UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE TIINE JURIDICE I ADMINISTRATIVE BRAOV CURS DE MASTER: AJUTOARE PUBLICE Titular de disciplin: Lector

univ. Dr. Mgureanu Ilie DREPT COMUNITAR PIEE PUBLICE I

DREPT COMUNITAR
NOTE DE CURS PENTRU MASTER

Lector univ. DR. MGUREANU ILIE

LIST DE ABREVIERI OECE - Organizaia European de Cooperare Economic. OECD - Organizaia Economic de Cooperare i Dezvoltare. OCEE - Organizaia pentru Cooperare Economic European. OSCE - Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa. NATO - Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord. UEO - Uniunea Europei Occidentale. UE - Uniunea European. UEM - Uniunea Economic i Monetar. UEO - Uniunea Europei Occidentale. CE - Consiliul Europei. CECO - Comunitatea European a Crbunelui i Oelului. CEA - Comunitatea European de Aprare. CEE - Comunitatea Economic European. CEEA - Comunitatea Economic a Energiei Atomice. AELS - Asociaia European a Liberului Schimb. AUE - Actul Unic European. CEJ - Curtea European de Justiie. BEI - Banca European de Investiii. BCE - Banca Central European. CEC - Curtea European de Conturi. CES - Comitetul Economic i Social. CR - Comitetul Regiunilor. CIG - Conferina Interguvernamental. JAI - Justiie i Afaceri Interne. PE - Parlamentul European. PESC - Politica Extern i Securitate Comun. EURATOM - Comunitatea European pentru Energia Atomic.

CAPITOLUL I APARIIA I EVOLUIA UNIUNII EUROPENE SECIUNEA I APARIIA PRIMELOR COMUNITI EUROPENE1 Primul Rzboi Mondial ncheiat prin Tratatul de la Versailles nu a reuit s sting tensiunile dintre naiuni, mai ales cele dintre URSS i SUA. Nici nfiinarea Ligii Naiunilor nu a reuit acest lucru. Motivul principal al crerii comunitilor europene i apoi, pe structura acestora i n baza lor, a fost, n primul rnd, crearea unei piee unice de desfacere pentru rile dezvoltate (care aveau i au ce exporta). Un alt motiv a fost acela de a asigura linitea i pacea n Europa devastat de cel de-al doilea rzboi mondial. Desigur c s-au mai urmrit i alte interese, cum ar fi folosirea ieftin a forei de munc calificat din rile Europei de Est, crearea unei contraponderi la expansiunea economic, politic i teritorial a Statelor Unite ale Americii, care a ieit dup rzboi mai puternic ca oricnd, profitnd din plin de cerinele rzboiului. Dup al doilea Rzboi Mondial tensiunile dintre statele europene cresc, amplificarea acestora fiind determinat i de lupta pentru dominaie dintre SUA i URSS. Primul care a exprimat public ideea unificrii Europei a fost Winston Churchill afirmnd la Zurich necesitatea nfiinrii unor State Unite ale Europei. n 1947 SUA lanseaz planul Marshall prin care statele europene (din Europa de vest) beneficiaz de finanare n vederea reconstruciei. Ca o replic la acest plan, n 1949, URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia i Romnia semneaz acorduri de ajutor economic reciproc. n aceast perioad se nfiineaz organizaii cu caracter militar, semnndu-se n 1945 Pactul de la Varovia ce reunea rile aflate sub influena URSS.
1

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p.8.

n 1949 se semneaz Pactul Atlanticului de Nord (NATO) care reunete rile aflate sub influena SUA. Iugoslavia nu a fcut parte din nicio organizaie. n 1948 ia natere Organizaia de Cooperare Economic European, primul pas spre comunitatea european. Scopul acestei organizaii era aplicarea planului Marshall. Apariia Comunitilor Europene are la baza declaraia ministrului francez de externe Robert Schuman, care la data de 9 mai 1950 a prezentat un plan, pus la punct mpreun cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Franei de dup rzboi. Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de ctre 6 ri europene (Belgia, Olanda, Luxemburg, RF Germania, Frana, Italia) a Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Crbunelui si Otelului (CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Prin urmare, Uniunea Europeana este rezultatul procesului de cooperare si integrare care a nceput in anul 1951, intre cele sase tari europene fondatoare. Dup cincizeci de ani in care au fost patru valuri de aderare, Uniunea Europeana este unul din actorii principali de pe scena mondiala. - 1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; - 1981: Grecia; - 1986: Spania si Portugalia; - 1995: Austria, Finlanda si Suedia, - 2004: au fost admise 10 state: Lituania, Letonia, Estonia, Cipru, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Republica Ceh, Polonia, Malta; - 2007: Romnia i Bulgaria. Uniunea Europeana are astzi 27 de state membre. Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avnd drept suport solidaritatea. Principalele obiective sunt: - promovarea progresului economic si social (pia unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999); - sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaionala (prin ajutor umanitar pentru tarile care nu erau membre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internaionale, poziii comune in cadrul organizaiilor

internaionale); - sa instituie cetenia europeana (care nu nlocuiete cetenia naionala dar o completeaz, conferind un numr de drepturi civile si politice cetenilor europeni); - sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justiie (legata de funcionarea pieei interne si in particular de libera circulaie a persoanelor); - sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislaiei adoptate de ctre instituiile europene, mpreuna cu tratatele fondatoare). In conducerea Uniunii Europene sunt implicate cinci instituii: - Parlamentul European (ales de ctre popoarele statelor membre), - Consiliul (reprezentnd guvernele statelor membre), - Comisia (executivul si organismul cu drept de a iniia legislaie), - Curtea de Justiie (care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar), - Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste instituii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic si Social si Comitetul Simbolurile Uniunii Europene Drapelul european este albastru, cu 12 stele. A fost adoptat iniial de ctre Consiliul Europei, n 1955, si a devenit drapelul oficial al Comunitii Europene n mai, 1986. Numrul stelelor nu are legtur cu numrul statelor membre; ele formeaz un cerc si sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simboliznd plenitudinea si perfeciunea. Imnul european, adoptat n iunie 1985 de ctre Consiliul european de la Milano, este Oda bucuriei, preludiul celei de-a patra pri a Simfoniei a IX-a de Beethoven. Moneda unic european Euro a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1999 si a nceput s fie distribuit, n bancnote si monede, n toate statele membre UE, ncepnd cu 1 ianuarie 2002. Sigla monedei este litera inspirat din litera greceasc epsilon si de prima liter a cuvntului Europa, iar cele dou linii paralele simbolizeaz stabilitatea. Din mai 2000, Europa are si o deviz Unitate n diversitate. Aderarea Romniei la Uniunea Europeana reprezint pentru

ntreaga societate romaneasca un obiectiv strategic de maxima importanta, fiind susinut in mod constant de toate instituiile statului, precum si de forele politice parlamentare, de societatea civila in general. Realizarea reformei si dezvoltarea Romniei pe principiile economiei de piaa impun, printre altele, o larga deschidere in economia mondiala. Apropierea geografica, complementaritatea si potenialul economic, fac din U.E. principalul partener comercial al tarii noastre. Romnia are legturi tradiionale cu Uniunea Europeana, fiind printre primele tari din Europa de Est care, nc din anii 70, a avut un cadru juridic bine definit in relaiile cu C.E.E., iar in 1980 a procedat la recunoaterea de facto a acestei grupri economice. Construcia european a luat, iniial, forma organizaiilor de cooperare stabilite la sfritul anilor 40. S-a constatat, n urma celui de-al doilea rzboi mondial, c naionalismul excesiv poate reprezenta o ameninare la adresa unor relaii interstatale panice i c poate produce grave repercusiuni pe plan internaional. Avndu-se n vedere i consecinele ce s-ar fi putut produce prin naterea epocii armelor de distrugere n mas, oameni politici ai perioadei ce au urmat rzboiului, au iniiat i constituit, n cea de-a doua jumtate a deceniului patru i n primii ani ai deceniului urmtor, la nivel internaional, instituii, organizaii n cadrul crora s-a creat premiza colaborrii, att la nivel politic, ct i la nivel economic, rol important avnd Organizaia Naiunilor Unite (octombrie 1945). Consecinele produse de cel de-al doilea rzboi mondial s-au resimit mai acut n rile Europene. nc de la nceputul anilor 40, n Europa s-au cristalizat reele rezultate din micrile de rezisten, cu scopul declarat de a stabili o ordine european postbelic, bazat pe principiul cooperrii, i nu pe cel al confruntrii. Aceste idei i convingeri ale "europenilor" i-au aflat rezultatul n mai 1948, cu ocazia primului Congres de la Haga pentru Unitate European, la care au participat cca. 750 delegai, membrii ai unor organizaii non-statale asociaii naionale i organizaii supranaionale tip "umbrel" . Astfel au fost receptate, la nivele guvernamentale, impulsurile necesare

nfiinrii Consiliului Europei, al crui statut a fost semnat de ctre membrii fondatori n mai 1949. Punctul comun tuturor organizaiilor internaionale i europene menionate anterior era faptul c toate acestea erau - n pofida tuturor revendicrilor "federalitilor" de la Congresul de la Haga n ceea ce privea Consiliul Europei - interesul pentru cooperarea economico social dintre ele. Adepii ideii formrii unui stat federal european, adic a unei forme mult mai extinse de asociere, au cutat s adopte orice variant de cooperare pentru a atinge, mcar n anumite domenii, o mai mare msur de integrare, n sperana c acest lucru se va constitui ntr-un fundament pentru extinderea treptat a domeniilor de cooperare. Partea francez a oferit o premis concret n acest sens, care constituia un rspuns viabil anumitor interese naionale: cooperarea la nivelul industriei crbunelui i a oelului. Aceast form de cooperare urma s monitorizeze tendinele de dezvoltare din industria grea german pentru a preveni o renarmare a Germaniei, nemulumit de pierderea rzboiului. Urmrea, n aceeai msur, s ncurajeze procesul de mpcare dintre statul francez i cel german. Acestea au fost, de altfel, i motivele pentru care la data de 9 mai 1950 ministrul francez de externe, Robert Schumann, a prezentat un plan pentru crearea unei autoriti pentru controlul produciei de crbune i oel pe teritoriile Republicii Federale Germane i ale Franei, aa numitul "Plan Schumann". La numai o lun dup prezentarea acestui plan a fost organizat o conferin interguvernamental, care urma s dezbat problematica nfiinrii autoritii propus de Schumann, iar la scurt timp dup aceea, la 18 aprilie 1951, a fost semnat la Paris de ctre reprezentanii Franei, Republicii Federale Germania, Italiei, Belgiei, Luxemburgului i Olandei, Tratatul de Instituire al Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO), cunoscut i sub numele de Tratatul celor ase. n acest fel au fost puse bazele unei organizaii de tip nou, ce avea n vedere nu doar o zon de liber schimb, ci i de impunerea unei piee comune, un domeniu extrem de important la acea vreme. Statele membre au renunat, n mare msur, la principiul de suveranitate n legtur cu producia lor naional de crbune i oel, ca urmare a aderrii la noua instituie supranaional. Evoluia comunitilor europene se produce o dat cu evoluia

relaiilor economice i sociale n Europa2. Structura instituional a Comunitii consta, din nfiinarea a patru instituii centrale: aa numita "nalt Autoritate", cu nou membri, care urmau s-i execute sarcinile ntr-un mod independent de statele membre. Competenele acestei autoriti, conferite prin Tratat, erau cuprinztoare i avea n vedere interzicerea acordrii de subvenii sau, n anumite condiii, controlul preurilor. Deciziile naltei Autoriti n aceste domenii urmau a fi valabile i obligatorii n toate statele membre. Cea de-a doua instituie nfiinat a fost numit "Consiliul Minitrilor", fiind alctuit din cte un reprezentant din fiecare ar i avea ca misiune coordonarea procesului de colaborare dintre nalta Autoritate i guvernele rilor membre. n plus, acesta urma s supravegheze, n anumite cazuri, activitile naltei Autoriti. De exemplu, era absolut necesar acordul Consiliului Minitrilor n ceea ce privete declararea unei crize n materia produciei de crbune i oel. Modul de votare n cadrul Consiliului depindea de problema n cauz, existnd mai multe variante: unanimitate, majoritate calificat i majoritate simpl. A treia instituie a CECO a fost "Adunarea Comun", compus din reprezentanii parlamentelor naionale, care aveau funcii pur consultative. Cea de-a patra i ultima instituie, nfiinat mpreun cu CECO, a fost Curtea de Justiie, a crei sarcin era s soluioneze, potrivit prevederilor din Tratat, eventualele divergene dintre statele membre, ntre organele CECO, precum i ntre statele membre i organismele create. SECIUNEA a II -a PERIOADA DINTRE CREAREA CECO I NFIINAREA COMUNITILOR EUROPENE3 Cea de-a doua etap parcurs pentru constituirea Comunitilor Europene cuprinde perioada de la intrarea n vigoare a Tratatului CECO i pn la nfiinarea Comunitii Economice Europene (CEE). Dup eecul din 1954 al planurilor ambiioase de creare a unei
2

Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p. 11, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 8. 3 Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 21, Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.80.

Comuniti Europene de Aprare i, n strns legtur cu aceasta, a unei Comuniti Politice Europene, adic al unei cooperri la nivel supranaional ntr-un domeniu extrem de sensibil i de politizat, s-a pus ntrebarea ce urmeaz s se realizeze. Guvernele statelor Benelux au propus noi demersuri n vederea integrrii. Propunerile au fost enunate cu ocazia Conferinei de la Messina, la mijlocul anului 1955, de ctre minitrii de externe ai statelor membre ale CECO, i au fost extrem de bine primite. n acest sens a fost stabilit un comitet alctuit din reprezentani guvernamentali sub conducerea ministrului belgian de externe Paul-Henri Spaak, care urma s elaboreze un raport, invitnd i Marea Britanie s ia parte la dezbateri. Marea Britanie s-a retras ns n noiembrie 1955, pentru c nu credea c planurile sale privind crearea unei zone de liber schimb, pe ct de liber i-o dorea aceast ar, puteau fi realizate. Raportul Spaak, prezentat n aprilie 1956, a devenit astfel baza negocierilor care au avut loc pe parcursul anului, i urmreau echilibrarea intereselor naionale, mai ales ntre Germania i Frana. ntr-un final s-a ajuns totui la un consens: Tratatele pentru instituirea unei Comuniti Economice Europene (CEE) i a unei Comuniti Europene a Energiei Atomice (CEEA) au fost semnate, n aceeai zi, la data de 25 martie 1957 la Roma "Tratatele de la Roma" de ctre cele ase state membre ale CECO, au intrat n vigoare la data de 1 ianuarie 1958. Prezint interes coninutul Tratatului CEE. Interesul principal exprimat n acest Tratat era ndreptat asupra instituirii unei piee comune, adic a desfiinrii totale a limitrilor comerciale dintre statele participante, instituind tarife vamale externe comune precum i o politic comercial comun. Acestea erau i obiectivele menionate n majoritatea dispoziiilor cuprinse n Tratat. n schimb, anumite reglementri cu privire la coordonarea politicii economice i monetare, precum i la alte domenii, ca de exemplu politica agrar, a transporturilor sau a anumitor aspecte din politica social, au pstrat n parte un caracter mai general, datorit unor rezerve exprimate de Frana. Putem, aadar, observa - comparnd acest Tratat cu Constituiile naionale - c este vorba de o situaie cu totul diferit. n vreme ce n cazul Constituiilor naionale nu se menioneaz practic nimic despre politicile adoptate sau despre domenii individuale,

dispoziiile specifice Tratatului sunt diferite i constituie nucleul Tratatului CEE. Bineneles c i acest Tratat conine anumite dispoziii constituionale clasice, i anume acolo unde este vorba de instituirea structurii instituionale pentru noua Comunitate i de raporturile dintre organisme. Fundamentul pentru crearea cadrului instituional a fost Tratatul CECO, fapt dovedit i de denumirile folosite pentru cele trei organisme (Consiliul Minitrilor, Adunarea, Curtea de Justiie), preluate de la CECO. n locul naltei Autoriti a fost instituit o Comisie, care urma s devin iniiatoarea politicii comunitare, implicndu-se totodat i n procesul de aplicare a acesteia, i aflndu-se, n plus, i n posesia unor competene proprii. n raporturile Comisiei cu Consiliul Minitrilor a existat un transfer semnificativ de putere n favoarea Consiliului. SECIUNEA a III -a PERIOADA DE LA CREAREA CEE I PN LA ACTUL UNIC EUROPEAN Cea de a treia etap din istoria UE vizeaz perioada de la intrarea n vigoare a Tratatelor de la Roma din anul 1958, i pn la prima revizuire important a Tratatului de constituire a CEE, prin aa numitul Act Unic European (AUE) din anul 1987. Pentru aceast etap sunt importante patru aspecte4, ce vor fi prezentate pe scurt n cele ce urmeaz: - aspectele constituionale; - cooperarea dintre statele membre; - extinderea Comunitii prin includerea de noi membrii; - alte aspecte noi promovate de Acordul Unic European. 1. Aspecte constituionale Sub acest aspect se impune s evideniem realizarea unor modificri importante aduse Tratatului, care au vizat domenii concrete: - nfiinarea unor instituii comune pentru cele trei Comuniti pre-existente, i anume pentru CEEA, CECO i CEE, prin aa numitul Tratat de Fuziune, ratificat n anul 1965 i care a intrat n vigoare n anul 1967;
4

Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 21, Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.80, Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 33.

10

- nlocuirea contribuiilor financiare ale statelor membre prin alocarea de mijloace proprii Comunitii, prin decizia Consiliului din anul 1970; - instituirea Curii Europene de Conturi, precum i alocarea unei mai mari puteri bugetare Parlamentului European prin aa numitul "Tratat de la Bruxelles" din anul 1975; - introducerea sistemului de alegeri directe pentru Parlamentul European, din anul 1976, ratificat de toate statele membre n anul 1978. Primele alegeri directe au avut loc n anul 1979; participarea la vot a fost de peste 60%. La fel de importani au fost ali doi factori care au evoluat n dou direcii diferite. Este vorba, n primul rnd, de aa numitul Compromis de la Luxemburg, de la nceputul anului 1966. Iniial, Consiliul Minitrilor, organul central al CEE, urma s treac, conform Tratatului, la data de 1.01.1966 de la votul unanim la cel al majoritii. Guvernul francez condus de De Gaulle a respins aceast schimbare. Cnd, la mijlocul anului 1965, nu s-a ajuns la nici un acord n privina finanrii - extrem de dezbtute - a domeniului agricol, Frana i-a retras reprezentantul din Consiliu, cu scopul de a mpiedica luarea oricrei decizii. Aceast "politic a scaunului gol" a reprezentat prima mare criz a CEE. Iar aceast criz s-a ncheiat n ianuarie 1966 prin mai sus amintitul "Compromis de la Luxemburg". Prin acesta, statele membre au hotrt s renune la decizia majoritar, atunci cnd sunt lezate interesele vitale ale unei ri. Al doilea factor important a fost jurisprudena Curii Europene de Justiie (CEJ). Printr-o serie de decizii inovatoare, Tratatul CEE, care n forma sa iniial purta clare trsturi interstatale, a fost modificat ntr-un mod fundamental, acesta fiind prevzut cu elementele unei Constituii funcionale. Principalele modificri au fost: - adoptarea principiului aplicrii directe i imediate pentru fiecare cetean al CE, fr intermedierea statelor membre, a dreptului CE; - adoptarea principiului supremaiei dreptului comunitar fa de dreptul naional; - atragerea Curilor Naionale de Justiie n jurisprudena U.E. Prin crearea CEJ, a fost instituit un sistem juridic, asemntor celor din cadrul sistemelor naionale, dar care depea tot ceea ce

11

era cunoscut la acea vreme n ceea ce privete relaiile interstatale. Acest sistem a devenit trstura definitorie i cea mai important a unicitii CEE. A luat amploare dezvoltarea cooperrii materiale, care s-a impus prin transpunerea obiectivelor specificate n Tratat, astfel: - au fost elaborate, pe parcursul unor negocieri extrem de dificile, ncepute la Conferina de la Stresa din iulie 1958, dispoziiile pentru Politica Agrar Comun; - la 1 iulie 1968 a fost realizat Uniunea Vamal, cu 18 luni mai devreme dect fusese specificat n Tratat, n luna decembrie a anului 1969. Acest lucru a nsemnat c au fost desfiinate taxele vamale interne, fiind introduse tarife vamale comune fa de statele tere. Se impune s evideniem i noutile intervenite n domeniul aderrii la Comunitate de noi membrii, aderare care s-a desfurat n trei etape distincte: - extinderea spre nord, cu includerea Danemarcei, Irlandei i a Marii Britanii (1973); - extinderea spre sud, cu includerea Greciei (1981); - extinderea spre vest, fiind incluse Spania i Portugalia (1986). n felul acesta, n mai puin de 20 de ani, Comunitatea i-a dublat numrul iniial de membri, fapt care a condus la o serie de consecine importante: - extinderea spre est cu nc 10 state; - apoi extinderea, tot spre est, cu nc dou state. - Uniunea European a nfiinat Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR), n anul 1975, din pricina aderrii unor ri mai puin dezvoltate, precum Grecia sau Portugalia. - programul pentru o pia intern, prin intermediul cruia, pn la finele anului 1992, urmau a fi nlturate toate restriciile comerciale nc existente ntre statele membre, i mai ales restriciile comerciale non-tarifare, cu scopul de a realiza o pia cu adevrat comun; - includerea n decizia Consiliului Europei din 1985, conform articolului 235 din Tratatul CEE, realizat ca urmare a unei conferine interguvernamentale, a modificrii Tratatelor de la Roma. Modificrile mai importante produse de AUE5, se refer la:
5

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 30.

12

- promovarea unor domenii politice noi. Printre acestea se numrau politica mediului, menionat anterior, dar i politica cercetrii i a tehnologiei, precum i politica regional; - constituirea pieei interne ca obiectiv inclus n Tratat; - fixarea unor noi modaliti de luare a deciziilor. Spre ex., introducerea unei noi proceduri de decizie, care prevedea majoritatea calificat n cadrul Consiliului Minitrilor, precum i modaliti de influenare cu mult mai puternice pentru Parlamentul European, care pn n acel moment nu avusese dect o funcie consultativ; - prevederea n Tratat a cooperrii dintre statele membre n domeniul politicii externe, reglementare care nu era prevzut n Tratatul CEE. SECIUNEA a IV - a PERIOADA DINTRE AUE I NFIINAREA UNIUNII EUROPENE Perioada de la intrarea n vigoare a Actului Unic European (AUE), la jumtatea anului 1987, i pn la intrarea n vigoare a Tratatului Uniunii Europene, la finele lui 1993, constituie cea de-a patra etap important n constituirea Uniunii Europene. Perioada a durat numai 5 ani, adic un sfert din timpul scurs de la adoptarea Tratatelor de la Roma i pn la AUE6. Dezvoltarea accelerat a UE a fost determinat de unii factori externi, ca: - factorii de influen interni Comunitii, care se afl n strns legtur cu dinamica procesului de integrare, atins prin proiectul pentru o pia intern i prin AUE. Piaa intern se suprapunea deseori cu politica monetar, cu politica imigrrii i a azilului, cu combaterea criminalitii i cu politica social, fapt cunoscut altminteri sub numele de "social dumping". Aceste puncte de suprapunere au fcut ca muli membrii comunitari s considere extrem de necesar aplicarea extensiv a politicii comunitare n domeniile mai sus amintite. n plus, aquis-ul comunitar, care a dobndit proporii impresionante n urma adoptrii AUE, a atras atenia din ce n ce mai mult asupra "deficitului democratic" din snul CE, determinnd, n plus, unele state membre s priveasc
6

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 33.

13

cu un oarecare scepticism integrarea unei Germanii devenite mai mari i cu o capacitate de lucru sporit n urma reunificrii. Dac avem n vedere i factorii externi Uniunii, vom meniona c n scut timp de la intrarea n vigoare a AUE, s-a avut n vedere o aprofundare a conceptului de integrare, acest lucru presupunnd, i o nou revizuire a Tratatului. Aspectele menionate au fost determinate de: - unele aspecte de nesiguran la nivelul relaiilor internaionale i europene cauzat de evenimentele importante petrecute n fostele ri socialiste; - tendina de aderare la UE a unor state est europene, aderare imposibil fr o revizuire temeinic a procedurilor de decizie intern Comunitii, fr a influena capacitatea de aciune a CE; - tendina accentuat de globalizarea economic, care a fcut ca msurile economice i socio-politice luate n cadrul statelor naionale s devin din ce n ce mai ineficiente. Factorii menionai, dar i alii de o mai redus importan, au determinat Comisia i Parlamentul European, precum i marea majoritate a statelor membre, s ajung la concluzia c sunt absolut necesare noi demersuri n direcia aprofundrii instituionale, chiar dac acest lucru a fost contestat cu vehemen, mai ales de ctre Marea Britanie. Pe tema uniunii monetare i politice din anul 1991, negocierile au fost deosebit de dificile din pricina intereselor divergente, punndu-se ntrebarea cum se va dezvolta CE n continuare. Rezistena nverunat a Marii Britanii mpotriva oricrui tip de lrgire a componentei socio-politice a Comunitii, precum i refuzul acesteia de a participa la planificata uniune monetar, au fost aspecte care au trebuit negociate de nsi efii de state i guverne, cu ocazia ntlnirii de la Maastricht. Alte momente tensionate au aprut cnd s-a pus problema noii revizuiri a Tratatului, care nu au fost depite nici dup ratificarea modificrii, care s-a produs totui, n februarie 1992. Tratatul de la Maastricht7 a fost respins, n iunie 1992, la referendumul organizat n Danemarca, de o majoritate de 50,7 procente, fa de 49,3 procente, i n acest fel problemele iniiale au revenit n atenie, ntruct orice modificare adus Tratatului trebuie acceptat de toate statele membre. Dup alte negocieri i concesii fcute
7

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 43.

14

Danemarcei, printre altele sub forma unei clauze speciale n ceea ce privete uniunea monetar, urmtorul scrutin din mai 1993 a condus la succesul dorit (56,8 fa de 43,2 procente). Toate acestea au avut ca rezultat faptul c Tratatul Uniunii nu a putut intra n vigoare dect cu o ntrziere considerabil, la data de 1 noiembrie 1993. Prevederile mai importante ale acestui Tratat sunt: - a fost instituit o nou organizaie, i anume Uniunea European, care se sprijin pe trei piloni. a) Pilonul CE8, potrivit cruia cooperarea se bazeaz pe Tratatul de la Paris (CECO), pe Tratatele de la Roma, precum i pe AUE, completate i modificate acum pe Tratatul de la Maastricht; b) Politica Extern i de Securitate Comun (PESC), "al doilea pilon", care reprezint dezvoltarea, iniiat la nceputul anilor 70, a conceptului cooperrii interstatale n domeniul politicii externe (CPE), conferindu-i un fundament n textul Tratatului; c) Cooperarea n domeniul Justiiei i al Afacerilor Interne - "al treilea pilon". Nici acest concept nu este nou, sprijinindu-se pe anumite tendine europene preexistente - rudimentare, ce-i drept n aceste domenii. Coeziunea Uniunii este generat de obiectivele i de structura sa general, aa cum este aceasta definit n dispoziiile generale din cadrul Tratatului. n cadrul Pilonului CE sunt prevzute o multitudine de modificri la nivel instituional, i n ceea ce privete domeniile politice de interes, care vizeaz n mare efectul supranaionalizrii. Exemple n acest sens sunt: a) introducerea unei noi proceduri de decizie, care s atribuie Parlamentului European dreptul la codecizie; b) mai multe decizii luate de Consiliu cu majoritate calificat; c) nfiinarea unui Comitet al Regiunilor; d) extinderea sanciunilor aplicate de Curtea European de Justiie n cazul n care statele membre nu in cont de deciziile sale, sau nu aplic la timp dreptul comunitar; e) extinderea responsabilitii comunitare asupra domeniilor introduse prin AUE, ca de exemplu politica cercetrii i a tehnologiei, politica mediului i politica regional;
8

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 183.

15

f) Uniunea monetar. Dispoziiile cu privire la uniunea monetar constituie, aa cum a fost programul pentru o pia intern n cazul AUE, nucleul Tratatului de la Maastricht; g) introducerea unor noi domenii, n care Comunitatea nu i desfurase - sau dac o fcuse, fr s se sprijine pe Tratat pn la acea or activitatea, spre exemplu politica cu privire la protecia consumatorilor, educaie etc.; h) alegerea unei noi i unice structuri de cooperare pentru politica social. Dup ce Marea Britanie refuzase n mod susinut i categoric s fie de acord cu extinderea competenelor comunitare n acest domeniu, celelalte unsprezece state membre s-au asociat ntr-un protocol separat, cu scopul de a realiza aceast extindere i asociere - dorit de toi i considerat a fi necesar. CAPITOLUL II ASPECTE PRIVIND DREPTUL COMUNITAR SECIUNEA I. ASPECTE GENERALE 1. Noiunea dreptului comunitar Dispoziiile cuprinse n tratatele instituind Comunitatea European i msurile luate de autoritile nsrcinate cu aplicarea lor, influeneaz legislaia naional n aproape toate domeniile, determinnd modificarea legislaiei statelor membre. n doctrin9 s-a apreciat c sistemul juridic comunitar este alctuit din izvoarele dreptului internaional, la care se adaug izvoarele proprii ale Dreptului comunitar. Dispoziiile comunitare au o autoritate supranaional i se impune direct subiectelor de drept naionale. Astfel se evoc libertatea ntreprinderii i libera circulaie a mrfurilor, a capitalurilor i a serviciilor care caracterizeaz relaiile comerciale i financiare intercomunitare, interzicerea, n principiu, a nelegerilor i a abuzului de poziie dominant10. Proiectul de
9

Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.65, Manfred Dauses Prioritatea Dreptului comunitar european n raport cu dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene, n Dreptul, nr. 6/2003, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 77. 10 Romul Petru Vonica - Introducere general n drept, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000, p. 319.

16

societate european, crearea grupului european de interese economice, reglementarea controlului concentrrii de capitaluri i al relaiilor concureniale dintre ntreprinderi, au fost motivaii pentru adaptarea legislaiei naionale la reguli comune. Tratatul de asociere a statelor comunitare permite organelor comunitare s adopte norme care se impun statelor membre, cu mai mult sau cu mai puin for, dup cum este vorba de directive sau regulamente. Dreptul european face parte din dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene. O cerin actual pentru statele ce doresc s adere la Comunitatea European, aa cum este cazul i al Romniei, este aceea de a-i adapta legislaia intern, pentru toate ramurile de drept, la legislaia comunitar. n doctrin s-a apreciat c dreptul comunitar, reprezint un ansamblu de norme juridice coninute n tratate sau elaborate de instituii avnd ca scop principal instituirea i buna funcionare a Uniunii Europene11. ntr-o alt opinie, dreptul comunitar este un drept propriu al Uniunii Europene i este alctuit din ansamblul normelor juridice ce se aplic n ordinea juridic a Uniunii12. Printre materiile care au evoluat recent sub influena i pe baza normelor comunitare se poate cita dreptul societilor comerciale. Este necesar s reamintim dou importante convenii de la Bruxelles, cea din 29 februarie 1968 asupra recunoaterii mutuale a societilor comerciale i cea din 27 septembrie 1968 asupra competenei judiciare i executrii hotrrilor n materie civil i comercial, precum i Convenia de la Roma din 19 iunie 1980, care a unificat n cadrul comunitar modurile de rezolvare a conflictelor de legi n materie contractual. 2. Obiectul Dreptului comunitar Dreptul comunitar reglementeaz raporturile juridice din cadrul Comunitilor Europene, precum i raporturile dintre acestea i statele membre, precizeaz statutul instituiilor europene, definind atribuiile ce le revin, statueaz competenele Uniunii i ale mecanismelor sale componente13.
11

Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea Drept instituional comunitar european, Ed. Actami, Bucureti, 1996, p. 4. 12 Constana Mtuescu Introducere n Dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2004, p. 83.

17

De la tratatele institutive i pn la ultimul tratat comunitar (cel de la Nisa, dreptul comunitar a nregistrat o dezvoltare considerabil, cuprinznd n sfera sa de aciune tot mai multe domenii: piaa intern, politica economic i monetar, protecia social, mediul nconjurtor, cercetarea i dezvoltarea tehnologic .a.). Cuprinderea n sfera de aciune a dreptului comunitar a acestor domenii, s-a fcut pe baza acordului statelor membre care au acceptat o limitare a competenelor lor i un transfer de atribuii ctre Comunitate. Prin limitarea drepturilor lor suverane s-a creat un drept aplicabil resortisanilor proprii i lor nsele14. Obiectul dreptului comunitar l constituie, aadar, reglementarea raporturilor juridice din cadrul Uniunii Europene (reglementarea organizrii i funcionrii instituiilor comunitare), precum i a unor activiti comune n domenii n care statele membre ale Uniunii au acceptat limitarea drepturilor suverane. Avnd n vedere aceste dou elemente ce dau contur obiectului dreptului comunitar, literatura de specialitate15 opereaz o clasificare a dreptului comunitar n drept instituional comunitar, format din normele juridice aplicabile organizrii i funcionrii instituiilor comunitare i dreptul comunitar material, format din reguli aplicabile n anumite domenii, precum i libera circulaie a persoanelor i serviciilor, concurena comercial, agricultur, protecia mediului .a. 3. Trsturile dreptului comunitar Din definiia dat de Curtea de Justiie (CJ) dreptului comunitar, potrivit creia acesta constituie o ordine juridic proprie, autonom i integrat n sistemul juridic al statelor membre, reies urmtoarele trsturi ale acesteia: 1. Dreptul comunitar reprezint o ordine juridic, adic reprezint un ansamblu organizat i structurat de norme juridice avnd propriile sale izvoare, dotat cu organe i proceduri apte s le emit, s le interpreteze, precum i s constate i s sancioneze, dac este cazul, nclcrile16.
13

Dumitru Mazilu Integrarea european. Drept comunitar i instituii europene, Ed. Lumina Lex, 2001, p. 56. 14 Hotrrea CJCE din 15.07.1964, n cauza Costa vs. ENEL. 15 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p.5. 16 G. Issac Droit comunitaire ge`nerale`, Paris, Masson, Ed. 1990, citat de R. Munteanu, op. cit., p. 69.

18

2. Dreptul comunitar se distinge de dreptul internaional public prin urmtoarele puncte de vedere: a) n timp ce dreptul internaional reglementeaz relaiile dintre state, adic relaiile externe ale lor, dreptul comunitar reglementeaz relaiile din interiorul Comunitii Europene17. Dreptul comunitar se plaseaz ntr-o poziie mult mai apropiat de dreptul intern, dar nu se identific cu acesta; b) subiecte ale dreptului comunitar pot fi i persoane fizice sau juridice, n timp ce sfera subiectelor dreptului internaional este strict limitat la state (subiecte primare), organizaii internaionale .a.; c) n timp ce normele dreptului internaional i au originea n cooperarea statelor, n acordul lor de voin i presupun meninerea integral a suveranitii statelor, dreptul comunitar este alctuit pe o cedare de competene, pe un transfer de suveranitate de la statele membre ctre instituiile comunitare, acestea avnd dreptul de a adopta legislaie n mod autonom, n limitele stabilite de tratatele comunitare; d) n timp ce dreptului internaional i lipsete latura sancionatoare, dreptul comunitar stabilete un mecanism de control al aplicrii normelor sale18, prevznd i sanciuni n caz de nerespectare a acestora. Autonomia dreptului comunitar se manifest i n raport cu dreptul intern al statelor membre, ns aceast autonomie nu este complet, absolut19, ntru normele juridice comunitare constituie o important component a sistemelor juridice naionale ale statelor membre, ele fiind aplicate n mod obligatoriu de instanele de judecat naionale. Substituirea dreptului intern cu dreptul comunitar nu este complet, ntruct dreptul comunitar intervine doar n reglementarea relaiilor sociale unde a avut loc transferul de competene de la stat la Comunitate, iar Curtea European de Justiie nu este competent s verifice legalitatea normelor juridice ale statelor membre. 3. Dreptul comunitar este un drept integrat n dreptul intern al statelor membre, aceast trstur fiind de esena dreptului comunitar.
17 18

Ion Filipescu, Augustin Fuerea Drept instituional comunitar european, Bucureti, 1996, p.53. n principal, controlul este realizat prin intermediul Curii de Justiie. 19 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 6.

19

Dreptul comunitar deine o for special de penetrare n ordinea juridic intern a statelor membre, i aceasta se exprim n faptul c norma de drept intern dobndete automat statutul de drept pozitiv n ordinea intern a statelor membre (este de aplicabilitate imediat) i creeaz prin ea nsi drepturi i obligaii pentru persoanele particulare (este de aplicabilitate direct) i are prioritate fa de norma naional20. 4. Ordinea juridic a comunitilor europene Dreptul comunitar a determinat apariia unei noi ordini juridicecea comunitar, n favoarea creia statele membre ale Comunitii i-au limitat competenele lor suverane, n anumite domenii prevzute de tratatele comunitare. Aceast nou ordine juridic se inspir, simultan, din dreptul internaional de tip clasic i din modelele cunoscute de dreptul federal, mprumutnd, cumulativ, din acestea. Curtea de Justiie a Comunitilor europene a numit o ordine juridic intermediar, "o ordine juridic proprie, integrat sistemului juridic al statelor membre". Ordinea juridic comunitar reprezint ansamblul de norme care guverneaz raporturile stabilite de ctre Comunitile europene cu urmtoarele categorii de subiecte de drept: statele membre; statele nemembre ale Comunitilor europene; alte organizaii internaionale; persoane fizice i juridice care nu aparin statelor membre ale Comunitilor europene. ntreg sistemul juridic comunitar se bazeaz pe doi "stlpi": - unul este integrarea direct a ordinii juridice comunitare n ordinea juridic intern a statelor membre ale Comunitilor europene; - iar al doilea este aplicabilitatea prioritar a dreptului comunitar n dreptul intern al statelor membre. Altfel spus, dreptul comunitar i dreptul intern al statelor membre sunt dou sisteme de drept autonome i care se influeneaz n mod reciproc. Ordinea juridic comunitar prezint dou caractere fundamentale, i anume :
20

Ion Anghel Tratatul internaional i dreptul internaional, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1999, p. 60, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 7.

20

1.Este o ordine juridic autonom, caracter afirmat att de Curtea de Justiie a Comunitilor europene, ct i de jurisdiciile interne. Aceast autonomie, legat de autonomia instituional, mbrac mai multe aspecte: - autonomia izvoarelor dreptului comunitar; - autonomia normelor comunitare; - autonomia reglementrii jurisdicionale a diferendelor, cu concursul Curii de justiie i al Tribunalului de prim instan. 2. Este o ordine juridic integrat n dreptul statelor membre, caracter afirmat de ctre Curtea de Justiie a Comunitilor europene, admis de toate jurisdiciile interne prin prevederi constituionale. Aceast integrare prezint i ea mai multe aspecte, i anume: - subiectele de drept comunitar sunt statele membre, dar i particularii; - organele naionale, inclusiv tribunalele naionale, aplic regulile dreptului comunitar ; aceast aplicare trebuie s fie identic n timp i spaiu. Ordinea juridic comunitar prezint i urmtoarele caracteristici definitorii: - este o ordine juridic bazat pe un sistem normativ complex i original; - constituie mijlocul principal de realizare a integrrii comunitare; - stabilete repartizarea competenelor ntre Comunitate i statele membre. Ordinea juridic a Comunitilor europene n ansamblul su, are n compunere dou categorii de norme juridice: - norme juridice cu valoare de lege fundamental, constituional (tratatele institutive i cele modificatoare); - norme juridice cu valoare de legi ordinare elaborate de instituii n existena i funcionarea lor.

5. Raportul dintre Dreptul comunitar i dreptul intern

21

al statelor membre O trstur caracteristic a Dreptului comunitar este autonomia acestuia, att n raport cu Dreptul internaional public, ct i n raport cu dreptul intern al statelor membre. Caracteristica normelor de drept comunitar i a celor din dreptul intern este aceea c ambele categorii de norme se adreseaz acelorai categorii de persoane. ntre cele dou ordini juridice exist un raport de cooperare, care presupune, n principal, o participare a autoritilor naionale, cu mijloacele lor proprii la atingerea obiectivelor comunitare, la aplicarea dreptului comunitar. Pentru determinarea acestui raport trebuie s avem n vedere trei aspecte: - cum se asigur aplicabilitatea dreptului comunitar n ordinea juridic intern a statelor membre; - care este locul pe care l ocup dreptul comunitar n sistemul dreptului naional; - care este autoritatea de care dispune dreptul comunitar n cadrul statelor ce formeaz comunitatea. 6. Aplicabilitatea direct a dreptului comunitar Aplicabilitatea direct este un principiu formulat de C.J.C.E., principiu conform cruia dispoziiile Tratatelor sau ale actelor instituiilor comunitare care ndeplinesc anumite criterii pot fi invocate de justiiabili n faa propriilor jurisdicii naionale i sunt susceptibile de a crea drepturi i obligaii n favoarea, respectiv n sarcina particularilor. Expresia "direct aplicabil" apare n art. 249 cu referire la unul dintre izvoarele dreptului comunitar derivat regulamentul. Astfel, aplicabilitatea direct semnific faptul c, n primul rnd, regulamentele comunitare sunt integrate ca atare n ordinea juridic intern i c orice msur naional de transformare sau de introducere n ordinea juridic intern este interzis. Argumentele care au condus C.J.C.E. la enunarea acestui principiu au fost pentru prima dat evideniate n hotrrea Van Gend & Loos. n aceast spe, C.J.C.E. constat faptul c efectul obiectiv al Tratatului este acela de "a institui o pia comun a crei funcionare privete n mod direct pe justiiabilii Comunitii". Asocierea resortisanilor statelor membre la construcia comunitar este confirmat de preambulul Tratatului

22

care, precizeaz Curtea, " n afar de guverne, sunt vizate popoarele, prin nfiinarea organelor care instituionalizeaz drepturi suverane al cror exerciiu afecteaz att statele membre, ct i cetenii lor." Astfel, n opinia Curii, Comunitatea constituie o nou ordine juridic, ai crei subieci sunt nu numai statele, ci i resortisanii acestora. Reamintim c, aplicabilitatea direct i principiul prioritii reprezint cei doi piloni ai ordinii juridice comunitare sau c, "acele caracteristici eseniale ale ordinii juridice comunitare () sunt, n special, prioritatea n raport cu sistemele de drept ale statelor membre, precum i efectul direct al unei serii de dispoziii aplicabile resortisanilor i chiar statelor membre". Pentru a i se recunoate efectul direct unei dispoziii comunitare, aceasta trebuie s ndeplineasc criteriile: claritatea, precizia i neafectarea de condiii. Efectul direct nu poate varia n existena i consecinele sale de la un stat la altul, principiile unitii i uniformitii dreptului comunitar impunnd o definiie a efectului direct. Din punct de vedere al redactrii, normele comunitare trebuie s fie perfecte, s creeze drepturi i s impun obligaii particularilor, fr s necesite adugarea unor dispoziii interne sau intervenia actelor comunitare. Aptitudinea natural a unei norme de drept de a produce efecte directe are drept consecin faptul c msurile de executare, att comunitare, ct i naionale, nu pot avea dect o funcie auxiliar. Jurisprudena C.J.C.E. face distincie ntre aplicabilitatea direct vertical i cea orizontal. Aplicabilitatea direct vertical desemneaz, n principal, posibilitatea invocrii dispoziiilor unei directive n raport cu un stat sau cu o autoritate a acestuia. Aplicabilitatea direct orizontal permite unui justiiabil privat s invoce o dispoziie comunitar mpotriva unei alte persoane particulare. Regulamentul comunitar este principalul izvor i act juridic al dreptului comunitar derivat. El este un act complex i eficace pentru progresul Comunitii i a procesului de integrare. El este obligatoriu i pentru statele membre ale Comunitii, chiar i n situaia cnd ele s-au opus adoptrii regulamentului respectiv. n Tratatul de la Maastricht se prevede: "Regulamentul are o putere general, este obligatoriu n totalitatea sa i este direct aplicabil n toate statele membre". Regulamentul comunitar

23

confer, n mod direct, drepturi i stabilete obligaii pentru statele membre, persoanele fizice sau morale, fr s fie necesar introducerea lui n legislaia naional a acestor state, ns au obligaia s le protejeze. Directiva nu este direct aplicabil, deci, n principiu, ea nu ar trebui s aib efect direct. Directiva comunitar oblig numai rile membre care sunt destinatarii ei. Prin ea se urmrete obinerea unor rezultate din partea rii vizate i las la latitudinea rii vizate, respectiv a organelor sale naionale, deplina competen n alegerea formelor i mijloacelor de realizare a prevederilor sale. Directiva produce efecte din momentul notificrii ei statului destinatar. ntruct, se adreseaz statelor membre, directivele trebuie s fac obiectul unei transpuneri n dreptul intern, ntr-un anumit termen precizat n coninutul actului comunitar n discuie. n concluzie, numai msurile de transpunere vor produce efecte directe n ordinea juridic naional. Mai trebuie menionat c, directiva nu ndeplinete cerina necondiionalitii, deoarece transpunerea implic o marj de apreciere din partea statului membru n cauz. Putem concluziona, n ceea ce privete directiva, spunnd c efectul direct intervine n anumite ipoteze numai n circumstane excepionale. Decizia comunitar, act individual, poate i ea s produc efecte directe. Decizia comunitar este actul care leag numai destinatarul ei, care poate fi un stat membru, o persoan fizic sau moral. Trebuie ns distins ntre decizia adresat particularilor i cea care are ca destinatari statele membre. Prima categorie produce, fr ndoial, efect direct, particularii putnd invoca asemenea decizii n faa jurisdiciilor naionale. n cazul al doilea, deciziile adresate statelor membre, se poate aplica doctrina cu privire la directiv. n cazul particularilor se produc efecte att verticale ct i orizontale, iar n cazul statelor membre, Curtea de Justiie nu s-a pronunat nc, dac deciziile ar putea avea i un efect direct orizontal (se consider c trebuie examinat coninutul deciziei pentru a se vedea dac este susceptibil de a produce efecte directe n relaia dintre destinatarul actului autoritatea statal - i teri).

24

Acordurile internaionale ncheiate de Comunitate pot i ele produce efecte directe i pot conferi justiiabililor dreptul de a se prevala de acestea n justiie. C.J.C.E. consider c trebuie examinate, spiritul, economia i condiiile acordului internaional i analizate dispoziiile sale n lumina att a obiectului i scopului su, ct i a contextului. Dac o dispoziie a dreptului comunitar este direct aplicabil, jurisdiciile naionale sunt inute s asigure salvgardarea drepturilor pe care le creeaz n favoarea particularilor. Ipoteza cel mai des discutat este aceea legat de efectul direct al G.A.T.T. i al O.M.C..Curtea a refuzat s recunoasc efectul direct al regulilor G.A.T.T., din cauza flexibilitii i a caracterului incomplet al sistemului reglementrii diferendelor. C.J.C.E a considerat c un stat membru nu poate folosi un argument de contrarietate cu regulile G.A.T.T. n sprijinul unei aciuni contra unui act comunitar. Regulile O.M.C., fa de cele G.A.T.T, se caracterizeaz printr-o consolidare a sistemului de reglementare a diferendelor, sistem care, n opinia Curii, lsa loc negocierilor, chiar i atunci cnd se constatase o nclcare a normelor. 7. Locul pe care l ocup dreptul comunitar n sistemul dreptului naional21 Aplicabilitatea direct a Dreptului comunitar const n introducerea normelor sale n ordinea juridic intern a statelor membre, ft a fi necesar ndeplinirea vreunei formaliti de transpunere a lor n norme juridice interne. ntregul drept comunitar este de aplicabilitate direct, indiferent de izvoarele sale. Consecina aplicrii directe a normelor Dreptului comunitar este faptul c Dreptul comunitar produce un efect direct, n sensul c este susceptibil de a crea drepturi i obligaii nu numai pentru statele membre, ci i pentru persoanele particulare. Caracteristica aceasta a Dreptului comunitar de a produce un efect direct este de esena ordinii juridice comunitare. Prin aceasta se deosebete de Dreptul internaional, printre subiectele cruia nu figureaz persoanele fizice sau juridice, acestea neputnd fi titulare de drepturi i obligaii direct din normele Dreptului internaional.
21

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p.6.

25

Efectul direct al Dreptului comunitar const, aadar, n aptitudinea acestuia de a crea drepturi i obligaii concrete pentru persoanele fizice i juridice din statele membre i imposibilitatea acestora de a invoca normele comunitare n faa instanelor naionale i a organelor comunitare. Curtea de Justiie a stabilit i ea c legislaia secundar produce efect direct, ca i legislaia primar, persoanele fizice sau juridice putndu-se prevala de dispoziiile tratatelor comunitare pentru a intenta o aciune n justiie. Motivndu-i aceast soluie, Curtea a artat c ordinea juridic comunitar este o nou ordine legal, autonom, ale crei subiecte nu sunt doar statele membre, ci i resortisanii acestora. Independent de dreptul naional, dreptul comunitar creeaz pentru particulari nu numai obligaii, ci le confer drepturi care rezult nu numai dintr-o atribuire explicit, ci pot aprea i ca un drept corelativ al unei obligaii instituite prin tratate n sarcina statelor membre. Nendeplinirea de ctre stat a obligaiei impuse de Dreptul comunitar d dreptul resortisanilor acestuia s-o invoce n faa instanelor judiciare naionale i comunitare. Unele dintre normele juridice comunitare beneficiaz de un efect direct complet, n sensul c drepturile pe care ele le confer sau obligaiile pe care le impun pot fi invocate att n raporturile cu organele comunitare sau naionale (efect vertical), ct i n raporturile cu ceilali particulari (efect orizontal). Au un astfel de efect unele dintre dispoziiile tratatelor comunitare care creeaz n mod expres drepturi i obligaii pentru particulari, precum i regulamentul, ca principal surs a dreptului comunitar derivat i deciziile instituiilor comunitare care i au ca destinatari pe resortisanii statelor membre. n cazul altor norme comunitare efectul direct este limitat, ele putnd fi invocate numai n raporturile particularilor cu autoritile statale22. n acest fel, directivele i deciziile adresate statelor membre au numai un efect direct vertical, particularii putndu-le invoca mpotriva unui stat care nu s-a conformat prescripiilor lor. Mai mult dect limitarea sa, efectul direct poate fi declarat chiar inaplicabil prin decizii ale Curii Europene de Justiie, n cazul unor

22

Roxana Munteanu Drept european, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1996, p. 50.

26

norme care se refer doar la instituiile comunitare i la relaiile dintre ele23.

8. Autoritatea de care dispune dreptul comunitar n cadrul statelor ce formeaz comunitatea Caracteristica Dreptului comunitar de a produce un efect direct n dreptul intern al statelor membre, face necesar stabilirea locului pe care l va ocupa norma comunitar n dreptul intern, n raport cu normele naionale i cum se va rezolva un eventual conflict ntre o norm naional i norma comunitar. n condiiile n care legislaia comunitar nu conine o reglementare expres n acest sens, rspunsul la aceast problem a fost dat de ctre Curtea de Justiie, care a statuat, cu caracter de principiu, prioritatea (primatul) Dreptului comunitar n faa dreptului naional al statelor membre24. Aceast soluie este singura compatibil cu caracterul integrator al Dreptului comunitar, cci altfel, dac s-ar recunoate posibilitatea aplicrii unei norme naionale care ar fi contrar Dreptului comunitar, dndu-se astfel eficien interesului naional n dauna celui comunitar, nsi existena UE i a Dreptului comunitar ar fi puse n discuie. n virtutea principiului prioritii, al supremaiei Dreptului comunitar, regulile acestuia vor face inoperante orice reguli de drept naional, n msura n care ar fi contrare25. Prioritatea Dreptului comunitar presupune, pe de o parte, imposibilitatea pentru o lege naional posterioar de a contraveni normelor Dreptului comunitar, iar pe de alt parte, aptitudinea normei comunitare posterioare de a modifica sau a face inaplicabile norme juridice naionale26.
23 24

Drago Dacian Cosmin Drept comunitar european, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2003, p. 123. Hotrrea pronunat n spe Costa contra ENEL; Hotrrea din 9 aprilie 1978 dat n cauza Simmenthal, n care se arat c Dreptul comunitar face parte integrant, cu rang de prioritate n ordinea juridic aplicabil pe teritoriul fiecrui stat membru. 25 I. Anghel op. cit., p. 63. 26 Manfred Dauses Prioritatea Dreptului comunitar european n raport cu dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene, n Dreptul, nr. 6/2003, p. 47.

27

Aplicndu-se direct n ordinea juridic a statelor membre i fiind superioare normelor interne, regulile Dreptului comunitar se impun tuturor organelor interne, inclusiv jurisdiciilor naionale, care au obligaia s le dea eficien complet, nlturnd orice regul naional contrar. Regula prioritii Dreptului comunitar este necondiional i absolut, aplicndu-se oricrei norme interne, indiferent de rangul acesteia, deci i unei norme constituionale27. Concluzionnd n privina raportului dintre Dreptul comunitar i dreptul intern, putem desprinde patru elemente ce caracterizeaz acest raport28: - coexistena normelor naionale cu cele comunitare. n anumite materii, normele naionale coexist cu cele comunitare. Un ex., nil ofer normele juridice referitoare la concuren. Practica juridic n aceast materie s-a format n sensul primrii normelor comunitare29; - substituirea dreptului naional de ctre Dreptul comunitar n acele domenii n care a avut loc un transfer de competene de la state ctre UE, autoritile naionale nemaiputnd emite norme juridice n aceste domenii. Substituirea poate fi total sau parial. De ex., Tariful Vamal Comun reprezint un document de substituire total; - armonizarea legislaiei naionale cu Dreptul comunitar. Presupune luarea unor msuri legislative ce au n vedere o anumit organizare a dispoziiilor naionale. Se pornete de la premisa conform creia competena legislativ aparine autoritilor naionale, dar avnd n vedere obiectivele comunitare, trebuie s se adopte norme juridice cu un anumit grad de omogenitate n cadrul statelor membre. n mod practic organismele comunitare emit indicaii, precizri, iar, ca regul, decizia normativ aparine autoritilor naionale; - coordonarea sistemelor de drept naional cu cel comunitar. n acest fel sistemul de drept naional sufer unele modificri pentru a se asigura realizarea efectelor pe care trebuie s le produc normele juridice comunitare.
27 28

R. Munteanu op. cit., p. 363. I. Anghel op. cit., p. 65. 29 Ion Filipescu, Augustin Fuerea Drept instituional comunitar european Ed. Actami, Bucureti, 1996, p, 92.

28

SECIUNEA a II-a IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR 1. Noiunea i clasificarea izvoarelor Dreptului 30 comunitar Prevederile art. 38 din Statutul Curii Internaionale de Justiie scot n eviden, n mod indirect, o bun parte dintre izvoarele Dreptului internaional, izvoare care nu pot fi considerate astfel i pentru Dreptul comunitar. Izvoarele celor dou ramuri se deosebesc i datorit finalitii acestora, deoarece, dac Dreptul internaional este convenional, Dreptul comunitar este dezvoltat prin puterea normativ a instituiilor sale, cu toate c i el i are originea n tratate. Sistemul normativ comunitar are, n primul rnd, menirea de a realiza un proces de integrare31. Aceasta, deoarece sorgintea Dreptului comunitar nu se regsete numai n tratatele institutive, ci i n practica instituiilor i a statelor membre i n sistematizarea normelor, realizat de nsi Curtea de Justiie32. Izvoarele Dreptului comunitar reprezint forma sub care se materializeaz normele juridice comunitare, regulile de conduit aplicabile n raporturile juridice comunitare33. 2. Clasificarea izvoarelor dreptului comunitar 2. 1. Izvoare primare (originare)34 Izvoarele primare sunt tratatele comunitare i alte acte fundamentale, care, mpreun cu izvoarele secundare, reprezint dreptul comunitar n sens restrns. Printre izvoarele primare menionm, n primul rnd, tratatele care au stat la baza constituirii celor trei comuniti europene:
30 31

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 77. Florian Coman Drept comunitar european, Ed. II, Ed. Universul Juridic, p. 65. 32 Ion Filipescu, Augustin Fuerea - Drept instituional comunitar european, Ed. II, Ed. Actami, Bucureti, 1996, p. 31. 33 Constana Mtuescu Introducere n Dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, p. 86. 34 Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 92, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 78.

29

- Tratatul de la Paris, din 1951, care a pus bazele Comunitilor Europene a Oelului i a Crbunelui; - Tratatele de la Roma, din 1957, care au pus bazele Comunitilor Economice i Comunitii Europene a Energiei Atomice. Dintre tratatele i actele de modificare a comunitilor pot fi amintite35: - Convenia din 1957, relativ la anumite instituii comune; - Tratatul care instituie Consiliul unic i Comisia Unic a Comunitilor Europene, Protocolul unic cu privire la privilegii i imuniti, de la Bruxelles din 1965 toate acestea reprezentnd instrumente juridice europene care alctuiesc instituii comune Comunitilor; - Actul unic european din 1985, care modific i completeaz tratatele de la Paris i Roma; - Tratatele de aderare a diferitelor state europene care au ajuns s completeze actuala configuraie a UE. n ceea ce privete aplicarea tratatelor comunitare36, aa cum se precizeaz n doctrina de specialitate (Guy Isaac), tratatele funcioneaz n baza principiului autonomiei tratatelor comunitare, n sensul c cele trei tratate comunitare constituie trei grupe de angajamente independente unele fa de celelalte. Tratatul internaional este un acord ntre dou sau mai multe state, ncheiat n scopul de a crea, modifica sau abroga normele existente37. nc din cele mai vechi timpuri, au aprut relaii ntre diferite state. Iniial aceste relaii erau caracterizate mai mult prin violen, fora negocierilor fiind dat de fora armat a fiecrui stat. Este tiut c Roma Antic, spre exemplu, se afla ntotdeauna n stare de rzboi, ntrerupt de scurte perioade de pace, de fapt perioada n care avea loc cheltuirea resurselor acumulate cu ajutorul sabiei i pregtirea pentru o nou lupt. i n prezent, negocierile dintre state se fac inndu-se cont de poziia pe care o ocup fiecare n ierarhia marilor puteri ale lumii, de fora lor economic i militar.

35 36

F.Coman op. cit., p. 66. I. Filipescu, A. Fuerea op. cit., p. 23, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 78. 37 Florian Coman - Drept Internaional Public, Ed. Sylvi, Bucureti, 1999, p.20, Constana Mtuescu Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 92.

30

Cu toate acestea, politica mondial s-a schimbat considerabil n ultimii ani. n primul rnd, statele lumii au contientizat c resursele lumii sunt epuizabile, i c numai folosirea lor raional i descoperirea unor alte tipuri de resurse, a cror exploatare ar avea un efect mai puin nociv asupra mediului, poate asigura existena n timp a societii umane n forma pe care o tim astzi. Pericolul imediat care ar trebui evitat n ceea ce privete aceast problem este acumularea de ctre unele state a unei mari cantiti de resurse i astfel lund natere un monopol exercitat de acestea asupra statelor mai srace. De asemenea, nici unul dintre statele lumii, orict ar fi de puternic, nu poate mpiedica procesul de globalizare, care se desfoar natural. Nici procesul de globalizare nu este lipsit de pericole. Ca urmare a globalizrii, importana i semnificaia granielor naionale este n continu schimbare, fapt ce va duce n cele din urm la dispariia lor. Dispariia granielor poate aduce cu sine dispariia identitii culturale a popoarelor, nlocuirea diversitii cu o plictisitoare uniformizare. Un pericol chiar i mai mare ar fi creterea puterii economice a marilor corporaii internaionale pn la un nivel la care odat atins, aceste corporaii ar putea exercita un puternic monopol, care ar sufoca ceilali ageni economici ce i desfoar activitatea n acelai domeniu. Scderea concurenei nu poate dect s duneze consumatorilor i economiei de pia privit la nivel macroeconomic. Ne aflm deja n situaia n care unele mari corporaii internaionale au o cifr de afaceri mai mare dect produsul intern brut al unor ri mai puin dezvoltate economic. Aceasta este desigur un bun exemplu de eficien economic i de o bun gestionare a resurselor, dar n acelai timp, apare i un mare numr de probleme. Devenind puternice organisme ce i desfoar simultan activitatea ntr-un numr foarte mare de state, ntr-o societate n care capitalul circul cu o vitez din ce n ce mai mare, se nate ntrebarea dac, n condiiile n care ritmul de cretere al acestor corporaii se va menine, ele vor mai putea fi controlate prin legi, astfel nct nenclcnd nici drepturile lor, de ageni economici care pot aciona liber pe mai multe piee, s se poat menine o concuren real, care s nu sufoce actorii mai mici de pe scena economic. Avnd n vedere c globalizarea este un proces natural pentru societate, care nu poate fi oprit, singura

31

soluie este ncercarea de a limita ct mai mult posibilele efecte negative care vor aprea ca urmare a desfurrii acestui proces. Pentru ca un tratat internaional s devin un izvor de drept comunitar, acesta trebuie s fie de aplicaie direct, adic s fie ratificat de Parlament i, de asemenea, trebuie s fie licit38. Constituia Romniei acord tratatelor internaionale, la care Romnia este parte, o atenie deosebit. n articolul 20 al Constituiei, alin. (2) se prevede c: Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, i legile interne, au prioritate reglementrile internaionale. i n constituiile altor state este dat o importan foarte mare tratatelor internaionale. Spre exemplu, n Constituia Germaniei, art.25, se prevede c: Regulile generale ale dreptului internaional sunt parte integrant a dreptului federal. Ele primeaz fa de legi i creeaz n mod nemijlocit drepturi i obligaii pentru locuitorii teritoriului federal. Mai mult chiar, n Constituia german, n art. 24, se prevede c Federaia poate transmite prin lege drepturi de suveranitate unor organizaii internaionale. Un alt aspect ce scoate n eviden importana tratatelor internaionale este faptul c numai prin semnarea unui astfel de acord pot lua natere organisme internaionale, suprastatale, ce hotrsc asupra viitorului mai multor state membre ale organizaiilor sau uniunilor de acest fel. 2. 2. Izvoare secundare sau derivate39 n aceast categorie sunt incluse actele adoptate de instituiile comunitare n scopul aplicrii prevederilor tratatelor: regulamente, directive, decizii. Izvoarele primare i izvoarele secundare sau derivate constituie principala surs a Dreptului comunitar, reprezentnd Dreptul comunitar n sens restrns. n sens larg, Dreptul comunitar cuprinde ansamblul regulilor de drept aplicabile n ordinea juridic comunitar40, fiind considerate izvoare ale Dreptului comunitar i urmtoarele categorii: - principiile generale de drept; - jurisprudena Curii Europene de Justiie;
38

Ioan Muraru, Simina Tnsescu - Drept constituional i instituii politice, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001, p.46. 39 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 80-90. 40 Roxana Munteanu Drept european, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1996, p. 272, Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.66.

32

- acordurile internaionale ncheiate de Comunitile Europene, n msura n care prevd drepturi sau stabilesc obligaii pentru instituiile comunitare, pentru statele membre sau resortisanii acestora; - regulamentele de ordine interioar, actele instituionale, rezoluiile i declaraiile instituiilor comunitare ce reprezint surse complementare ale Dreptului comunitar41. Izvoarele secundare formeaz dreptul primar sau originar, n care sunt incluse tratatele constitutive precum i instrumentele juridice care le-au fost anexate sau care le-au adus modificri, actele juridice fundamentale ale Dreptului comunitar42. Denumirea oficial a izvoarelor derivate se ntlnete n tratatele de constituire a comunitilor, i anume n art. 4 al Tratatelor de la Roma. Aceste izvoare cuprind actele unilaterale ale instituiilor comunitare. n cazul acestor izvoare, termenul derivat este utilizat pentru a indica funcia i subordonarea lor fa de tratate, ceea ce nseamn, pe deoparte c dispoziiile din dreptul derivat nu pot deroga de la tratatele constitutive, iar, pe de alt parte, c instituiile abilitate nu pot adopta dect actele necesare ndeplinirii misiunii lor i n condiiile prevzute n tratate. Corespunztor Tratatului de la Roma, art. 4, izvoarele derivate sunt: regulamentul, directiva, decizia, recomandrile i avizele. A. Regulamentul. Exprim puterea legislativ a Comunitilor, acesta fiind comparabil, prin natura i eficacitatea sa, cu legea intern. Regulamentul este principalul izvor derivat. Regulamentul este aplicabil n toate statele comunitare i are urmtoarele caracteristici: - caracter general; - for obligatorie; - aplicabilitate direct. B. Directiva43. Reprezint un instrument de uniformizare juridic, dar prin flexibilitatea sa determin funcia sa de apropiere de legislaiile naionale44.
41

Leicu Corina Drept comunitar, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1998, p. 89, Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 94. 42 A se vedea n acest sens B, Golman, a. Lyon Caen Droit commercial european, Ed. Dalloz, Paris, 1983, p. 26-28. 43 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 83. 44 R. Munteanu op. cit., p. 277.

33

Directiva se adreseaz numai anumitor state i nu tuturor membrilor Comunitii. Totui Curtea de Justiie a UE a admis c anumite Directive au caracter general, cu efect de aplicabilitate direct. Directivele au urmtoarele caracteristici: - oblig numai pe destinatari; - sunt acte ale cror coninuturi se limiteaz s fixeze un obiectiv; - au caracter obligatoriu. C. Decizia. Reprezint un act obligatoriu pentru cei crora le este destinat, fr s aib o influen general. Decizia vizeaz aplicarea prevederilor tratatelor la situaii particulare, ea fiind echivalent cu actele administrative individuale din dreptul intern. D. Recomandrile i avizele. Nu au for de constrngere i de aceea nu sunt considerate izvoare de drept45. Totui acestea sunt enumerate ca izvoare de drept, ntruct produc efecte juridice. 2.3. Izvoarele complementare Acordurile ncheiate de Comuniti, sau de UE, n ntregimea sa, cu state tere sau comunitare, constituie izvoare complementare ale Dreptului comunitar. n cadrul acestor izvoare sunt cuprinse i unele tratate ncheiate de statele membre ale UE cu unele statele tere. 2.4. Izvoare nescrise Dreptul comunitar este un drept scris, dar Curtea de Justiie a fcut recomandarea ca o regul de drept nescris nu trebuie s fie exclus de la legalitatea comunitar. Ca izvoare nescrise sunt menionate n literatura de specialitate46: cutuma, jurisprudena, principiile generale de drept. Cutuma comunitar, ca i cea internaional, trebuie s conin dou elemente eseniale: elementul material; practica relativ ndelungat, continu i repetat; elementul juridic. Jurisprudena. Potrivit concepiei comunitare, trebuie s se in seama de jurisprudena Curii de Justiie a UE. Jurisprudena curii reprezint un izvor important care asigur o interpretar i aplicare uniform a dreptului comunitar. n ceea ce privete principiile comunitare, menionm c acestea sunt:
45 46

F. Coman op. cit., p. 68. F. Coman Drept comunitar european, Ed. II, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2003, p. 68.

34

principiul principiul principiul principiul principiul

preferinei comunitare; liberei concurene; liberei circulaii a mrfurilor; ntietii Dreptului comunitar; uniformitii Dreptului comunitar.

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI COMUNITAR 1. Aspecte introductive Prin hotrrile sale, Curtea de Justiie a Comunitilor Europene, cu sediul la Luxemburg, a iniiat i formulat principiile generale ale dreptului comunitar, principii care ulterior au fost introduse n Tratatele Comunitilor Europene sau n tratatele modificatoare, iar n prezent sunt consacrate, ca atare, n Tratatul instituind o Constituie pentru Europa, semnat la Roma la 29 octombrie 2004. Astfel, T.C.E. a creat propria ordine juridic comunitar, care a devenit parte integrant a ordinii juridice a statelor membre, pe care instanele acestora sunt obligate s o respecte. Sistemul juridic nscut din Tratat, izvor independent de drept, nu poate fi, datorit naturii sale speciale, surclasat de normele juridice interne, fiind superior acestora, asemenea normelor ordinare care sunt inferioare celor extraordinare. De asemenea, s-a statuat de ctre Curtea de Justiie de la Luxemburg, faptul c orice conflicte care intervin ntre reglementrile comunitare i cele naionale trebuiesc rezolvate aplicnd principiul prioritii dreptului comunitar. O instan naional are obligaia s aplice dreptul comunitar i s-i asigure efectul direct nlturnd, chiar din oficiu, orice norm intern contrar. Aplicabilitatea direct a dreptului comunitar presupune aplicarea deplin i uniform a reglementrilor sale n toate statele membre, ncepnd cu data intrrii lor n vigoare. Totodat, s-a afirmat faptul c respectarea drepturilor fundamentale este parte integrant a principiilor generale de drept aprate de Curtea de Justiie. Lungul proces de constituire a unei Europe unite a fost destul de anevoios, cunoscnd chiar i unele perioade de stagnare, mai ales din punct de vedere politic.47 De la cele 6 state
47

Eduard Dragomir Constituia european ntre deziderat i realitate. 35

semnatare ale celor trei tratate institutive Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg Comunitile europene au ajuns treptat la 9, 12, 15 i, n sfrit, la 25 de state membre ncepnd cu 1 mai 2004 i stabilirea unor obiective pentru 2007, cnd alte state, printre care i Romnia, vor deveni membre ale Uniunii Europene.48 Aderarea noilor state i atingerea obiectivelor mai nti de natur economic i apoi politic au impus ns i revizuirea Tratatelor comunitare i mai ales reforma sistemului instituional. n aceste condiii au fost adoptate, pe rnd: Actul Unic European (AUE), intrat n vigoare n 1987; Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, intrat n vigoare n 1993; Tratatul de la Amsterdam, intrat n vigoare n 1999 i, n sfrit, Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 i intrat n vigoare dup cca. 2 ani de dezbateri, din 1 februarie 2003. Acest ultim tratat a avut menirea de a pregti Uniunea European att din punct de vedere instituional, ct i legislativ, pentru a face fa unui numr aproape dublu de state membre. Totodat, la finalul Tratatului de la Nisa a fost anexat un document care putem spune, c a marcat primul pas spre o viitoare Constituie European. Nu este vorba de altceva dect de celebra Declaraie de la Nisa privind viitorul Uniunii Europene, care stabilea convocarea n 2004 a unei noi Conferine care s pun n discuie alte probleme importante, precum: stabilirea i meninerea unei mai precise delimitri a competenelor ntre Uniunea European i statele membre, reflectnd principiul subsidiaritii; statutul Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, proclamate la Nisa, n acord cu Concluziile Consiliului European de la Koln; o amplificare a Tratatelor cu intenia de a le face mai clare i mai uor de neles; rolul parlamentelor naionale n arhitectura european. Reinnd cele amintite, se recunoate, n acelai timp, nevoia de a mbunti i asigura n permanen legitimitatea democratic i transparena Uniunii i a instituiilor sale, pentru a le apropia de cetenii statelor membre. Din interpretarea Declaraiei privind viitorul Uniunii Europene se poate vedea intenia unei noi reforme de proporii. Dac avem n vedere i declaraiile liderilor Uniunii, din perioada analizat
n prezent state membre ale Uniunii Europene sunt: Austria, Republica Ceh, Polonia, Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Letonia, Luxemburg, Marea Britanie, Portugalia, Slovacia, Spania, Belgia, Cipru, Estonia, Ungaria, Slovenia, Suedia, Olanda, Malta, Frana, Grecia, Italia, Lituania.
48

36

(2000 - 2001), atunci gndul ne zboar la ideea c reforma despre care vorbim ar putea include i dotarea Uniunii Europene cu o Constituie. n acest sens, Preedintele Parlamentului European Nicole Fontaine, declara, cu ocazia summit-ului de la Feira (Portugalia), n iunie 2000, c Uniunea European trebuie s se doteze cu o Constituie i s adopte o Cart a drepturilor cetenilor. Astfel, adresndu-se efilor de stat i de guvern ai rilor membre UE, Nicole Fontaine i-a exprimat sperana n privina dotrii Europei cu o Constituie, a crei elaborare ar putea fi precedat de o restructurare i o simplificare a tratatelor adoptate pn n prezent. n ceea ce privete o Constituie a Europei (a unei Europe care s cuprind, treptat, toate statele europene, inclusiv pe cele mai puin dezvoltate din Europa Central i de Est), unii specialiti, juriti sau politologi, s-au pronunat chiar i n sensul a ceea ce ar trebui s cuprind un asemenea document. SECIUNEA a IV-a CONSTITUIA EUROPEAN 1. Aspecte introductive Procesul lung de constituire a Uniunii Europene a fost destul de anevoios49, cunoscnd chiar i unele perioade de stagnare i chiar de profunde crize, mai ales din punct de vedere politic. De la cele 6 state semnatare ale celor trei tratate institutive Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg Comunitile europene au ajuns treptat la 9, 12, 15, 25 i, n sfrit, la 27 de state membre ncepnd cu 1 ianuarie 2007 i stabilirea unor obiective pentru aderarea de noi state i atingerea obiectivelor mai nti de natur economic i apoi politic. S-a impus revizuirea Tratatelor comunitare i mai ales reformarea sistemului instituional. n aceste condiii au fost adoptate, pe rnd: Actul Unic European (AUE), intrat n vigoare n 1987; Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, intrat n vigoare n 1993; Tratatul de la Amsterdam50, intrat n vigoare n 1999 i, n sfrit, Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 i intrat n vigoare
49 50

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 192. Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 44.

37

dup cca. 2 ani de dezbateri, la 1 februarie 2003. Acest ultim tratat a avut menirea de a pregti Uniunea European att din punct de vedere instituional, ct i legislativ, pentru a face fa unui numr aproape dublu de state membre. La finalul Tratatului de la Nisa a fost anexat un document care putem spune, c a marcat primul pas spre o viitoare Constituie European. Nu este vorba de altceva dect de celebra Declaraie de la Nisa privind viitorul Uniunii Europene, care stabilea convocarea n 2004 a unei noi Conferine care s pun n discuie alte probleme importante, precum: stabilirea i meninerea unei mai precise delimitri a competenelor ntre Uniunea European i statele membre, reflectnd principiul subsidiaritii; statutul cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, proclamate la Nisa, n acord cu Concluziile Consiliului European de la Kln; o simplificare a Tratatelor cu intenia de a le face mai clare i mai uor de neles; rolul parlamentelor naionale n arhitectura european. S-a evideniat, totodat, nevoia de a mbunti i asigura n permanen legitimitatea democratic i transparena Uniunii i a instituiilor sale, pentru a le apropia de cetenii statelor membre. Din interpretarea Declaraiei privind viitorul Uniunii Europene, se poate vedea intenia unei noi reforme de proporii. Dac avem n vedere i declaraiile liderilor Uniunii, din perioada analizat (2000-2001), era evident intenia acestora de a fi adoptat o Constituie pentru Uniunea European. n acest sens, Preedintele Parlamentului European, Nicole Fontaine, declara, cu ocazia summit-ului de la Feira (Portugalia), n iunie 2000, c Uniunea European trebuie s se doteze cu o Constituie i s adopte o Cart a drepturilor cetenilor. Astfel, adresndu-se efilor de stat i de guvern ai rilor membre UE, Nicole Fontaine i-a exprimat sperana n privina dotrii Europei cu o Constituie, a crei elaborare ar putea fi precedat de o restructurare i o simplificare a tratatelor adoptate pn n prezent. Premierul francez, Lionel Jospin, a fost i mai concis: Constituia ar determina organizarea i funcionarea instituiilor europene. Nu ar fi suficient, cu siguran, s botezm un nou tratat cu numele de "Constituie". Un asemenea text nu ar avea sens, dect dac ar reprezenta punctul final al unor reforme profunde, i nu produsul unei simple rescrieri a tratatelor actuale. Este important, de

38

asemenea, ca acest demers constituional s exprime un act politic fundamental: afirmarea unui proiect comun, expresia unei ambiii colective. Demersul va fi condus, n primul rnd, de ctre guvernele statelor membre ale Uniunii, dar va reprezenta i contribuia cetenilor. Carta drepturilor fundamentale va constitui miezul Constituiei. Dup modelul metodei de elaborare a Cartei, pregtirea Constituiei ar putea fi ncredinat, la nivel european, unei Convenii, reunind reprezentanii diferiilor actori ai UE: statele membre, Parlamentele naionale, Parlamentul European, societatea civil. Deciziile finale ar reveni statelor i ar fi ratificate de ctre popoare. Nimeni nu putea s prevad atunci ct de dificil va fi misiunea adoptrii unei Constituii Europene, dificultate care nu a fost depit nici astzi, cnd unele state ale Comunitii refuz, n continuare, s ratifice Constituia, adoptat n cele din urm. n ceea ce privete o Constituie a Europei (a unei Europe care s cuprind, treptat, toate statele europene, inclusiv pe cele mai puin dezvoltate din Europa Central i de Est), unii specialiti, juriti sau politologi, s-au pronunat chiar i n sensul a ceea ce ar trebui s cuprind un asemenea document. Se impune s exemplificm opiniile cunoscuilor specialiti romni n domeniu, Adrian Severin i Gabriel Andreescu. S-a precizat, n aceast ordine de idei, c proiectul Constituiei Europene va trebui s defineasc, n prima parte, setul de valori comune menit s constituie reperele unei Europe sociale, juste i solidare, cultivnd respectul diversitii i egalitatea anselor la nivel individual i de grup. Aceast parte a Constituiei Europene ar trebui s aib ca nucleu principal Carta Drepturilor Fundamentale, completat n domeniul drepturilor politice i dezvoltat n privina drepturilor sociale, economice i culturale. O a doua parte a Constituiei va trebui s defineasc principalele instituii europene: - Un legislativ bicameral - un Parlament European ales direct i un Senat European. Parlamentul European va acoperi principala activitate legislativ la nivel federal. Senatul European va lua decizii n legtur cu acele subiecte extrem de sensibile i cu caracter vital pentru statele federale, care se adopt prin consens. Utilizarea consensului trebuie sa fie transparent. Atunci cnd consensul a fost blocat de un singur stat, Senatul European poate decide cu majoritate calificat

39

depirea impasului prin recurgere la referendum n statul federal care i-a exercitat dreptul de veto. Avnd n vedere acest fel de competene excepionale, ar urma ca membrii Senatului s fie efii statelor federale, alei prin vot universal i direct. Sistemul judiciar ar urma s se compun dintr-o Curte Federal Suprem i Curi federale locale (funcionnd la nivelul subiecilor federaiei), precum i dintr-un sistem judiciar naional cu mai multe trepte de jurisdicie. Pentru anumite cauze, cele dou sisteme s-ar ntreptrunde urmnd a se deschide astfel un drept individual de recurs pn la Curtea Federal Suprem. ntr-o alt opinie se propunea s se nfiineze funcia de preedinte al Europei, n atribuiile cruia s intre reprezentarea Uniunii. Avnd n vedere toate aceste opinii, sau mai bine zis propuneri i dac avem n vedere faptul c pornind tot de la nite propuneri s-a finalizat n decembrie 2000, Carta European a Drepturilor Fundamentale, exista aproape o certitudine n ceea ce privete concretizarea, n curnd i a ideii unei Constituii Europene, att de necesar pentru buna organizare a Uniunii, dar i pentru a uni ntr-un document reglementrile existente n acest moment la nivelul Uniunii Europene. Aa s-a i ntmplat i la numai 3 ani de la primele idei despre o Constituie european, proiectul a devenit realitate. 2. Elaborarea i adoptarea Constituiei51 Uniunea European a intrat ntr-o nou etap a evoluiei sale pe data de 28 februarie 2002, cnd s-au deschis, la Bruxelles, lucrrile Conveniei privind viitorul Europei. Dup cum se stabilea nc din 2002, concluziile Conveniei, a crei activitate se va ncheia n iunie 2003, vor fi prezentate Conferinei Interguvernamentale din 2004 i vor servi la redactarea unui nou tratat al Uniunii sau, poate, chiar a unei Constituii Europene. Decizia final n acest sens trebuia s fie luat la nivel de efi de stat. Creat conform hotrrilor Consiliului European de la Laeken, din decembrie 2001, Convenia a fost alctuit din 105 membri. Fiecare dintre cele 15 state membre UE n acea perioad i cele 13 ri candidate la aderare au desemnat cte un reprezentant din partea guvernelor i, respectiv, cte doi din partea parlamentelor naionale. Parlamentul European a fost reprezentat de 16 euro51

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 192.

40

deputai, iar Comisia European, prin francezul Michel Barnier, comisar pentru probleme regionale, i portughezul Antonio Vitorino, comisar pentru afaceri interne. Forumul, avnd un prezidiu alctuit din 12 membri - provenind n exclusivitate din statele Uniunii a fost condus de fostul ef de stat francez Valery Giscard d'Estaing i de cei doi vicepreedini - belgianul Jean-Luc Dehaene i italianul Giuliano Amato, ambii ex-primminitrii. Frana a fost cel mai bine reprezentat n Convenie, cu 12 membri, n timp ce Suedia, Grecia, Luxemburgul i fiecare dintre cele 13 state candidate aveau doar cte ase membri (cifrele includ i supleanii). Principalele trei provocri crora potrivit documentului de la Laeken - va trebui s le fac fa Europa de mine, erau legate de apropierea mai mare dintre organismele comunitare i ceteni, de asigurarea eficienei structurilor instituionale n contextul n care Cei 15" vor deveni Cei 27 sau 28 i, de asemenea, de impunerea Europei ca actor principal pe scena politic i economic internaional. Lucrrile Conveniei - care s-au bazat pe un amplu dialog cu societatea civil s-au axat pe identificarea de soluii pentru o mai bun repartizare i definire a competenelor Uniunii Europene, pentru simplificarea instrumentelor comunitare (directive, decizii, avize, recomandri etc.), pentru sporirea transparenei instituionale i a democraiei la nivel european. n contextul amintit, dezideratul a devenit realitate n a doua jumtate a anului 2003, cnd proiectul Constituiei Europene a ajuns n forma final. 3. Finalizarea Constituiei Membrii Conveniei Europene au definitivat, n prima jumtate a anului 2003, Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituii pentru Europa. Astfel, Proiectul a fost adoptat prin consens de Convenie la data de 13 iunie i 10 iulie 2003, iar la 18 iulie 2003 a fost prezentat Preedintelui Consiliului European de la Roma, dup ce, n urm cu cca. o lun, primele dou pri ale Proiectului fuseser prezentate n cadrul Consiliului European de la Salonic, din 20 iunie 2003. Preedintele Conveniei, Valery Giscard d'Estaing, a solicitat efilor de stat i de guvern din rile Uniunii Europene s se strduiasc s menin ''intact pe ct posibil'' aceasta form final. ''S nu revenim la arbitraje cutate i gsite'' - a spus el, atrgnd atenia c orice schimbare ulterioar va

41

necesita noi negocieri, care vor prelungi procesul de adoptare a celui mai important document al Uniunii Europene - Constituia. ''A schimba aceast Constituie a menionat el - a modifica echilibrele sale comport riscul deformrii ei i implicit al dislocrii muncii noastre de pn acum (...) iar opinia public i poate chiar i istoricii vor spune c o formidabil ocazie a fost ratat''. Dup o perioad de stagnare, discuiile aprinse n ceea ce privete Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituii pentru Europa, s-au reluat energic n cursul anului 2004, ndeosebi dup 1 mai 2004, cnd alte 10 state au devenit membre UE. De asemenea, un rol deosebit de important l-a avut i unda de oc provocat de atacurile teroriste de la Madrid (Spania) din martie 2004, evenimente care au determinat minitrii de externe ai statelor membre UE s finalizeze, n cadrul summit-ului de la Bruxelles, din 25-26 martie 2004, un Proiect de Declaraie ce conine zece msuri pentru combaterea flagelului terorist, printre care numirea unui coordonator al luptei antiteroriste i adoptarea anticipat a Clauzei de solidaritate nscris n Proiectul de Constituie, n baza creia statele UE i vor oferi reciproc asisten, inclusiv prin mijloace militare, n caz de atac terorist. Tot n cursul anului 2004, liderii Uniunii Europene au ajuns, n sfrit, la un acord n ceea ce privete Constituia, i astfel, aceasta a fost aprobat n cadrul Conferinei Interguvernamentale din 18 iunie 2004. 4. Semnarea Constituiei La data de 29 octombrie 2004, unul dintre cele mai importante evenimente istorice ale ultimelor decenii, a avut loc la Roma, prin semnarea Tratatului de instituire a unei Constituii pentru Europa. Liderii statelor membre UE i-au pus semntura pe acest act ntr-o ceremonie ce a avut loc n acelai loc unde, n urm cu cca. o jumtate de secol, fuseser semnate celebrele Tratate de la Roma, instituind Comunitatea Economic European (CEE) i Comunitatea European a Energiei Atomice (Euratom). n 1957, n faa cldirii Palazzo dei Conservatori, doar ase steaguri erau nlate fa de cele 28 de astzi.Printre ele i drapele naionale ale Romniei, Bulgariei i Turciei, ai cror lideri au semnat i ei documentul european. Liderii croai au fost la

42

rndul lor prezeni la ceremonie, dar nu i-au adugat semntura la irul celorlalte. Cu ocazia semnrii, primul-ministru olandez, Jan Peter Balkenende, a crui ar deine preedinia Consiliului UE, a fcut o afirmaie care, probabil, va rmne n istorie: Semnturile noastre nu reprezint o ncheiere, ci un nou nceput. Cuvintele liderului olandez sunt ct se poate de adevrate, procesul de ratificare a Constituiei anunndu-se greu i destul de problematic, cel puin 11 state membre avnd programat un referendum pe aceast tem n urmtorii doi ani. Toate statele membre UE trebuie s-i dea acordul asupra acestui document pentru ca el s poat intra n vigoare. Fostul ef al Comisiei Europene, Romano Prodi, a subliniat n luarea sa de cuvnt c textul constituional european merge mai departe dect actualele tratate europene: Coninutul inovator al drepturilor sociale, care acum sunt recunoscute drept legislaie primar, i noile clauze sociale introduse n Constituie reprezint pai clari fcui nainte. Importana semnrii Constituiei a fost evideniat i de primul ministru italian, Silvio Berlusconi, preedintele italian, Carlo Azeglio Ciampi, care a salutat actul semnat ca pe un moment de cotitur al istoriei umanitii". CAPITOLUL III SISTEMUL INSTITUIONAL AL UNIUNII EUROPENE SECIUNEA I ASPECTE GENERALE 1. Aspecte de natur instituional52 Dup anul 1957, instituiile UE au cunoscut un proces evolutiv continuu, astfel: - n anul 1957 se stabilete ca organ comun al celor trei comuniti Curtea de Justiie (CJ); - n anul 1958 este constituit Adunarea Parlamentar ; - n anul 1962 Adunarea Parlamentar se transform n Parlamentul Uniunii Europene;
52

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 66, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 101.

43

- n anul 1967, prin Tratatul de la Bruxelles, se stabilesc nc dou organe comune ale UE: Consiliul de Minitri i Comisia Comunitilor se transform n Comisia Comunitii Europene (CUE); - n anul 1987, prin Actul Unic European (AUE), este nfiinat o nou instituie a UE Consiliul UE sau Consiliul European; - n anul 1992, prin Tratatul de la Maastricht, este nfiinat Curtea de Conturi. 2. Principiile care stau la baza funcionrii instituiilor UE: 1. Principiul autonomiei funcionrii instituiilor europene. Instituiile UE i stabilesc singure propria funcionare, propriul statut i i numesc proprii funcionari instituionali. 2. Principiul atribuirii de competen. Fiecare instituie funcioneaz n baza atribuiilor stabilite de tratatele de instituire a comunitilor sau de hotrrile de modificare instituional. 3. Principiul echilibrului instituional, un principiu al separaiei puterilor instituionale i cooperarea ntre instituiile europene. SECIUNEA a II - a INSTITUIILE UNIUNII EUROPENE n baza Constituiei, cadrul institutional care include Parlamentul European, Consiliul European, Comisia European i Curtea de Justiie a Uniunii Europene . Banca Centrala europeana are un rol major in politica economica si monetara a Uniunii, in timp ce Curtea de Audit asigura partea de audit a veniturilor i cheltuielilor Uniunii. Cadrul instituional al U.E., stabilit prin tratate, are la baz "triunghiul instituional" format din Comisia European, Parlamentul European i Consiliul Uniunii Europene, care sunt factorii de decizie. 1. Comisia European (CE) 1.1.Aspecte introductive Comisia European este instituia cea mai dinamic a UE. i revine rolul de a reprezenta interesele generale ale Uniunii, este independent fa de statele membre n aciunile sale i are un important drept de iniiativ legislativ. Este, totodat, un

44

barometru fidel al tuturor ncercrilor de reform instituional. Vegheaz, totodat, la respectarea tratatelor ncheiate de UE. 1.2. Constituirea CE53 Comisia European (CE) este recunoscut ca instituie a UE ce a fost instituit dup tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965. Prin Tratatul de fuziune a celor trei Comuniti Europene, a fost instituit o Comisie Unic a Comunitii Europene, care nlocuia nalta Autoritate i cele dou comisii anterioare, la care ne-am referit mai sus. O dat cu adoptarea Tratatului de la Maastricht, denumirea de Comisie a Comunitii Europene a fost nlocuit cu cea de Comisie European, denumire ce s-a meninut i n tratatele ulterioare. CE este alctuit, n prezent, din 30 de comisari europeni, ceteni ai statelor membre ai UE, desemnai pe baza competenelor profesionale i persoanele, de ctre guvernele statelor membre i care sunt independeni fa de guvernele naionale. Desemnarea CE se desfoar dup urmtoarea procedur: a) n cadrul unei reuniuni exprese a Consiliului European la nivelul efilor de stat i de guvern este desemnat, cu majoritate calificat, o personalitate ce urmeaz s fie numit preedinte al comisiei, urmnd ca desemnarea s fie aprobat de Parlamentul European; b) n baza propunerilor avansate de guvernele statelor membre, Consiliul Uniunii Europene, cu majoritate calificat, mpreun cu preedintele numit al Comisiei, desemneaz comisarii; c) comisarii, mpreun cu preedintele desemnat, sunt supui, n calitate de organ colegial, aprobrii Parlamentului European; d) dup aprobarea propunerilor de ctre Parlamentul European, Consiliul UE, cu majoritate calificat, numete n funcie Comisia European. Comisia trebuie s aib n componena sa cel puin un membru i nu mai muli de doi din fiecare stat. Numrul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliul UE, cu unanimitate de voturi. n perspectiva lrgirii Uniunii la 27 state membre, numrul comisarilor va fi de cel mult 27, putnd s fie chiar mai mic dect
53

Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 52, Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 84, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 130.

45

numrul statelor membre, cetenia lor urmnd s fie determinat pe baza unui sistem de rotaie egalitar. Durata mandatului comisarilor europeni este de 5 ani, dar pot fi realei. n timpul exercitrii mandatului, comisarii europeni beneficiaz de imuniti i privilegii, ei neputnd ndeplini nicio alt funcie i neputnd desfura nicio alt activitate n afara mandatului de comisar european. Comisarii nu pot primi instruciuni din partea guvernelor naionale sau a altor organisme, i nici nu pot fi demii de guvernele naionale. Demiterea unui comisar poate fi fcut numai de Curtea European de Justiie, ns, potrivit Tratatului de la Nisa (art. 217), preedintele Comisiei poate, cu aprobarea colectiv a Comisiei, s cear demisia unui membru. Fiind organ colegial, i rspunderea comisiei este o rspundere colectiv i se angajeaz numai n faa Parlamentului European. Comisia, n ntregime, ca organ colegial, poate fi demis de Parlamentul European prin moiune de cenzur, adoptat cu o majoritate de 2/3 din voturile exprimate (dubl majoritate) i cu majoritatea membrilor si. Conducerea comisiei este format din preedinte i doi vicepreedini. Preedintele este figura cea mai reprezentativ a UE, are rol administrativ i reprezint Comisia n relaiile cu celelalte instituii i cu terii. Rolul preedintelui a fost ntrit prin Tratatul de la Nisa, sporindu-i-se n mod semnificativ prerogativele, dispunnd asupra problemelor de orientare intern, stabilind responsabilitile ce revin fiecrui membru al Comisiei, care i vor desfura atribuiile sub autoritatea sa, numind vicepreedinii Comisiei i putnd cere demisia unui comisar. Vicepreedinii sunt desemnai dintre comisari i au sarcina de a-l suplini la nevoie pe preedinte. 1.3. Organizarea i funcionarea Comisiei54 Se realizeaz n baza unui regulament interior pe care ea nsi l fixeaz pentru a asigura funcionarea sa i a serviciilor sale, n condiiile prevzute de Tratat. Regulamentul este publicat, fiind astfel cunoscut de ctre toi cei interesai.
54

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 88, Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 54, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 135.

46

Principiul de funcionare al comisiei este colegialitatea, care presupune luarea n comun a deciziilor, n edine. Independent de caracterul colegial, Comisia procedeaz la o repartizare ntre membrii si a responsabilitii asupra unui sector al activitii comunitare (portofolii), fiecare comisar putnd fi abilitat s preia sub controlul su i msuri de gestiune sau de administrare. n activitatea sa, fiecare comisar este asistat de un corp de funcionari administrativi ce formeaz cabinetul acestuia. efii de cabinet se ntlnesc sptmnal pentru a pregti reuniunile n plen ale Comisiei i pentru a tria problemele ce urmeaz a fi discutate. Comisia european se ntrunete o dat pe sptmn (de regul miercurea), pentru a dezbate i pentru a adopta textele aflate pe ordinea de zi. Reuniunile nu sunt publice, iar hotrrile se iau n prezena majoritii membrilor, cu majoritate simpl. Alturi de reuniunile plenare, comisarii se pot ntlni i la nivelul unor reuniuni de lucru pentru rezolvarea problemelor urgente i cu caracter deosebit. n afar de procedura oral la care se recurge n mod obinuit, n timpul reuniunilor n plen se poate apela i la procedura de abilitare (n situaia n care marja de apreciere este redus i nu prezint dificulti politice, se abiliteaz un comisar s ia msuri de gestiune i de administrare, n numele i sub controlul su) dar i la procedura scris (cnd Direcia general i celelalte direcii implicate au ajuns la un acord, avizat favorabil de Serviciul juridic, acord ce este comunicat membrilor comisiei i se consider aprobat dac acetia nu fac obiecii, ntr-un termen limitat). Activitatea permanent a comisiei este asigurat de serviciile administrative, care sunt organizate n funcie de sectoarele de activitate, n 36 de direcii generale (au n subordinea lor departamente - printre care menionm: secretariatul general, serviciul juridic, biroul de statistic, biroul de pres i informare, biroul de traduceri, biroul de interpretare .a.). Serviciile administrative ale Comisiei, care i desfoar activitatea att la Luxemburg, ct i la Bruxelles, au n componena lor aproximativ 20.000 de persoane. Comisia este cea mai mare a UE, din punct de vedere al efectivului su. 20 % dintre funcionari lucreaz n domeniul traducerilor i al interpretrilor,

47

iar restul de 80% lucreaz n cadrul direciilor generale i al serviciilor descentralizate. 1.4. Atribuiile i puterile Comisiei Europene55 Atribuiile i puterile Comisiei Europene sunt descrise n mai multe prevederi ale Tratatelor institutive sau ale celor subsecvente i pot fi rezumate astfel: a) Comisia particip la procedura comunitar legislativ, avnd drept iniiativ legislativa. n plus Comisia are o putere normativ proprie sau poate emite recomandri i opinii. b) Comisia este gardianul tratatelor comunitare, fiind mputernicit s ntreasc aplicarea dreptului comunitar (primar sau derivat). c) Comisia este un organ executiv care exercit puteri de decizie ce i-au fost conferite de ctre Consiliu. De asemenea, ea implementeaz bugetul i public raportul anual asupra activitilor Comunitii/Uniunii. d) Comisia reprezint interesele Uniunii i poate negocia acorduri sau nelegeri internaionale conform mandatului dat de Consiliu. a) Participarea la procedura legislativ n conformitate cu prevederile tratatelor comunitare, Consiliu UE poate adopta acte normative comunitare numai pe baza unei propuneri a Comisiei. Prin prezentarea proiectelor de regulamente, directive i decizii, Comisia particip la modelarea deciziilor luate de Consiliu. Aceast atribuie de iniiativ legislativ face din Comisie organul motrice al integrrii europene. Dac analizm numai prevederile Tratatului Comunitii Europene, observm c peste o sut de articole diferite se refer la obligaia Comisiei de a face propuneri, ncepnd de la asigurarea bunei funcionri i a dezvoltrii pieei comune, i continund cu UEM, bugetul, revizuirea tratatelor, negocierea de noi acorduri internaionale sau de acte de adeziune de noi state, etc. De asemenea, nu poate fi uitat implicarea Comisiei n realizarea cooperrii statelor membre n pilonii doi i trei ai Uniunii, prevzut de TUE. Astfel conform art.14, pct.4 i art.42 din TUE, Comisia trebuie s propun Consiliului msurile necesare punerii n aplicare a
55

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 144.

48

aciunilor comune n domeniul PESC i CPJP. n acelai sens, conform art. 34, pct. 2 din TUE, poate face propuneri pentru deciziile-cadru, deciziile i msurile de executare ce vor fi adoptate de Consiliu n domeniul cooperrii poliieneti i judiciare penale a statelor membre. De asemenea, tot Comisia trebuie, conform art.40 A, pct.1 i 2 din TUE, s prezinte Consiliului propunerea de instituire a cooperrii ntrite n domeniul CPJP la cererea statelor membre implicate, i s solicite acordarea autorizrii unei astfel de forme de colaborare. Pentru realizarea rolului su de iniiator legislativ, Comisia lucreaz doar n conformitate cu interesul comunitar, adic propunerile sale trebuie s se refere la realizarea obiectivelor comunitare prevzute n tratate. De asemenea, Consiliul poate cere Comisiei conform art.208 din TCE s fac propuneri pentru realizarea unui anumit obiectiv comunitar sau, conform art.14, pct.4 din TUE, s prezinte msurile necesare punerii n practic a aciunilor comune adoptate n domeniul PESC. n sistemul tratatelor CE i Euratom, ori de cte ori Consiliul acioneaz pe baza propunerilor Comisiei, se consider c aceasta are un drept exclusiv de iniiativ legislativ. n anumite situaii, Comisia este obligat s-i prezinte propunerile ntr-o perioad determinat, i nerespectarea acestei date d dreptul oricrei instituii comunitare sau oricrui stat membru de a cere CJCE s constate o misiune a colegiului de a aciona (drept consecina CJCE poate impune Comisiei s acioneze). Tratatele de la Maastricht i Nisa au ntrit i au conservat dreptul de iniiativ al Comisiei, mputernicind chiar PE s-i solicite prezentarea unor propuneri normative. n toate cazurile cnd Comisia i exercit dreptul su de iniiativ legislativ, se consider c propunerile ei reprezint fundamentul pe baza cruia Consiliul poate cere consultarea Parlamentului i poate adopta un act comunitar valabil. Comisia nu are dreptul de a consulta direct Parlamentul European, acest drept aparinnd numai Consiliului. Pe de alt parte, Comisia consult n mod uzual experi ai statelor membre atunci cnd pregtete propunerile i particip la ntlnirile COREPER, unde acestea sunt discutate. n acest

49

moment, Comisia poate, de asemenea, s-i modifice propunerile sale. Propunerile Comisiei sunt publicate n Jurnalul Oficial al UE, seria C, fiind cunoscute ca documente COM. Orice parte interesat are dreptul ca de la data publicrii acestor documente, s reacioneze direct n faa Comisiei sau indirect fa de alte instituii comunitare implicate n procesul de luare a deciziilor pentru a-i exprima punctele de vedere referitoare la propunerile Comisiei. n afara atribuiei normative proprii prevzute de Tratatul CECO, Comisia dispune chiar n sistemul CE de puterea de a adopta acte normative. Astfel, n domenii limitativ enumerate de Tratatul CE, cum ar fi uniunea vamal sau concurena, Comisia are o putere normativ autonom, putnd adopta regulamente, directive sau decizii. Pe de alt parte, nc din Tratatele institutive, Comisiei i s-a recunoscut o putere normativ subordonat, bazat pe abilitatea consiliului de a-i delega executarea regulilor pe care le adopt. Pentru cooperarea n domeniul pilonului al treilea al Uniunii, comisia nu are drept de iniiativ exclusiv, din moment ce sesizarea Consiliului poate fi fcut i de ctre statele membre. Aceast delegare a puterii normative a Consiliului nu poate aduce atingere echilibrului constituional comunitar, i deci nu se poate referi dect la msurile de executare a cror adoptare este prevzut expres de actele votate deja de Consiliu. De asemenea, Comisia poate, prin decizii individuale adresate statelor membre sau ntreprinderilor, s intervin direct n domeniul nelegerilor, ajutoarelor publice sau concentrrilor. n conformitate cu art. 211 din TCE, Comisia poate, pentru a asigura funcionarea corespunztoare i dezvoltarea pieei comune, s formuleze recomandri i s emit opinii (avize) referitoare la problemele de care se ocup tratatul, fie c tratatul prevede expres aceasta, fie Comisia nsi consider acest lucru necesar. Recomandrile i opiniile nu au fora obligatorie i ele sunt un mijloc special prevzut de tratat pentru a obine un anumit comportament din partea statelor membre. De asemenea, coninutul acestor acte neobligatorii, de recomandare, trebuie s se refere doar la problemele de care se ocup tratatul. Recomandrile i avizele pot fi folosite de Comisie ca mijloc de

50

aciune i n domeniul de activitate al Uniunii Economice i Monetare. b) Gardian al tratatelor Tratatele comunitare au mputernicit Comisia s asigure respectarea dreptului comunitar, att de ctre statele membre ct i de ctre alte pri interesate. Astfel, cnd consider c un stat membru a omis s-i ndeplineasc o obligaie ce-i revine n baza tratatelor, Comisia poate s ia msurile necesare pentru a asigura conformitatea aciunii statului cu dreptul comunitar. n conformitate cu art. 226-228 din TCE, Comisia poate s reaminteasc guvernului n discuie care i sunt ndatoririle i s-l invite s ia msurile necesare sau s pretind observaiile sale ntr-un anumit interval de timp. Dac statul respectiv nu ia nicio msur sau nu prezint niciun fel de comentarii, Comisia poate s emit o opinie motivat care are efectul de a stabili o perioad n care acel stat trebuie s-i ndeplineasc ndatoririle. Dac statul membru nu satisface aceast cerere, Comisia poate s sesizeze Curta de Justiie pentru ca aceasta din urm s constate c statul membru a omis s-i ndeplineasc obligaiile ce-i revin. n baza acestei sesizri Curtea poate cere acelui stat s ndeplineasc cererea Comisiei. Dac statul membru nu respect decizia Curii i nu ndeplinete cererea Comisiei, aceasta, n baza nclcrii unei obligaii prevzute de tratate, poate s acioneze respectivul stat n faa Curii de Justiie. Comisia poate aciona n faa Curii de Justiie, chiar Consiliul UE, dac constat ca acesta a nclcat o prevedere a tratatelor sau actele sale sunt contrare acestora. n sfrit, Comisia poate asigura respectarea de ctre particulari a obligaiilor ce le revin n baza tratatelor i este chiar mputernicit s impun amenzi sau penaliti periodice pentru nclcarea regulilor comunitare ori s oblige ntreprinderile s pun capt aciunilor lor ilicite. Trebuie subliniat c astfel de amenzi sau penaliti sunt executorii n statele membre. Pentru a asigura respectarea dreptului comunitar, Comisia este mputernicit nu numai s porneasc procedurile jurisdicionale mpotriva celor ce omit s-i ndeplineasc obligaiile ce le revin n

51

baza tratatelor, ci i s obin informaii despre modul n care instituiile comunitare, statele membre sau particularii respect prevederile comunitare. Aceasta semnific dreptul ei de informare i prevenire. ntradevr, tratatele i recunosc abilitatea de a strnge orice informaie necesar pentru ndeplinirea atribuiilor ce-i revin. Astfel, n conformitate cu prevederile TCE, Comisia poate nu numai s obin informaii prin intermediul plngerilor fcute de statele membre sau particulari ori prin ntrebrile adresate de membrii Parlamentului European, s cear statelor membre s-i pun la dispoziie datele necesare. Statele membre sunt obligate s respecte aceste cereri i s furnizeze informaiile cerute. n mod special n domeniul implementrii directivelor Consiliului referitoare la armonizare, statele membre sunt obligate s informeze Comisia asupra modului n care au realizat n practic aceste prevederi. Aceeai obligaie de informare a Comisiei revine statelor membre, i fa de orice alte msuri luate de ele sau de Comisie n executarea tratatelor i mai ales sesizarea eventualelor situaii ce fac imposibil aplicarea unor acte adoptate la nivel comunitar. Pe de alt parte, Comisia are dreptul de a investiga i de a verifica aplicarea actelor comunitare de ctre statele membre, i n anumite cazuri particulare, expres prevzute de tratate, i poate asuma gestiunea cauzelor de salvgardare. O obligaie de confidenialitate i pstrare a secretului asupra informaiilor obinute n calitatea pe care o au, este impus att membrilor Comisiei ct i membrilor altor instituii comunitare, membrilor comitetelor sau comisiilor comunitare, oficialilor sau funcionarilor Comunitilor/Uniunii, sub sanciunile prevzute de Protocolul asupra privilegiilor i imunitilor. c) Organ executiv i de implementare a bugetului comunitar Comisia European este organul executiv al Uniunii Europene. n acest sens, ea are o serie de atribuii originare (competena normativ subordonat), prevzute prin tratate, putnd adopta msuri generale de executare (aplicabile tuturor statelor membre) i atribuii normative transferate de ctre Consiliu (decizii cu

52

caracter particular), necesare punerii n aplicare a deciziilor acestuia din urm. n conformitate cu art.189 vechi din Tratatul CEE, Consiliul i Comisia pot s adopte regulamente, s emit directive i s ia decizii. e) Reprezentarea interesului comunitar n cadrul UE i n acordurile internaionale Comisia reprezint interesul UE n relaiile ei cu statele membre, cu persoane particulare, instituii sau alte organe comunitare ori cu organizaii internaionale. n acest sens, Comisia nu poate n activitatea sa s urmreasc alt interes dect cel comunitar. La nivel comunitar, Comisia trebuie adesea s gseasc compromisul necesar, chiar dac negocierile sunt dificile n Consiliu sau Parlament, pentru ca interesul comunitar s prevaleze fa de interesele naionale. Lund n considerare poziia Comisiei n sistemul instituional comunitar i n special independena comisarilor, aceast instituie comunitar are posibilitate i deine mijloacele necesare pentru a realiza interesele naionale divergente i a face dreptate interesului comunitar. ns, n acelai timp, Comisia trebuie s in cont de interesele vitale ale statelor membre i astfel ea nu poate permite niciodat ca un stat membru s fie prejudiciat printr-o decizie a Consiliului. n conformitate cu art.302 din TCE, Comisia rspunde de meninerea unor relaii corespunztoare i utile cu organele Naiunilor Unite cu ageniile sale specializate, precum i cu orice alte organizaii internaionale. De asemenea, Comisia este mputernicit s negocieze nelegerile sau acordurile dintre Uniune i unul sau mai multe state ori organizaii internaionale. Pentru a-i ndeplini aceast atribuie, Comisia trebuie s fie mputernicit de Consiliu printr-o decizie de negociere. Adoptarea de ctre Consiliu a deciziei de negociere, cu majoritate calificat de voturi, este supus avizului Parlamentului i avizului Curii de Justiie. 2. Parlamentul european Parlamentul european este institutia care reprezinta cetatenii Statelor Membre. In majoritatea zonelor, Parlamentul are rolul de

53

co-legiuitor, se evidentiaza ca autoritate bugetara impreuna cu Consiliul, si de asemenea, detine controlul politic asupra Comisiei. Constituia, iar prin neadoptarea acesteia de ctre Frana i Olanda, prin Tratatul de la Lisabona, a fost consolidat puterea Parlamentului european n calitate de co-legiuitor prin extinderea noilor zone ale asa numitei proceduri de codecizie, de aici rezultand termenul de procedura legislativa, in cadrul careia Parlamentul ia decizii impreuna cu Consiliul. Numarul Membrilor Parlamentului european, ales prin vot universal direct, pe un termen de cinci ani, este stabilit la maxim 750. n confomitate cu principiul unei proportionalitati descrescatoare, fiecare Stat Membru are minim 6 si maxim 96 de locuri. Numarul exact al locurilor alocate fiecarui Stat Membru va fi decis inaintea alegerilor europene din 2009. 2. Parlamentul European 2.1. Aspecte introductive Parlamentul European este o instituie fundamental a UE, care, dnd expresie principiului democraiei reprezentative, reprezint i apr interesele cetenilor statelor membre ale UE. Iniial Parlamentul European a avut rol consultativ, dar treptat puterea Parlamentului s-a extins, devenind o verig important a procesului decizional din UE. 2.2. Constituirea Parlamentului European56 Originile instituiei parlamentare europene se afl n Tratatele constitutive care instituiau o Adunare Comun, care reprezenta interesele statelor membre (Trataul CECO), respectiv cte o adunare pentru CEE i CEEA, instituie care avea atribuiuni de control politic. Prin Convenia cu privire la unele instituii comune, anexat Tratatului de la Roma, s-a nfiinat o singur instituie pentru cele trei Comuniti, n domeniul controlului politic - "Adunarea Parlamentar". n 1958, instituia a decis din proprie iniiativ s-i schimbe numele n Adunarea Parlamentar European, pentru ca la 30 martie 1962 s ia numele de Parlament European. Aceast denumire, dei a fost contestat de Consiliul UE, care i vedea ameninate atribuiile de legislator european, a nceput s fie folosit n actele comunitare i a rmas consacrat juridic prin art.
56

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 153.

54

3 al Actului Unic European, denumire meninut i n tratatele ulterioare. nc de la constituire, Parlamentul European a ncercat s-i extind competenele. De la atribuiile pur consultative conferite prin tratatele institutive, rolul su a fost ntrit continuu pe calea revizuirilor succesive ale tratatelor, avnd, n prezent, un rol important ca parte a procesului decizional la nivelul UE. 2.3. Componena, organizarea i funcionarea Parlamentului European 2.3.1. Componena57 Este format din reprezentani ai popoarelor statelor membre. Pn la alegerile din iunie 2004, numrul de membrii ai Parlamentului era de 626, fiecare stat avnd dreptul la un numr de euro-deputai (ntre 6 i 99), n funcie de populaia fiecruia58. Din anul 2004, cnd au intrat n vigoare prevederile Tratatului de la Nisa i ale Protocolului anex, Parlamentul are 731 de membrii i este singura instituie european ai crei funcionari instituionali sunt alei prin vot egal i direct n conformitate cu numrul de mandate repartizate fiecrui stat n parte. Mandatele sunt repartizate n funcie de numrul populaiei fiecrui stat n raport de 1: 500.000 locuitori. Cei 731 euro-parlamentari sunt alei pe un mandat de 5 ani, care se poate rennoi doar o singur dat. Euro-parlamentarii beneficiaz de imuniti i privilegii. Pe timpul ndeplinirii mandatului nu pot ndeplini o alt funcie. Distribuirea locurilor se realizeaz astfel: - Germania - 99 locuri; - Frana, Italia i Marea Britanie, cte 78 locuri; - Spania i Polonia, cte 54 locuri; - Olanda - 27 locuri; - Ungaria, Portugalia, Grecia, Cehia i Belgia, cte 24 locuri; - Suedia - 19 locuri; - Austria - 18 locuri; - Finlanda, Danemarca i Slovacia, cte 14 locuri; - Irlanda i Lituania, cte 13 locuri; - Letonia i Slovenia, cte 7 locuri; - Luxemburg, Cipru i Estonia, cte 6 locuri;
57 58

Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 153. Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 94, Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 65.

55

- Malta - 5 locuri; - Romnia 33 locuri; - Bulgaria 16. Se preconizeaz ca numrul euro-parlamentarilor s scad prin mrirea numrului de reprezentare, un euro-parlamentar la 800.000 de locuitori, urmnd s fie redus numrul mandatelor pentru statele mari. Cnd Uniunea va avea 24 de membrii, numrul parlamentarilor europeni va fi de 786, Romniei fiindu-i alocat un numr de 33 locuri, iar Bulgariei 16. Dac ar fi intrat n vigoare Tratatul Constituional, indiferent de numrul statelor membre, numrul locurilor n Parlament nu ar fi depit 750 parlamentari. n ceea ce privete desemnarea membrilor, iniial erau desemnai de parlamentele naionale, n prezent, aa cum am mai artat, sunt alei prin vot liber de ctre cetenii Uniunii. Candidaturile pot fi depuse conform cu legislaia intern a fiecrui stat, pe lista unor partide sau independent. Alegerile se desfoar la date fixe i dureaz mai multe zile. La alegeri poate participa orice persoan care a mplinit 18 ani. Deschiderea urnelor are loc dup finalizarea scrutinului n toate statele membre. Exist posibilitatea formulrii de contestaii cu privire la modalitatea organizrii alegerilor, ca i posibilitatea organizrii unui al doilea tur de scrutin. Persoanele desemnate n funcia de parlamentar european nu pot fi membre n guvernele naionale sau n alte instituii comunitare, permindu-se numai cumulul de parlamentar naional i parlamentar european. Parlamentarii europeni nu pot fi mandatai de guvernele statelor membre pentru a ndeplini anumite instruciuni. Din anul 2004, Marea Britanie a acceptat i ea sistemul de reprezentare proporional. Pe toat durata mandatului, membrii Parlamentului European beneficiaz de imunitate, ct privete opiniile exprimate i voturile date n exerciiul funciei i nu pot fi reinui, arestai sau urmrii judiciar pe teritoriul altui stat. Pe teritoriul propriului stat se aplic legislaia naional, potrivit creia, n Romnia, nu beneficiaz de imunitate.

56

Parlamentarii europeni sunt salarizai prin raportare la salariile parlamentarilor din ara de origine, ns, ntruct acest sistem genereaz diferene nsemnate ntre sumele cuvenite aleilor europeni, pentru a se asigura egalitate de tratament, se preconizeaz, pentru viitor, adoptarea unui sistem unic la nivel comunitar. 2.3.2. Organizarea Parlamentului European59 n conformitate cu art. 142 din Tratatul CEE, Parlamentul European dispune de competena stabilirii propriei sale structuri interne. Regulamentul interior pe care l-a adoptat, stabilete urmtoarele structuri de lucru ale Parlamentului: - biroul (conducerea Parlamentului); - comisiile parlamentare; - grupurile politice parlamentare. A. Conducerea Parlamentului European este asigurat de ctre un preedinte, 14 vicepreedini i 5 chestori, care mpreun formeaz Biroul Parlamentului European. Preedintele i vicepreedinii sunt alei dintre membrii Parlamentului European, pe baza majoritii absolute a voturilor exprimate, pentru o perioad de 2 ani i jumtate. Biroul este organul executiv al Parlamentului European, avnd rolul de a organiza desfurarea edinelor, structurile administrative, de a gestiona finanele Parlamentului i a pregti ante-proiectul de cheltuieli. Exist i un Birou lrgit al Parlamentului European, din care fac parte i preedinii grupurilor parlamentare, i care decide n probleme privind organizarea intern i relaiile cu celelalte instituii comunitare. Preedintele Parlamentului, mpreun cu preedinii grupurilor politice, la care se adaug 2 reprezentani ai parlamentarilor independeni, acetia din urm fr a avea drept de vot, formeaz Conferina preedinilor, organul politic al Parlamentului, cu dreptul de a stabili ordinea de zi a edinelor plenare, componena i numrul comisiilor i delegaiilor parlamentare. Aceast componen ar reprezenta biroul lrgit al Parlamentului.
59

Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 67, Augustin Fuerea Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 94, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 158.

57

Grupurile politice parlamentare sunt formaiuni politice ale membrilor Parlamentului European constituite nu pe o baz naional (ca delegaii naionali), ci n funcie de afinitile politice care i apropie. Ele se constituie n baza unei declaraii fcute preedintelui Parlamentului, care se public n Jurnalul Oficial al Comunitii Europene. La nivelul Parlamentului European exist opt grupuri politice parlamentare n funcie de numrul de locuri: 1. Grupul partidelor populare i al democrailor europeni. 2. Grupul socialitilor europeni. 3. Grupul partidelor liberale, democratice i reformiste. 4. Grupul confederat al stngii unite (stnga verde nordic). 5. Grupul verzilor (ecologitilor). 6. Grupul Uniunea pentru Europa a grupului naiunilor. 7. Grupul pentru o Europ a diversitilor i al democraiilor. 8. Grupul independenilor. Comisiile parlamentare sunt constituite de ctre Parlament prin vot majoritar, pe diverse domenii de activitate. Membrii titulari ai acestora sunt alei la propunerea biroului, pe baza unei repartizri prealabile ntre grupurile politice, avndu-se n vedere repartizarea echitabil a statelor membre. Fiecare parlamentar european este membru titular ntr-o comisie parlamentar (din cele 17 cte sunt n prezent), fiind ales pentru o perioad de 2 ani i jumtate i membru supleant n alt comisie. Sarcina comisiilor parlamentare este de a pregti lucrrile edinelor plenare ale Parlamentului, elabornd avize i amendamente. O dat ales, fiecare Parlament are dreptul de a-i stabili numrul comisiilor parlamentare i structura acestora. La cererea unui sfert din membrii si, Parlamentul poate avea comisii de anchet i comisii temporare pentru o perioad de cel mult 12 luni, ale cror componente, mandat i atribuii sunt stabilite prin deciziile prin care au fost constituite. 1. Felul comisiilor parlamentare: - comisii permanente; - comisii temporare; - comisii de anchet. 2. Delegaiile parlamentare.

58

3. Ombudsmanul, care primete sesizrile cetenilor UE atunci cnd acetia sunt lezai n drepturile lor de ctre instituiile UE sau de ctre alte organisme europene (avocatul poporului). 2.3.3. Funcionarea Parlamentului European60 Parlamentul European se reunete n sesiuni plenare, ordinare, lunare (care dureaz o sptmn) i n seciuni plenare extraordinare. Sesiunile plenare sunt pregtite cu sprijinul comisiilor parlamentare care, formuleaz avize i propun amendamente la diferite proiecte aflate pe agenda reuniunii. Ordinea de zi este stabilit de Biroul Parlamentului i de Conferina preedinilor. n perioadele dintre reuniunile lunare se desfoar activiti n cadrul comisiilor parlamentare, cte dou sptmni pe lun, i n cadrul grupurilor politice, cte o sptmn n fiecare lun. Parlamentul European nu are un sediu unic, reuniunile lunare au loc la Strasbourg, comisiile parlamentare i grupurile politice parlamentare se ntlnesc la Bruxelles, unde au loc i sesiunile plenare excepionale, iar Secretariatul general i serviciile acestuia se afl la Luxemburg. Lucrrile Parlamentului se desfoar n cele 11 limbi oficiale, cu traducere simultan, iar edinele sunt publice, la ele putnd participa i membrii Comisiei Europene. La sesiunile plenare ale Parlamentului particip, obligatoriu i membrii Consiliului Uniunii Europene. Parlamentul ia decizii, de regul, cu majoritate absolut, care mbrac forma unor rezoluii. 2.3.4. Funciile Parlamentului European 1. Funcia legislativ61 2. Funcia bugetar 3. Funcia de control politic 1. Funcia legislativ Parlamentul european nu are rolul principal de a adopta legislaia european, el participnd la adoptarea legislaiei prin secondarea Consiliului de Minitri. 2. Funcia bugetar
60

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 94, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 163. 61 Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 93, Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 70, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 166.

59

Parlamentul dezbate proiectul de buget care este propus de Consiliul de Minitri, proiect care poate fi respins de ctre Parlament. Parlamentul i creeaz Comisia de control bugetar. 3. Funcia de control politic Parlamentul controleaz activitatea UE, luat n ansamblul su, dar i activitatea fiecrei instituii n parte. Membrii Comisiei i ai celor dou consilii, rspund n faa Parlamentului pentru activitatea lor prin ntocmirea unor rapoarte de activitate. Parlamentul poate depune moiuni de cenzur cu privire la activitatea instituiilor europene, iar preedintele cu privire la activitatea Comisiei Europene. nainte de nceperea mandatului este obligat s prezinte un proiect al Comisiei Europene. n fiecare stat membru exist un birou de informare al Parlamentului European. Parlamentul lucreaz n sesiuni ordinare, ntrunindu-se o dat pe lun. 3. Consiliul European (Consiliul UE) 3. 1. Aspecte generale Consiliul european este institutia care ofera Uniunii impulsul politic necesar propriei dezvoltari. Nu exercita functii legislative. In termeni generali, Consiliul european ia decizii in urma unui consens. n prezent, ca toate comitetele Consiliului, Consiliul european este prezidat de Statul membru care detine Presedintia Uniunii pe o perioada de sase luni, pe baza de rotatie. Constitutia modifica acest sistem prin crearea unei functii permanente a Presedintelui. Preedintele Consiliului European este ales pe o perioada de doi ani si jumatate, mandat ce poate fi reinnoit o singura data. Rolul presedintelui va fi: - de a prezida i de a contribui la progresul lucrarilor Consiliului; - de a reprezenta la nivel nalt Uniunea n zona politicii comune straine si de securitate. Obiectivul principal al Consiliului a fost crearea unei piee unice europene, n conformitate cu cele patru liberti62: 1. Libera circulaie a persoanelor.
62

Florian Coman- Drept Internaional Public, Ed. Sylvi, Bucureti, 1999, p. 83.

60

2. Libera circulaie a bunurilor. 3. Libera circulaie a serviciilor. 4. Libera circulaie a capitalurilor. Aceste liberti sunt coroborate cu crearea monedei unice europene. Un alt obiectiv al Consiliului este cooperarea interguvernamental n domeniul politicii europene de securitate comun (PESC), i n domeniul justiiei i al afacerilor interne (JAI). Dup Tratatul de la Amsterdam din 1999, pentru Consiliu au mai fost adugate o serie de atribuii n domeniul securizrii frontierelor, n domeniul migraiei ilegale, n combaterea criminalitii internaionale i al combaterii traficului de droguri i al substanelor psihotrope. 3. 2. Atribuiile Consiliului de Minitri63: 1. Are competen general a aciunilor comunitare. 2. Are competen legislativ (este legislatorul UE, datorit competenei normative i a puterii de decizie). 3. Reprezint interesele statelor membre n relaiile interne, dar i n relaiile externe ale UE. 4. Ia decizii, dup obinerea avizului Parlamentului, sau n cooperare (codecizii) cu acesta. 5. Fixeaz orientrile de politic economic a UE. 6. Ia deciziile necesare definitivrii i realizrii PESC- ului i JAI ului. 7. Stabilete aciuni comune n domeniul justiiei. 8. ntocmete proiecte de convenii internaionale n anumite domenii pe care le recomand statelor membre. 3. 3. Structura Consiliului de Minitri: 1. Secretariatul general. 2. Comitetul reprezentanilor permaneni (CORE PER). 3. Grupurile de lucru ale experilor. 4. Comitetul special pentru agricultur. 5. Comitetul monetar. 6. Comitetul pentru vize. 7. Comitetul economic i social (ECOSOE) 222. 8. Comitetul regiunilor. 1. Secretariatul general
63

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 83.

61

Are n compunerea sa64: - secretar general cu rang de nalt reprezentant pentru (PESC) (cooperarea interguvernamental n domeniul politicii europene de securitate comun); - direcii i servicii. 2. Comitetul reprezentanilor permaneni (CORE PER) Fiecare stat are la Bruxelles o reprezentan permanent n fruntea creia se afl un ef de misiune cu rang de ambasador. Cei 25 de ambasadori se ntlnesc n cadrul CORE PER pentru a pregti lucrrile consiliului pe baza rapoartelor grupurilor de lucru specializate, formate din experi. 3. Grupurile de lucru ale experilor Sunt alctuite din funcionarii celor 25 de misiuni permanente la Bruxelles. 4. Comitetul special pentru agricultur. 5. Comitetul monetar. 6. Comitetul pentru vize. 7. Comitetul economic i social (ECOSOE ) 222. Estre alctuit din 222 de reprezentani ai statelor membre, sunt numii de ctre Consiliu pentru o perioad de 4 ani. 8. Comitetul regiunilor. Consiliul de Minitri este alctuit din minitrii ai statelor membre abilitai s angajeze rspunderea statelor lor fa de UE i toi de statele tere. Preedinia Consiliului coincide cu preedinia UE i se asigur prin rotaie o dat la 6 luni, avnd rolul de a asigura, de a organiza i de a prezida reuniunile Consiliului de Minitri. Consiliul emite regulamente, directive, decizii, recomandri i avize, fie cu majoritatea calificat (de 2/3), fie cu majoritatea simpl (1/2 + 1). Titlul este de Consiliul European. Consiliul European a luat fiin n 1974 ca urmare a deciziei efilor de state i de guverne, el este recunoscut ca o instituie a UE, n cadrul actului unic european (AUE), din anul 1987, dar primele sale lucrri a avut loc la Dublin n anul 1974. n prezent el reunete efii de state i de guverne ai statelor membre, precum i pe preedintele Comisiei Europene. Acetia
64

FLORIAN COMAN- Drept Internaional Public, Ed. Sylvi, Bucureti, 1999, p. 83, Augustin Fuerea Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 73.

62

sunt asistai de ctre minitrii de externe ai statelor membre i de ctre un membru al Comisiei Europene. Principalul obiectiv al Consiliului European este acela c el impulsioneaz dezvoltarea uniunii UE, i stabilete orientrile politicii generale necesare dezvoltrii instituionale. Se ntrunete de dou ori pe an pe teritoriul statului care deine preedinia UE. Dup fiecare sesiune, Consiliul prezint rapoarte de activitate Parlamentului European. Consiliul prezint Parlamentului anual rapoarte. Consiliul European are sediul la Bruxelles. 3.4. Atribuiile Consiliului European65: 1. Relansarea i coordonarea politicilor comunitare generale. 2. Orientarea construciei europene comunitare prin stabilirea liniilor directoare de ordin politic general. 3. Definirea noilor sectoare de activitate n cadrul UE. 4. Arbitraj n dosarele n care minitrii nu ajung s se pun de acord. 5. Adopt declaraii diplomatice n numele UE. 6. Rol de orientare n domeniul JAI ului. 7. Definete principiile PESC ului. Documente pe care le poate adopta Consiliul European, potrivit tratatelor comunitare: n exercitarea atribuiunilor sale normative, Consiliul acioneaz, de regul, pe baza unor propuneri ale Comisiei Europene i, dup caz, n urma consultrii Parlamentului sau a altor instituii sau organe comunitare, avnd competena general de a adopta actele menionate la art. 189 din Tratatul CE (regulamente, decizii, directive, recomandri, avize). Doar cnd este prevzut n mod expres n Tratat, Consiliul trebuie s adopte un act de o natur determinat (de ex., conf. art. 118 paragraful 2 adopt directiv, conform art. 104, paragrafele 6, 9, 11, 12 - adopt decizii . a.)66. n unele domenii mai sensibile, cum ar fi: cultura, educaia, Consiliul a adoptat de regul recomandri: 1. Decizii i decizii de procedur (acelea care determin trimiterea la o alt instituie european).
65

Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 83. Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p.63, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 127. 66 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 130.

63

2. Directive, orientri i declaraii comune ale efilor de state i de guverne. n lipsa unei dispoziii legale speciale, Consiliul poate adopta acte n orice form, n concordan cu obiectivele pe care le are de ndeplinit. 4. Curtea European de Justiie 4.1. Aspecte introductive Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, numita pe scurt Curtea Europeana de Justitie, este institutie jurisdictionala cu sediul la Luxemburg, ce vegheaza la aplicarea dreptului comunitar prin solutionarea disputelor dintre statele membre si Comisia Europeana, dintre institutiile U. E. si dintre persoane fizice si juridice si Uniune. Misiunea Curtii Europeane de Justitie este de a asigura aplicarea, interpretarea si respectarea dreptului comunitar pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Aceasta institutie nu trebuie confundata cu Curtea Europeana de Justitie pentru drepturile Omului ce are sediul la Strasbourg si este o institutie a Consiliului Europei. Jurisdictia care se realizeaza prin intermediul Curtii Europene de Justitie nu este una internationala, ci o jurisdictie interna a Uniunii Europene. Litigiile de competenta Curtii sunt cele in materie administrativa si civila, aceasta neavand competente in materie penala. Originile, Curtii Europene de Justitie se gasesc in Tratatul instituind CECO, care prevede infiintarea unei Curti de Justitie independenta, care sa asigure respectarea dreptului in functionarea comunitatii. La randul lor, Tratatele de la Roma au infiintat fiecare cate o Curte de Justitie, avand atributii in domeniul jurisdictional. Curtea de Justitie, ca institutie judiciara a Comunitatii, are rolul de a asigura uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar. Judecatorii ei trebuie sa garanteze ca legea comunitara nu se interpreteaza si nu se aplica diferit in fiecare stat membru al Comunitatii, ca acest sistem juridic ramane sistemul Comunitatii si ea ramane intotdeuna aceiasi. 4.2. Evoluia Curii de Justiie

64

Asa cum ea a fost fondata in 1952, mai mult de 8600 de cauze au fost aduse in fata Curtii Europene de Justitie. In anul 1978 au fost inregistrate 200 de noi cauze pentru ca in anul1985 sa fie mai mult de 400 cauze, iar n anul 2007, peste 2000 cauze. Pentru a judeca mult mai obiectiv si cu deosebita celeritate cauzele respective, Curtea Europeana de Justitie a modificat Regulile sale de procedura, si tot pentru aplicarea mai buna a principiului celeritatii cauzelor a propus Consiliului sa formeze un nou organ judiciar. In 1989 a fost infiintata Curtea Europeana de Justitie de Prima Instanta, iar ulterior in anul 2004 o alta instanta pentru probleme ce privesc functionarii publici si anume Tribunalul functionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci Curtea Europeana de Justitie nu mai este competenta decat pentru solutionarea cailor de atac inaintate de persoanele fizice si juridice impotriva deciziilor luate de Curtea Europeana de Justitie de prima instanta. Totodata Curtea Europeana de justitie este resonsabila si de solutionarea cererilor de chemare in judecata in prima instanta inaintate de statele membre ale Uniunii Europene impotriva Comisiei Europene. Tratatul de la Nisa a adus o reforma majora in cadrul Curtii Europene de Justitie, cele mai importante aspecte ale acestei reforme fiind : - flexibilitatea crescuta in privinta adoptarii statutului Curtii Europene de Justitie, care poate fi amendat de Consiliu pe baza de unanimitate si la crerea Curtii insasi sau a Comisiei; - aprobarea regulilor de procedura ale Curtii de catre Consiliu se face acum prin majoritatea calificata; - prin decizia unanima a Consiliului si in urma ratificarii parlamentelor nationale solutionarea disputelor referitoare la drepturile de proprietate industriala intra sub jurisdictia Curtii Europene de Justitie; - o mai buna impartire a atributiilor intre Curtea Europeana de Justitie si Tribunalul Primei Instante, rezultand degrevarea Curtii Europene de Justitie. 4.3. Componena Curii de Justiie Potrivit Tratatului su de nfiinare, Curtea este compusa in prezent din 27 judecatori, cate unul pentru fiecare stat membru si este asistata de 8 avocati generali.

65

Prin Tratatul de la Nisa, s-a stabilit continuarea aplicarii principiului desemnarii cate unui judecator pentru fiecare stat membru si in conditiile extinderii Uniunii, din 2004 la 25, iar din 2007 la 27 de membrii. Consiliul Uniunii Europene poate, la propunerea Curtii Europene de Justitie, sa hotarasca, cu unanimitate de voturi, cresterea numarului acestora. Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de Consiliul U.E., pe baza propunerilor statelor membre si al acordului comun al acestora, dintre persoanele care au calificarea necesara numirii in cele mai inalte functii judecatoresti din tarile lor, ori sunt universitari avand o competenta juridica recunoscuta si a caror independenta este mai presus de orice indoiala, dovedind un caracter integru si onest. Mandatul judecatorilor este de 6 ani si poate fi reinnoit, insa jumatate din judecatori sunt schimbati din trei in trei ani, pentru a se asigura atat o innoire treptata a componentei Curtii, cat si o anumita continuitate in activitatea acesteia. Avocatii generali au rolul de a asista Curtea si sunt desemnati dupa aceeasi procedura care este aplicata judecatorilor. Pozitia lor in cadrul sistemului judiciar comunitar este mai degraba cea a procurorilor din sistemele nationale, decat a avocatilor pledanti, fiind insarcinati cu prezentarea publica impartiala si independenta a concluziilor motivate cu privire la cauza in care este obligatorie prezenta lor. Inainte de a incepe exercitarea atributiilor, judecatorii si avocatii generali depun un juramant ca isi vor indeplini mandatul in mod corect si impartial si ca vor pastra secretul deliberarilor. Atunci cand competenta si calificarea unui judecator sau avocat general sunt puse in discutie, cu unanimitate de voturi ceilalti membrii ai Curtii pot decide demiterea lor. Prin vot secret, cei 27 judecatori isi aleg un presedinte pentru un mandat de trei ani, cu posibilitatea realegerii. Presedintele Curtii conduce activitatea acesteia si prezideaza audierile si deliberarile din Camera de consiliu. In activitatea lor, judecatorii sunt ajutati de un grefier si un grefier asistent, alesi de Curte pentru un mandat de sase ani. Grefierii asista la audieri, consemneaza dezbaterile, organizeaza si tin arhivele Curtii si se ingrijesc de publicarea hotararilor acesteia in "Colectia de jurisprudenta a Curtii". Sub autoritatea

66

Presedintelui Curtii, ei au si atributii de administrare a bugetului institutiei. Pe langa fiecare judecator sau avocat general functioneaza si cate doi secretari (referenti), care ii asista in pregatirea dosarelor fiecarei cauze. Acestia sunt juristi cu o competenta recunoscuta, avand aceeasi nationalitate ca si judecatorii sau avocatii generali pe care ii asista si sunt numiti, de regula, pentru o perioada de trei ani. Curtea functioneaza in plen, intr-o Mare Camera formata din 13 judecatori, sau in camere constituite din trei pana la cinci judecatori, in functie de importanta litigiilor supuse judecatii. Desi, initial, camerele aveau doar atributii de instrumentare a cazurilor, treptat ele au primit si competente de a judeca, limitate insa la litigii de dificultate redusa declansate intre persoane fizice sau juridice. Marea Camera judeca litigiile in care sunt implicate un stat membru sau o institutie comunitara, la solicitarea expresa a uneia dintre parti. Curtea poate delibera numai in prezenta unui numar impar de judecatori. In plenul sau, Curtea judeca litigiile, a caror complexitate necesita acest lucru, precum si in urmatoarele situatii: - cand judeca, cerera Parlamentului European de demitere a Mediatorului European ; - cand se pronunta asupra sesizarii de catre Comisie sau Consiliu cu privire la comiterea de catre un comisar european a unor greseli grave sau cu privire la neindeplinirea conditiilor necesare exercitarii functiei sale ; - cand se pronunta asupra sesizarii Comisiei sau Consiliului in legatura cu neindeplinirea obligatiei de onestitate si prudenta de catre un fost comisar european, dupa incetarea functiei ; - cand ia act de demisia unui membru al Curtii de Conturi, care nu mai indeplineste conditiile de exercitare a functiei. 4.4. Competena Curii de Justiie Curtea Europeana de Justitie actioneaza: - ca o instanta administrativa atunci cand controleaza legalitatea actelor comunitare si judeca recursurile functionarilor comunitari;

67

- ca o instanta constitutionala, atunci cand interpreteaza tratatele comunitare sau judeca recursurile impotriva unui stat membru care nu-si respecta obligatiile din tratate; - ca o instanta civila, cand judeca litigiile ce au ca obiect acordarea de daune - interese si ca instanta de apel, cand, solutioneaza recursurile introduse impotriva hotararilor pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta. In cadrul atributiilor jurisdictionale ale Curtii de Justitie, pot fi exercitate in fata acestuia urmatoarele tipuri de actiuni: a) Actiunea (recursul) in anulare - prin care reclamantul contesta legalitatea unui act comunitar care provine de la o institutie comunitara. Pot fi atacate cu recurs in anulare actele adoptate de Parlamentul European si de Consiliul UE, in comun, actele Consiliului, Comisiei, ale Bancii Central Europene (altele decat avizele si recomandarile), precum si actele adoptate de Parlamentul European menite sa produca efecte fata de terti. Acestea trebuie sa fie acte juridice si sa produca efecte de drept. Motivele de anulare sunt incompetenta, incalcarea formelor substantiale, incalcarea tratatului sau a oricarei reguli de drept referitoare la aplicarea sa. Recursul poate fi formulat de catre un stat membru, de catre o institutie comunitara (mai ales de Comisie si Consiliul UE, dar si de catre Parlament si Banca Central Europeana in vederea ocrotirii prerogativelor lor) precum si de orice persoana fizica sau juridica, resortisant al statelor membre ale UE, daca actul atacat il priveste in mod direct si individual. Termenul de recurs este de doua luni si incepe sa curga fie de la publicarea actului, fie de la notificarea sa reclamantului, fie din ziua cand reclamantul ia cunostinta de actul respectiv, atunci cand beneficiar este un alt subiect de drept. Efectul admiterii recursului consta in declararea nulitatii actului contestat. In situatia in care actul este un regulament, Curtea de Justitie va indica, daca apreciaza ca este necesar, acele efecte ale regulamentului anulat care trebuie considerate ca definitive. Un caz special de recurs in anulare il constituie plangerea introdusa de functionarii publici comunitari impotriva sanctiunilor disciplinare ce le-au fost aplicate, sau impotriva modului in care lea fost rezolvata petitia inaintata autoritatii investite cu puterea de numire.

68

Inainte de a se adresa Curtii Europene de Justitie, functionarii comunitari trebuie sa parcurga o procedura administrativa prealabila, in fata autoritatii care a dictat sanctiunea disciplinara sau a celei investite cu puterea de numire. In termen de 3 luni de la primirea raspunsului la procedura administrativa prealabila trebuie sa fie sesizata instanta judiciara comunitara. b) Recursul in carenta - este actiunea aflata la dispozitia institutiilor comunitare (cu exceptia CEJ), a statelor membre si a persoanelor fizice si juridice prin care acestea solicita Curtii sa constate abtinerea institutiilor comunitare. (Parlament, Consiliul U.E. si Comisia Europeana) intr-o problema in care acestea aveau obligatia sa actioneze. Inainte de sesizarea Curtii cu un recurs in carenta este obligatorie efectuarea unei proceduri administrative prealabile, constand in invitarea institutiei respective sa actioneze. Daca in termen de doua luni de la aceasta invitatie, institutia nu-si exprima pozitia, reclamantul poate sa sesizeze Curtea Europeana de Justitie intr-un alt termen de doua luni care curge de la data cand institutia comunitara trebuia sa raspunda. Admitand actiunea, Curtea declara ilegala abtinerea institutiei comunitare; aceasta fiind obligata sa ia masurile care se impun pentru executarea hotararii Curtii, deci sa emita actul respectiv, reclamantu1 avand si dreptul de a fi despagubit. c) Exceptia de ilegalitate - este procedura prin care se poate obtine anularea unui act normativ ilegal in momentul in care acesta este executat printr-un act individual; anulare care nu s-a putut obtine pe calea unui recurs in anulare fie datorita termenului scurt in care poate fi introdus acesta, fie din pricina lipsei calitatii procesuale active, actele normative putand fi contestate doar de catre statele membre sau institutiile comunitare. In acest caz, potrivit Tratatului CEE, persoanele fizice sau juridice pot sa ridice, in cadrul procesului de anulare a deciziei individuale, exceptia de ilegalitate a actului normativ. d) Actiune in constatarea neindeplinirii de catre un stat membru a obligatiilor ce-i revin - este actiunea intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un stat membru prin care i se cere Curtii Europene de Justitie sa se pronunte cu privire la conformitatea cu dreptul comunitar a actiunilor statului membru.

69

Inainte de investirea Curtii, cu judecarea cauzei se desfasoara o faza administrativa constand in examinarea cauzei de catre Comisie, pe baza observatiilor prezente de statul in cauza si emiterea unui aviz prin care i se cere luarea unor masuri pentru inlaturarea abaterii. In cazul in care statul nu se conformeaza, Comisia poate sesiza Curtea de Justitie. Aceasta faza administrativa este obligatorie si in situatia in care un stat membru invoca neindeplinirea de catre alt stat membru a obligatiilor ce-i revin, trebuind sa fie sesizata mai intai Comisia care emite de asemenea un aviz motivat. Sesizarea directa a Curtii se poate face numai daca intr-un termen de trei luni de la data cererii Comisia nu emite avizul. Prin hotararea pe care o ia, Curtea poate numai constata neindeplinirea obligatiilor si obligarea statului parat la indreptarea comportamentului sau, dar nu poate anula actele emise de autoritatile interne, pentru ca astfel s-ar substitui judecatorului national. Executarea hotararii Curtii este obligatorie, prevazandu-se si posibilitatea aplicarii unor sanctiuni pecuniare statelor care nu se conformeaza, sub forma unei sume forfetare sau a unei amenzi. e) Recursul in interpretare - este actiunea prin care, la cererea organelor de jurisdictie nationale, Curtea intervine pentru interpretarea regulilor comunitare sau pentru a aprecia validitatea actelor adoptate de catre institutiile comunitare. Astfel, judecatorul national caruia, in solutionarea unui litigiu, i se ridica o problema referitoare la interpretarea dreptului comunitar sau validitatea actelor institutiilor, poate sesiza Curtea cu aceasta chestiune, inainte de a se pronunta asupra fondului. Actiunea cu care este investita Curtea este o actiune prealabila sau prejudiciala, care presupune o apropiere a organelor de jurisdictie nationala si a celor comunitare. Prin hotararea preliminara a Curtii se precizeaza sensul dispozitiilor a caror interpretare i s-a cerut sau se pronunta cu privire la validitatea lor, organul jurisdictional national fiind obligat ca la solutionarea cauzei sa respecte interpretarea data. Prin aceasta procedura se asigura o aplicare uniforma a dreptului comunitar de catre instantele tuturor statelor membre. f) Actiunea in daune contra institutiilor comunitare - este o actiune in raspundere necontractuala care prevede ca in materie de raspundere extracontractuala, comunitatea trebuie sa repare

70

daunele cauzate de institutiile si de agentii sai in exercitarea functiilor lor. Prin introducerea ei reclamantul urmareste obtinerea de compensatii pentru daunele cauzate prin actul comunitar. De obicei actiunea in daune insoteste recursul in anularea actului comunitar din care izvorasc prejudiciile, dar poate fi exercitata si separat, atunci cand persoana interesata nu poate sa atace direct actul sau cand acesta a fost anulat. 4.5. Tribunalul de prima instanta Ca raspuns la propunerea expusa mai sus, Consiliul formeaza Tribunalul de prima instanta. Scopul formarii Tribunalului de prima instanta in anul 1989 consta in faptul ca sa majoreze garantiile judiciare, accesibile persoanelor fizice, fiind a doua treapta a puterii judiciare si permitand Curtii Europene de Justitie sa se concentreze asupra problemei obligatorie a sa interpretarea unica a legislatiei Comunitatii. Tribunalul este compus, in prezent, dintr-un numar de 27 judecatori, desemnati in conditii identice celor de la Curtea de Justitie, insa, in conditiile extinderii Uniunii, prin Tratatul de la Nisa prevazandu-se ca acesta va fi format din cate un judecator din fiecare stat membru. Tribunalul de Prima Instanta nu are inca in structura sa avocati generali, fiind insarcinat unul dintre judecatori sa exercite aceste atributii. Prezenta acestuia este obligatorie atunci cand Tribunalul judeca litigii dificile si complexe. Judecatorul care indeplineste atributia de avocat general nu poate sa ia parte la pronuntarea hotararii in cauza respectiva. Competentele Tribunalului constau in judecarea in prima instanta a urmatoarelor categorii de actiuni: - recursul in anulare impotriva actelor adoptate de institutiile comunitare; - recursul in carenta contra institutiilor comunitare; - actiunea in daune contra institutiilor comunitare; - actiuni izvorand din raporturile dintre Uniune si functionarii sai; - recursurile prejudiciale de interpretare si de apreciere a validitatii avand un caracter tehnic. Alaturi de Curtea Europeana de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta carora le partajeaza competentele, Tratatul de la Nisa a prevazut si posibilitatea infiintarii unor Camere Jurisdictionale

71

specializate pe anumite domenii. Infiintarea acestora se hotaraste de catre Consiliul U.E. cu unanimitate de voturi, la propunerea Comisiei sau a Curtii de Justitie, cu avizul Parlamentului. 4. 6. Sesizarea Curtii Europene de Justiie i procedura Judecata se desfasoara cu respectarea principiului contradictorialitatii, este public si presupune existenta a doua faze: O faza scrisa, in care cererea de chemare in judecata dupa ce a fost inregistrata, este numit un judecator raportor insarcinat cu studierea dosarului cu privire la faptele in discutie si a punctului de vedere al partilor, si o faza orala, in cadrul careia este prezentat raportul preliminar al judecatorului - raportor, pledoariile partilor si concluziile avocatului general. Deliberarile au loc in "Camera de consiliu", au caracter secret si la ele participa judecatorii prezenti la faza orala a judecii, numarul acestora trebuind sa fie impar. Hotararea se ia cu majoritate simpla si ea angajeaza in mod colectiv Curtea, opiniile separate neputand fi facute public. Prezenta partilor este obligatorie in toate fazele procesului, reprezentarea lor facandu-se prin agenti ai institutiilor comunitare sau ai statelor membre, ori prin avocati, in cazul persoanelor fizice sau juridice. Oricare ar fi natura cauzei, procedura include o faza scrisa si, in general, o faza orala, care se desfasoara in cadrul unei audieri publice. Trebuie totusi facuta distinctia intre, pe de o parte, procedura privind pronuntarea unei hotarari preliminare si, pe de alta parte, celelalte actiuni, denumite actiuni directe. n ceea ce priveste cererile avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare instanta nationala adreseaza Curtii de Justitie intrebari privind interpretarea sau validitatea unei dispozitii de drept comunitar, in general sub forma unei decizii jurisdictionale, conform regulilor nationale de procedura. Dupa traducerea cererii in toate limbile comunitare de catre Serviciul de traduceri al Curtii, grefa o comunica partilor implicate in cauza principala, dar i tuturor statelor membre si institutiilor. Grefa dispune publicarea in Jurnalul Oficial a unei comunicari indicand indeosebi partile in cauza si continutul intrebarilor. Partile, statele membre si

72

institutiile Uniunii Europene au la dispozitie doua luni pentru a prezenta Curtii Europene de Justitie observatiile lor scrise. n ceea ce priveste actiunile directe Curtea trebuie sesizata printr-o cerere introductiva adresata grefei. Grefierul dispune publicarea unei comunicari privind actiunea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, indicand pretentiile reclamantului si motivele actiunii. In acelasi timp, cererea introductiva este adusa la cunostinta partii adverse, care are la dispozitie o luna pentru a introduce intampinare. Reclamantul are dreptul la o replica, prtul la o duplic, termenul fiind, de fiecare data, de o luna. Termenele de prezentare a acestor documente trebuie respectate, cu exceptia situatiei in care presedintele acorda o prelungire a lor. n ambele tipuri de actiuni, presedintele, respectiv primul avocat general desemneaza un judecator raportor si un avocat general, insarcinati sa urmareasca desfasurarea cauzei. 4.7. Masurile preparatorii si raportul cauzei n toate procedurile, odata ce procedura scrisa este finalizata, partilor li se solicita sa indice, in termen de o luna, daca si de ce solicita organizarea unei audieri pentru sustinerea pledoariilor. Pe baza unui raport al judecatorului raportor si dupa ce a audiat avocatul general, Curtea decide daca mai trebuie administrate probe, carui complet trebuie sa i se trimita cauza si daca este necesara organizarea unei audieri pentru sustinerea pledoariilor. Data acesteia va fi fixata de presedinte. Judecatorul raportor rezum intr-un raport al cauzei faptele invocate, precum si argumentele partilor si, eventual, argumentele celor care intervin in cauza. Acest raport este adus la cunostinta publicului in limba de procedura, in cursul audierii. 6.8. Audierea cauzei si concluziile avocatului general Cauza este pledata in cursul unei audieri publice, in fata completului de judecata si a avocatului general. Judecatorii si avocatul general pot adresa partilor intrebarile pe care le considera oportune. Dupa cateva saptamani, concluziile avocatului general sunt prezentate in fata Curtii de Justitie, tot in cadrul unei audieri publice. In concluziile sale, acesta analizeaza in detaliu aspectele indeosebi juridice ale litigiului si propune in deplina independenta Curtii de Justitie raspunsul care considera ca trebuie dat problemei ridicate. Astfel se incheie procedura orala. Cand

73

considera cauza ca neridicand nicio problema noua de drept, dupa audierea avocatului general, Curtea poate decide ca ea sa fie solutionata fara concluziile acestuia din urma. S 6.9. Hotararile Judecatorii delibereaza pe baza unui proiect de hotarare redactat de catre judecatorul raportor. Fiecare judecator din completul respectiv poate propune modificari. Hotararile Curtii de Justitie sunt adoptate cu majoritate de voturi, fara ca eventualele opinii disidente sa fie mentionate. Hotararile sunt semnate de catre toti judecatorii care au participat la deliberari, iar dispozitiile lor sunt pronuntate in cadrul unei audieri publice. Hotararile si concluziile avocatilor generali sunt disponibile pe site-ul internet al Curtii chiar in ziua pronuntarii sau a citirii lor. In cea mai mare parte a cazurilor, ele sunt ulterior publicate in Culegerea de jurisprudenta a Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta. AAAAAAAAAAAAAAA 4.10. Procedurile specifice Ordonana motivat n cazul n care o ntrebare preliminara este identica cu o intrebare asupra careia Curtea s-a pronuntat deja sau daca raspunsul la aceasta intrebare nu lasa loc de indoiala sau poate fi dedus din jurisprudenta, dupa audierea avocatului general, Curtea de Justitie poate decide pe calea unei ordonante motivate, facand referire cu precadere la hotararea deja pronuntata privind aceasta intrebare sau la jurisprudenta. Procedura accelerat Procedura accelerata permite Curtii sa solutioneze rapid cauzele extrem de urgente, reducand termenele si eliminand anumite etape ale procedurii. n urma unei cereri introduse de una din parti, presedintele Curtii decide, dupa ce a audiat celelalte parti, daca o urgenta deosebita justifica folosirea procedurii accelerate. Aceasta procedura este de asemenea prevazuta in cazul cererilor avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare. In acest caz, cererea este introdusa de instanta judecatoreasca nationala care sesizeaza Curtea. In ceea ce priveste procedura de aplicare a masurilor provizorii acestea vizeaza suspendarea executarii unui act al unei institutii, care face de asemenea obiectul unei actiuni, sau orice alta masura

74

provizorie necesara pentru a preveni un prejudiciu grav si ireparabil in detrimentul unei parti. CHELTUIELILE DE PROCEDUR N N Procedura in fata Curtii de Justitie este scutita de cheltuieli. In schimb, onorariul avocatului abilitat sa puna concluzii in fata instantelor unui stat membru ce reprezinta partile nu este acoperit de Curte. Cu toate acestea, daca o parte se afla in imposibilitatea de a face fata cheltuielilor de judecata in totalitate sau in parte, ea poate, fara a fi reprezentata de un avocat, sa ceara acordarea asistentei judiciare gratuite. Cererea trebuie sa fie insotita de toate informatiile care justifica starea de nevoie. OOOOOOOOOOOOO LIMBILE N CARE SE DESFOAR PROCESUL. n ceea ce priveste actiunile directe, limba utilizata in cererea introductiva (care poate fi una din cele 21 de limbi oficiale ale Uniunii Europene) va fi limba de procedura a cauzei, adica limba in care aceasta se va desfasura. In ceea ce priveste cererile avand ca obiect pronuntarea unei hotarari preliminare, limba de procedura este cea a instantei judecatoresti nationale care se adreseaza Curtii de Justitie. Dezbaterile care au loc in timpul audierilor sunt traduse simultan, in functie de necesitati, in diferitele limbi oficiale ale Uniunii Europene. Judecatorii delibereaza fara interpreti, folosind o limba comuna, care, prin traditie, este franceza. Acest lucru se explicva prin faptul ca in momentul infiintarii Comunitatii Europene in anul 1957 majoritatea populatiei din cele sase tari fondatoare ( Belgia, Germania, Luxemburg, Olanda ) era vorbitoare de limba franceza. La ora actuala tendinta este de a folosi mai mult limba engleza, datorita faptului ca majoritatea juristilor din tarile recent aderate si-au urmat studiile in limba engleza si mai putin in limba franceza . SESIUNILE PLENARE SI CAMERELE Curtea Europeana de Justitie se poate intruni in sesiuni plenare si in Camere de 3 sau 5 judecatori. Aceasta se intruneste cand statul membru sau institutia comunitara care este parte la audieri sau in cazuri deosebit de grele si importante. Alte cauze sunt solutionate de Camere.

75

Tribunalul de prima instanta se intruneste in Camere de 3 sau 5 judecatori si se intruneste in sesiuni plenare in caz de cauze deosebit de importante. REGISTRATURA SI ADMINISTRAREA Registratorul este numit de Curtea Europeana de Justitie pe un termen de 6 ani. El are aceleasi obligatii ca si registratorul instantei judiciare nationale, dar el activeaza ca secretar general al institutiei. 5. Organismele financiare ale Uniunii Europene 5. 1. Banca Central European Sistemul European de Bnci Centrale (SEBC) este compus din Banca Central European (BCE) i toate celelalte bnci centrale nationale ale celor 27 de State Membre. Termenul "Eurosistem" definete Banca Central European i bncile centrale/naionale ale statelor care au aderat la zona Euro. Obiectivele acestui sistem sunt: - definirea i implementarea politicii monetare a zonei euro; - derularea operaiunilor externe; - pstrarea i administrarea rezervelor Statelor Membre; - promovarea unui sistem eficient de pli. Banca Central European este cea mai nou instituie a Uniunii Europene i reprezint pilonul central al Uniunii Economice i Monetare. A fost nfiinat oficial la data de 1.06.1998 i este responsabil pentru politica monetar a Uniunii Europene. Principalul obiectiv al Bncii Centrale Europene este asigurarea stabilitii preurilor, astfel nct s se pstreze valoarea monedei unice (Euro) i economia european s nu fie afectat de procesele inflaioniste. n plus, politica monetar are i rolul de a sprijini alte obiective politice stabilite la nivel comunitar. Funciile Bncii Centrale Europene sunt: _ distributia i supravegherea stabilitii Euro ; _ definirea politicii europene a intereselor i controlul rezervelor de bani ; _ cooperarea cu bncile naionale.67 Funciile acesteia sunt menionate n Tratatul de la Maastricht. Pentru a putea s lucreze eficient, Banca Central European nu
67

Augustin Fuerea ,, Drept comunitar european. Partea generala , Ed. All Beck, Buc. 2003. pag.39.

76

are voie s depind de puterea politic, o chestiune pe care criticii o aduc deseori n discuie. Banca Central European a fost creat dup modelul Bncii Federale Germane Bundesbank. Banca Central European are un Consiliu Guvernator, compus din cei 6 membri ai Consiliului de Conducere i din guvernatorii bncilor naionale din rile spaiului Euro. Responsabilitile Consiliului Guvernator sunt: _ adoptarea liniilor directive i adoptarea deciziilor necesare; _obinerii performanelor Eurosistemului; _ formularea politicilor monetare n zona Euro. Membrii Consiliului Guvernatorilor BCE sunt membri ai consiliului director i n acelai timp preedini ai bncilor naionale. Este cel mai important ogan de decizie al BCE. Consiliul Director al BCE este ales la fiecare 8 ani i este format dintr-un preedinte, un vicepreedinte i ali patru membri. Astfel statele mici nu sunt reprezentate n consiliul director. Bncile centrale din statele neparticipante la zona Euro au un statut special ce le permite a avea o politic monetar naional, fr a avea dreptul de a se implica n deciziile de politic monetar comunitar sau la punerea lor n practic pentru zona Euro. Banca Central European (BCE) i bncile centrale naionale sunt pe deplin independente fa de instituiile politice i private ale statelor membre, precum i fa de cele comunitare. Ea raporteaz Consiliului European i Parlamentului European asupra activitilor sale. Parlamentul poate chiar s invite membri ai Comitetului Executiv s dea explicaii asupra deciziilor de politic monetar ale BCE. 5 . 2. Banca European de Investitii Banca European de Investiii este instituia financiar a Uniunii Europene i a fost nfiinat n condiiile Tratatului de la Roma n 1958, cu scopul acordrii de asisten financiar pe termen lung prin proiecte care susin integrarea european, prin promovarea unei dezvoltri echilibrate a ntregului spaiu comunitar i contribuie la coeziunea economic, social i teritorial a Uniunii Europene.

77

Rolul Bncii Europene de Investiii este de a contribui la integrarea, dezvoltarea echilibrat i coeziunea economic i social a statelor membre. 5.3. Fondul european de investiii Fondul European de Investiii (FEI) este o instituie european n a crei competen intr sprijinirea apariiei, creterii i dezvoltrii intreprinderilor mici i mijlocii. Fondul intervine n principal cu capital de risc i instrumente de garantare provenind fie din fonduri proprii, fie de la Banca European de Investiii sau Uniunea European, n baza mandatelor acordate. 6. Instituii non-politice 6.1. Comitetul Economic i Social Comitetul Economic i Social este un organism non-politic care ofer reprezentanilor grupurilor de interese socioprofesionale europene i altora, o platform formal pentru exprimarea punctelor de vedere cu privire la problemele Uniunii Europene. Opiniile Comitetului Economic i Social sunt trimise instituiilor importante, Consiliului, Comisiei Europene i Parlamentului European. Are deci un rol cheie de jucat n procesul decizional al Uniunii Europene. 7. Comitetul regiunilor nfiinarea Comitetului Regiunilor (CR) prin Tratatul de la Maastricht a rspuns cererii formulate de autoritile locale i regionale de a fi reprezentate n Uniunea European. n prezent, Comitetul Regiunilor este un organism complementar celor trei instituii Comunitare (Consiliul, Comisia, Parlamentul). n sistemul instituional comunitar Comitetul i-a ctigat un loc bine definit datorit experienei politice a membrilor si la diferite niveluri locale i a cunoaterii aprofundate a problematicii regionale i locale. 8. Oficiul pentru Publicaii Oficiale ale Comunitii Europene Oficiul pentru Publicaii Oficiale ale Comunitilor Europene este editura instituiilor i celorlalte organisme ale Uniunii Europene. El produce i difuzeaz publicaiile i materialele informative pe toate tipurile de suport i prin toate mijloacele, n numele

78

instituiilor, ageniilor i altor organisme europene. Aceasta se realizeaz simultan n peste 20 de limbi. 9. Oficiul pentru Selecia Personalului Din 2003, EPSO este punct unic de contact pentru cei care vor s lucreze n instituiile Uniunii Europene (Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia European, Curtea de Justiie, Curtea European de Conturi, Comitetul Economic i Social, Comitetul Regiunilor, Mediatorul European). EPSO ofer solicitanilor informaii, proceseaz cererile i este responsabil de organizarea examenelor de selecie. 10. Oficiul european de lupt contra fraudei (olaf) Oficiul i-a nceput activitatea n iunie 1999, prelund operaiunile "Grupului de Aciune pentru Coordonarea Prevenirii Fraudei" (UCLAF), creat n 1988 n cadrul Secretariatului General al Comisiei. Dei are un statut de organism independent n desfurarea anchetelor, OLAF face parte i din structura organizatoric a Comisiei Europene, fiind subordonat Comisarului responsabil cu bugetul comunitar. CAPITOLUL IV CETENIA EUROPEAN 1. Aspecte introductive Cetenia european ntrete relaii existente ntre Uniunea European i cetenii statelor membre, dar nu definete aceast noiune. Tratatul se mrginete s declare c este cetean al Uniunii orice persoan care are cetenia unui stat membru i c cetenii Uniunii se bucur de drepturi i sunt supui obligaiilor prevzute de prezentul tratat (tratatul CE, art. 8, art. 17 nou). i paradoxal, insereaz dispoziiile consacrate ceteniei Uniunii n Tratatul CE i nu n Tratatul Uniunii europene. Aceast redactare pe care unii au calificat-o drept confuz i hazardat68 nu a fost ameliorat de Tratatul de la Amsterdam.
68

J.H.H. WEILER Les droits des citoyens europeens, RMUE, 1996, 3, p.36.

79

De fapt, tratatele de la Maastricht i Amsterdam, dei se bazeaz pe cele 2 concepii, consacr un ansamblu de drepturi care se apropie mai mult de noiunea de cetenie n sens tradiional, dect de cea de Europ a cetenilor. 2. Cetenia european i cetenia naional Cetenia european este esenialmente distinct de cea naional, pe care, conform formulrii Tratatului de la Amsterdam, o completeaz i n-o nlocuiete (Tratatul CE, art. 17 nou, alin. (1). Totui, prin condiiile sale de atribuire ea deriv, ca i cetenia naional, din naionalitatea acordat de ctre statele membre. 2.1. Cetenia european, complementar ceteniei naionale Departe de a aboli ceteniile naionale, cetenia european li se adaug. Cetenii statelor membre ale Uniunii europene beneficiaz astfel de o dubl cetenie. Astfel, un cetean francez este n acelai timp cetean francez i cetean european. n principiu, cele 2 cetenii n-ar trebui s se confunde. Cetenia european este reglementat de dreptul Uniunii, n care-i gsete izvoarele; cetenia naional aparine doar dreptului naional. Cetenia european nu suprim niciunul dintre drepturile inerente ceteniei naionale. Pur i simplu ea confer drepturi suplimentare care se exercit, fie la nivelul Uniunii (de ex., votul i dreptul de a fi ales n Parlamentul european), fie la nivelul statelor membre (de ex., dreptul de a alege i de a fi ales n alegerile municipale). Art. 8(17) par. 2 din Tratatul de la Maastricht, dispune ca cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si sunt sunt supusi, implicit, indatoririlor prevazute de tratat. Alte dispozitii relative la cetatenia europeana sunt cuprinse in art. 255 par. 1 din Tratatul CE, care reglementeaza dreptul de acces la documentele institutiilor comunitare (Consiliu, Comisia, Parlamentul European). 3. Drepturi fundamentale ale cetenilor europeni 2.1. Aspecte generale privind drepturile omului. Scurt istoric privind evoluia drepturilor fundamentale

80

Primele documente constitutionale au aparut n Anglia, Magna Charta Libertatum69 data de regele Ioan fr de ar, n 1215, n urma rascoalei baronilor avand intaietate in raport cu alte acte elaborate in acest domeniu. Punctul 39 al acestui document prevedea, spre exemplu, ca Nici un om liber nu va fi arestat sau intemnitat, sau deposedat de bunurile sale, sau declarat in afara legii, sau exilat, sau lezat de orice maniera ar fi si noi nu vom purcede impotriva lui si nici nu vom trimite pe nimeni impotriva lui, fara o judecatoriata loiala a egalilor sai, in conformitate cu legea tarii. Alt document important aparut in Anglia a fost Petitia drepturilor din 1628. Cele mai importante prevederi ale acestui act aveau ca obiect stabilirea de garantii impotriva perceperii impozitelor fara aprobarea Parlamentului, a confiscarii de bunuri si a arestarilor fara respectarea procedurii normale de judecata. Tot in Anglia au fost elaborate alte doua acte importante: Habeas corpus (1679) si Bill-ul drepturilor (1689). In conformitate cu Habeas corpus, la solicitarea arestatului sau a oricarei alte persoane, tribunalul trebuia sa emita un mandat de aducere a arestatului, putand hotar ca urmare fie retrimiterea lui in inchisoare, fie punerea lui in libertate cu sau fara cautiune. Prin Bill-ul drepturilor a fost declarata ilegala orice preluare de bani pentru Coroana sau pentru folosul ei pentru o alta perioad de timp si in alte conditii de cele stabilite de Parlament. Declaratia drepturilor din statul Virginia, din 1776, a consacrat principiul ca toti oamenii sunt prin natura lor in mod egal liberi si independenti si au anumite drepturi innascute. Declaratia de independenta a S.U.A., din 14 iulie 1776 prevede si ea ca oamenii au fost creati egali, ei fiind inzestrati de Creator cu anumite drepturi inalienabile; printre aceste drepturi se gasesc viata, libertatea si cutarea fericirii. Acest act consacra ideea ca toate guvernarile au fost stabilite de catre oameni tocmai in scopul garantarii acestor drepturi. Oricand o forma de guvernare devine contrara acestui scop, poporul are dreptul de a o schimba sau de a o aboli si de a stabili un nou guvernamant. In timp ce declaratiile americane vorbesc in titlul si in textul lor exclusiv de drepturile omului, Declaratia franceza din 1789 face un
69

Tudor Dragan Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, pag.386, Victor Duculescu Potectia juridica a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, p.15.

81

pas inainte si se intituleaza Declaratia drepturilor omului si cetateanului. In chiar primul sau articol Declaratia stipuleaza ca oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi fundate decat pe egalitatea comuna, precizanduse ca finalitatea asociatilor politice o constituie apararea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului: libertatea, proprietatea, siguranta si rezistenta impotriva asupririi. Conform mentalitatii revolutionarilor francezi de atunci, egalitatea era un drept innscut, menit sa se mentina dupa constituirea societatii civile. Insa viata in cadrul statal atrage dup sine unele situatii specifice, cum ar fi instituirea unor functii sau a unor demnitati care nu sunt accesibile oricarui individ, ci doar celor care au calitatea de cetateni. n tara noastra institutia drepturilor fundamentale a fost consfintita pentru intaia oara intr-o conceptie moderna in Constitutia din 1866. Aceasta a cuprins drepturile si libertatile cetatenilor intr-o abordare politico-juridica caracteristica gandirii politice si filozofice a Europei Occidentale70 din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Titlul II al Constitutiei a fost intitulat in mod sugestiv Despre drepturile romanilor si a avut o importanta sociala si politica fundamentala, deoarece stipula este adevarat, intr-o maniera declarativa, formala drepturile de esenta democratica din acea vreme. Constitutia a consacrat, printre altele, libertatea de constiinta, a invatamantului, libertatea presei si a intrunirilor. Toti romanii erau declarati egali inaintea legii si datori a contribui fara deosebire la darile si sarcinile publice. Ea mai prevedea totodata faptul ca libertatea individuala este garantata, nimeni neputand fi arestat decat in baza unui mandat judecatoresc motivat, iar motivele trebuiau comunicate in momentul arestarii sau la cel mult 24 de ore dupa arestare. O mare importanta se acorda proprietatii private, exproprierile nefiind admise decat pentru cauze de utilitate publica si numai dupa o dreapta si prealabila despagubire. Odata cu noile realitati si cu intregirea tarii dup Marea Unire din 1918, in tara noastra a fost adoptata Constitutia din 1923, document ce a reprezentat un instrument juridic mult mai elaborat decat Constitutia din 1866 si care a fost orientata nemijlocit spre
70

Victor Duculescu, Protectia juridic a drepturilor omului, p.34.

82

cerintele dezvoltarii societatii intr-un stat de drept.71 Referitor la drepturile si libertatile cetatenesti, aceasta a preluat prevederile Constitutiei din 1866 dar a adus unora dintre ele imbunatatiri substantiale. Constitutia a introdus principii noi fata de vechea Lege fundamentala, cum ar fi: consacrarea statului national unitar (art.1); inscrierea votului universal (art.64); instituirea senatorilor de drept (art.61); introducerea conceptului de proprietate ca functie sociala (art.17); angajamentul statului pentru protectia sociala (art.21); principiul legalitatii si domnia legii ca fundament al statului. Totodata, in art.8 se prevedea ca toti romanii, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, sunt egali inaintea legii si datori a contribui fara deosebire la darile si sarcinile publice. Conform art.21 al Constitutiei toti factorii de productie se bucura de o egal protectie. Constitutia din 1923 a fost inlocuita la 20 februarie 1938, atunci cand a fost proclamata o noua Constitutie elaborata din initiativa regelui Carol al II-lea. Referitor la drepturile fundamentale ale cetatenilor, aceasta pastreaza spiritul reglementarilor Legii fundamentale anterioare. Constitutia din 1938 a instituit insa si unele modificari ale unor principii constitutionale, cum ar fi: accentuarea limitarii factorului individual in favoarea extinderii puterii Statului si concentrarea puterii politice in mainile Regelui. Constitutiile socialiste din 1948, 1952 si 1965 au legalizat grave abateri de la principiile democratice. Astfel, pentru a exemplifica restrangerea drepturilor fundamentale ale cetatenilor, grave prejudicii au fost aduse dreptului de proprietate. Constitutia din 1948 a utilizat doua importante instrumente juridice pentru transferul unor bunuri din proprietatea privata in proprietatea statului. Aceste doua instrumente au fost: nationalizarea si exproprierea. Nationalizarea era conceputa ca un procedeu juridic, prin care o clas intreaga de mijloace de productie putea fi transferata, pe cale de lege, din proprietatea privata in proprietatea statului. Deosebindu-se de nationalizare, exproprierea era un procedeu juridic, prin care, pe calea unui act juridic individual al organului de stat competent, un bun determinat putea fi trecut pe cale silita, cu plata unei despagubiri,
71

Tudor Dragan Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, pag.386, Victor Duculescu Potectia juridica a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, p.34, Octavian Manolache - Tratat de Drept comunitar, Ed. All Beck, 2006, p. 10.

83

din proprietatea unei persoane determinate, in proprietatea socialista, in vederea efectuarii unei lucrari sau actiuni de utilitate publica.72 Dreptul la viata principalul drept al omului cu toata suita de drepturi adiacente, era grav incalcat. Astfel, desi se insista in mod demagogic asupra acestuia, regimul refuza in mod sistematic sa ratifice documentele internationale care interziceau pedeapsa cu moartea. Un alt exemplu il constituie dreptul persoanei de a se deplasa si de a circula, acest drept suferind numeroase ingradiri atat in cea ce priveste deplasarea in interiorul tarii, cat si deplasarea in afara granitelor. In ceea ce priveste libertatea persoanei de a-si stabili domiciliul unde doreste, trebuie amintit Decretul nr.68 din 20 martie 1976, acesta nepermitand stabilirea domiciliului intr-un numr de 14 orase declarate orase mari. Libertatea de asociere a fost limitata la organizatiile oficiale, orice alt tip de asociatie, contrara principiilor comunismului, fiind interzisa. Desi legea electorala admitea si sistemul de alegeri cu mai multi candidati pentru organele centrale si locale ale puterii, toti candidatii aflati in competitie trebuiau sa candideze de pe aceeasi platforma politica. 2.2. Drepturile fundamentale ale cetenilor comunitari Cetatenia Uniunii Europene confera o serie de drepturi cetatenilor statelor membre si consolideaza protectia intereselor acestora. Astfel sistematizate acestea sunt: - dreptul la libera circulatie, dreptul de sejur si de stabilire, dreptul la munca si la studiu in toate statele membre; - dreptul la vot si dreptul de a candida la alegerile Parlamentului european si la alegerile locale in statul de rezidenta, in aceleasi conditii ca si cele pentru cetatenii statului respectiv; - dreptul de petitie in fata Parlamentului european si dreptul de a se adresa Mediatorului european pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasa de catre institutiile si organele comunitare (mai putin Curtea de Justitie a Comunitatilor europene); - dreptul de a beneficia, pe teritoriul unui stat ter, de protectia diplomatica si consulara din partea autoritatilor diplomatice sau consulare ale unui alt stat membru, in cazul in care statul de unde
72

Tudor Drganu, op.cit., pag.386.

84

provine nu are reprezentanta diplomatica sau consulara in statul respectiv73. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reglementeaza in Capitolul V intitulat Cetatenie- drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european si anume: -art. 39 dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European. I. Dreptul la vot i dreptul de a fi ales la alegerile locale este reglementat prin dispozitiile art. 8B (19) par. 1 din Tratatul CE. Potrivit dispoziiilor legale comunitare, cu privire la dreptul analizat: 1. Orice cetatean si orice cetateana ai Uniunii au drept de vot si de a fi alesi la alegerile pentru Parlamentul European in statul membru in care el sau ea isi au domiciliul in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat. 2. Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, liber si secret. - art. 40 dreptul de vot si de a fi ales la alegerile municipale; Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii au drept de vot si de a fi ales la alegerile municipale in statul membru in care isi are domiciliul. Conform acestor dispozitii, orice cetatean al Uniunii rezidend intr-un stat membru fara sa fie resortisant al statului respectiv are dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor municipale din statul in care rezideaza. Acest drept va fi exercitat sub rezerva modalitatilor adoptate de catre Consiliu, statutand in unanimitate pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European; aceste modalitati pot prevedea dispozitii derogatorii atunci cand problemele specifice ale unui stat membru o justifica. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales in Parlamentul European este consacrat prin dispozitiile art. 8B (19) par. 2 din Tratatul CE. Conform acestor dispozitii, orice cetatean al Uniunii rezidand intr-un stat-membru are dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European ale statului membru in care rezideaza. Acest drept va fi exercitat sub rezerva modalitatilor care vor fi stabilite de catre Consiliu, statuand in
73

Augustin Fuerea, Drept comunitar European ,editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul juridic, 2006, pag. 51.

85

unanimitate pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European; aceste modalitati pot prevedea dispozitii derogatorii atunci cand problemele specifice ale unui stat membru o justifica. II. Dreptul la o buna administrare (art. 41) 1. Orice persoana are dreptul ca treburile sale sa fie tratate impartial, echitabil si intr-un timp rezonabil de institutiile si organele Uniunii. 2. Acest drept comporta indeosebi: - dreptul oricarei persoane de a fi ascultata inainte ca o masura individuala, care o afecteaza defavorabil, sa fie adoptata impotriva sa; - dreptul de acces al oricarei persoane la un dosar care o priveste, cu respectarea intereselor legitime de confidentialitate si a secretului profesional si de afaceri; obligativitatea pentru administratie de a-si motiva deciziile. 3. Orice persoana are dreptul la reparare din partea Comunitatii a daunelor cauzate de institutii sau de catre agentii lor aflati in exercitiul functiunilor lor, in conformitate cu principiile generale comune drepturilor statelor-membre. III. Dreptul de petiionare 1. Dreptul de a adresa petitii Parlamentului European este consacrat in art 8D (21) par. 1 din Tratatul CE, conform caruia orice cetatean al Uniunii are drept de petitionare catre Parlamentul European. Astfel, beneficiar al drepturilor de petitionare poate fi orice cetatean al Uniun ii, ca si orice persoana fizica sau morala rezidand sau avand sediul statutar intr-un stat membru; petitia poate fi individuala sau in grup; obiectul petitiei trebuie sa priveasca un subiect legat de domeniile de activitate ale Comunitatii; obiectul petitiei trebuie sa il priveasca in mod direct pe autorul ei. Rezult c, n conformitate cu prevederile art. 44, referitor la dreptul la petitie, orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat-membru are dreptul de petitie in fata Parlamentului European.

86

2. Dreptul de a se adresa mediatorului european este consacrat prin dispozitiile art. 8D (21) par. 2 din Tratatul CE. Astfel, Parlamentul numeste un mediator, abilitat s primeasc plangerile emanand de la orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica, rezident sau avand domiciliul statutar intr-un statmembru cu privire la cazuri de proasta administrare in activitatea institutiilor sau organelor, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta in exercitiul functiunilor lor jurisdictionale. Conform misiunii sale, mediatorul efectueaza anchetele pe care le considera justificate, fie din proprie initiativa, fie in baza plangerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, afara de cazul in care faptele respective fac sau au facut obiectul unei proceduri jurisdictionale. In cazul in care mediatorul a constatat un caz de proasta administrare, sesizeaza institutia in cauza, care dispune de un termen de 3 luni pentru a lua masuri. Mediatorul transmite apoi un raport Parlamentului European si institutiei in cauza. Persoana de la care emana plangerea este informata de rezultatul acestei anchete. In fiecare an, mediatorul prezinta un raport Parlamentului European asupra rezultatelor anchetelor sale74. Mediatorul este numit dupa fiecare alegere a Parlamentului European pentru durata legislaturii. Mandatul sau poate fi reinnoit. Mediatorul poate fi declarat demisionar de catre Curtea de Justitie, la cererea Parlamentului European, daca nu mai indeplineste conditiile necesare functionarii sale sau daca a comis o greseala grava. Mediatorul isi exercita functiunile in deplina independenta. In indeplinirea indatoririlor sale, el nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la niciun organism. Pe durata functionarii lui, mediatorul nu poate exercita nicio activitate profesionala, remunerara sau nu. Parlamentul European fixeaza statutul si conditiile generale de exercitare a functiunilor mediatorului dupa avizul Comisiei si cu aprobarea Consiliului statuand cu majoritate calificata. Rezult c, potrivit art. 43 care se refer la mediator, orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii sau orice persoana fizica
74

Octavian Manolache, Drept comunitar , Ed. All Beck, 2003, pag.51.

87

sau juridica, care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat- membru are dreptul de a-l sesiza pe mediatorul Uniunii in caz de proasta administrare in activitatea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta, in exercitarea functiilor lor jurisdictionale. 3. Dreptul de comunicare cu institutiile si organele de comunicare a fost introdus in art. 8D(21) par.3 din Tratatul de la Amsterdam. Conform acestei reglementari fiecare cetaten european poate sa se adreseze in scris oricarei institutii sau organ comunitar si sa primeasca un raspuns de la acestea. Dreptul de comunicare este prevazut si in art. 41 par. 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 4. Dreptul de acces la documentele Consiliului, Comisiei si Parlamentului European, este consacrat prin dispozitiile art.191A(225) par. 1 introdus in Tratatul CE de la Amsterdam. Conform dispozitiilor acestui articol, orice cetatean al Uniunii si orice persoana fizica rezident sau avand sediul intr-un stat membru are drept de acces la documentele Parlamentului European, Consiliului si Comisiei, sub rezerva principiilor si conditiilor ce vor fi stabilite conform paragrafelor 2 si 3 (acestea se refera la faptul ca pot fi impuse anumite limitari ale liberului acces, pe motive de interes public sau privat, fiecare institutie stabilind prin regulamentul sau interior dispozitii specifice privind accesul publicului la documentele sale). i orice persoan juridic, cu naionalitate romn are dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului sau ale Comisiei (art. 42 dreptul de acces la documente). 5. Orice persoana poate sa se adreseze institutiilor Uniunii intruna din limbile tratatelor si trebuie sa primeasca un raspuns in acceasi limba. IV Libertatea de circulatie si de sedere (art. 45) 1. Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii are dreptul sa circule liber pe teritoriul statelor-membre. 2. Libertatea de circulatie si de sedere poate fi acordata conform Tratatului de constituire a Uniunii Europene, resortisantilor statelor-terte ce locuiesc legal pe teritoriul unui stat-membru. Sensul conceptului de libera circulatie a persoanelor a evoluat mult de la aparitia sa, odata cu evolutia reglementarilor

88

comunitare, ajungand de la persoana privita doar ca agent economic la notiunea de cetatean al Uniunii. Primele prevederi referitoare la libera circulatie a persoanelor sunt mentionate in Tratatul de la Roma, care stabilea eliminarea intre statele membre a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului si statua ca este interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate. Libera circulatie a persoanelor constituie o parte a conceptului mai cuprinzator Piata Interna care nu poate fi realizata in conditiile existentei unor frontiere interne si a restrictionarii circulatiei persoanelor. Un alt acord n aceeai materie este Acordul de la Schengen care inlesneste o politica comuna in privinta imigratiei si a administrarii frontierelor. 27 de tari au semnat acest acord iar 15 lau pus deja in aplicare. Tarile semnatare includ toate tarile membre ale Uniunii Europene, cu exceptia Irlandei si a Marii Britanii, dar si tari ce nu sunt membre Islanda, Norvegia si Elvetia. Punctele de granita si punctele de control intre statele Schengen au fost desfiintate si o viza comuna - Viza Schengen permite accesul in acest teritoriu. Acordul nu acopera probleme legate de rezidenta sau permis de munca pentru cetateni ce nu apartin Uniunii Europene. V. Dreptul la protectie diplomatic i consular Dreptul la protectie diplomatica si consulara este consacrat prin dispozitiile art. 8C (20) din Tratatul CE. Orice cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari unde statul membru al carui resortisant nu este reprezentat, de protectia misiunilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru in aceleasi conditii ca si nationalii acestuia. Drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european, pot fi clasificate in urmatoarele categorii: drepturi politice, libertati cu caracter economic si drepturile garantii. Din categoria drepturilor politice fac parte: dreptul de vot si de a fi ales la alegerile locale; dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European. Din categoria libertatilor cu caracter economic fac parte: dreptul la libera circulatie si dreptul la sejur;

89

libera circulatie a lucratorilor si accesul liber la locurile de munca salariate; libertatea de stabilire pe teritoriul oricarui stat membru care presupune accesul la activitatile nesalariate precum si infiintarea si administrarea intreprinderilor. Din categoria drepturilor-garantii fac parte: dreptul de petitionare; dreptul de a se adresa mediatorului european. i sub acest aspect, rezult c n conformitate cu prevederile legale comunitare, orice cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei terte tari in care statul membru al carei resortisant este nu dispune de reprezentare, de protectia autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca nationalii statului respectiv. Statele membre vor stabili intre ele regulile necesare si vor angaja negocierile internationale cerute in vederea asigurarii acestor protectii. Astfel, din analiza textului de lege rezulta anumite aspecte, si anume75: - beneficiar al acestui drept poate fi orice cetatean al Uniunii aflat pe teritoriul unei alte tari decat cea al carei resortisant este; - statul al carei resortisant este cetateanul respectiv nu dispune de reprezentare pe teritoriul tarii in care se afla cetateanul; - protectia poate fi acordata de autoritatile diplomatice si consulare ale oricarui stat membru care dispune de reprezentare in statul pe teritoriul caruia se afla cetateanul. Astfel, alegerea autoritatilor unui stat membru pentru a acorda protectie este lasata la latitudinea cetateanului beneficiar; - continutul dreptului de protectie diplomatica si consulara este acelasi ca in cazul drepturilor acordate propriilor cetateni de autoritatile sesizate. In principiu, protectia se refera la: asistenta sociala in caz de deces, asistenta sanitara in caz de accident sau boala grava, asistenta juridica in caz de arestare, repatrierea etc. VI. Dreptul la munc i la studiu n toate rile membre Dreptul la munc n Uniunea European este strns legat de dreptul la circulaie, drept recunoscut cetenilor uniunii prin art. 8A (18) din Tratatul CE este considerat ca fiind nucleul cetateniei
75

Mihaela Vrabie, Ceatenie si dreturi europene, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2007, pag. 46.

90

europene pentru ca, evident el este conditia obiectiv necesara de indeplinit, fara de care exercitarea altor drepturi conferite cetatenilor comunitari ar fi, practic, imposibila76. Acordul de la Schengen a avut i el o contribuie mare n domeniul circulaiei libere a persoanelor. Acordul sau Conventia de la Schengen (sau, mai precis, Conventia pentru punerea in aplicare a acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, intre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, a Republicii Federale Germania si a Republicii Franceze, duc la desfiintarea graduala a controalelor intre granitele comune) a fost creat cu scopul de a pune acest acord in practica. Conventia a inlocuit treptat acordul si a fost semnata de fiecare tara dupa cum urmeaz: la 14 iunie 1985 Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda, la 27 noiembrie 1990 Italia, n 25 iunie 1992 Portugalia si Spania, n 6 noiembrie 1992 Grecia, 28 aprilie 1995 Austria, n 19 decembrie 1996 Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, n 1 mai 2004 Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia (in aceste tari acordul inca nu a fost implementat), n 16 octombrie 2004 Elvetia (ratificat prin referendum pe 5 iunie 2005). Prin exceptie, urmatoarele teritorii ale tarilor membre nu sunt acoperite de acord: Helgoland (Germania), Svalbard (Norvegia desi insula Jan Mayen este acoperita), Groenlanda si Insulele Feroe (Danemarca), desi la inceput excluse din teritoriul Schengen, au fost integrate. In acordul de asociere cu Danemarca s-a stabilit ca persoanele calatorind intre Insulele Feroe si Groenlanda si tarile membre Schengen nu vor fi supuse controlului vamal. In orice caz, normele referitoare la Miscarea Libera a Persoanelor in comunitatea Europeana nu se aplica Groenlandei si Insulelor Feroe). Implementarea s-a produs n 26 martie 1995 pentru Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania, n 26 octombrie 1997 Italia, Austria, n 1 decembrie 1997 Grecia, pun teoretic acordul in aplicare, desi controale vamale vor fi continuate pina in 2000. Cele zece tari care au semnat acordul in 2004 il vor pune in aplicare in octombrie 2007. Elvetia inca nu a implementat acordul, asa ca doar 15 tari sint membri plini ai acordului de la
76

Augustin Fuerea, Drept comunitar European ,editia a II-a revzut si adaugita, Ed. Universul juridic, 2006, pag. 51.

91

Schengen. Fiecare tara ce devine membru, inainte de a implementa acordul trebuie sa fie competenta la patru sectoare: granite aeriene, vize, cooperare a politiei si protectia datelor personale. Acest proces de evaluare include un chestionar si vizite ale expertilor EU la institutiile tarii candidate. Consiliul Uniunii Europene va revizui rezultatele din aprilie pina in septembrie 2007. Alte tari nesemnatare a Conventiei de la Schengen sunt: - San Marino, desi nesemnatara, are granite deschise cu Italia; - Monaco, care se invecineaza cu Marea Mediterana, acordul Schengen e administrat ca si cum Monaco ar fi teritoriu francez autoritatile franceze controleaza portul maritim din Monaco in numele Schengen; - Liechtenstein inca nu apartine teritoriului Schengen si, desi are granite deschise cu Elvetia (care inca nu a implementat acordul) efectueaza, in continuare, controale la granitele cu vecinii europeni. In plus, facind parte din Teritoriul Economic European aplica normele in rigoare cu privire la Libera Miscare de Persoane (UE). Liechtenstein intentioneaza sa adereze la Schengen si a aplicat in aceasta privinta in toamna anului 2005. Consiliul de Ministri al UE a fost de acord sa inceapa negocierile in februarie 2006; - Vaticanul si-a exprimat dorinta de a adera la Schengen. Are deja granite deschise cu Italia, dar implementind Acordul Schengen va aduce avantaje in domeniul unei mai bune cooperari in schimbul de informatii si activitati similare, prevazute de Sistemul de Informatie Schengen; - Andora nu e integrata in zona Schengen, mentinind controalele vamale. Din toate aceste state, doar Liechtenstein a concluzionat acorduri in privinta Liberei Miscari a Persoanelor cu comunitatea europeana. nainte de Schengen, cetatenii Europei occidentale puteau calatori in tarile invecinate aratind cartea de identitate sau pasaportul. Cetatenii altor tari aveau nevoie de vize separate pentru fiecare tara din Europa pe care voiau sa o viziteze. O retea vasta de puncte de frontiera era intinsa pe continent, intrerupind traficul, comertul si provocind intirzieri si costuri nu doar pentru afaceri ci si pentru turisti. Acordul Schengen a eliminat granitele

92

iar tarile participante isi vor coordona controalele doar la granitele externe. Acest lucru e necesar de vreme ce o persoana ce are drept de calatorie intr-o tara dar nu intr-alta, poate foarte usor sa calatoreasca in amindoua, imediat ce a fost primit doar de una din ele. E nevoie, de asemeni, de o politica comuna in domeniul imigratiei, dat fiind faptul ca imigrantii ar putea intra foarte usor in Schengen printr-un punct mai relaxat de granita si isi vor putea face drum catre o tara mai putin ospitaliera. Criteriile de intrare trebuie sa fie deci omogene. Conform art. 2.2 din Acord, orice ar poate reinstaura controlul la granita pe o perioada scurta de timp daca acest lucru e considerat important in securitatea nationala. Asa ceva s-a intimplat in Portugalia in timpul Campionatului European de Fotbal din 2004 si in Franta cu ocazia celebrarii a 60 aniversara a D-Day. De asemeni, Franta a apelat la aceasta masura imediat dupa atentatele din Londra in iulie 2005 (desi Marea Britanie nu e membru Schengen si intre Franta si Marea Britanie exista controale in mod constant, un terorist a reusit sa se strecoare prin Franta, pentru a fi arestat mai tirziu in Roma). Finlanda a apelat si ea la aceasta masura in august 2005 cind au avut loc Campionatele Mondiale de Atletism. Acordul Schengen include un program de schimb de informatii (Schengen Information System) care face posibil ca o persoana s nu dispar trecnd dintr-o ar membru n alta. nainte de Acordul de la Schengen, o persoana urmarit de poliie ntr-o ar ar fi fost la adapost imediat ce a reusit sa treaca granita. Acum, politia dintr-o tara poate trece granitele in urmarirea raufacatorilor. In plus, acordul Schengen intentioneaza sa armonizeze legile si regulamentele cu privire la o serie de politici incercind sa reduca posibilitatea raufacatorilor de a profita de o relaxare a controalelor. De exemplu, politica olandeza in ceea ce priveste drogurile e diferita de politica franceza si o persoana ar putea cumpara droguri in Olanda si a le transporta in Franta in vederea vinzarii lor la piata neagra. Acest lucru e mult mai usor in cazul in care nu exista controale de frontiera intre cele doua tari. Din acest motiv, Franta a insistat in a mentine o perioada controalele la granitele cu tarile din Benelux, chiar dupa ce acordul a fost implementat.

93

Acordul Schengen a fost integrat in politica Uniunii Europene prin intermediul Tratatului de la Amsterdam. Activitatile comitetului executiv ce a fost creat la semnarea acordului au fost preluate de catre Consiliul Uniunii Europene. Orice tara ce doreste sa devina membru al Uniunii Europene trebuie sa indeplineasca, adiacent, si criteriile referitoare la administrarea granitelor externe stipulate in acord. Prin Tratatul de la Amsterdam, rolul tarilor care au semnat acordul si care nu sint membre ale UE in eventuala dezvoltare a acordului a devenit foarte restrins: de fapt, singurele optiuni pe care le au este ori de a fi de acord cu ceea ce li se prezinta ori de a se retrage din acord. Cu toate ca Acordul Schengen a fost integrat in cadrul UE, nicio institutie europeana nu a trebuit sa isi exprime parerea in aceasta privinta. Din aceasta cauza exista unele nedumeriri cu privire la cit de democratic este acest acord. Grecia, de exemplu, inainte de a deveni membra a pus sub semnul intrebarii legalitatea Sistemului de Informatie Schengen si a sugerat ca reprezinta o violare a sferei private. La 27 mai 2005, sapte tari (Germania, Spania, Franta, Luxemburg, Olanda, Austria si Belgia) au semnat in Prm, in Germania Acordul Schengen III, care se bazeaza pe principiul disponibilitatii ce a inceput sa fie discutat dupa atentatele cu bombe de la Madrid din 11 martie 2004 si care permite schimbul de date cu privire la ADN, amprente digitale ale persoanelor avute in colimator si sa coopereze impotriva terorismului. Finlanda si-a exprimat si ea interesul in a deveni membra. Marea Britanie si Irlanda sunt singurele tari membre UE care nu au semnat acordul. Marea Britanie doreste sa isi mentina propriile granite si Irlanda a semnat un acord de libera miscare cu Marea Britanie (Common Travel Area - similar cu acordul Schengen). Asadar, pentru ca acest acord sa ramina in vigoare, Irlanda ar putea semna acordul Schengen doar in momentul in care Marea Britanie va face acelasi lucru. De vreme ce Marea Britanie e alcatuita din insule si de vreme ce atit Irlanda cit si Marea Britanie nu emit carti de identitate pentru cetatenii lor, a deveni membri Schengen nu ar aduce nici un avantaj. In plus, de-a lungul istoriei, Marea Britanie a avut o politica aparte in privinta controalelor la granita datorita regulilor stricte in privinta aducerii animalelor in tara: in insulele Britanice nu exista rabie (ceea ce nu e cazul in majoritatea Europei). Cetatenii ce nu sunt membri ai UE si care

94

locuiesc in Marea Britanie sau Irlanda ar avea de profitat daca aceste tari ar deveni membre ai acordului Schengen pentru ca acum trebuie sa obtina vize separate pentru Marea Britanie, Irlanda sau Schengen (in cazul in care vor sa calatoreasca in UE). Incepind cu 29 mai 2000, atit Irlanda cit si Marea Britanie au inceput sa participe in Sistemul de Informatie Schengen. Obtinerea accesului in Schengen Statele membre ale acordului Schengen au elaborat un set uniform de reguli privind tipul de vize ce pot fi acordate pentru o perioada scurta de timp, nedepasind trei luni pe teritoriul unei tari, al mai multora sau al tuturor tarilor. Posesia unei vize face posibil ca persoana din afara UE sa se prezinte la un punct de granita al unui stat membru si sa ceara, in functie de felul vizei, tranzit sau sejur. Aceasta viza uniforma e un sticker ce se aplica pe documentul de calatorie, ce inlesneste posesorul acestuia sa treaca granita. Cu alte cuvinte, posesia unei vize Schengen nu confera in mod automat dreptul de intrare. Acest drept va fi acordat doar in cazul in care celelalte conditii de tranzit sau intrare ce sunt stipulate in Acord sunt indeplinite: modalitati de subzistenta, telul vizitei si conditiile sejurului. A obtine o viza Schengen inseamna a parcurge urmatorii pasi: 1. Calatorul trebuie sa identifice tara din teritoriul Schengen in care vrea sa ajunga. Aceasta tara, prin intermediul ambasadei sau a consulatului va decide asupra cererii de viza. In cazul in care calatorul vrea sa viziteze mai multe state, va trebui sa depuna o cerere de viza la ambasada sau consulatul tarii in care va intra la inceput. In cazul in care aceasta tara nu are o reprezentanta in tara de resedinta, calatorul va trebui sa depuna o cerere la ambasada sau consulatul tarii din teritoriul Schengen care va fi punctul principal de destinatie. 2. Cererea de viza va trebui depusa, impreuna cu un pasaport valid si, daca e necesar, cu alte documente care sa sustina telul si conditiile sejurului in teritoriul Schengen. De asemenea, va trebui sa dovedeasca ca are mijloace de subzistenta, atit pe perioada sejurului cit si pentru intoarcerea in tara. Ar trebui de subliniat ca unele ambasade si consulate invita persoana in cauza la un interviu in care motivul pentru a cere viza va trebui explicat verbal.

95

3. Calatorul va trebui sa aiba o asigurare de calatorie ce trebuie sa acopere, pentru un minimum de 30.000 euro orice cheltuieli legate de repatriere sau de tratament medical de urgenta pe timpul sejurului. Dovada asigurarii de calatorie trebuie adusa, in principiu, la sfirsitul procedurii, adica dupa ce s-a ajuns la o decizie pozitiva pentru acordarea unei vize Schengen. Cetatenii tarilor nesemnatare ale acordului pot sta pe teritoriul Schengen pentru o perioada maxima de 90 de zile dintr-un total de 180 de zile de la data intrarii. In cazul unei vize cu intrari multiple, o persoana poate intra de mai multe ori intr-o perioada de 180 de zile, dar numarul de zile petrecute in teritoriul Schengen nu trebuie sa depaseasca 90 de zile. Prin Actul Unic European (intrat in vigoare in 1987) libera circulatie a persoanelor capata o noua calificare, fiind definita drept una dintre cele patru libertati fundamentale ale Pietei Interne. Libera circulatie a persoanelor impune adoptarea de msuri de securitate si justitie, pentru a se crea un cadru favorabil de exercitare a acesteia in interesul si beneficiul tuturor, pentru a preveni manifestri antisociale. n cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000), Consiliul, Parlamentul European si Comisia Europeana au semnat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Prin acest document sunt reunite intr-un cadru unic drepturile civile, politice, economice si sociale consacrate intr-o serie de documente internationale, europene si nationale. n acest sens, in Carta este reglementat dreptul oricarui cetatean al Uniunii de a avea libertatea sa caute serviciu, sa lucreze, sa se stabileasca sau sa furnizeze servicii in orice stat membru. De asemenea, rezidentii tarilor pri care sunt autorizati sa munceasca pe teritoriul statelor membre, au dreptul la conditii de munca echivalente cu acelea de care beneficiaza ceatenii sau cetatenele Uniunii Europene. Astfel, orice cetatean al Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa si de a-si stabili resedinta in mod liber pe teritoriul statelor membre. Libertatea de circulatie si de sedere poate sa fie acordata, in conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, cetatenilor unor terte tari care domiciliaza legal pe teritoriul unui stat membru.

96

Protejarea drepturilor fundamentale ale omului reprezinta unul dintre principiile de baza ale dreptului comunitar. Obiectivul principal privind respectarea drepturilor omului in Uniune a fost acela de a asigura protejarea acestor drepturi in proiectarea, aplicarea si interpretarea legislatiei comunitare. Toti cetatenii Uniunii au dreptul sa circule liber in spatiul european, sa aiba acees la documente si sa se adreseze Mediatorului European pentru exercitarea dreptului de petitionare. Libera circulatie a persoanelor se poate prezenta in una din urmatoarele forme: - dreptul de libera circulatie si dreptul de sejur pe teritoriul celorlalte state membre; - dreptul de libera circulatie a lucratorilor si accesul liber la locurile de munca salariate; - libertatea de stabilire pe teritoriul oricarui stat membru, care presupune accesul la activitatile nesalariate, la constituirea si gestionarea intreprinderilor. Pe parcursul evolutiei Comunitatilor Europene domeniul de aplicare a liberei circulatii a persoanelor a fost extins. Initial, de aceasta libertate a beneficiat doar individul avand calitatea de lucrator sau furnizor de servicii. Libera circulatie a fortei de munca este asigurata in interiorul Comunitatii. Ea implica abolirea oricarei discriminari bazate pe nationalitate a fortei de munca din statele membre in privinta angajarii, remunerarii si a celorlalte conditii de munc. Pentru a beneficia de aceasta libertate era necesara indeplinirea conditiei ca lucratorul s aib naionalitatea unuia dintre statele membre. Libertatea de circulatie a lucratorilor constituie un aspect al liberei circulatii a persoanelor si, totodata, o libertate fundamentala de mare importanta pentru constructia comunitara. Termenul de lucrator nu este definita in dreptul comunitar, dar aceasta nu semnifica insa ca statele vor aplica definitia data lucratorilor in dreptul lor national. Datorita importantei majore a libertatii de circulatie a lucratorilor, Curtea de Justitie a precizat ca termenul trebuie interpretat intr-un sens larg. Lucratori, in sensul dreptului comunitar, sunt persoane care, intr-o perioada determinata de timp, exercita o profesie neliberala si sunt remunerate pentru aceasta. Exercitarea unei astfel de profesii cu o norma partiala cade, de asemenea, sub incidenta art. 39. Studentii

97

si persoanele care se afla intr-o forma de pregatire profesionala nu sunt lucratori in sensul dreptul comunitar77. Curtea de Justitie a statuat, in jurisprudenta sa constanta, c elementul remuneraie pentru munca prestata este principalul criteriu de definire a unui lucrator. Termenul de remuneratie trebuie interpretat in sens larg, cuprinzand nu doar prestatiile pecuniare, ci si prestatii de alta natura (spre ex., punerea la dispozitie a unei locuinte). Remuneratia nu poate avea un caracter pur simbolic, neexistand alte conditii suplimentare cu privire la nivelul acesteia. Astfel, este lipsit de importanta daca remuneratia corespunde prevederilor din contractele colective de munca sau prevederilor legale cu privire la salariul minim sau daca este suficienta pentru a acoperi costurile curente ale lucratorilor. Conform dispozitiilor Tratatului CE, continutul libertatii de circulatie a lucratorilor cuprinde, sub rezerva limitarilor justificative de ratiuni de ordin public, de securitate publica sau de sanatate publica, dreptul lucratorilor: de a accepta ofertele efective de munca; de a se deplasa liber in acest scop pe teritoriul statelor membre; de a se afla intr-unul din statele membre, in scopul exercitarii unei activitati conforme cu dispozitiile legislative, de reglementare si administrative care se aplica angajarii fortei de munca; - de a ramane pe teritoriul unui stat membru, dupa ce a fost angajat in acel stat, in conditiile ce vor face obiectul regulamentelor de aplicare stabilite de Comisie. In privinta liberei circulatii a lucratorilor, Tratatul CE reglementeaza si masurile de securitate sociala, ca o garantie a realizarii efective a acestei libertati. Astfel, Tratatul CE dispune adoptarea de catre Consiliu, in domeniul securitatii sociale, masurile necesare pentru asigurarea liberei circulatii a lucratorilor. In acest scop se vor lua toate masurile necesare pentru a asigura lucratorilor migranti si succesorilor lor in drepturi:
77

Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag. 157.

98

- cumulul tuturor perioadelor luate in considerare de diferitele legislatii pentru a dobandi calculul acestor drepturi; - plata prestatiilor catre persoanele rezidate pe teritoriul statelor membre. Ulterior, de libera circulatie a persoanelor au beneficiat si resortisantii unui stat membru care nu desfasoara activitate salariala pe teritoriul unui stat membru, dar dispun de mijloace suficiente de trai. Libertatea de stabilire este o forma a liberei circulatii a persoanelor ce vizeaza inlaturarea restictiilor privind libertatea de stabilire resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru (art. 43 alin. (1) din Tratatul CE). Libertatea de stabilire permite persoanelor sa participe, in mod stabil si continuu, la viata economica a unui stat membru, altul decat statul lor de origine, si sa obtina beneficii din aceasta participare, favorizand astfel intrepatrunderea economica si sociala in cadrul Comunitatii in domeniul activitatilor independente78. Libertatea de stabilire nu se aplica activitatilor care, in ceea ce priveste statul membru, sunt asociate in acest stat, chiar si cu titlu ocazional, cu exercitarea unei autoritati publice (exceptie de la libertatea de stabilire art. 45 din Tratatul CE). Termenul de exercitare a unei autoritati publice, potrivit art. 43, trebuie interpretat in sens restrans. Astfel, desi profesia de avocat presupune o activitate in fata organelor judecatoresti ale unui stat membru, acest aspect nu este suficient pentru calificarea acestei meserii ca o forma de exercitare a unei autoritati publice. Dreptul de sedere este conditionat de dovedirea mijloacelor de trai constand in resurse materiale suficiente pentru a nu solicita ajutor social de la statul pe teritoriul caruia se afla. In acest sens, mijloacele de trai trebuie sa fie mai mari decat nivelul pensiei minime de securitate sociala care se acorda in statul in care se afla. Dreptul de sedere in acel stat inceteaza in momentul in care beneficiarul nu mai poseda mijloacele de trai necesare. De asemenea, beneficiarul dreptului de sejur trebuie sa dispuna de asigurare medicala care sa acopere ansamblul riscurilor majore in statul de resedinta.
78

Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag. 160.

99

Dreptul de a ramane permanent pe teritoriul unui stat membru este recunoscut lucratorilor salariati sau independenti migranti, care au ocupat un loc de munca in acest stat. Astfel, pentru ca o persoana sa poata ramane permanent pe teritoriul unui stat membru, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - lucratorul migrant sa fi avut resedinta in mod continuu pe teritoriul acelui stat pe o perioada de cel putin 3 ani; continuitatea nu se considera intrerupta daca absentele temporare nu depasesc in total 3 luni pe an; - incetarea activitatii salariale in acel stat sa se datoreze fie pensionrii, fie unei incapacitati permanente de munca sau prestarii unei munci salariale pe teritoriul altui stat membru (daca revine in statul de resedinta zilnic sau cel putin o data pe saptamana). Determinarea in mod concret a motivelor de ordine publica, de securitate publica sau de sanatate publica raman la latitudinea statului membru care aplica masurile de ingradire a dreptului de libera circulatie a persoanelor pe teritoriul sau. Insa, de exemplu, referitor la ingradirea dreptului de libera circulatie a persoanelor pentru motive justificate de sanatate publica sunt mentionate bolile sau incapacitatile care justificfa aplicarea restrictiei, astfel sunt considerate boli pentru care indeplinesc conditiile de aplicare a restrictiei bolile psihice, dependenta de droguri etc. O alta situatie de limitare a dreptului de libera circulatie a persoanelor este interzicerea angajarilor in posturile din administratia publica. O alta exceptie de la exercitarea libertatii de circulatie a persoanelor dispune ca sunt exceptate de la aplicarea dispozitiilor privind libertatea de stabilire, in ceea ce priveste statul membru interesat, activitatile participand in acest stat, chiar si cu titlul ocazional, la exercitarea autoritatii publice. De asemenea, Consiliul European, statuand cu majoritate calificata pe baza propunerii Comisiei, poate excepta anumite activitati de la aplicarea privind dreptul de stabilire. O alta limitare poate fi apreciata ca fiind impusa prin reglementarile nationale privind accesul la exercitarea unor activitati non- salariale. Astfel, Consiliul emite directive vizand recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor titluri similare.

100

Cu toate acestea, exceptiile privind libera circulatie a persoanelor trebuie interpretate in mod strict, limitele si scopul aplicarii restrictiilor fiind in concordanta cu principiile generale ale dreptului comunitar (principiile nediscriminarii, proportionalitatii si protectiei drepturilor fundamentale). 4. Exercitarea unei profesii n comunitatea european79 Posibilitatea exercitrii unei profesii n Uniunea European a fost facilitat de dreptul fundamental comunitar privind libera circulaie a persoanelor, libertatea constituind una dintre cele patru liberti din cadrul pieei interne i a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene, alturi de libera circulaie a produselor, libera circulaie a serviciilor i libera circulaie a capitalurilor. Cetenii europeni beneficiaz de dreptul fundamental de a se deplasa i de a se stabili unde doresc, acest fapt ajutnd n mod deosebit la gsirea unui loc de munc, ntre exercitarea profesiei i posibilitatea domicilierii sau a reedinei existnd o legtur direct. Dar, pentru a fi cu adevrat n avantajul tuturor, libertatea de circulaie a persoanelor trebuie nsoit de un nivel corespunztor de securitate i justiie. Orice cetean sau orice cetean a Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa i de a-i stabili reedina n mod liber pe teritoriul statelor membre. Libertatea de circulaie i de edere poate s fie acordat, n conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea European, cetenilor unor ri tere care domiciliaz legal pe teritoriul unui stat membru. Articolul 15 alineatul (1) al Cartei Uniunii Europene privind drepturile fundamentale se refer la dreptul oricrui cetean sau cetene a Uniunii de a avea libertatea de a cuta un serviciu, de a lucra, de a se stabili sau de a furniza servicii n orice stat membru. Tot acest articol, n alineatul (3) dispune ca rezidenii rilor pri, care sunt autorizai s munceasc pe teritoriul statelor membre, au dreptul la condiii de munc echivalente cu acelea de care beneficiaz cetenii sau cetenele Uniunii Europene. 4
79

Avram Victoria Exercitarea unei activiti profesionale n Uniunea European, studiu nepublicat.

101

Libera circulaie presupune c lucrtorul care se deplaseaz rspunde unei oferte efectiv fcute cu privire la un loc de munc. Nu este vorba, aadar, de dreptul de a pleca n mod liber pe teritoriul rilor membre pentru a cuta un loc de munc. n domeniul profesiilor reglementate, lucrtorul comunitar nu se poate prevala de diploma obinut n statul de origine pentru a desfura aceeai activitate ntr-un alt stat membru. Pentru a ameliora aceast situaie, care mpiedic realizarea principiului liberei circulaii a forei de munc, au fost adoptate mai multe directive n domeniul comerului, al industriei, artizanatului i al sntii care s dea posibilitatea recunoaterii diplomelor. Aceste directive sectoriale urmresc armonizarea reglementrilor din statele membre, constituind dreptul aplicabil diferitelor profesii n cadrul aplicrii principiului libertii de circulaie, al dreptului de sejur i al liberei prestri de servicii. Pentru unele activiti doar exercitarea efectiv a profesiei a fost armonizat (cum este activitatea n transporturi, de pild), dar pentru altele, cum este de pild sectorul sntii, armonizarea este mult mai profund, mergnd pn la recunoaterea mutual a diplomelor la medici, dentiti i veterinari. Profesiunile liberale sunt primele dintre aceste profesii reglementate, dar ele se gsesc, de asemenea, i n sectoarele comerciale sau artizanale. Migrantul comunitar nu poate s accead la profesia reglementat n statul de primire dac el nu posed sau nu obine diploma naional cerut. Principiile comune ale recunoaterii reciproce trebuie s fie respectate de statele de primire. n ceea ce privete certificatele i documentele probatorii, autoritile statului de primire trebuie, ca principiu, s rspund atestrilor eliberate de autoritile din statul de origine i nu trebuie s cear atestri imposibil de obinut n acest stat sau atestri care ar conduce la o dubl ntrebuinare80. n virtutea principiului recunoaterii reciproce, autoritile statelor membre trebuie s aprecieze cunotinele sau diplomele cerute n statele de origine a prestatorilor i s organizeze examene, probe sau stagii de aplicare la acest nivel. De asemenea, deciziile de refuz trebuie s fie motivate i susceptibile de recurs.
80

Augustin Fuerea, op. cit., p. 152.

102

Medicina reprezinta un domeniu n care conditia de neutralitate este esentiala. Profesiunea de medic are ca scop asigurarea sanatatii publice prin prevenirea mbolnavirilor, promovarea, mentinerea si recuperarea sanatatii individului si a colectivitatii. n exercitarea profesiunii, medicul trebuie sa dovedeasca disponibilitate, corectitudine, devotament si respect fata de fiinta umana, indiferent de rasa, sex, nationalitate sau religie. Medicul nu este functionar public n timpul exercitarii profesiunii medicale prin natura umanitara si liberala a acesteia. Medicul are dreptul de initiativa si decizie n exercitarea actului medical si deplina raspundere a acestuia. La absolvirea institutiei de nvatamnt, medicul depune un juramnt, n conformitate cu formularea moderna a juramntului lui Hipocrate, adoptat de Asociatia Medicala Mondiala n cadrul Declaratiei de la Geneva din anul 1975. 5. Statutul funcionarilor comunitari 5.1. Noiuni introductive La data de 8 aprilie 1965 a intrat n vigoare Tratatul de fuziune a Comunitilor Europene instituite pn atunci: Comunitatea Crbunelui i Oelului (CECA), Comunitatea Economic European (CEE), Comunitatea European a Energiei Atomice (EURATOM). O dat cu unificarea instituiilor s-a stabilit un regulament al personalului unic, comun al tuturor instituiilor comunitare. Ulterior, dup ce a fost supus mai multor modificri succesive, Regulamentul a fost denumit STATUT. Denumirea indic natura nsi a situaiei funcionarului. Statutul este format din dou pri: - statutul funcionarilor comunitari; - regimul aplicabil altor categorii de ageni economici alte reglementri aplicabile funcionarilor i agenilor comunitilor europene, reglementri luate de comun acord de instituiile Comunitilor Europene aplicabile funcionarilor i altor ageni comunitari. Sistemul funciei publice instituit de Statut, este asemntor celui german i francez, potrivit crora funcia public este definit de: - permanena funciei; - integrarea ntr-o ierarhie administrativ; 5.1.2. Definirea noiunii de funcionar comunitar

103

Este funcionar al Comunitilor, n sensul prezentului Statut, orice persoan care a fost numit n condiiile prevzute de acest Statut ntr-o funcie permanent dintr-una din instituiile Comunitii, printr-un act scris al autoritii nvestite cu puterea de numire de aceast instituie. Din definiia dat rezult c dobndirea statutului de funcionar comunitar este determinat de numirea fcut de autoritatea competent. Prin definiia dat mai sus s-a urmrit delimitarea dintre funcionarii comunitari i alte categorii de ageni i angajai n regim contractual (la aceti angajai contractul se ncheie pe 5 ani i poate fi rennoit). n Dreptul comunitar este ntlnit i noiunea de personal comunitar, care include: - funcionari comunitari crora le sunt aplicabile prevederile Statutului; - ali ageni comunitari, crora le sunt aplicabile diferite tipuri de contracte inspirate de Dreptul comunitar sau de Dreptul naional. Cea de-a doua categorie de personal este denumit generic prin sintagma contractuali sau ageni temporari i sunt mprii n dou categorii: - contractuali de Drept comunitar; - contractuali de drept privat locali. 5.1.3. Categorii de funcionari publici Potrivit art. 5 din Statut, funcionarii sunt clasificai n funcie de natura i nivelul funciei pe care o ocup, astfel: 1. Categoria A, conine 8 grade, care au n vedere funciile de direcie, de concepie i de studiu. Funcionarii din aceast categorie trebuie s aib cunotine de nivel universitar sau o experien profesional de nivel echivalent. Funcionarii din categoria A au misiunea elaborrii politicilor, pregtirea proiectelor actelor juridice i a rapoartelor Comunitilor Europene i aplicarea legislaiei comunitare. Funcionarii care ndeplinesc funcii de direcii (directori generali, directori, efi de divizie), funciile de concepie i de studii sunt cuprini n aceast categorie A. 2. Funcionarii din categoria B, sunt cei care primesc i analizeaz informaiile necesare pentru elaborarea politicilor comunitare, i pentru supravegherea respectrii legislaiei.

104

Funcionarii din aceast categorie au pregtire de nivel mediu sau experien profesional de nivel echivalent. 3. Funcionarii din categoria C, ndeplinesc funcii de execuie care necesit cunotine de nvmnt mediu sau experien profesional de nivel echivalent. n categoria C intr funcionari care ndeplinesc sarcini de secretariat i arhiv. 4. Funcionarii din categoria D, n care este cuprins personalul de serviciu care necesit cunotine de nvmnt de nivel primar, eventual tehnice. 5.1.4. Cariera funcionarului comunitar A. Recrutarea funcionarilor comunitari (primul capitol al Titlului III din Statut). Recrutarea se realizeaz, de regul, prin concurs, Art. 29 alin. (2) din Statut prevede i anumite excepii de la aceast regul, n cazurile limitativ prevzute n Statut. Concursul presupune parcurgerea a dou probe (scris i oral) i trebuie s asigure: - recrutarea celor mai competente persoane; - s corespund din punct de vedere al integritii morale; - s se realizeze pe baze geografice suficient de largi, astfel nct s asigure accesul la funciile comunitare a resortisanilor din ct mai multe state membre. Art. 27 alin. (3) al Statutului, prevede c nicio funcie nu poate fi rezervat cetenilor dintr-un anumit stat membru. B. Condiii pentru recrutarea funcionarilor comunitari I. Condiii fixe: a) naionalitatea candidatului, s aparin unui stat membru al Uniunii (art. 28 alin. (1) din Statut); b) candidatul s aib exerciiul drepturilor civile. Decderea din drepturile civile atrage i pierderea calitii de funcionar comunitar. O astfel de regul este prevzut i n legislaia naional a unor state; c) s aib reglementat situaia sa militar; d) garanii de moralitate, care rezult din cazierul judiciar i din alte referine; e) aptitudini fizice, care exclud existena unor infirmiti sau maladii care pot stnjeni exerciiul funciei ( art. 28 lit. e) din Statut);

105

f) cunoaterea, n mod aprofundat, a uneia din limbile Comunitilor i a cunoaterii satisfctoare a unei alte limbi a Comunitilor; g) alte condiii, cum ar fi inexistena unor legturi de rudenie, a unor legturi maritale sau mariajul copiilor. De ex., Statutul CECO, adoptat n 1956, prevede inexistena unor legturi de rudenie ntre personalul aceleiai instituii. II. Condiii variabile (spre deosebire de primele, care erau fixe). n aceast categorie intr: titluri, diplome, nivel de experien .a. La baza seleciei candidailor sunt avute n vedere dou criterii: - criteriul meritului, condiionat de calificativele pe care le-a primit funcionarul; - vrsta, vechimea n munc, vechimea ntr-un anumit grad .a. Procedura de organizare i desfurare a concursului (Cap. I, Titlul III din Statut) Fiecare instituie comunitar i organizeaz concursul propriu. Reuita la concurs d dreptul ctigtorului s fie trecut ntr-o list de rezerv, apoi urmeaz oferta pentru o anumit funcie. Momentul reuitei la concurs poate fi departe de momentul ofertei, din urmtoarele considerente: - uneori concursul se organizeaz naintea adoptrii numrului de posturi i al bugetului instituiei; - respectarea criteriului geografic, ngduirea resortisanilor din ct mai multe state membre s adere la Uniune. n practica organizrii concursurilor au fost situaii n care pentru un singur post s-au nscris pn la 35.000 de candidai, cei mai muli fiind italieni i cei mai puini britanici. n privina procedurii propriu-zise de organizare i desfurare a concursului se evideniaz urmtoarele aspecte: a) numirea i promovarea vizeaz numai posturi vacante. Vacana unui post este declarat numai dup ce au fost parcurse urmtoarele aciuni: - verificarea posibilitii de promovare sau de mutare n cadrul instituiei; - verificarea posibilitii de organizare a unui concurs intern n cadrul instituiei; - examinarea cererilor de transfer formulate de funcionarii altor instituii comunitare.

106

b) pentru desfurarea fiecrui concurs se constituie un juriu care stabilete lista de aptitudini. c) juriul este cel care stabilete lista de aptitudini a candidailor. d) in funcie de lista de aptitudini stabilit de juriu, autoritatea nvestit cu puterea de numire este competent s aleag candidatul sau candidaii pe care i numete pe posturile vacante. e) funcionarul recrutat este clasat pe primul ealon al gradului su. f) nainte de numire, are loc supunerea candidatului care a fost reinut de autoritatea investit cu puterea de numire a unui examen medical. Scopul examenului medical este de a se constata dac persoana, care urmeaz s devin funcionar, ndeplinete condiiile fizice necesare ocuprii i exercitrii funciei n care urmeaz s fie numit. Examinarea se realizeaz de un medic consilier din cadrul instituiei. Dac, n urma examenului medical se obine un aviz negativ, candidatul are posibilitatea s-l conteste n 20 de zile de la data cnd i-a fost comunicat avizul negativ. Mai poate s cear s fie examinat de ctre o comisie medical compus din 3 medici alei de autoritatea nvestit cu puterea de numire, dintre medicii consilieri. n cazul n care comisia medical confirm concluziile primului aviz, candidatul va fi obligat s suporte jumtate din cheltuielile ocazionate de cea de-a doua examinare medical a sa, de ctre comisie. Regimul persoanei selecionate prin concurs, n Dreptul comunitar a) efectuarea stagiului. Prin Statut s-a instituit regula potrivit creia orice funcionar este inut s efectueze un stagiu nainte de a fi titularizat. Fac excepie de la aceast regul funcionarii din gradele A 1 i A 2. n perioada de stagiu, funcionarul este numit stagiar, iar dup ncheierea perioadei de stagiu, devine funcionar titularizat. Durata stagiului Pentru funcionarii din categoriile A, B i cadrele lingvistice, durata stagiului este de 9 luni. Pentru funcionarii din celelalte categorii, durata stagiului este de 6 luni.

107

Se admite ca termenul s poat fi ntrerupt, prelungit, sau s i se pun capt nainte de a expira n ntregime. Inaptitudinea funcionarului stagiar n situaia n care funcionarul stagiar d dovad de inaptitudine, se va putea, n orice moment al constatrii inaptitudinii, s se ntocmeasc un raport cu privire la aceast situaie, dup care autoritatea investit cu puterea de numire poate s procedeze la concedierea funcionarului stagiar. Autoritatea investit cu puterea de numire poate s decid licenierea funcionarului naintea perioadei de stagiu sau poate s decid ca funcionarul s-i continue stagiul n alt serviciu. 5.1.5. Drepturile i ndatoririle funcionarului public european A. Noiuni generale Drepturile i obligaiile funcionarului public fac obiectul de reglementare al Titlului II din Statut. 1. Un prim principiu este reprezentat de necesitatea realizrii unei independene absolute a funcionarului public fat de orice guvern, autoritate, organizaie sau persoan exterioar instituiei sale, inclusiv fa de statele membre. i este interzis funcionarului s accepte, de la un guvern, alt surs exterioar instituiei creia i aparine o distincie onorific, o funcie, o favoare, un dar, o remuneraie, de orice natur ar fi acestea. De multe ori, statele membre au impresia c resortisanii lor trebuie s le reprezinte interesele lor. 2. Funcionarul trebuie s-i realizeze atribuiile i s-i regleze conduita exclusiv n vederea realizrii intereselor Comunitilor. 3. Privilegiile i imunitile sunt conferite funcionarilor exclusiv n interesul Comunitilor. Privilegiile i imunitile se refer la: - scutiri de taxe; - inviolabilitatea locuinei; - libertatea de comunicare; - drepturi de transport. 4. Funcionarii se gsesc n permanen la dispoziia instituiei, fr ca s se poat depi durata maxim de 42 ore serviciul sptmnal. 5.1.6. Drepturile i libertile fundamentale ale funcionarului comunitar:

108

1. Libertatea de opinie i de expresie. n timpul serviciului, funcionarul public este inut de obligaia de neutralitate, care i impune s dea dovad de loialitate fat de instituia comunitar creia i aparine, precum i de obligaia de rezerv i discreie (art. 17 din Statut). n afara serviciului, dreptul la opinie este circumstaniat de obligaia de rezerv i de msur n exprimarea opiniilor sale. 2. Dreptul de asociere. Art. 24 bis prevede c funcionarii se bucur de dreptul de asociere; ei pot fi astfel membri ai organizaiilor sindicale i profesionale ale funcionarilor comunitari. Sunt recunoscute i funcioneaz 6 sindicate, dou fiind mai importante (Federaia funciei publice europene i Uniunea sindical). 3. Dreptul la grev este recunoscut funcionarilor comunitari. n cele mai multe ri membre, funcionarii publici se pot organiza n sindicate. 4. Dreptul fundamental la concediul anual de odihn, care are o durat de 24 de zile lucrtoare, la acestea adugndu-se un numr de zile suplimentare, care se stabilesc n funcie de diferite criterii ( vrst, grad .a.). Dreptul la concediu mai poate mbrca, n afara concediului de odihn, i alte dou forme: - concediul pe perioada cnd funcionarul ndeplinete o funcie electiv; - concediul pentru creterea unui copil mai mic de 5 ani sau handicapat. n acest din urm caz, durata este stabilit la un an i este rennoibil, anual timp de nc 4 ani. 5. Dreptul de a candida la funciile elective. 6. Dreptul la carier. Reprezint dezvoltarea, n timp, a situaiei profesionale a unui funcionar, de la recrutare pn n momentul n care nceteaz activitatea profesional a acestuia. O carier normal ngduie agenilor europeni s avanseze n interiorul aceleiai categorii. Avansarea este determinat de competena profesional, randamentul activitii prestate, conduita n serviciu. 7. Dreptul la pensie. Pensionarea la cerere poate avea loc la vrsta de 60 de ani, iar pentru o vechime de 35 de ani, cuantumul pensiei este calculat la 70% din retribuia de baz.

109

Pensionarea pentru limit de vrst se realizeaz din oficiu, la mplinirea vrstei de 65 de ani. n sistemul francez, pentru greeli deosebit de grave, funcionarului i se poate suprima dreptul la pensie. 8. Perfecionarea pregtirii profesionale. Funcionarilor, de-a lungul ntregii lor cariere, li se asigur un sistem de formare profesional care s le permit s se adapteze nevoilor postului pe care l ocup, s se perfecioneze i s accead spre posturi superioare. n anul 1980 a fost adoptat un document foarte important intitulat program social de progres, care are ca element fundamental o formare profesional continu, nentrerupt, din momentul investirii, pn n momentul ncetrii funciei respective. Curtea European de Justiie a statuat, prin mai multe decizii, cu privire la faptul c noiunea de formare profesional are o sfer larg ce cuprinde i aptitudinea de a integra formele de instrucie i educaie, inclusiv studiile universitare. Prin art. 24 din Statut, se prevede obligaia Comunitilor de a sprijini perfecionarea profesional a funcionarilor comunitari, n msura n care aceasta este compatibil cu exigenele unei bune funcionri i n conformitate cu interesele Comunitilor. Doctrina comunitar recunoate, printre obligaiile Comunitilor, pe aceea de a favoriza perfecionarea pregtirii profesionale a funcionarilor comunitari, iar la nivel european s-a recunoscut diplomele obinute n alte state. A fost adoptat Directiva din 21 decembrie 1988, privind sistemul general al recunoaterii diplomelor din nvmntul superior, care recunoate formarea profesional de o durat minim de trei ani sau sisteme similare. 9. Dreptul la remuneraie pentru activitatea prestat. Dreptul la remuneraie al funcionarului public este reglementat n titlul 5 al Statutului, intitulat regimul pecuniar i avantajele sociale ale funcionarilor. 5.1.7. Aspecte privind retribuia: 1. Retribuia reprezint un drept al funcionarului comunitar. 2. Dreptul la retribuie face parte din categoria celor la care funcionarul comunitar nu poate renuna (art. 62 alin. (2).

110

3. Retribuia reprezint un efect al actului de numire ntr-o funcie comunitar. 4. Retribuia este exprimat n euro i pltit n moneda rii n care acesta i desfoar activitatea, dac moneda respectiv nu este euro. 5. Retribuia este supus unor examinri anuale i unor corecturi. 6. Nivelul retribuiei este stabilit prin art. 66 din Statut. 7. Contribuii temporare, pe care funcionarul este inut s le achite pentru fondul de securitate social i al pensiilor, alte contribuii. 8. n afara contribuiei de baz, funcionarii au i alte drepturi bneti, la salariul de baz adugndu-se diferite sporuri i indemnizaii. 9. Art. 67 din Statut reglementeaz alocaiile familiale, n care sunt incluse alocaii care vizeaz copiii, cminul, coala .a. Funcionarii pot primi: - indemnizaie de deplasare al crei nivel este de 16% din salariul de baz; - restituirea cheltuielilor ocazionate de debutul su n funcie (mutare, de ncetare a funciei, de cele produse de exerciiul funciilor sale). n caz de deces al unui funcionar, motenitorii acestuia primesc retribuia global a defunctului, timp de 3 luni dup deces. 10. Funcionarul comunitar are dreptul la protecie social. Acest drept i vizeaz i pe membrii familiei funcionarului (soie, copii, alte persoane aflate n ntreinerea sa). 11. Dreptul la ajutor i asisten din partea comunitilor. Obiectivul ajutorului i al asistenei l reprezint orice urmrire mpotriva autorilor unor fapte de ameninri, ultraje, injurii, defimri sau atentate mpotriva persoanei i a bunurilor funcionarului sau membrilor familiei sale, care sunt ns legate de calitatea de funcionar. 12. Dreptul de i se comunica n scris orice decizie cu caracter individual care l privete pe funcionar. Art. 25 alin. (2) din Statut, prevede c toate deciziile luate n aplicarea Statutului trebuie comunicate funcionarului n cauz. Deciziile trebuie, de asemenea, motivate, forma scris fiind impus din urmtoarele considerente:

111

- pentru a constitui mijloc de prob; pentru a asigura securitatea fundamentarea pe motive juridice a prentmpinnd astfel arbitrariul.

juridic, respectiv unei msuri date,

6. Curtea Europeana a Drepturilor Omului 6.1. Aspecte generale Se impune ca ntreaga activitate a Consiliului Europei s aib n centrul ei respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului81, iar Convenia European pentru protecia drepturilor omului, adoptat n 1950 i organul judiciar instituit prin aceasta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sunt cele mai importante instrumente i mijloace prin care Consiliul Europei i duce la ndeplinire principalul scop al activitilor sale. C.E.D.O. are sediul la Strasbourg, n Frana, la Palatul Drepturilor Omului. Ea funcioneaz permanent, fiind organul judiciar european ce are sarcina s protejeze drepturile i libertile fundamentale ale individului. C.E.D.O. a instituit o procedura judiciara care permite i persoanelor fizice s introduc aciuni mpotriva guvernelor daca acestea considera ca au fost victimele unei violari a vreunui drept sau a unei libertati garantate de Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului. Pn la intrarea n vigoare a Protocolului nr.11 la Conventie, C.E.D.O. a fost unul din cele trei organe alaturi de Comisia Europeana a Drepturilor Omului i de Comitetul Ministrilor, cu rolul de a asigura garantarea drepturilor consacrate de Conventie. Aceste trei institutii ce aveau menirea sa vegheze la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului nu aveau o functionare permanenta ci numai temporara, durata de lucru a lor fiind limitata la o perioada de numai 6 luni pe an.82 Sesizrile introduse fac obiectul unei examinari preliminare de catre Comisia Curtii Europene a Drepturilor Omului care stabilea admisibilitatea sau inadmisibilitatea lor. n situatia n care statul rspunztor acceptase jurisdictia obligatorie a C.E.D.O., Comisia i oricare dintre statele interesate aveau intervalul de timp de 3 luni incepand din momentul in care raportul a fost transmis
81

Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta - Curti internationale de justitie, op.cit., p.31, ZORGBIBE, CH. - Histoire de la construction europenne, 2e dition corrige. Paris: PUF, 1997;. 82 Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta, op. cit., p.19.

112

Comitetului de Ministri, in care sa trimita spre judecatorie cazul in fata C.E.D.O., care trebuia sa o solutioneze in ultima instanta. Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului are ca origini vechea Curte care a fost reorganizata datorita evolutiei sociale, iar necesitatea restructurarii modului de organizare si functionare a C.E.D.O., a devenit evidenta incepand cu anul 1980, aceasta deoarece numarul de cereri inaintate spre solutionare institutiilor stabilite prin Conventie a crescut foarte mult si astfel durata procedurilor a devenit prea lunga. Numarul sporit al cazurilor a impus o reforma cat mai rapida a institutiilor Conventiei. Solutia adoptata a fost crearea unei Curti Europene a Drepturilor Omului care sa functioneze permanent si care sa aiba o procedura mai simpla care sa permita accesul cat mai larg la justitie si sa conduca la rezolvarea cu rapiditate a plangerilor introduse. Astfel, scopul restructurarii sistemului prin renuntarea la Comisia Europeana a Drepturilor Omului, a fost acela de a simplifica toate procedurile, de a scurta pe cat posibil durata procesului. Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului, a inceput sa functioneze de la 1 noiembrie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Protocolului nr.11. 6.2. Organizarea C.E.D.O. Judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt organizati pe patru Sectii i doua Mari Camere a caror compunere este stabilita de plenul Curtii pentru o perioada de 3 ani, Comitete de filtraj de 3 judecatori care sunt stabilite in interiorul fiecarei Sectii pe o durata de 12 luni si Camere de 7 judecatori. Curtea este condusa de un Presedinte si doi Vicepresedinti, Vicepresedintii Curtii fiind in acelasi timp si Presedintii a doua din cele patru Sectii. Presedintele, Vicepresedintii, Presedintii de Sectii sunt alesi de Curtea Europeana a Drepturilor Omului reunita in adunarea plenara, mandatul lor fiind de 3 ani. Curtea este organizata pe 4 sectii, cu 10 sau 11 judecatori, astfel ca fiecare din cei 41 judecatori membri ai Curtii Europene a Drepturilor Omului, face parte dintr-o anumita Judecatorie. Numarul minim de Sectii in care poate fi organizata Curtea Europeana a Drepturilor Omului este de patru Sectii, dar la

113

propunerea Presedintelui Curtii, Curtea reunita in plen poate constitui o Judecatorie suplimentara. Presedintele Judecatoriei este cel care repartizeaza cazurile catre judectorii raportori, membri ai Judectoriei, de asemenea, la propunerea Presedintelui Judecatoriei, Presedintele Curtii stabileste numarul de Comitete din cadrul fiecarei Sectii. n cadrul fiecarei Secii, la propunerea Presedintelui Judecatoriei, Presedintele Curtii stabileste un anumit numar de Comitete de filtraj. Comitetele reprezinta structuri foarte importante ale Curtii i sunt membri ai aceleiai Secii. Alcatuirea Comitetelor ramane neschimbat pe o durat de 12 luni. Comitetele au atributiuni de filtrare a admisibilitatii cazurilor, atributii care fusesera exercitate, anterior, pe vechea organizare a Curtii, de catre Comisia Europeana a Drepturilor Omului.83 Camerele compuse dintr-un numr de 7 judecatori, constituie o alta structura organizatorica a Curtii si au fost create in scopul examinarii pe fond a cauzelor. Camerele de 7 judecatori sunt constituite n interiorul Sectiilor, prin rotaie, inandu-se seama ca n cadrul fiecarei Camere s fie prezent, n semn de respect fa de statul parte n proces, judecatorul care are cetatenia statului implicat. Judecatorii care alcatuiesc o Camera sunt toti membri ai aceleiasi Sectii. Camera este compusa din Presedintele Judecator si judecatorul ales in numele oricarui stat parte contractanta aflat in cauza. Ceilalti membri ai Camerei sunt desemnati de catre Presedintele Judecator, potrivit unui sistem de rotatie, dintre membrii Judecatori. Deciziile luate de Camera trebuie sa indeplineasca majoritatea numarului de voturi ale judecatorilor membri ai Camerei. In cazul in care judecatorii, membri ai unei Camere apreciaza ca nu pot solutiona corespunzator o anumita problema ce se iveste in cadrul spetei in cauza, acestia se desesizeaza in favoarea Marii Camere. Curtea Europeana a Drepturilor Omului are doua Mari Camere fiecare cuprinzand un numr de 17 judecatori si 3 judecatori supleanti.

83

Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta, op.cit., p.31.

114

Alcatuirea Marii Camere ramane neschimbata pentru o perioada de 3 ani.84 Condiiile de admisibilitate a cererii. Pentru ca o plangere s fie declarata admisibila si astfel, Curtea sa poata examina pe fond problema in speta, trebuie s fie indeplinite trei condiii: - s existe o violare a Conventiei; - s fie epuizate toate caile de atac interne; - s nu fi decazut din termenul de 6 luni. Curtea poate cerceta numai plangeri referitoare la drepturile enumerate in Conventie. Plangerile trimise spre solutionare Curtii trebuie sa fie facute impotriva unui stat parte contractanta care a ratificat Conventia. C.E.D.O. nu este o instanta de apel impotriva hotararilor instantelor nationale si nu poate anula sau modifica deciziile lor, dupa cum nici nu poate interveni direct pe lang autoritatea de care partea se plange. Curtea poate fi sesizata cu privire la probleme ce tin de responsabilitatea unei autoritati publice (legislatie, instante de judecata, etc.). Curtea nu poate cerceta plangeri impotriva persoanelor fizice sau a organizatiilor private. Inainte de a sesiza Curtea, trebuie ca reclamantul sa fi incercat sa-si afirme dreptul ce i-a fost incalcat exercitand toate remediile in statul respectiv adresandu-se tuturor autoritatilor juridice sau administrative care ar fi putut rezolva cererea. Aceasta epuizare a cailor de atac interne include si sesizarea celei mai inalte instante de judecata care este competenta a rezolva cererea. Dupa ce a fost pronuntata decizia de catre cea mai inalt instanta de judecata sau autoritate competenta, partile dispun de un termen de 6 luni pentru a se putea adresa Curtii. Daca nu se trimit detalii ale plangerii partilor, chiar si intr-o form sumara, in cele 6 luni, Curtea nu va putea sa examineze cererea, deoarece termenul de 6 luni este un termen de decadere, neexercitarea dreptului de a introduce plangerea in intervalul indicat ducand la pierderea acestui drept. 6.3. Procedura n fata Curii Europene a Drepturilor Omului.
84

Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta, op.cit., p.32.

115

Procedura poate fi o procedura contencioasa in cazul in care este vorba despre o plangere privind incalcarea unei prevederi a Conventiei, sau o procedura necontencioasa in cazul in care o parte interesata cere Curtii emiterea unui aviz consultativ. n ceea ce priveste procedura contencioas, n principiu etapele procedurale ale solutionarii unei plangeri introduse n faa Curii Europene a Drepturilor Omului sunt urmatoarele: - procedura de examinare a admisibilitatii cererii; - reglementarea pe cale amiabila; - procedura contencioasa posterioara deciziei de admisibilitate a cererii. n ceea ce priveste procedura de examinare a admisibilitatii cererii, odata ajunsa la Curte, plangerea formulata este inregistrata de grefa Curtii si este repartizata unei Sectii. Presedintele Judecatoriei numeste unul sau mai multi judecatori raportori care intocmesc un raport cu privire la admisibilitatea petitiei. Raportul judecatorului raportor este inaintat Comitetului de filtraj compus din trei judecatori. Comitetul de filtraj examineaza cererea si avand in vedere si raportul, va lua decizia asupra admisibilitatii cererii. Daca, in unanimitate, toti cei trei judecatori ai Comitetului de filtraj decid respingerea cererii, atunci petitia este declarata inadmisibila si radiata de pe rolul Curtii. Aceasta decizie este definitiva. Dac ns, Comitetul de trei judecatori nu ajunge la o concluzie unanima privind respingerea cererii aceasta este inaintata spre examinarea unei Camere. In cazul in care Camera consider ca este necesar, din oficiu sau la cererea unei parti, poate sa decida tinerea unei audiente si abia dupa aceasta se va pronunta sub aspectul admisibilitatii cererii. Daca decizia Camerei este de a respinge cererea, cazul in discutie se incheie aici. Decizia luata de Camera este comunicata partilor si publicata in Culegerea de decizii oficiale ale Curtii Europene a Drepturilor Omului. Dac insa decizia luata a fost in favoarea admisibilitatii cererii, partile au la indemana doua posibilitati: fie sa incerce reglementarea situatiei dintre ele pe cale amiabila, fie sa continue

116

procedura contencioas posterioara deciziei de admisibilitate a cererii. Reglementarea pe cale amiabil se produce prin faptul c grefierul intr n legtura cu cele doua pari ale litigiului in vederea concilierii. In cazul in care partile ajung la o reglementare pe cale amiabila a conflictului dintre ele, comunica acest lucru Grefei care va duce la cunostinta Camera asupra acestui aspect. In situatia in care partile nu reusesc sau nu doresc sa ajunga la o intelegere pe cale amiabila, atunci procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului se desfasoara continuand cu procedura contencioasa posterioara deciziei cu privire la admisibilitate. Referitor la procedura contencioasa posterioara deciziei de admisibilitate a cererii, odata ce Camera a hotarat sa retina cererea spre judecatorie, in principiu procedura va cuprinde doua faze: faza scrisa si faza orala. n cadrul fazei scrise, Presedintele Camerei ce are in sarcina solutionarea plangerii, va fixa, dupa consultarea prealabila a partilor, anumite termene in interiorul carora partile trebuie sa depuna toate documentele si observatiile lor scrise cu privire la fond. In mod normal faza scrisa este urmata de faza orala, faza audierilor. In timpul audierilor se discuta numai probleme legate de fondul cauzei. C.E.D.O. procedeaza la examinarea cauzei in sedinta publica, audierile fiind orale, publice si contradictorii. Ordinea luarii cuvantului este stabilita de Presedintele Camerei in care reclamantul are primul dreptul la cuvant, apoi in replica are dreptul la cuvant paratul, urmrindu-se ca timpul acordat partilor sa fie acelasi. Odata incheiate audierile, procedura orala se incheie si ea incepand deliberrile in vederea pronuntarii unei hotarari. Dezbaterile sunt secrete si se fac in Camera de Consiliu. Doar judecatorii iau parte la deliberari, nicio alta persoana nu poate fi admisa la deliberari. Inainte de a supune la vot o anumita problema, Presedintele Curtii ii invita pe judecatori sa-si exprime opinia.

117

Hotararea se va lua cu majoritatea voturilor judecatorilor Camerei, precedentele juridice avand o importanta deosebita in luarea deciziilor Curtii Europene a Drepturilor omului. Hotararea pronuntata de C.E.D.O. este semnata de Presedintele Curtii si de Grefier si este citita in sedinta publica si comunicata Comitetului de Ministri, fiecarei parti in parte, tertilor si oricarei alte persoane interesate. Hotararile C.E.D.O. se publica in culegerile oficiale de hotarari ale Curtii. In termen de un an de la data pronuntarii, respectiv comunicarii, oricare dintre partile interesate are dreptul de a cere Curtii sa interpreteze anumite puncte din dispozitivul hotararii, pe care le considera neexplicite. Hotararea Curtii este obligatorie pentru statele parti la Conventie. Daca C.E.D.O. gaseste o incalcare a Conventiei, ea nu are dreptul sa caseze hotararea instantelor nationale sau sa ordone alte masuri. C.E.D.O. poate sa acorde conform principiilor echitabilitatii, o suma de bani compensatorie pentru daunele morale si materiale pe care le-a suferit reclamantul, precum si rambursarea tuturor cheltuielilor ocazionate de solutionarea acelui litigiu.85 Controlul executarii hotararilor este asigurat de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. De asemenea, este tot in sarcina Comitetului de Ministri sa verifice daca statele care au comis inclcari ale Conventiei au gasit i au adoptat masuri care sa previna pe viitor astfel de incalcari, in conformitate cu obligatiile privind respectarea Conventiei, asa cum si le-au asumat la semnarea si ratificarea Conventiei. In situatia in care un stat refuza sa aplice hotararile care-l privesc, Comitetul de Ministri va face statului in cauz o recomandare in acest sens. Daca insa, statul in cauza nu intelege sa-si indeplineasca obligatiile, acest conflict poate merge pana acolo incat statul recalcitrant sa fie exclus sau sa se retraga el insusi din Consiliul Europei. n ceea ce priveste procedura necontencioasa, trebuie precizat ca rolul C.E.D.O. este nu numai acela de a solutiona litigiile ce au ca obiect incalcarea unui drept fundamental sau a unei libertati,
85

Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta, op.cit., p.50, Frederic Sudre Drept european i internaional al drepturilor omului, Ed. Polirom, Bucureti, 2006, p. 400.

118

dar si emiterea de avize consultative care sa conduca la o interpretare si aplicare unitara de catre statele membre a dispozitiilor conventiei. Procedura prin care Curtea European a Drepturilor Omului emite aceste avize consultative este o procedura necontencioasa. Cererea privind emiterea de avize consultative este formulata de Comitetul de Ministri si este solutionata de Marea Camera. Cererea privind emiterea avizelor consultative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: - prezentarea in termeni precisi a problemei juridice pentru care se solicit emiterea avizului consultativ; - data la care Comitetul de Ministri a luat decizia de a adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului, o cerere prin care solicita emiterea avizului consultativ; documente necesare la solutionarea problemelor in cauza. Avizele consultative sunt adoptate prin majoritate de voturi de catre Marea Camera. Curtea Europeana de Justitie pentru Drepturile Omului nu trebuie confundata cu Curtea Europeana de Justitie. Sarcinile CEJ sunt prevazute in art. 220-245 Tratatul UE si in propriul sau statut. Acestea constau in asigurarea interepretarii uniforme a legislatiei europene. In 1989, pentru a usura activitatea CEJ a fost infiintata Curtea Europeana de Justitie de Prima Instanta (CEJ-PI) si apoi in 2004 o alta institutie, pentu problemele care privesc functionarii publici: Tribunalul functionarilor publici ai U.E. De atunci, CEJ nu mai este competenta decat pentru solutionarea cailor de atac inaintate de persoanele fizice si juridice impotriva deciziilor luate de CJE-PI. Mai nou insa, cu putine exceptii, CEJ raspunde si de dosarele de chemare in judecatoria in prima instanta inaintate de statele membre ale UE impotriva Comisiei Europene. In actiunile formulate de Comisia Europeana (de exemplu pentru inclcarea tratatului UE) sau de alte organe comunitare si in actiunile formulate de statele membre impotriva altor organe decat Comisia Europeana, precum si pentru luarea deciziilor in actiunile prejudiciale) ramane competenta tot Curtea Europeana de Justitie. Procedura in cazul incalcarii tratatului UE (art. 226 Tratatul UE): Comisia Europeana are dreptul dupa incheierea unei proceduri

119

preliminare sa actioneze in judecata in fata CEJ statele membre ale UE. Curtea de justitie verifica intai daca acel stat a incalcat sau nu obligatiile ce-i revin prin Tratatul UE. Pentru aceasta la CEJ trebuie inaintata o cerere de chemare in judecata, care se publica partial in Monitorul Oficial al UE si se remite paratului. Dup cum e cazul, se poate trece apoi la administrarea probelor si la judecatoria in fond. In finalul acesteia procurorul general formuleaza cererile finale, in care sugereaza sentinta ce va fi pronuntata, fara insa ca CEJ sa fie obligata sa tina cont de aceste sugestii. Conform dispozitiilor art. 227 din Tratatul UE exista si posibilitatea ca un stat membru sa actioneze in judecata in fata CEJ un alt stat membru (dup procedura preliminara in care intervine si Comisia European conf. art. 227 alin. 2-4 din Tratatul UE). Procedura prejudiciala (art. 234 din Tratatul UE): Instantele nationale pot (respectiv trebuie, atunci cand este vorba de ultima instanta cum ar fi Curtea Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, etc.) cere CEJ lamuriri cu privire la interpretarea dreptului comunitar. In plus, aceste instante pot solicita CEJ sa verifice daca un anumit act legislativ european este valabil. Acest lucru trebuie sa asigure in primul rand aplicarea unitara a dreptului comunitar de catre instantele nationale, care se ocupa de aplicarea pe plan national a legilor europene. Pentru a putea solicita opinia CEJ judecata in fond derulata la instanta nationala trebuie sa depinda (in mod decisiv pentru solutionarea cauzei) de interpretarea, respectiv valabilitatea legilor comunitare. Instanta va suspenda judecata in fond pana la primirea raspunsului de la CEJ. Cererea solicitata va fi intai tradusa in toate limbile oficiale si apoi publicata in Monitorul Oficial al UE. Acest lucru ofera partilor, statelor membre si organelor UE posibilitatea de a lua pozitie in problema respectiva, dupa care are loc o dezbatere in fond, cu pledoaria tinuta de procurorul general si apoi se procedeaza la pronuntarea sentintei. Instanta solicitanta este obligata sa respecte sentinta pronuntata de CEJ. O particularitate a CEJ este procurorul general. Acesta, dupa ce partile au fost audiate la judecata in fond, are rolul de a intocmi o propunere privind sentinta ce urmeaza a fi pronuntata. Procurorul general nu reprezinta insa interesele unei anumite parti, cererile sale trebuind sa aiba un caracter independent si neutru. CEJ nu

120

este obligata sa accepte propunerile facute de procurorul general, dar de obicei instanta respecta in proportie de cele solicitate de acesta.86

BIBLIOGRAFIE - ION P. FILIPESCU, AUGUSTIN FUEREA Drept instituional comunitar european, Ed. Actami, Bucureti 1996; - ION ANGHEL Tratatul internaional i dreptul intern, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1999; - ROMUL PETRU VONICA-Introducere general n drept, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000; - FLORIAN COMAN Drept comunitar european, Ed. II, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2003; - MARIN VOICU - Jurisprudena comunitar, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2005; - CONSTANA MTUESCU Introducere n Dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2004; - DUMITRU MAZILU Integrarea european. Drept comunitar i instituii europene, Ed. Lumina Lex, 2001; - Augustin Fuerea - Drept comunitar European, editia a II-a
86

www.uniuneaeuropeana.ro

121

revazuta si adaugita, Ed. Universul juridic, 2006; - Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu- Dreptul Uniunii Europene, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007; - Mihaela Vrabie - Cetatenie i dreturi europene, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2007; - Ioan Muraru, Simina Tanasescu - Drept constitutional si institutii politice, editia a IX-a revazuta si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001; - Octavian Manolache - Tratat de Drept comunitar, Ed. All Beck, 2006; - Corneliu-Liviu Popescu Protectia internationala a drepturilor omului, Editura ALL BACK, Bucuresti 2000; - Cristian Ionescu Drept constitutional si instituii politice, Volumul II, Editura Lumina Lex, Bucuresti; - G. ISSAC Droit comunitaire ge`nerale`, Paris, Masson, Ed. 1990; - ROXANA MUNTEANU Drept european, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1996; - MANFRED DAUSES Prioritatea Dreptului comunitar european n raport cu dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene, n Dreptul, nr. 6/2003; - B. GOLMAN, a. LYON CAEN Droit commercial european, Ed. Dalloz, Paris, 1983; - LEICU CORINA Drept comunitar, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1998; - CORNELIU LEFTER Fundamente ale dreptului comunitar instituional, Editura Economic, Bucureti, 2003; - DRAGO DACIAN COSMIN Drept comunitar european, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2003; - ION IGNAT - Uniunea European de la piaa comun la moneda unic, Editura Economic, Bucureti, 2002; - MARGA ANDREI - Filosofia unificrii europene, Cluj-Napoca, Apostrof, 1995; - MILZA P. BERSTEIN, S. Istoria Secolului XX. T2 1945/1973, Lumea ntre rzboi i pace. n cutarea unei noi lumi 1973, Pn n zilele noastre, Bucureti, Ed. BIC ALL, 1998; - NECHITA VASILe C., Integrare european, Ed. Deteptarea, Bacu, 1996; - PUN N. Construcia european modern, Cluj-Napoca, Efes, 1997;

122

- GYMANT, L. Preistoria construciei europene, Cluj-Napoca, Efes, 1998; - HEN C., LEONARD J., Europa, Ed. Humanitas, Bucureti, 1992; - Doina Micu Garantarea drepturilor omului, Editura ALL BACK, Bucuresti 1998; - Thomas Buergensthal, Renate Weber Dreptul international al drepturilor omului, Editura ALL BACK, Bucuresti 1996; - Tudor Dragan Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998; - Victor Duculescu Potectia juridica a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998; - Corneliu Liviu Popescu Hotrrile Curii Europene a Drepturilor Omului pronunate n cauzele mpotriva Romniei, Ed. ALL BECK 3003; - Frederic Sudre Drept european i internaional al drepturilor omului, Ed. Polirom, Bucureti, 2006; - TRATATUL DE LA LISABONA (2007), DE MODIFICARE A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEAN I A TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITII EUROPENE - Acordul European ntre Romnia i Comunitile Europene, de la Essen la Cannes. Itinerarul strategiei romneti de integrare european, Editura Academiei Romne, Bucureti, 1995; - Actul final al CSCE i Europa de azi, ediie ngrijit de Valentin Lipatti. Bucureti, Editura Fundaiei "Romnia de mine"; 1995; - Agenda 2000. Punctele de vedere ale Comisiei n legtur cu solicitarea Romniei de aderare la Uniunea European, 16 iulie 1997; - Europa n 2010. O Europ, cinci destine, Ed. Institutului de Economie mondial, Bucureti, 2000; - Hotrrea Guvernului Romniei nr. 183/26 martie 1999 privind constituirea i funcionarea Echipei naionale pentru examinarea analitic a acquis-ului" comunitar n cadrul procesului de aderare a Romniei la Uniunea European, M. Of. al Romniei, nr 125 din 26 martie 1999;

123

- Hotrrea Guvernului Romniei nr. 60/2 februarie 1998 pentru modificarea i completarea articolului 3 din Hotrrea Guvernului nr. 141/1995 privind organizarea i funcionarea Departamentului pentru Integrare European; - Dreptul romnesc i integrarea european, lucrare editat sub egida Academiei Romne de Ed. Tempus, 2004; - Istoria construciei europene. Epoca postbelic, Cluj-Napoca, Efes, 1999; - Strategia naional de pregtire a aderrii Romniei la Uniunea European, Snagov, 21 iunie 1995. De la Essen la Cannes. Itinerarul strategiei romneti de integrare european, Editura Academiei Romne, Bucureti, 1995. Strategia naional de dezvoltare a Romniei pe termen mediu (Internet); - Uniunea European i Romnia. Parteneriat pentru creterea economic, Brour publicat de Delegaia Comisiei Europene n Romnia, Bucureti, 1995. www.dreptonline.ro www.hotnews.ro www.uniuneaeuropeana.ro

CUPRINS CAPITOLUL I APARIIA I EVOLUIA UNIUNII EUROPENE

SECIUNEA I

APARIIA PRIMELOR COMUNITI EUROPENE . 3. SECIUNEA a II -a PERIOADA DINTRE CREAREA CECO I NFIINAREA COMUNITILOR EUROPENE .... 8. SECIUNEA a III -a PERIOADA DE LA CREAREA CEE I PN LA ACTUL UNIC EUROPEAN . 10. SECIUNEA a IV - a PERIOADA DINTRE AUE I NFIINAREA UNIUNII EUROPENE 13.

124

CAPITOLUL II ASPECTE PRIVIND DREPTUL COMUNITAR SECIUNEA I. ASPECTE GENERALE 1. Noiunea dreptului comunitar . 16. 2. Obiectul Dreptului comunitar .... 17. 3. Trsturile dreptului comunitar ... 18. 4. Ordinea juridic a comunitilor europene . 18. 5. Raportul dintre Dreptul comunitar i dreptul intern al statelor membre .. 22. 6. Aplicabilitatea direct a dreptului comunitar . 22. 7. Locul pe care l ocup dreptul comunitar n sistemul dreptului naional ... 25. 8. Autoritatea de care dispune dreptul comunitar n cadrul statelor ce formeaz comunitatea .. 27. SECIUNEA a II-a IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR 1. Noiunea i clasificarea izvoarelor Dreptului comunitar . 29. 2. Clasificarea izvoarelor dreptului comunitar 2. 1. Izvoare primare (originare) 29. 2. 2. Izvoare secundare sau derivate 32. 2.3. Izvoarele complementare . 34. 2.4. Izvoare nescrise .. 34. SECIUNEA a III a PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI COMUNITAR . 35. SECIUNEA a IV-a CONSTITUIA EUROPEAN 1. Aspecte introductive ..... 37. 2. Elaborarea i adoptarea constituiei 38. 3. Finalizarea Constituiei 41. 4. Semnarea Constituiei . 42. CAPITOLUL III SISTEMUL INSTITUIONAL AL UNIUNII EUROPENE SECIUNEA I ASPECTE GENERALE 1. Aspecte de natur instituional .. 43. 1. 2. Principiile care stau la baza funcionrii

125

instituiilor Uniunii Europene ... 43. SECIUNEA a II - a INSTITUIILE UNIUNII EUROPENE 1. Comisia European (CE) . 44. 2. Parlamentul european . 53. 3. Consiliul European .. 60. 4. Curtea European de Justiie .. 63. 4.1. Aspecte introductive .. 63. 4.2. Evoluia Curii de Justiie 64 4.3. Componena Curii de Justiie 65. 4.4. Competena Curii de Justiie . 67. 4.5. Tribunalul de prima instana .. 70. 4.6. Sesizarea Curii Europene de Justiie i procedura 71. 4.7. Masurile preparatorii si raportul cauzei .. 71. 4.8. Audierea cauzei si concluziile avocatului general . 73 s4.9. Hotrrile .... 73. 4.10. Procedurile specifice . 73. 5. Organismele financiare ale Uniunii Europene .. 75. 5.1. Banca Central European .. 77. 5.2. Banca European de Investiii 77. 5.3. Fondul european de investiii . 77. 6. Instituii non-politice 6.1. Comitetul Economic i Social .. 77. 7. Comitetul regiunilor .. 78. 8. Oficiul pentru Publicaii Oficiale ale Comunitii Europene 78. 9. Oficiul pentru Selecia Personalului . 78. 10. Oficiul european de lupt contra fraudei (olaf) .. 78. CAPITOLUL IV CETENIA EUROPEAN . 78. 1. Aspecte introductive .. 78 2. Cetenia european i cetenia naional .. 79. 3. Drepturi fundamentale ale cetenilor europeni .. 80. 4. Exercitarea unei profesii n comunitatea european .. 100. 5. Statutul funcionarilor comunitari . 102. 6. Curtea Europeana a Drepturilor Omului 110.

126

BIBLIOGRAFIE .. 120. CUPRINS . 122.

127