Sunteți pe pagina 1din 13

Educatia estetic

Obiectivele educatiei estetice


...Educaia este aciunea generaiilor adulte asupra celor nepregtite nc pentru viaa social.... Pedagogia este stiinta socioumana care studiaza educatia la nivelul functiei si a structurii sale specifice prin metodologii de cercetare specifice, care vizeaza descoperirea si valorificarea unor legitati, principii si norme de actiune specifice. Abordarea problemelor fundamentale ale pedagogiei presupune explicarea si intelegerea conceptelor de baza ale domeniului, care pot fi aplicate, analizate, sintetizate, apreciate critic la nivelul stiintelor educatiei considerate fundamentale. Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei care vizeaza activitatea de formare - dezvoltare a personalitatii umane, avand ca finalitate integrarea sociala, realizabila prin corelatia educator - educat. Prin educaie se urmrete formarea unei personaliti n concordan cu cerinele obiective ale societii, dar i ale individului. Ca orice fenomen social, educaia are n mod implicit i un caracter istoric. Ea a aprut odat cu societatea, evolueaz i se schimb n funcie de transformrile ce se produc n cadrul societii. Cuvantul estetic este de origine greceasca (aistetikos) si se refera la sensibilitate, la perceptia senzoriala. Mai tarziu, semnificatia acestui termen a fost aceea de ceea ce impresioneaza, ceea ce sensibilizeaza pe om. Deoarece omul este impresionat mai ales de ceea ce este frumos, notiunea estetic a fost mult timp inteleasa ca sinonima cu notiunea frumos , iar educatia estetica a fost definita ca educatie prin frumos si pentru frumos. Educatia estetica este inteleasa astazi ca activitatea sociala constienta care pregateste pe om pentru receptarea si creatia artistica. Ea a fost si este o componenta permanenta a educatiei, a formarii omului pentru viata. Frumosul - cu semnificatia larga de estetic - a

fost intotdeauna considerat una din valorile esentiale, care trebuia cultivata in constiinta oamenilor, alaturi de adevar si bine. Educatia estetica nu este sinonima cu educatia artistica, pentru ca aspecte estetice ale realitatii se gasesc nu numai in arta, ci si in natura si in viata sociala. Natura prezinta multe aspecte care impresioneaza pe om : culori, peisaje, fenomene sonore. Dar cele mai complexe si mai adanci impresii estetice le produce arta (literatura, muzica, plastica, coregrafia), de aceea educatia artistica reprezinta partea esentiala a educatiei estetice. Din punct de vedere pedagogic deosebirea dintre ele se exprima nu numai pe linia continutului, ci si a modalitatilor de realizare.Educatia estetica are o sfera mai larga, se refera la toate cele trei categorii de valori estetice - ale naturii, ale societatii si ale artei - de aceea si registrul ei metodic este mai variat. Educatia artistica opereaza numai cu valorile artei, presupune un registru metodic adecvat fiecarui gen de arta, iar forta de patrundere asupra personalitatii umane este mai profunda. Atitudinea estetica, ca una dintre cele mai complexe ale spiritualitatii umane, se exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale omului fata de valorile estetice (ale naturii, societatii si artei). Nota ei distinctiva este data de gradul si intensitatea participarii subiective a receptorului in procesul de asimilare a mesajului estetic. Daca in cazul celorlalte atitudini mobilul principal este interesul, fie el practic, utilitar, cognitiv, economic, in cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinte spirituale, al unor aspiratii si nevoi umane. Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice.

Educarea atitudinii estetice.


Atitudinea estetica se exprima printr-un ansamblu de reactii spirituale ale fiintei umane fata de valorile estetice (ale naturii, societatii si artei). Spre deosebire de alte atitudini specific umane determinate de interesul practic, utilitar, cognitiv, economic etc., n cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinte spirituale, al unor aspiratii si nevoi umane. La baza atitudinii estetice se afla un interes specific si anume interesul estetic (I. Pascadi 1972). Efectele acestui

interes vizeaza subiectivitatea fiintei umane, sensibiliznd-o prin manifestari, cum sunt cele de placere, desfatare, daruire, curiozitate, uitare de sine etc. Principalele componente ale atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice. Gustul estetic reprezinta capacitatea de a reactiona spontan printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie fata de obiectele si procesele naturale, de actele si realizarile umane sau de operele de arta, privite toate ca obiecte ale nsusirii estetice a realitatii de catre om. Reactia de gust estetic se declanseaza n momentul contactului cu valorile estetice si se manifesta sub forma unei dispozitii sau trairi subiective. Prezenta gustului se exprima prin sensibilitate la tot ce este frumos, prin capacitatea de orientare si alegere n concordanta cu legile frumosului (4). Gustul estetic apartine prin excelenta sensibilitatii si imaginatiei, fapt pentru care nu poate fi ntotdeauna argumentat din punct de vedere teoretic, desi se bazeaza pe anumite criterii uneori imposibil de exprimat pe plan logic. De aceea gusturile sunt diferite de la un individ la altul, fiind dependente de structura personalitatii, conditiile de viata, experienta acumulata si mai ales de rezultatul educatiei si al climatului cultural n care traieste omul. Trasaturile de personalitate, nnascute sau dobndite, reprezinta doar premisa aparitiei, evolutiei si diversificarii gusturilor. Actiunea educationala nu-si propune sa uniformizeze gusturile, dimpotriva, lund n consideratie spontaneitatea si individualitatea ce le caracterizeaza sa urmareasca dezvoltarea si formarea lor n conformitate cu structura si experienta personalitatii fiecarui elev. Judecata estetica reprezinta un aspect psihic de natura intelectuala care consta n capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Ea se exprima sub forma unor propozitii ce condenseaza impresii argumentate si ntemeiate pe criterii de apreciere a frumosului. Daca la nivelul gustului estetic se consemneaza prezenta sau absenta placerii, la nivelul judecatii intervine argumentarea si motivarea acelei reactii, se realizeaza o intelectualizare a gustului estetic. Criteriile folosite n vederea argumentarii si motivarii pot fi estetice si extraestetice, acestea din urma putnd fi de natura filozofica, sociologica, politica, ideologica, pe prim plan situnduse bine nteles, cele estetice, celelalte fiind implicate si subsumate acestora. 3

Idealul estetic este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii si norme teoretice care imprima o anumita directie atitudinii estetice a oamenilor apartinnd unei epoci, natiuni sau categorii sociale. Idealul reprezinta ceea ce este specific, dominant n diversitatea gusturilor estetice si se exprima prin principii care se impun si actioneaza la nivelul unei epoci istorice. Fiind specific unei ntregi epoci istorice idealul nglobeaza o imensa experienta sociala si are o relativa stabilitate (4). Sentimentele estetice nsumeaza o configuratie de emotii, rezultat al unor trairi mai profunde si de durata a frumosului din natura, societate si arta. Sentimentele estetice reprezinta cea mai nalta forma de traire a frumosului. Ele si pun amprenta asupra ntregii personalitati. Profunzimea si durata trairii difera de la un individ la altul, fiind determinata de categoria (tipul) valorii estetice si de structura personalitatii. Se disting emotii simple, nnascute, cu rezonanta biologica (bucurie, tristete, durere) si emotii complexe, specific umane (regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia etc.), toate fiind provocate de receptarea valorilor estetice. Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientnd si calauzind preocuparea omului n vederea asimilarii si introducerii frumosului n modul sau de viata, n relatiile sale cu lumea si semenii sai. Se poate spune ca atitudinea estetica reprezinta rezultatul fuziunii componentelor amintite. Ea se manifesta n mod specific de la un individ la altul.

Formarea trebuintelor estetice.

Trebuintele estetice vizeaza obiective legate mai ales de sfera motivational afectiva. Cele mai importante dintre acestea sunt: formarea stilului estetic de viata, crearea unui spatiu intim, compensator si psihoterapeutic si formarea sensibilitatii estetice. Formarea si dezvoltarea stilului estetic de viata exprima cerinta potrivit careia viata fiecarui elev poate si trebuie gndita n scoala, n familie si n afara lor n conformitate cu regulile frumosului, ale armoniei, masurii si exemplaritatii existentei sociale, contribuind astfel la o integrare functionala n mediul ambiant. 4

Crearea unui spatiu intim, compensator si psihoterapeutic reflecta cmpul efectelor subiective pe care educatia estetica l creeaza n zona traita a personalitatii elevilor. Acest obiectiv presupune crearea, prin intermediul trairilor estetice, a unui microclimat spiritual de compensare si contracarare a unor stari de neliniste, oboseala sau stres datorate activitatilor algoritmice, rutiniere, pe de o parte si, pe de alta, datorate ritmului accelerat al dinamicii impuse vietii si profesiilor de stiintele si tehnologiile de vrf. Valorile constructive ale artei contribuie la ameliorarea si echilibrarea tensiunilor psihice aparute, induc o stare de detasare interioara prin fenomenele de catharsis (descarcare si eliberare) cu efecte terapeutice si recuperatorii. Aceste efecte pot fi obtinute prin desen (artterapia), prin muzica (meloterapia), prin armonia ntre sunete, ritm si miscare (euritmia), prin combinarea desenului, cuvntului, muzicii si miscarii etc., toate nsa integrate ntr-un program educational coerent (3). Educarea sensibilitatii estetice presupune att dezvoltarea afectivitatii, a necesitatii de autocunoastere, de autoexprimare si autorealizare ct si asimilarea progresiva a unor modalitati de cunoastere sensibila, care sa-l ajute pe elev n perceperea, ntelegerea mesajului operei, a finalitatii ei artistice si social culturale.

Dezvoltarea aptitudinilor creatoare n diferite domenii ale artei.

Dezvoltarea aptitudinilor, intereselor si nclinatiilor elevilor reprezinta un obiectiv important al scolii. n ceea ce priveste aptitudinile artistice, educatia estetica urmareste att depistarea acestora de la vrsta cea mai frageda, ct si asigurarea conditiilor si mijloacelor necesare pentru dezvoltarea lor. Indiferent despre ce fel de aptitudini este vorba muzicale, literare, coregrafice, plastice etc. toti copiii, cu mici exceptii, sunt capabili sa asculte muzica, sa recite, sa deseneze sau sa danseze. Nu toti desfasoara aceste activitati n acelasi grad, ntre ei existnd deosebiri calitative evidente. Cunoasterea acestor deosebiri este indispensabila pentru desfasurarea educatiei estetice n cadrul scolii. Aptitudinile artistice, ca de altfel orice aptitudine, se dezvolta prin exersare. De aceea sarcina scolii consta n initierea elevilor de timpuriu

cu tehnicile diferitelor arte, antrenarea lor la exercitiile de creatie, studierea manifestarilor fiecarui elev si stimularea initiativelor artistice, iar n cazul unor semne promitatoare ndrumarea elevilor spre scolile speciale de arta. La vrsta adolescentei, cnd elevii devin constienti de aptitudinile lor si de rolul exercitiilor n dezvoltarea capacitatilor lor, ei vor fi ndrumati si stimulati treptat spre un proces de autoeducatie n domeniul artistic preferat. Antrenarea elevilor n exercitii sistematice, specifice domeniului artistic pentru care ei dovedesc aptitudini si conducerea lor cu tact reprezinta o dovada a maiestriei pedagogice.

Continutul si modalitatile de realizare a educatiei estetice n scoala

Continutul educatiei estetice n scoala este concretizat n ceea ce se ntelege prin cultura estetica. La rndul ei, cultura estetica scolara se prezinta sub doua ipostaze: a) cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de cunostinte si capacitati estetice, prevazute n documentele scolare si transmise n procesul instructiv educativ din scoala. b) cultura subiectiva care ne apare asa cum remarca G. Vaideanu ca rezultat spiritual produs n individ de asimilarea culturii obiective. Acest rezultat spiritual se concretizeaza ntr-un ansamblu de capacitati, aspiratii, sentimente si convingeri estetice, toate subsumate si integrate unui ideal estetic. Atitudinea estetica (cu toate componentele ei) reprezinta rezultatul interiorizarii culturii estetice obiective. Procesul acesta de interiorizare si de formare a culturii estetice subiective (care da sens individual atitudinii estetice) se realizeaza prin educatie, prin autoeducatie ct si prin influentele mediului. Modalitatile de realizare a educatiei estetice pot fi grupate n functie de mijlocul utilizat: frumosul natural, ambianta sociala, literatura, muzica, arta plastica etc. Elementul cel mai general si care actioneaza de la nceput asupra sensibilitatii, asupra laturii afective a copilului, nca nainte de scoala dar si dupa 6

aceea, l constituie frumosul natural. Succesiunea anotimpurilor, rasaritul si apusul soarelui, o noapte nstelata, un cmp nflorit, o padure nclinndu-se sub bataia vntului, un cer senin si o liniste odihnitoare, toate pot deveni prilej de a atrage atentia copilului asupra frumosului din natura si a-l ajuta sa-l perceapa, sa reactioneze emotional si sa vibreze intern la contactul cu el. De asemenea, ambianta, cadru social n care traieste elevul (locuinta, scoala, clasa, strada, ceremonialul, vestimentatia, design-ul industrial, design-ul specific tehnologiei informatizate, artizanatul, relatiile dintre oameni etc.) toate exercita o influenta pozitiva sau negativa n acest sens. Ele devin un puternic mijloc de influentare a sensibilitatii elevilor mai ales daca atentia lor este orientata n directia perceperii si aprecierii frumosului social. De altfel, numeroasele implicatii sociologice (moda, design-ul etc.) ca si cele psihologice (formarea gustului, a creativitatii etc.) nu pot fi ignorate n procesul organizarii educatiei estetice din scoala. n procesul de nvatamnt educatia estetica se realizeaza prin toate disciplinele scolare. Fireste aceasta contributie nu este egala. Ea depinde de specificul si continutul obiectului de nvatamnt, precum si de pregatirea profesorului pentru a introduce pe elev n lumea frumosului prin obiectul sau de specialitate. Date fiind importanta literaturii, muzicii si desenului n sfera culturii generale scolare ne vom opri cu analiza doar la cele trei forme corespunzatoare de educatie estetica. Educatia pentru si prin valori literare. Literatura ca arta cuvntului detine un loc primordial n educatia estetica scolara. Cuvntul ca materie prima pentru literatura dispune de multiple posibilitati de a crea imagini vizuale, auditive, tactile si gustative si n acelasi timp de a provoca stari de spirit foarte diverse (admiratie, revolta, contemplare etc.). De aici, importanta a doua obiective specifice, anume dezvoltarea sensibilitatii si simtului literar si dezvoltarea capacitatii de a discerne frumusetea lumii reale de aceea creata prin fictiune n cadrul unei opere literare rezultat al receptarii poetice prin lectura artistica. A dezvolta receptivitatea literar artistica a elevilor nseamna a mari coeficientul de receptare senzoriala si emotionala a textului ca structura artistica (metaforica, cu ritm, rima, frazare, sonoritate). Totodata, aceasta nseamna sa doresti, sa simti nevoia sa citesti poezie buna, eseu, proza, teatru etc., sa poti aprecia ceea ce lecturezi prin introducerea unor categorii estetice, cum sunt 7

frumosul, grotescul, sublimul, tragicul, comicul, satiricul, ironicul, umoristicul, dar si opusul acestora n sens valoric. Nu n ultimul rnd, se impune si dezvoltarea spiritului creativ ca forma de autoexprimare artistica prin intermediul cuvntului, de a aprecia n context larg frumusetea limbii ce o vorbim cu totii, limba romna. Educatia pentru si prin valori plastic picturale. Socotit ca forma de expresie a dinamismului interior, desenul n toate formele sale (desen dupa natura, decorativ, artistic, tehnic etc.) reprezinta principalul mijloc de familiarizare a elevului cu limbajul artelor plastice, de stimulare a expresivitatii plastice x) . Aceasta componenta a educatiei estetice si propune sa dezvolte la elevi capacitatea de a discerne frumosul pictural de nonpictural, figurativul de nonfigurativ, sa le formeze abilitati vizuale si manuale, gustul si imaginatia, dar si elementele de gndire si comunicare plastica (a trasa si ntelege un plan, o schita, un proiect a comunica n limbaj plastic ceea ce simte, gndeste si traieste). Totodata educatia plastic picturala urmareste sa-i initieze pe elevi n perceperea, priceperea si crearea raporturilor plastice culori, linii, armonii si forme de reprezentare vizuala, le dezvolta dupa cum remarca R. Arnheim capacitatea de a observa spatiul n raport cu tehnicile bi si tridimensionale, le perfectioneaza modalitatile de interactiune dintre comportamentul motor si controlul vizual, raporturile dintre orizontalitate si verticalitate, ca elemente ale morfologiei compozitiei, asa cum este masura pentru muzica. (cf.3) Educatia pentru si prin valori muzicale. Dintre toate artele, muzica este cel mai aproape de sufletul omenesc, fiind prezenta n toate etapele devenirii sale. De la cntecul de leagan, la cele scolaresti, de dragoste, ostasesti, doine, cntece haiducesti si pna la cele funebre omul a gasit mereu ocazia sa-si exprime simtirea si sa gaseasca n muzica curaj, alinare etc x). Educatia muzicala consta, n principal, n sensibilizarea elevului la valoarea melodica a unui text muzical global sau prin componentele lui tema, armonie, polifonie, timbru, dinamica. Finalitatile ei vizeaza crearea acelei unitati neegalabile dintre om si muzica prin rezonanta afectiva si inefabil, formarea si rafinarea gustului muzical, discernerea muzicalului de nonmuzical, viznd desigur si dezvoltarea auzului muzical, stapnirea limbajului
x x

specific (notatie) si a structurii unei opere muzicale s.a. n cazul elevilor care manifesta aptitudini pentru acest domeniu al artei se poate atinge si treapta creatiei muzicale pe temeiul unirii dintre reactia emotional afectiva, starea de contemplare psihologica senina, participarea intelectiva si volitiva (ascultare calitativa, launtrica, ntelegerea superioara a operei muzicale). Educatia estetica se realizeaza si prin alte forme ale artei arhitectura, teatrul, filmul, ca si prin mijloacele de comunicare n masa. Procesul acesta este deosebit de complex. El cere sensibilitate si efort modelator dar si competenta organizatorica si metodologica. Formele ei de realizare sunt foarte variate. Ele cuprind ntregul proces de nvatamnt, orele de dirigentie, activitatile extradidactice, totul poate sluji preocuparilor educative de potentare a setei de traire a frumosului, de formare a conduitelor civilizate, ntemeiate pe valorile esteticii integrative, de stimulare a energiilor creatoare, concomitent cu pregatirea elevilor pentru a respinge urtul si tot ce-i legat de el n plan estetic, etic, filozofic si educational.

.....Educaia este cel mai frumos dar cu care poate fi nzestrat omul......

CONCLUZII FINALE
Omul exist, nu numai pe baza legilor intelectuale i practice, dar i n strns legtur cu legile frumosului, armoniei i esteticului, care ne nconjoar, a societii i opera de art. nsui omul ar fi o oper de art, dac ar lua ca model idealul. Viaa este o copia a artei, iar rolul unor persoane din jur pare a fi a unor personaje din filmele rulate la cinematograf. Foarte des vedem pecetea frumosului pe diferite obiecte, activiti i las impresii plcute ochiului i nu numai.Pentru om exist nu numai o arta frumosului, dar i o art de a tri. Oriicine poate utiliza aceast art, n urma cruia viaa sa poate deveni o capodoper, dar cele mai multe ori aceasta depinde i de societate, n care ar trebui s existe condiiile necesare. Pentru a fi cu adevrat fericit, trebuie s fie i cei din jur fericii, altfel, ceilali din jur nu pot intra n acelai joc cu tine. n acest joc ar trebui s joace toi, deoarece toi tind la frumusee i n comun fiind, ajut la formarea acesteea. n acest situaie frumosul va exista n toi, i nu n afara lui, iar aceasta ajut la infiltrarea frumosului n cultur, iar cultura, la rndul ei, face parte din societate. O societate estet impune vestimentaie elegant, bunuri de consum, arhitectur, ceremonii, spaii comerciale, verzi, etc. La rndul su, educaia, trage dup sine frumosul. n acest context, exist o art a nvrii i educaiei, n care rolul principal este jucat de profesor, pe baza unui scenariu didactic bine definit. Frumosul este acela, care se evideniaz n toate activitile umane: naterea, moartea, cstoria, rzboiul, pacea, etc. Pe pmnt exist diferite culturi, care variaz de la o tar la alta, dar toi reacioneaz unanim, prin semne nonverbale, n faa frumosului.Educaia estetic nu limiteaz indivizii la alegerea adevratului frumos. Ea pregtete ntlnirea dintre om i frumos, lumineaz mintea uman, i deschide multe ci: de alegere, de opiune, de asimilare. Nici o persoan nu poate iubi arta, pn nu nelege graiul acesteea, adic nu face legtur dintre diferite expresii artistice ale colilor i anumii artiti. Un alt tip de analfabetism, care exist n prezent, nafar de cel colar, este i cel estetic. Acest analfabetism te las impasibil n faa frumosului din jur.O criz a artei nu este datorat lipsei de artiti din acest domeniu, dar lipsa receptivitii societii fa de

10

acest lucru. Ca atare, nu se poate vorbi de o criz n art, ci mai bine zis, o lips de comunicare, a sensibilitii, care nu se adapteaz noilor valori. De aceea este nevoie n permanent de nnoirea sensibilitii receptive.Adevrata art nu este acea, care este pe placul publicului, dar care foreaz s fie plcut. Educaia estetic pregtete individul n nelegerea frumosului i esteticului, care la rndul su, stimuleaz i ntemeiaz comportamentul uman. Importanta educatiei estetice deriva si din aportul ei la realizarea celorlalte laturi ale educatiei. Arta il influenteaza profund pe om, ii trezeste o gama larga de sentimente si emotii, il determina sa reflecteze,sa mediteze, il indeamna la actiune. Educatia estetica vine in sprijinul educatiei intelectuale, contribuie la imbogatirea cunostintelor si la formarea proceselor de cunoastere. Inca de mult timp s-a facut remarca asupra specificului cunoasterii prin arta fata de cunoasterea obtinuta cu ajutorul stiintelor. Stiinta opereaza cu notiuni, cu concepte, care surprind esentialul sub forma unor abstactiuni. Arta opereaza cu imagini artistice, care surprind esentialul sub forma unor tipuri, unor caractere.Educatia estetica isi propune sa formeze oameni capabili sa recepteze esteticul din natura, arta si societate si sa creeze obiecte estetice ; altfel spus, sa actioneze asupra lui prin frumos si pentru frumos. Realizarea acestor doua scopuri ale educatiei estetice duce la formarea estetica multilaterala a omului. Educaia estetic are o infinitate de efecte pozitive asupra personalitii elevilor. Cele mai semnificative dintre acestea vizeaz calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea condiiei socio morale (curaj, capacitate de comunicare interuman .a.), formarea i rafinarea intelectului ca structur raional i evaluativ critic n plan mental, organizarea plcut i eficient a timpului liber prin recrearea unui univers propriu n sfera imaginativului, a afectivului, motivaionalului, motricului i volitivului, afirmarea i trirea sentimentului identitii culturale strns legat de stimularea capacitii copiilor de a iubi patrimoniul artistic al naiunii, stimularea iniiativelor n practicarea artelor etc. ntr-o formulare sintetic educaia estetic este aceea care-l renva pe copil s triasc armonia interioar i echilibrul ntre forele imaginaiei i cele ale aciunii, ntre vis i realitate, ntre aspiraiile eu-lui i acceptarea realitii, ntre ndatoririle fa de sine i cele fa de semeni. A tri n frumusee presupune interes pentru msur i armonie, deci o moralitate superioar; o pregtire moral superioar duce la bucurie efect i semn al armoniei

11

interioare i echilibrului iar pe planul aciunii la dinamism fecund . Stimulnd ntr-un mod propriu expresivitatea i originalitatea, educaia estetic se nscrie pe linia unei pedagogii a creativitii. Ea impune s dezvoltm la elevi aspiraia lucrului bine i frumos fcut, exigena i bunul gust fa de orice produs industrial, simul echilibrului i simplitatea comportrii frumoase, civilizate. Educaia estetic colar are drept esen formarea personalitii elevilor prin intermediul frumosului din art, societate i natur. Dezvoltarea aptitudinilor, intereselor i nclinaiilor elevilor reprezint un obiectiv important al colii. n ceea ce privete aptitudinile artistice, educaia estetic urmrete att depistarea acestora de la vrsta cea mai fraged, ct i asigurarea condiiilor i mijloacelor necesare pentru dezvoltarea lor. Indiferent despre ce fel de aptitudini este vorba muzicale, literare, coregrafice, plastice etc. toi copiii, cu mici excepii, sunt capabili s asculte muzic, s recite, s deseneze sau s danseze. Nu toi desfoar aceste activiti n acelai grad, ntre ei existnd deosebiri calitative evidente. Cunoaterea acestor deosebiri este indispensabil pentru desfurarea educaiei estetice n cadrul colii. Aptitudinile artistice, ca de altfel orice aptitudine, se dezvolt prin exersare. De aceea sarcina colii const n iniierea elevilor de timpuriu cu tehnicile diferitelor arte, antrenarea lor la exerciiile de creaie, studierea manifestrilor fiecrui elev i stimularea iniiativelor artistice, iar n cazul unor semne promitoare ndrumarea elevilor spre colile speciale de art. La vrsta adolescenei, cnd elevii devin contieni de aptitudinile lor i de rolul exerciiilor n dezvoltarea capacitilor lor, ei vor fi ndrumai i stimulai treptat spre un proces de autoeducaie n domeniul artistic preferat. Antrenarea elevilor n exerciii sistematice, specifice domeniului artistic pentru care ei dovedesc aptitudini i conducerea lor cu tact reprezint o dovad a miestriei pedagogice.

Educaia nu este doar un mijloc de a-i ctiga existena sau un instrument pentru a face avere. Educaia este iniierea n viaa spiritului, pregtirea sufletului uman n cutarea adevrului i a virtuii. ......Vijaya Lakshmi Pandit

12

Bibliografie
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Cristea, S., "Dictionar de pedagogie", Ed. Litera, Bucuresti : Chisinau, 2000 Dancsuly,A. s.a., "Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1979 Neacsu, I., "Educatia estetica", n Curs de pedagogie, T.U.B., 1988 Nicola, I.,"Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1994 Pascadi, I., "Idealul si valoarea estetica", Bucuresti, 1966 Salade, D., " Educatia prin arta si literatura", E.D.P., Bucuresti, 1973 Ciurea, R., Vaideanu, G., "Cultura estetica scolara", E.D.P., 1967

13