DOMENIUL SI DIVERSITATEA ASIGURARILOR

A. Asigurari sociale si asigurari comerciale y Asigurarile sociale

Asigurarile sociale sau securitatea sociala 1 reprezinta sistemul prin care statul ofera, prin lege, garantiile minime pentru a proteja toti cetatenii impotriva excluderii sociale, pe principiul egalitatii, al solidaritatii nationale si al contributiei obligatorii a tuturor persoanelor active.Asigurarile sociale isi gasesc fundamental in art. 47 din Constitutia 2003, conform caruia statul este obligat sa ia masuri de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, cetatenii avand dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege.  Sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale  Sistemul asigurarilor sociale de sanatate  Sistemul asigurarilor sociale pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca  Sistemul asigurarilor sociale de accidente de munca si boli profesionale Mecanismele stabilite in sistemul public al asigurarilor sociale asigura o acoperire generala, a tuturor contribuabililor la sistem, insa aceasta este incomplete.

Diferentele dintre asigurarile comerciale si cele sociale

Asigurarile comerciale se deosebesc de asigurarile sociale, in primul rand, prin obiectul lor. Riscul social avut in vedere de securitatea sociala este, practice, acela de a nu mai putea presta o activitate care sa produca venituri suficiente pentru asigurarea unui nivel de trai decent, datorita varstei inaintate, a bolii si a
se vedea C. Tufan, Dreptul securitatii sociale, Global Lex, Bucuresti, 2001 Prima directive a Consiliului din 24 iulie 1973 purtand asupra coordonarii dispozitiilor legislative, reglementare si administrative privind accesul la activitatea de asigurari directe, altele decat asigurarile de viata. ( 73/239/CEE ). 3 Radu N. Catana, Dreptul asigurarilor, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2007 4 I. Sferdian, Dreptul asigurarilor, CH BECK, Bucuresti, 2008
2 1A

incapacitatii, a accidentelor de munca, maternitatii, etc. In schimb asigurarile comerciale vizeaza alte categorii de riscuri, cu o conotatie mai degraba economica decat sociala, cum ar fi riscul de daune la proprietati, riscul desfasurarii unei activitati de natura sa angajeze raspunderea civila a autorului, riscul de pierderi financiare in activitati economice etc. Asigurarile comerciale se disting net de cele sociale si prin modalitatile de functionare a celor doua sisteme. In primul rand, asigurarile sociale se aplica ex lege, fara ca, in principiu, sa fie necesara incheierea unui contract de asigurare, incadrarea intr-una dintre situatiile prevazute de lege nascand dreptul la asigurarea sociala. In schimb, asigurarile comerciale nu functioneaza in lipsa unui contract, chiar daca adesea inscrisurile care consfintesc operatiunea de asigurare poarta alte denumiri ( polita, certificate de asigurare etc. ). y Asigurari si pensii private

Pensia private este suma platita periodic participantului sau beneficiarului, in mod suplimentar si distinct de cea furnizata de sistemul public. Pensia private se obtine in urma contributiei la un fond de pensii administrate privat, precum si eventual, la unul sau mai multe fonduri de pensii facultative.

B. Clasificarea asigurarilor comerciale

Categorii de asigurari. Art. 1 din Legea nr. 136/1995, precum si art. 3 din Legea nr. 32/2000 actualizata grupeaza asigurarile care pot fi practicate pe piata in doua mari categorii:  Asigurari de viata  Asigurari generale Criteriul de distinctie intre cele doua categorii de asigurari a fost stabilit de dreptul comunitar, care, inca de la prima directive a Consiliului in materie de asigurari 2 a lasat sa se inteleaga ca asigurarile de viata trebuie reglementate distinct de toate

se vedea C. Tufan, Dreptul securitatii sociale, Global Lex, Bucuresti, 2001 Prima directive a Consiliului din 24 iulie 1973 purtand asupra coordonarii dispozitiilor legislative, reglementare si administrative privind accesul la activitatea de asigurari directe, altele decat asigurarile de viata. ( 73/239/CEE ). 3 Radu N. Catana, Dreptul asigurarilor, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2007 4 I. Sferdian, Dreptul asigurarilor, CH BECK, Bucuresti, 2008
2

1A

celelalte, prin referire la care ulterior s-a si incetatenit terminologia asigurari nonviata . Clasele de asigurari. Din punct de vedere adimistrativ , categoriile de asigurari sunt impartite pe clase. 1. Asigurari de viata, anuitati si asigurari de viata suplimentare  asigurarea de deces este cea mai simpla forma de asigurare de viata, se incheie pe o perioada determinate si acopera doar riscul de deces.  asigurarea la termen de supravietuire da dreptul asigurantului de a incasa suma asigurata, daca este in viata la data expirarii politei ( in general termenul este de 25-30 de ani );  asigurarea mixta de viata ( la termen, de supravietuire si de deces );  asigurarea de viata cu rambursarea primelor este o forma de asigurare complexa, de risc si de economisire, prin care, in caz de deces, beneficiarii primesc suma asigurata;  anuitatea ( asigurarea de tip renta ) presuspune plata periodica a sumei asigurate pe timpul vietii anuitantului, in schimbul unei prime platite o singura data sau in forma unei serii de prime;  asigurarile de viata suplimetare include: asigurari de deces din accident, asigurari de vatamari corporale, asigurari de incapacitate permanenta de boala, asigurari de incapacitate permanenta din accident, asigurari de incapacitate temporara din boala, asigurari de incapacitate temporara din accident, asigurari de boli grave, asigurari de somaj, cand acestea sunt subscrise suplimetar unui contract de asigurari de viata.

2. Asigurari de casatorie si asigurari de nastere  asigurari de dota pentru casatoria copilului ( suma asigurata se incaseaza la casatoria copilului sau la expirarea politei, daca nu s-a produs casatoria);  in cazul asigurarilor de nastere, suma asigurata se plateste la aparitia unui copil si este menita sa asigure acoperirea nevoilor viitoare ale acestuia.

se vedea C. Tufan, Dreptul securitatii sociale, Global Lex, Bucuresti, 2001 Prima directive a Consiliului din 24 iulie 1973 purtand asupra coordonarii dispozitiilor legislative, reglementare si administrative privind accesul la activitatea de asigurari directe, altele decat asigurarile de viata. ( 73/239/CEE ). 3 Radu N. Catana, Dreptul asigurarilor, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2007 4 I. Sferdian, Dreptul asigurarilor, CH BECK, Bucuresti, 2008
2

1A

3. Asigurari de viata si anuitati care sunt legate de fonduri de investitii Pe de-o parte, asiguratorul administreaza si investeste in nume si cont propriu sumele provenite din primele platite de asigurat, care acopera sumele asigurate garantate in caz de deces sau supravietuire la expirarea politei. Pe de alta parte, asiguratul are posibilitatea de a face varsaminte suplimentare, pe care asiguratorul de administreaza/investeste in contul asiguratului. Astfel la maturitatea contractului, asiguratlui dispune de o suma asigurata garantata ( protectia oferita prin polita ), la care se va adauga beneficial investitional provenit din plasamentul rentabil al varsamintelor suplimentare.

4. Asigurari permanente de sanatate Asiguratorul indemnizeaza asiguratul cand, imbolnavirilor, acesta nu este apt de munca. datorita accidentelor sau

Clasele de asigurari generale  Asigurari de accidente ( inclusive accidentele de munca si bolile profesionale)  pentru care se acorda despagubiri financiare, despagubiri in natura sau mixte;  despagubiri pentru vatamari corporale suferite de personae in timpul transportului.  Asigurari de sanatate, pentru care de acorda despagubiri financiare, despagubiri in natura sau mixte.  Asigurari de mijloace de transport terestru ( altele decat feroviare ), care acopera daune survenite la mijolacele de transport terestru cu sau fara motor  Asigurari de mijloace de transport feroviar, care acopera daune survenite la mijolacele de transport feroviar care se deplaseaza sau transporta marfuri ori personae  Asigurari de mijloace de transport aerian, care acopera daune survenite ;a mijloacele de transport aerian  Asigurari de mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial, care acopera daune survenite la astfel de mijloace de transport
se vedea C. Tufan, Dreptul securitatii sociale, Global Lex, Bucuresti, 2001 Prima directive a Consiliului din 24 iulie 1973 purtand asupra coordonarii dispozitiilor legislative, reglementare si administrative privind accesul la activitatea de asigurari directe, altele decat asigurarile de viata. ( 73/239/CEE ). 3 Radu N. Catana, Dreptul asigurarilor, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2007 4 I. Sferdian, Dreptul asigurarilor, CH BECK, Bucuresti, 2008
2 1A

 Asigurari de bunuri in tranzit, care acopera daune survenite de marfuri, bagaje si alte bunuri transportate  Asigurari de incendiu si alte calamitati natural, care acopera daune suferite de proprietati si bunuri, cauzate de incendiu, explozie, furtuna, alte fenomene natural, energie nuclear, surpare de teren  Alte asigurari de bunuri, care acopera daune suferite de proprietati si bunuri, atunci cand aceste daunde sunt cauzate de grindina sau inghet, furt, altele deact cele prevazute mai sus.  Asiguarari de raspundere civila pentru autovehicule, care acopera daune care rezulta din folosirea autovehiculeleor terestre ( inclusive raspunderea transportatorului ). Aceasta clasa include asigurarea obligatroie de raspundere civila pentru daunele produse tertilor din accidente de autovehicule ( RCA )  Asigurari de credite  Asigurari de garantii, pentru garantii directe sau indirect  Asigurari de pierderi financiare  Asigurari de protective juridical  Asigurari de asistenta a persoanelor aflate in dificultate in cursul deplasarilor sau absentelor de la domiciliu ori de la locul de resedinta permananta.

Denumiri generice de asigurari. Pentru facilitarea acordarii autorizatiilor din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, precum si din ratiuni de inlesire a limbajului de afaceri specific asigurarilor, clasele aferente asigurarilor se grupeaza in denumiri generice. Riscurile auxiliare. Asiguratorul autorizat sa subscrie un risc principal dintr-o clasa poate sa subscribe riscuri cuprinse intr-o alta clasa, fara ca autorizatia sa prevada aceste riscuri, daca acestea:  sunt legate de riscul principal;  privesc obiectul care se afla sub incidenta riscului principal;  sunt garantate prin contractual care reglementeaza riscul principal.
se vedea C. Tufan, Dreptul securitatii sociale, Global Lex, Bucuresti, 2001 Prima directive a Consiliului din 24 iulie 1973 purtand asupra coordonarii dispozitiilor legislative, reglementare si administrative privind accesul la activitatea de asigurari directe, altele decat asigurarile de viata. ( 73/239/CEE ). 3 Radu N. Catana, Dreptul asigurarilor, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2007 4 I. Sferdian, Dreptul asigurarilor, CH BECK, Bucuresti, 2008
2 1A

Asigurari de daune si asigurari de personae  asigurari de daune sau cu character indemnitar  asigurari de personae sau forfetare

clasificare asigurarilor dupa finalitatea lor. Din calsificarile prezentate mai sus rezulta ca tehnicile de asigurare urmeaza nevoile de securitate ale oamenilor si intreprinderile comerciale, astfel incat se pot cu usurinta distinge trei poluri ale securitatii in asigurari si tot atatea categorii de asigurari:  securitatea patrimoniului ( bunuri, raspundere ;  securitatea persoanelor;  securitatea financiara ( asigurari de viata gestionate in capitalizare; asigurari de credite, garantii si pierderi financiare ).

Asigurari de repartitie si asigurari de capitalizare. Dupa caracterul raportului de asigurare, o alta clasificare comuna a asigurarilor este enuntata in legea nr. 136/1995, care face distinctie intre asigurarile facultative si cele obligatorii ( de raspundere civila pentru pagublele produse prin accidentele de circulatie ).

se vedea C. Tufan, Dreptul securitatii sociale, Global Lex, Bucuresti, 2001 Prima directive a Consiliului din 24 iulie 1973 purtand asupra coordonarii dispozitiilor legislative, reglementare si administrative privind accesul la activitatea de asigurari directe, altele decat asigurarile de viata. ( 73/239/CEE ). 3 Radu N. Catana, Dreptul asigurarilor, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2007 4 I. Sferdian, Dreptul asigurarilor, CH BECK, Bucuresti, 2008
2

1A