, si nu pe cel mai viteaz semn ca treburile esentiale pentru o imparatie sunt, in viziunea lui Creanga, cele ale gospodaririi tarii si nu cele ale razboiului. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului-initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea Craiului- cand eroul este fiul Craiului/mezinul(naivul/novicele); parcurgerea drumului initiatic- cand eroul capata identitate(Harap-Alb) si rasplata- cand eroul devine imparat. Raul nu este intruchipat de fapturi supranaturale (zmei/balauri), ci de omul insemnat (Spanul/Imparatul Ros), de o inteligenta vicleana. Spanul pare, la prima vedere, incarnarea raului, demonul care ispiteste cu viclenie, care supune si instaureaza, in sufletul oamenilor, disperarea si oroarea, iar, in lume, violenta. Prin vicleasug, raufacatorul se va substitui eroului. Abia in acest moment al naratiunii, mezinul va fi numit de catre Span, Harap-Alb. In felul acesta, Spanul ii fixeaza, prin nume, noul statut social, acela de rob, alb insa, pentru ca eroul isi pastreaza permanent esenta princiara, chiar daca atitudinea Spanului va fi aceea a unui stapan fata de sluga sa. In felul sau, Spanul isi dovedeste calitatea de rau necesar, el ii este de ajutor eroului, cu metode aspre. Pentru ca Harap-Alb sa devina Om, Spanul trebuie sa fie rau. Juramantul impus fiului de crai, de a fi slujit pana vei muri si iar vei invie isi dezvaluie sensul ascuns: daca isi calca juramantul, Harap-Alb dovedeste mari carente morale intr-un moment in care tocmai Omul din el se cladeste. Cuvantul respectat indica omul de calitate Cele trei aparitii ale Spanului il determina pe Harap-Alb sa incalce sfatul parintesc (nu se descurca si are nevoie de un initiator) si sa-l tocmeasca sluga pe omul insemnat. Naiv (boboc in felul sau la treburi de aiste), coboara in fantana fara a cantari consecintele. Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia patrunderii intr-un spatiu al nasterii si al regenerarii. Schimbarea numelui/ a identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale: mezinul intra in fantana fecior de crai si iese Harap-Alb, rob al Spanului. Finalul initierii este marcat de episodul taierii capului eroului, episod avand semnificatia coborarii in Infern, a mortii initiatice. Invierea este realizata de catre femeia iubita, eroul este dezlegat de juramant, semn ca initierea s-a incheiat si el reintra in posesiunea palosului, primind recompensa: o sotie si o imparatie. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului.