21.

Notiunea de vanzare maritima Cel mai adesea transportul marfurilor pe mare se realizeaza in scopul executarii unui contract de vanzare-cumparare internat., situatie in care se suprapun doua contracte: contractul de vanzare-cumparare incheiat intre vanzator si cumparator si contract de transport pe mare incheiat fie de vanzator, fie de cumparator. Din punct de vedere juridic, cele doua operatiuni sunt distincte, fiecare dintre contracte reprezentand pentru partile celuilalt un act strain (res inter alios acta). Din punct de vedere economic, interdependenta este este totala cele doua operatiuni fiind considerate de parti ca un tot unitar, situatie corespunde vanzarii maritime caracterizata prin influenta pe care contractul de transport o are asupra contractului de vanzare. Transportul pe mare nu este suficient pentru a fi in prezenta unei vanzari maritime. Contractul de vanzare-cumparare ar putea fi executat si numai terestru. Prin urmare, daca cele doua contracte se succed vanzare nu poate fi considerata o vanzare maritima iar contractul de transport nu va avea nicio influenta asupra contractului de vanzare. Situatia este diferita in cazul vanzarii maritime in care vanzarea si transportul sunt interdependente, actioneaza una asupra celeilalte dand nastere unei conventii originale diferita de vanzarea din dreptul comun, in care contractul de transport apare din punct de vedere economic ca un accesoriu al contractului de vanzare. Un rol important in acest caz, il au documentele de legatura intre cele doua contracte si in special conosamentul care reprezinta marfa si intareste dreptul cumparatorului care detine titlul. In cazul vanzarii maritime, obligata de a incheia contractul de transport pe mare, revine de obicei vanzatorului care va primiconosamentul de la transportator pe care il va transmite cumparatorului. Transmirea conosamentului rezulta din transmiterea dreptului de proprietate asupra marfurilor transportate. In timp, datorita legaturii dintre cele doua contracte, au fost stabilite anumite uzante cu privire la delimitarea partilor. In mod frecvent, partile nu cunosc practivile aplicabile in tarile partenere. Aceasta poate genera neintelegeri, litigii, motiv pentru care pentru prima data in 1936, camera internationala de comert, Paris, a publicat un set de reguli pentru interpretarea conditiilor comerciale cunoscute drept regulile INCOTERMS. Aceste reguli se refera la relatiile dintre vanzator-cumparator, parti in contractul de vanzare internationale. Cu toate acestea acordul partilor de a utiliza o anumita conditie de livrare Incoterms va avea influente si asupra celorlalte contracte necesare derularii unei tranzactii internationale. In principal aceste reguli reglementeaza livrarea marfurilor, plata pretului si preluarea marfurilor, repartizarea cheltuielilor, transmiterea riscurilor, asigurarea, licentele, autorizatiile. Cele mai utilizate conditii de livrare Incoterms : 1. cuza free alongside ship. Inserarea acestei clauze in contractul de vanzare internationala presupune urmatoarele obligatii in sarcina vanzatorului: -de a livra marfurile de-a lungul navei, in portul de expeditie suportand riscul deteriorarii marfii pana in acel moment; -sa indeplineasca formalitatile ptr export; -sa avizeze cumparatorul ca marfurile au fost livrate de-a lungul navei;

-sa acorde asistenta cumparatorului ptr obtinerea oricarui document necesarpentru import, tranzit.